de Michel Collon*

1. Razboiul a inceput in 1991, declansat de secesiunea Sloveniei si Croatiei?
Raspuns corect: NU!
Argumentare: In 1979, BND (echivalentul german al CIA) trimite la Zagreb o echipa de agenti secreti. Misiunea: sustinerea lui Franjo Tudjman, propagandist al urii etnice si promotor al faramitarii Yugoslaviei. Germania il sustine si finanteaza, trimitandu-i arme inaintea inceperii razboiului.

In ce scop? Berlinul nu a agreat niciodata existenta statului unitar yugoslav, care i-a rezistat cu mult curaj in cele doua razboaie mondiale. Rupand din nou Yugoslavia in mini-state, usor de dominat, Germania incearca sa controleze Balcanii. E vorba de o zona economica buna de anexat si o ruta strategica spre Orientul Mijlociu, Caucaz, petrol si gaze. In 1992, ministrul bavarez pentru afaceri interne declara: „Helmut Kohl a reusit ceea ce nici imparatul Wilhelm si nici Hitler n-au obtinut”.

2. Germania a provocat deliberat razboiul?
Raspuns corect: DA!
Argumentare: La inceputul reuniunii la varf de la Mastricht, in 1991, cancelarul german Kohl era singurul ce dorea destramarea Yugoslaviei si recunoasterea precipitata a independentei Sloveniei si Croatiei, nesocotind dreptul international si Constitutia yugoslava. Dar influenta germana a impus aceasta nebunie tuturor partenerilor. Paris si Londra s-au aliniat.

Conform publicatiei londoneze „Observer”, „Premierul Major a platit foarte scump sprijinul sau pentru politica Germaniei in problema Yugoslaviei, despre care toti observatorii spun ca a grabit razboiul”. Toti expertii au avertizat ca aceasta „recunoastere” va provoca un razboi civil. De ce? 1. Cvasitotalitatea republicilor yugoslave erau formate dintr-un amestec de mai multe etnii. 2. Favorizandu-i pe nationalistii Tudjman si Izetbegovic (colaborationist nazist in tineretea sa), erau siguri ca vor provoca panica in importanta minoritate sarba ce traia de secole in Croatia si Bosnia. Fiecare familie sarba a pierdut cel putin un membru in teribilul genocid comis de fascistii croati si musulmani, agenti ai Germaniei, in 41-45.

Numai Yugoslavia lui Tito a putut aduce si mentine pacea, egalitatea, coabitarea. Dar Berlinul, apoi Washingtonul, doreau neaparat ruperea acestei tari „prea de stanga” (a se vedea intrebarea 4)

3. SUA a ramas cu adevarat „pasiva si dezinteresata” in acest razboi?
Raspuns corect: NU!
Argumentare: Lordul Owen, trimisul special al Uniunii Europene in Bosnia, nota in Memoriile sale: „In rastimpul acestor ultimi ani (’92-’95), diplomatia americana este vinovata de prelungirea inutila a razboiului in Bosnia.”

La ce se referea? Germanii fiind ocupati cu preluarea constrolului in Slovenia si Croatia, Washingtonul a facut presiuni asupra lui Izetbegovic, conducatorul nationalist musulman din Bosnia, sa nu semneze nici un acord de pace propus de europeni, asigurandu-l de sprijinul SUA pentru a castiga razboiul. Washingtonul a prelungit deci cu doi ani teribilele suferinte suportate de bosniaci.

Care au fost motivele? 1. Inlaturararea Berlinului din pozitiile obtinute in regiunea strategica a Balcanilor. 2. Divizarea si slabirea Uniunii Europene. 3. Instaurarea NATO in pozitia de „jandarm” al continentului european. 4. Blocarea accesului Rusiei la Mediterana. 5. Impunerea propriei influente politice si militare in vederea altor razboaie in pregatire.

Dupa caderea zidului Berlinului, strategia SUA urmarea cu orice pret impiedicarea ascensiunii unei superputeri europene. Razboiul impotriva Yugoslaviei era in acelasi timp un razboi nedeclarat impotriva Europei!

4. Banca Mondiala si FMI, au participat la faramitarea Yugoslaviei?
Raspuns corect: DA!
Argumentare: In decembrie 1989, FMI a impus conditii draconice Yugoslaviei, dupa ce premierul liberal [de etnie croata, n.AMM] Ante Markovic a cerut ajutorul lui George Bush sr. „Ajutorul” urmarea in realitate destabilizarea si falimentarea marilor intreprinderi de stat. Banca Mondiala a nimicit sistemul bancar, a determinat concedierea a 525.000 muncitori intr-un an, apoi a cerut suprimarea a doua locuri de munca din trei. Nivelul de viata a scazut dramatic.

