Istoric

Ploile ciudate sunt fenomene foarte bizare, prea puţin explicate şi înţelese, dar care au loc în fiecare an undeva pe glob. Printre cele mai neobişnuite precipitaţii de acest gen amintim: ploile cu broaşte, peşti, scoici, viermi, aligatori, muşte negre, etc. Singura explicaţie logică a acestor fenomene este că o tornadă sau vânt rotitor, de foarte mare intensitate, ridică animalele în aer, le transportă, uneori sute de km, prin aer şi apoi le aruncă la sol. Dar această explicaţie trebuie şi dovedită, ceea ce nu întotdeauna este posibil. Din cele câteva mii de cazuri consemnate în ultimele 4 decenii, vă prezentăm câteva care sfidează orice raţiune.

Ploile roşii

Trombele de apă sunt furtuni care apar de obicei în largul mărilor şi oceanelor, dar uneori acestea ajung şi pe uscat secând instantaneu iazuri şi heleşteuri împreună cu fauna acestora. Precipitaţiile care apar în urma acestor furtuni conţin peşti, broaşte, pietre şi alge. Ceea ce este mai puţin înţeles este modul de „selecţie” a acestora precum jeturi exclusiv formate din peşti, altele din broaşte dintr-o singură specie, sau de aceeaşi vârstă. Fenomenul ploii roşii nu este nou.

El a fost mediatizat pentru prima dată în Europa de către biologul Ehrenburg pe data de 17 octombrie 1846 lângă localitatea Lyon din Franţa, calculând că din cei peste 720.000 l de apă, ca. 90.000 l reprezentau diatomee (microorgansime pluricelulare). Anumite ploi roşii au fost asociate cu cu nisipul purtat de vânt din Sahara spre Europa de sud şi Africa de nord. Cu toate acestea, cercetătorul a distins peste 300 de organisme diferite (majoritatea diatomee), dar care nu erau din zona Africii. Rezultatele sale au fost consemnate în revistele Passat-staub und Blut-regen din anul 1847, respectiv Revista Americană de Ştiinţe, Nr.II XI pag. 372 din acelaşi an.

Însuşi Charles Darwin a consemnat o ploaie roşie în zona Capul Verde, pe o arie de peste 1600 km2 . La o altă extremă a acestor fenomene se situează cazul ploii din Sienna din anul 1860 care a căzut în patru ocazii pe aceeaşi arie a oraşului (ca. un sfert din Sienna). Deşi vântul stă la baza acestor precipitaţii neobişnuite, frecvenţa lor este anormală.

Mai menţionăm cu această ocazie, fenomenul „ploii cu sânge şi carne” din 17 august 1841 din Tennessee, S.U.A., consemnat în Revista Americană de Ştiinţe,Nr. 41: pag. 403-404. Între orele 13 şi 14, muncitorii de pe câmp au auzit un zgomot ascuţit urmat de picături de sânge care „cădeau dintr-un nor roşu ce plutea deasupra”. Carnea şi grăsimea urât mirositoare au fost împrăştiate pe o lăţime de ca. 20-30 m şi o lungime de ca. 300-400 m.

Explicaţiile autorităţilor au fost consemnate astfel: „vântul a ridicat părţile unui animal în descompunere, care au ajuns în contact cu norii încărcaţi electric, unde acestea au fost menţinute în stare de fluiditate sau vâscozitate.” Ulterior, declaraţia a fost schimbată cu o alta, mult mai plauzibilă şi anume: „a fost o glumă pregătită de lucrători, care au tăiat bucăţi mici din carnea unui porc în descompunere, răspândindu-le pe câmp pentru stăpânii lor moşieri.”

O serie de fenomene neobişnuite au fost semnalate pe teritoriul Indiei în vara anului 2001. Conform celor publictate în The Indian Express/Kamal Gopinath Nair-6 Aug 2001, un meteorit s-a dezintegrat deasupra Changanacherry în Kerala, aruncând în atmosferă un praf fin de culoare roşie, rezultând o ploaie. Oamenii de ştiinţă din cadrul Centrului de Cercetare a Ştiinţelor Pământului din Tiruvananthapuran capitala Keralei au precizat că întreaga cantitate de praf care a rezultat din meteorit a avut o greutate de ca. 1.100 kg. Alţi cercetători susţin ipoteza mişcărilor plăcilor tectonice, care ar fi favorizat ridicarea prafului de pe sol, dar acest fapt nu a putut fi demonstrat niciodată. În aceeaşi perioadă a mai fost consemnată o ploaie de insecte mici negre cu o zi înainte de apariţia meteoritului, potrivit unui alt reportaj publicat de IRNA pe data de 2 Aug 2001 în Peroor, lângă Ettumanoor din Kerala.

