Ce urmează sa se intimple in ce priveste viitorul statut al Kosovo? Greu de spus. Daca e oarecum previzibil ca Rusia se va opune planului ONU de acordare a independentei limitate pentru provincia locuita in majoritate de etnici albanezi, interesant e ca viitorul depinde si de tari precum Ghana, Indonezia sau Congo. Tocmai tari care nu privesc cu ochi buni miscarile secesioniste. Un comentariu de Tim Judah* pentru Reteaua Balcanica de Investigatii Media

CIND, IN cele din urma problema, provinciei Kosovo a ajuns, pe masa Consiliului de Securitate al ONU, pe 3 aprilie, rezultatele pareau previzibile. Întâi de toate, a fost conflictul dintre Rusia, membru permanent, şi Marea Britanie, care deţine preşedinţia Consiliului luna aceasta, părţile disputându-şi statutul şedinţei – sa fie deschisă publicului sau nu. Apoi, acest conflict a fost urmat de un altul, şi anume dacă lui Fatmir Sejdiu, preşedintele provinciei Kosovo, sa i sa permita să vorbească oficial.

Odată rezolvate aceste probleme, cele două părţi nu au făcut altceva decât să îşi reitereze poziţiile binecunoscute. Membrii europeni ai Consiliului s-au declarat în favoarea planului conceput de Martti Ahtisaari, fostul preşedinte al Finlandei, însărcinat de către ONU să propună o soluţie privind statutul provinciei Kosovo, planul acestuia susţinând o independenţa supervizată de comunitatea internaţionala.

Rusia, care are drept de veto, a precizat însă, în mai multe rânduri, că se opune oricărei variante pe care Serbia nu o susţine la rindul sau. Serbia, reprezentată la New York pe 3 aprilie de către premierul interimar Vojislav Kostunica, a declarat că Belgradul nu va accepta niciodată independenţa provinciei Kosovo.

Consiliul de Securitate trebuie să adopte o nouă rezoluţie pentru a înlocui actuala jurisdicţie a ONU în Kosovo şi pentru a implementa planul Ahtisaari.

Fără o nouă rezoluţie, albanezii din Kosovo îşi vor declara independenţa şi vor spera să obţină recunoaştere internaţională. Însă în acest caz, planul Ahtisaari ar fi inutil.

Deci, ce se va întâmpla mai departe? Un lucru surprinzător este faptul că situaţia provinciei Kosovo nu se numără printre problemele din agenda pe aprilie a Consiliului de Securitate.

Desigur, această problemă ar putea fi inclusă pe agendă in regim de urgenţă, existând posibilitatea adoptării unui proiect de rezoluţie până la finele lunii curente. Însă, potrivit informaţiilor de până acum, Consiliul de Securitate nu va analiza această problemă în luna aprilie, cu excepţia situaţiei în care organizează o vizită în Kosovo.

Acest lucru pare din ce în ce mai probabil. Rusia a solicitat examinarea de către Consiliu a modului în care s-a aplicat Rezoluţia 1244 prin care s-a aprobat misiunea ONU în această provincie. De asemenea, Rusia a propus ca ambasadorii Consiliului de Securitate sau adjuncţii acestora să efectueze o vizită în regiune.

Pentru ruşi şi sârbi, acest lucru prezintă avantajul că întârzie luarea unei decizii. La urma urmei, este improbabil ca diplomaţii europeni şi ruşi să poată să afle lucruri noi despre provincie la opt ani după stabilirea jurisdicţiei ONU.

Totuşi, nu la fel stau lucrurile pentru diplomaţii care reprezintă membrii temporari ai Consiliului de Securitate, voturile acestora fiind necesare pentru adoptarea sau respingerea rezoluţiei.

Mulţi dintre aceştia sunt destul de experimentaţi în problemele complicate de natură politică şi etnică din această parte a Europei. De asemenea, aceştia privesc situaţia din regiune prin prisma experienţei din propriile lor ţări şi regiuni.

De exemplu, statele africane, multe dintre acestea având graniţe artificiale, au o antipatie deosebită vis a vis de mişcările de secesiune.