Agravarea situatiei economice in toate republicile yugoslave a exacerbat tensiunile intre liderii diverselor republici, carora Belgradul nu le mai putea acorda fonduri. Pentru a se mentine la putere, acestia au recurs la tactica dezbinarii si au supralicitat tensiunile interetnice.

Razboiul contra Yugoslaviei a fost un razboi contra globalizarii. Toate marile puteri occidentale cautau sa lichideze sistemul economic „prea de stanga” al Yugoslaviei: sector economic de stat puternic, drepturi sociale importante, rezistenta in fata concernelor multinationale. Adevaratul motiv al diverselor razboaie contra Yugoslaviei, tinea de acest repros (aceasta amenintare?) din „Washington Post”: „Milosevici n-a reusit sa inteleaga mesajul politic al caderii Zidului Berlinului. Alti politicieni comunisti au acceptat modelul occidental, dar Milosevici s-a indreptat in alta directie” (4 august 1996)

5. Mass media a prezentat o imagine falsa a lui Tudjman si Izetbegoivc, „prietenii nostrii”?
Raspuns corect: DA!
Argumentare: Liderii ultranationalisti croat si musulman au fost prezentati ca victime de marile democratii occidentale. Aceasta, desi atat viitorul cat si prezentul lor ar fi trebuit sa atraga atentia:

O declaratie a lui Franjo Tudjman suna cam asa: „Sunt fericit ca sotia mea nu este nici evreica, nici sarba”. S-a straduit sa schimbe numele strazilor ce purtau nume de partizani antifascisti, a restabilit moneda si drapelul regimului fascist vinovat de genocid si a modificat Constitutia pentru a putea incepe „vanatoarea” de sarbi.

Izetbegovic si-a facut campanie electorala republicand in 1990 a sa „Declaratie islamica”: „Nu este pace si nici coabitare intre religia islamica si institutiile sociale si politice non islamice”. A creat un regim corupt si mafiot bazat pe o profitabila piata neagra si deturnarea ajutorului international. A facut apel, cu „binecuvantarea” Washingtonului la mercenari islamisti, in special din Al-Qaida.

Odata razboiul inceput, crimele grave au fost comise de toate cele trei tabere, dar ascunzand aceste antecedente, adevarata motivatie devenea de neinteles.

6. Mass media ne-a ascuns date esential despre istoria si geografia Bosniei?
Raspuns corect: DA!
Argumentare: Am fost facuti sa credem ca sarbii erau agresorii, invadand Bosnia din exterior. In realitate, trei nationalitati traiau in Bosnia de mult timp: musulmanii (43%), sarbii (31%), croatii (17%). Fara sa uitam procentul de 7% yugoslavi nascuti din casatorii mixte, sau care acordau prea putina importanta apartenentei etnice.

Impartirea Bosniei pe nationalitati, asa cum Uniunea Europeana a vrut sa impuna, era absurda si periculoasa. Pentru ca diversele nationalitati erau deja complet amestecate: musulmanii locuiau in special in orase, in timp ce sarbii si croatii erau prezenti mai ales in mediul rural, dispersati in toate subregiunile. Bosnia nu putea fi divizata fara razboi civil!

In realitate sarbii din Bosnia nu se bateau pentru a cuceri teritoriul „altora”, ci pentru a-si pastra teritoriile, sau pentru a crea culoare de comunicare intre ele. O situatie tragica, avand cu toate derapajele unui razboi civil, dar un razboi civil provocat de marile puteri (vezi intrebarea 4).

7. Impartirea „sarbii agresori, croatii si musulmanii victime” este corecta?
Raspuns corect: NU!
Argumentare: Comandantul fortelor ONU in Bosnia din iulie ‘93 pana in ianuarie ‘94 se simtea indreptatit sa spuna: „Dezinformarea e totala (…) Televiziunea are nevoie de un tap ispasitor. Pentru moment, avem o unanimitate in condamnarea sarbilor si asta nu ajuta la gasirea unei solutii. Nu cred ca putem rezolva problema ex-Yugoslaviei si a Bosniei-Hertegovina doar privind-o dintr-un unghi anti-sarbesc. Este mult mai complicat decat atat. Intr-o zi, in plin razboi croato-musulman, noi am dat informatii despre masacrele comise de trupele croate. Un ziarist american mi-a spus: Daca veti furniza acest tip de informatii, telespectatorii americani nu vor mai intelege nimic.”