O persoană din Peroor care a raportat “fenomenul”, a afirmat prezenţa unor insecte minuscule de culoare neagră în apa bălţilor proaspăt formate. Ploaia de insecte negre a rămas neelucidată. Cel mai bizar fenomen, observat în a doua jumătate a lunii iunie 2001 este cunoscut sub numele de „prăbuşirea grotelor”. Peste 150 de grote din toată ţara, din care 67 în Kerala, s-au prăbuşit sub acţiunea unor factori necunoscuţi. Experţii au considerat că acestea s-ar datora unei activităţi tectonice a plăcii indiene de vest, până la Gujarat.

În cele din urmă a sosit şi explicaţia „oficială” din partea dr. M. Baba, directorul Centrului de Cercetare a Ştiinţelor Pământului din Tiruvananthapuran care a avansat teoria meteoritului şi a unor furtuni violente care ar fi favorizat şi fenomenul „prăbuşirii grotelor”. Grotele prăbuşite au fost ulterior inundate de apa ploilor musonice violente. Un studiu preliminar efectuat de experţii de la CESS nu a putut asocia prăbuşirea grotelor cu activităţi seismice sau tectonice. „Pricipalele cauze ale prăbuşirii grotelor sunt construcţia proastă a acestora şi presiunea hidrografică favorizată de cantitatea anormală de precipitaţii din acest an, …, grotele nu au fost consolidate suficient. În majoritatea cazurilor, au fost utilizate inele fragile de susţinere. Ele se prăbuşesc atunci când presiunea apei creşte”, a afirmat Dr.M Baba, directorul CESS.

Ploaia cu broaşte

• Suprafeţe extinse de terenuri din Minneapolis, Minnesota, au fost acoperite de broaşte care au “plouat” din cer, în urma unei furtuni cu descărcări electrice din luna iulie a anului 1901. În cadrul buletinului de ştiri au fost precizate următoarele: “Atunci când furtuna a atins punctul ei culminant, s-a observat apariţia unei mase compacte verzi ce cobora direct din nori. Oamenii au sesizat ceva asemănător grindinei dar de culoare verde, însă ceea ce a cazut la sol, a fost un strat gros de ca. 8 cm de broaşte de diferite soiuri. În unele locuri grosimea acestui “strat” de broaşte a fost atât de mare încât s-a oprit circulaţia rutieră.”

• Cetăţenii din Naphlion, situat în sudul Greciei, au fost surprinşi într-o dimineaţă a lunii mai din anul 1981, când au fost treziţi de orocăitul unor broaşte mici căzute din cer. Acestea au aterizat pe crengile copacilor, autostrăzi, acoperişuri. Institutul Meteorologic s-a grăbit să anunţe ştirea că un vânt, cu caracteristică de vijelie, a purtat broaştele prin aer. Trebuie să fi fost un vânt foarte puternic, deoarece ulterior biologii au precizat că broaştele “aeropurtate” sunt native din nordul Africii !

• În anul 1995, cotidianul Fortean Times Online a publicat declaraţia unei familii, care a plecat în concediu prin Scoţia. Pe drum au fost surprinşi de o furtună severă. Neobişnuit a fost faptul că, pe lângă ploaie, maşina lor a fost lovită de câteva sute de broaşte care au căzut odată cu ploaia.
Ploaia cu peşti

• Un vânt de mare intensitate poate ridica în aer, cu uşurinţă, peşti mici, dar ceea ce s-a întâmplat într-un sat indian sfidează orice explicaţii. Cel puţin 10 oameni au asistat la o ploaie cu peşti de 4 kg care se prăbuşeau ca nişte bolovani peste case şi drumuri.

• În februarie 1861, un număr mare de cetăţeni din Singapore au raportat autorităţilor manifestarea unei ploi cu peşti, urmată apoi la scurt timp de un cutremur de pământ de mică intensitate. Atunci când speciile de peşti sunt diferite, fenomenul nu pare neobişnuit, dar în anul 1948 în localitatea Bournemouth, Anglia, un grup de negustori, au fost surprinşi de un duş rece de herring.

• Nu mai puţin notabil este evenimentul din anul 1966 când părintele Leonard Bourne, ţinea slujba religioasă în curtea unei locaţii sfinte la nord de Sydney, Australia, când un singur peşte a căzut din cer exact pe umărul său. Preotul a încercat să prindă peştele, dar I-a alunecat printre degete şi acesta a căzut în noroi şi se străduia să înoate.