De aceea, pe fondul unei aparente acalmii în activitatea diplomatică în ceea ce priveşte situaţia provinciei Kosovo, Ahtisaari speră să viziteze Accra, în Ghana, săptămâna viitoare, pentru a-şi explica planul şi motivele pentru care crede că argumentele Rusiei, potrivit cărora independenţa statului Kosovo ar putea reprezenta un precendent periculos, sunt eronate.

Ghana este în prezent unul dintre membrii temporari ai Consiliului de Securitate, alături de Congo. Delegaţii săi ar putea fi nedumeriţi de faptul că Ban Ki-moon, Secretarul General al ONU, susţine planul lui Ahtisaari. Aceştia îşi vor aminti, cu siguranţă, faptul că trupele ONU au intrat în război la începutul anilor 1960 pentru a ajuta la suprimarea secesiunii din regiunea Katanga, pe când Congo îşi câştiga independenţa fata de Belgia.

Indonezia este un alt membru temporar al Consilului de Securitate cu opinii ferme pe subiectul secesiunii. Diplomaţii săi ar putea să nu ştie prea multe despre Kosovo, însă îl cunosc foarte bine pe Ahtisaari. În cadrul a ceea ce a fost considerat un mare succes diplomatic în 2005, fostul preşedinte al Finlandei a jucat un rol important în încheierea conflictelor vechi de 30 de ani din provincia Aceh.

Acolo, rebelii din Aceh au fost convinşi să renunţe la lupta pentru independenţă în schimbul unei autonomii extinse. Indonezia, care rămâne precaută în probleme legate de secesiune, este asadar foarte sceptică în privinţa planului Ahtisaari.

Un lucru interesant este că solutia lui Ahtisaari pentru provincia Aceh a fost monitorizat de o comisie a UE, prezidată de diplomatul olandez Pieter Feith. Se presupune că acesta va conduce Biroul Civil Internaţional, ICO, propus de UE, birou ce va juca un rol major în eventualitatea adoptării rezoluţiei.

În mod cert, Ahtisaari va avea multe de explicat dacă va fi nevoit să convingă state precum Indonezia şi Congo să îi susţină planul pentru viitorul statut al Kosovo. Între timp, multe probleme diplomatice vor fi soluţionate în culise.

Serbia şi Rusia vor încerca să convingă membrii mai sceptici ai Consiliului că acordarea independenţei provinciei Kosovo ar crea un precedent periculos.

Statele Unite şi europenii, pe de altă parte, vor susţine că independenţa statală a provinciei Kosovo nu poate fi împiedicată şi că este mai bine să asistăm la naşterea unei ţări decât să încercăm – şi să eşuăm, în cele din urmă – să o stopăm.

Nimeni nu ştie, totuşi, dacă va fi adoptată vreo rezoluţie pentru Kosovo. Având în vedere că Rusia s-a opus atât de vehement planului lui Ahtisaari, este greu de crezut că îl va aproba, în cele din urmă, chiar dacă s-ar ajunge la un consens prin intermediul diplomaţiei secrete.

Rusia riscă în mod clar, pentru că dacă vor izbucni acte violente în Kosovo, SUA şi UE vor da vina pe autorităţile de la Kremlin pentru tactica de întârziere.

Diplomaţii occidentali se tem că Rusia a interpretat greşit situaţia provinciei. „Perspectivele soluţionării statutului provinciei Kosovo fără o rezoluţie a Consiliului de Securitate sunt sumbre,” declara, pe 2 aprilie, Daniel Fried, Secretarul de Stat adjunct al SUA.

„Într-un fel sau altul, situaţia curentă va suferi modificări, fie derulându-se un proces controlat ce va asigura sârbilor kosovari transparenţă şi corectitudine, fie vor urma evenimente necontrolate şi violente”, adauga diplomatul american.

—
*Tim Judah, comentator specialist pe probleme balcanice, este autorul lucrarilor “Sarbii: Istoria, Mitul si Distrugerea Iugoslaviei” si „Kosovo: Razboi si Razbunare”. Traducere de Lucian Gavril.