Nu se pune problema sa negam crimele comise de fortele sarbesti. Ideologia care se poate gasi in discursul liderului sarbilor bosniaci Karadjici este de extrema dreapta. Dar in realitate, in toate taberele, miltiile au comis crime grave. In detrimentul tuturor populatiilor. Astfel, in august 1994, liderul nationalist musulman din Sarajevo, Izetbegovic, a atacat regiunea musulmana Bihac, condusa de Fikret Adbic, ce se distantase de el si dorea sa traiasca in buna intelegere cu vecinii sarbi si croati. In aceasta ofensiva, Izetbegovic a fost ajutat de 6 generali SUA…

Trecerea sub tacere a crimelor „prietenilor”, si in acelasi timp diabolizarea celor care ni se impotrivesc, este un caz clasic de propaganda de razboi. Numeroase minciuni media au fost fabricate cu grija de agentia americana de relatii publice „Ruder Fin”, colega celebrei „Hill & Knowtton” care a inventat minciuna gogonata a „clocitoarelor” irakiene.

8. Serbia a aplicat un program de purificare etnica?
Raspuns corect: NU!
Argumentare: Daca am crede ca programul „dictatorului Milosevici” era unul de purificare etnica, trebuie sa admitem ca eficacitatea sa fost lamentabila. La inceputul razboiului, din cinci locuitori ai Serbiei, unul nu era sarb. La Belgrad, traiesc inca, si fara probleme, numeroase minoritati: musulmani, tigani, albanezi, macedoneni, turci, maghiari…

In realitate, contrar imaginii sustinute de presa, Serbia este, astazi, singurul stat din ex-Yugoslavia, pe langa Macedonia, ramas „multinational”. Dimpotriva, toate celelalte state protejate de NATO – Croatia, Bosnia si Kosovo au ajubs la o purificare etnica cvasi-totala.

Milosevici dezaproba excesele comise de militiile sarbe din Bosnia. Sotia sa, Mira Markovici, [de asemenea implicata in politica, n. AM] a facut mai multe declaratii politice virulente impotriva acestora. Serbia a aplicat chiar un embargo impotriva lui Karadjici. Fara indoiala, o parte a opiniei publice din Serbia a basculat catre nationalismul extremist. Dar, in mod clar, responsabilitatea impingerii tarii in razboi civil a fost a marilor puteri…

9. Mass media a informat corect despre Srebrenica?
Raspuns corect: NU!
Argumentare: Primul element. Chiar daca trebuie sa condamnam crime abominabile, cauza adevarului istoric – indispensabil reconcilierii – nu poate fi servita prin procedee propagandistice, cum ar fi utilizarea nechibzuita a cuvantului „genocid”, ascunderea faptului ca o parte din victime si-au pierdut viata in lupta, sau exagerea sistematica a cifrelor.

Anchetele au relevat ca numeroase „victime” au fost regasite cateva luni mai tarziu, ca votanti la alegerile urmatoare sau chiar luand parte la alte lupte in armata lui Izetbegovic. Aceste fapte au fost ascunse. Nu ne vom lansa acum in polemici asupra cifrelor pe care numai istoricii seriosi vor putea sa le stabileasca definitiv.

Al doilea element. Mass-media a ascuns evenimentele esentiale pentru intelegerea acestei drame. La inceput, regiunea era locuita de musulmani SI de sarbi. Acestia din urma au fost vanati, in 1993, printr-o actiune de purificare etnica, de trupele musulmane ale lui Izetbegovic. Generalul francez Morillon, care se afla la comanda trupelor ONU din zona, acuza: „In noaptea Craciunului ortodox, noapte sfanta din ianuarie 1993, Nasser Oric a condus raiduri impotriva satelor sarbesti…. Au fost capete taiate, masacre abominabile au fost comise de fortele lui Oric in toate satele din vecinatate” (Documente pentru informarea Adunarii nationale, Srebrenica, tom 2, p. 140-154). Dorinta de razbunare nu scuza crimele comise apoi. Dar de ce au fost ascunse sistematic crimele comise de „prietenii nostrii”?

Al treilea element. Ca si alte enclave „demilitarizate”, Srebrenica era in realiate o zona unde fortele militare musulmane se regrupau sub protectia ONU. Surprinzator: soldatii lui Oric s-au retras din Srebrenica doar cu o saptamana inaintea masacrului. Generalul francez Germanos spunea: „Oric a declarat peste tot ca a fost convins sa plece din Srebrenica, deoarece se dorea ca orasul sa cada.