• Trebuie adăugat faptul că aceste fenomene nu au loc în mod obligatoriu pe timp de furtună. Un alt exemplu ilustrativ, tot din Australia, menţionează o ploaie de ca. 800 sardine, care au căzut în timpul unei ploi de mică intensitate.

• Dacă nici acest fapt nu sfidează raţiunea suficient de mult, cel din Chilatchee, Alabama vă va schimba părerea. În vara anului 1956, o femeie împreună cu soţul ei, priveau cerul senin din faţa fermei lor. La un moment dat, a apărut un nor foarte mic dar deosebit de întunecat, care a ajuns deasupra reşedinţei lor. În acel moment, din nor au căzut pisici de mare, bibani şi puţină apă. Imediat după aceasta, norul a devenit alb, s-a micşorat şi a dispărut la fel de lent precum apăruse.

Ploaie de carne şi sânge de pasăre

• În anul 1890, Popular Science News a publicat o ştire în care s-a menţionat o aversă de ploaie cu sânge de pasăre în regiunea Messignadi, Calabria din Italia. S-a speculat faptul că păsările ar fi fost surprinse de vânturi violente, deşi nicăieri în Italia nu au fost observate vânturi de mare intensitate. Dar nu au fost descoperite nici un fel de părţi componente ale “păsărilor”, ci doar sânge proaspăt.

Pe ferma lui J. Hudson din Los Nietos Township, California, în anul 1869, s-a abătut o ploaie, de data aceasta, de carne şi sânge, care a durat aproximativ 3 minute. Au fost acoperite câteva ha de teren agricol.

• Revista Americană de Ştiinţă a consemnat în august 1841, faptul că un “duş” de sânge, grăsime şi ţesut muscular, a căzut pe un teren de tutun aparţinând unei ferme din Lebanon, Tennessee, S.U.A. Fermierii care au fost martorii acestui eveniment, au precizat că mai întâi au auzit un tunet şi apoi au observat picăturile de sânge care cădeau dintr-un nor roşiatic.

Ploaie de sânge şi fluturi vii

• Botanistul Philip Henry Gosse a descris un eveniment de acest gen în anul 1553 când copacii, pietrele şi hainele oamenilor au fost stropite de “picături roşii de fluid, ce părea a fi sânge, timp în care s-a observat şi apariţia unui roi de fluturi, bănuindu-se ulterior faptul că picăturile de culoare roşie ar fi provenit de la fluturi”. Gosse a descris evenimentul în cartea sa numită Romantismul Istoriei Naturale (London: James Nisbet and Co., 1866; vol. II, Second series, pp. 98-99).

• Un “duş rece şi prelungit” de sânge a fost observat în luna iulie a anului 1608 în Aix la Chappelle, Franţa, împreună cu un roi de fluturi. Martorul acestui eveniment a fost botanistul Peirese, care studia nimfele acestor insecte, chiar înainte de ploaie, cu scopul de a le identifica mai târziu depozitându-le într-o cutie. Câteva zile mai târziu, Peirese a auzit un mic zgomot în cutia cu nimfe, a observat ieşirea unui fluture, care a lăsat o picătură de fluid roşiatic pe gura cutiei. Entuziasmat de acest eveniment, Peirese a consemnat imediat faptul că substanţa roşie din cutie avea aceleaşi caracteristici cu “picăturile de sânge” de afară. Prezenţa unui număr foarte mare de fluturi l-a determinat să creadă că aceştia au fost cauza apariţiei substanţei roşii.

Teoria lui Peirese a mai fost susţinută şi de alte fenomene precum lipsa stropilor de sânge pe acoperişuri, străzi sau părţi expuse luminii Soarelui, dar Gosse a studiat comparativ substanţa de culoarea cremenei, lăsată de fluturi în locuri rareori expuse luminii Soarelui, cu cea care a căzut odată cu ploaia. Gosse a arătat că substanţa depozitată de insecte nu era sânge, iar aceasta se întărea rapid, în timp ce cealaltă substanţă, de un roşu mai aprins, lăsa în urma evaporării, un praf asemănător cretei. În lucrarea lui Frank Cowan numită Curious Facts in the History of Insects, (Lippincott & Co., 1865), se dezbate posibilitate ca fluturii sau alte insecte să reprezinte un factor generator al ploilor roşii. O astfel de ploaie, consemnată de Cowan, care a avut loc în anul 1017 în Aquitane ar fi fost asociată prezenţei unui roi de fluturi, în timp ce pentru o alta din 1780 ar fi fost “învinovăţit” un roi de albine.