De ce? Este interesant sa revenim asupra unui curios raport ONU, redactat cu un an si jumatate mai inainte de Kofi Annan: „Izetbegovic a aflat ca o interventie NATO in Bosnia-Hertegovina era posibila. Dar ea nu putea avea loc decat daca sarbii intra cu forta in Srebrenica si masacreaza cel putin 5000 de persoane (sic).” Iata, asadar, cronica unui masacru anuntat…cu un an si jumatate inainte (Raportul ONU 28-29 noiembrie)

Generalul Morillon ne mai spune „Autoritatile bosniace s-au opus cand am vrut sa evacuam pe toti cei care o cereau – si acestia erau destul de numerosi”. Concluzia sa: „Mladic a cazut intr-o capcana la Srebrenica”.

10. Primele victime ale razboiului au fost ucise de sarbi?
Raspuns corect: NU!
Argumente: Pe 28 iunie 1991, politia slovena a executat (cel putin) doi soldati ai armatei nationale yugoslave ce venisera sa se predea la un post de frontiera (cu Austria) din Holmec. Aceasta informatie a aparut in ziarul „Slovenske Novice”. S-a stabilit de asemenea ca trei soldati ai aceleiasi armate sau fost executati la un post de frontiera cu Italia, dupa ce s-au predat. (Fapte si marturii raportate TPI de la Haga, conform Forgotten Crimes, Igor Mekina, AIM Ljubljana, 11/02/99).

11. Celebrul afis al „lagarului de concentrare” era un fals?
Raspuns corect: DA!
Argumentare: Fabricat de Bernard Kouchner si Medcins du Monde, acest afis arata cativa „prizonieri”, din care unul foarte slab, (vezi foto jos), aparent, in spatele unui gard de sarma ghimpata. Kouchner a lipit sub fotografie imaginea unui turn de paza de la Auschwitz si a scris: „exterminare in masa” si „sarbi=nazisti”. Se reedita in felul asta campania de diabolizare lansata de firma americana de Ruder Finn…

Numai ca avem de-a face cu un fals. Imaginea initiala provenea dintr-un reportaj al postului britanic TV ITN. Camera fusese amplasata deliberat in spatele unui gard de sarma, folosit pentru a delimita un fost teren agricol, devenit acum tabara pentru refugiati. Si „prizonierii” erau de fapt liberi, insa ei se refugiasera ei insisi in acea tabara pentru a scapa de razboi si de militiile care inrolau cu forta! In reportajul complet, singurul prizonier care vorbea engleza declara in trei reprize ziaristului de la ITN ca erau bine tratati si „in sigurata”. Omul cu aspect de subnutrit, grav bolnav, fusese adus special pentru un prim plan care sa impresioneze. Montajul facut de Kouchner era un fals grosolan.

Cert, existau lagare in Bosnia. Dar nu de exterminare! Au fost comise violari ale drepturilor omului. Dar de ce ni s-au ascuns rapoartele ONU pe acest subiect? Rapoartele mentionau sase lagare croate, doua sarbesti si unul musulman…

12. Ni s-a spus adevarul despre cele trei mari masacre de la Sarajevo?
Raspuns corect: NU!
Argumentare: In trei reprinze, opinia publica occidentala a fost bulversata de imagini teribile: zeci de victime ciopartite in fata unei brutarii, in piata din Sarajevo. Imediat sarbii au fost acuzati de ucidere deliberata prin bombardarea orasului, in ciuda numeroaselor contradictii in comunicatele oficiale. Niciodata opinia publica n-a fost informata de rezultatul anchetei ulterioare facute de ONU. Concluziile anchetei invinuiau pentru atac fortele presedintelui musulman Izetbegovic! Inaltii responsabili occidentali stiau acest lucru, dar l-au ascuns cu grija. Mult mai tarziu redactorul sef de la „Nouvel Observateur” a admis: „Trebuie s-o spun acum. I-am auzit succesiv pe Eduard Balladur (premierul francez din acea vreme), François Leotard (ministrul Apararii), Alian Juppe (ministrul de Externe) si doi generali cu inalte responsabilitati, al caror anonimat il voi pastra (…) spunandu-mi ca obuzul tras asupra pietei provenea de la musulmani! Au provocat un carnagiu impotriva propriilor cetateni, am observat inspaimant. Da, mi-a raspuns primul Ministru fara ezitare…” („Nouvel Observateur”, 21 august 1995)

Pentru ce aceste manipulari? Ca prin minune, fiecare masacru se intampla chiar inaintea unei reuniuni decisive pentru justificarea unei masuri occidentale: embargou impotriva Serbiei (1992), bombardamentele NATO (1994), ofensiva finala (1995). NATO si Izetbegovic au aplicat un principiu esential in propaganda de razboi: justificarea ofensivei printr-o minciuna media, in acest caz, un masacru ce bulverseaza opinia publica.

Versiunea oficiala despre asediul orasului Sarajevo ascunde mai multe aspecte: 1 .Fortele sarbe au comis crime grave, intr-adevar. Insa, civilii ce doreau sa paraseasca orasul fugind printr-un tunel, au fost impiedicati de conationalii musulmani sub comanda lui Izetbegovic. 2. Era nevoie acuta de prezentarea unor imagini in alb si negru, a unui popor-victima si a unuia agresor. In realitate, chiar la Sarajevo, lunetisti de-ai lui Izetbegovic ucideau regulat locuitori ai cartierelor sarbesti, fara ca media sa vorbeasca despre asta. 3. Atrocitati la fel de grave se petreceau la Mostar. Dar orasul respectiv era sub controlul fortelor croate si musulmane („prietenii nostrii”) care de mult timp alungasera toti sarbii din zona…

13. Cea mai mare purificare etnica a razboiului a fost facuta de armata croata?
Raspuns corect: DA!
Argumentare: Pe 4 august 1995, 100.000 soldati croati, 150 blindate, 200 transportoare, peste 300 de piese de artilerie, 40 de lansatoare de rachete au pornit operatiunea „Storm”, impotriva enclavei sarbe Krajina [Croatia de azi, n.AM]. Mai mult de 150.000 de civili au fost fortati sa paraseasca aceasta regiune pe care o locuiau de secole. Au fost comise atrocitati cumplite de catre militarii croati: cei ramasi in urma au fost executati, casele abandonate au fost arse…

Clinton a apreciat ofensiva ca fiind „utila”. Ministrul sau de externe, la fel: „Recucerirea orasului Krajina poate duce la o noua situatie strategica ce ne poate fi favorabila”. Ba mai rau: SUA a cerut Croatiei sa-i permita conducerea ofensivei, conform dorintei Ministrului croat de externe. („Poker menteur”, p. 193-194)

14. SUA a utilizat in Bosnia bombe cu uraniu?
Raspuns corect: DA!
Argumentare: La colocviul international „Uraniu: victimele vorbesc”, organizat la Bruxelles in 2001, un medic din Bosnia a prezentat cazul unui padurar sarb bosniac, afectat, ca si altii, de forme grave si multiple de cancer, atipice, galopante, dupa ce a forst prezent in zonele lovite de bombele americane.

Conform unor statistici publicate de responsabili bosniaci din domeniul sanatatii, in randul populatiei unui cartier sarb din Sarajevo, lovit de avioane SUA in 1995, (populatie expulzata apoi din oras), s-a inregistrat o multiplicare de cinci ori a cazurilor de cancer.

Armele cu uraniu saracit permit SUA sa se debaraseze de deseurile toxice de la centralele nucelare. Ele polueaza grav solul si panza freatica, provoaca aparitia cancerului, leucemiei, mutatiilor genetice monstruoase. Pe scurt, armele cu uraniu transforma numeroase tari in pubele nucleare. ( Caseta video si brosura „Uranium les victimes parlent” )

15. Razboiul impotriva Yugoslaviei a fost un „razboi bun”, singurul de acest fel, dus de SUA?
Raspuns corect: NU!
Argumentare: SUA a incercat sa lase impresia ca poarta un razboi umanitar. Si sa se prezinte, macar o data, ca aparatori ai musulmanilor napastuiti. Dar in realitate Washingtonul si Berlinul au provocat acest razboi. Deliberat. In interesul lor egoist: colonizarea economica a Balcanilor, controlul rutelor pentru petrol, lupta pentru suprematie.

America nu poarta razboaie umanitare. Ei nu au fost pompierii razboiului din Yugoslavia, ci piromanii. Ei sunt primii culpabili pentru suferintele oamenilor de toate nationalitatile. SUA nu pot fi prietenul musulmanilor din Balcani, pe de o parte, si dusmanul celor din Palestina si Irak, pe de alta parte.

SUA sunt dusmanul cel mai periculos al pacii si al tuturor popoarelor lumii. Ameninta Siria, Iran, Coreea, Cuba, si intr-o zi poate chiar China, pentru ca strategia lor pe termen lung are ca scop unic mentinerea prin forta a unei ordini economice nedrepte, dominatia si exploatarea tarilor de pe glob in folosul unui numar mic de super-miliardari.

Iata de ce este important sa fie demascate toate minciunile din mass-media si sa fie spus adevarul despre razboiul contra Yugoslaviei: a fost un razboi de agresiune.

* Michel Collon este scriitor, publicist si regizor francez de stanga, activ militant pentru pace. Ii puteti scrie la michel.collon@skynet.be. Traducere si adaptare de Antonio Rus