Averse cu viermi

• Botanistul Philip Henry Gosse, menţionează în cartea sa The Romance of Natural History (London: James Nisbet and Co., 1866; vol. II, Second series, pp. 98-99), faptul că a fost martorul unui eveniment neobişnuit. Gosse a observat în Ashburton, o zonă din apropierea localităţii Devon, Anglia, o scurtă aversă de ploaie în urma căreia s-a format un noroi ciudat, ce părea format din picături roşii, dar care l-a o examinare mai atentă, s-au dovedit a fi viermi încolăciţi, de culoare roşie şi ca. 3 cm lungime, care erau prezenţi în noroi. Viermii care au căzut în bălţile mai mari, ofereau impresia vizuală a unor picături de sânge, deoarece corpurile lor erau transparente.

Numeroase lucrări ştiinţifice menţionează ploi de materie organică precum alge roşii şi rotifere, alge fluviale şi alte microorganisme, fapt care însă astăzi e recunoscut, dar mai puţin înţeles, deoarece teoria lui Bill Hamilton a demonstrat că la baza formării norilor se află algele, iar acestea reprezintă mecanismul de termoreglare climatică a naturii.

Diverse incidente neobişnuite

• În timpul unei furtuni cu descărcări electrice, în anul 1881, în Worcester, Anglia, au căzut la pământ câteva tone de crabi şi raci.

• În noiembrie 1996, în sudul Tasmaniei, o mulţime de locuitori au observat în dimineaţa care a precedat o furtună intensă, că terenurile din faţa caselor şi acoperişurile erau acoperite cu o substanţă gelatinoasă, care ar fi fost fie icre de peşte, fie meduze de mici dimensiuni.

• Un pescar corean, aflat în drum spre Insulele Falkland, a rămas inconştient, după ce a fost lovit de o singură sepie congelată care i-a căzut exact în cap.

• În perioada anilor 1982-1986, câteva tone de boabe de grâu au “plouat” pe acoperişurile mai multor case din Evans, Colorado, conform celor declarate de Gary Bryan, unul dintre rezidenţi. Mai interesant a fost faptul că nu existau terenuri cu grâne prin apropiere.

• În august 2001, în Wichita, Kansas, au fost observate averse de ploaie cu coajă de seminţe de cereale. Bulevarde întregi au fost acoperite de coji şi păstăi, de la Central Avenue la 37th Street North.

• În 1877 au căzut din cer câţiva aligatori de 30 cm lungime, pe ferma lui J. L. Smith din sudul Carolinei. Aceştia au aterizat nevătămaţi şi au început să caute hrană, deoarece erau înfometaţi.

Analize ştiinţifice ale ploilor roşii

• Printre cele care au fost analizate se numără cea din data de 14 martie, 1818 în Napole, Italia, în urma căreia s-a colectat o pulbere uscată ce părea a fi formată din silicu (33%), aluminiu (15.5%), crom (1.0%), şi carbonaţi (9.0%). S-a presupus că ar fi fost de natură vulcanică, dar prezenţa cromului indică mai degrabă posibilitatea provenienţei dintr-un meteorit.

• În anul 1819, la Blankenburg au fost analizate mostre ale unor precipitaţii neobişnuite în care s-a descoperit clorură de cobalt. Dar alte “eşantioane” prelevate de alţi cercetători nu au evidenţiat prezenţa clorurii de cobalt. În ambele cazuri nu s-a putut explica culoarea acestora. (vezi Philip Henry Gosse, The Romance of Natural History, London: James Nisbet and Co., 1866; vol. II, p. 102-103).

• În cartea lui William A. Corliss numită Strange Phenomena: A Sourcebook of Unusual Natural Phenomena (The Sourcebook Project, Glen Arm, MD: 1974, pp. G1-10) este menţionată analiza unei ploi roşii, care evidenţia oxid roşu de fier 75%, carbonaţi 11,7% şi materie organică microscopică 13,2%. Aversele au căzut în zilele de 9, 10 şi 11 martie 1872 în Sicilia. Atât în acest caz, cât şi în altele, ploaia a fost însoţită de praf de meteorit.

Nori mammatus

Sunt structuri, foarte rar întâlnite, de nori, care nu generează tornade sau furtuni, ci dimpotrivă, ei apar în urma furtunilor. Aceşti nori conţin o mare varietate de cristale şi picături de apă, care ating o concentraţie specifică, favorizând extinderea vaporilor în mod aparent uniform (dacă sunt observaţi de la o anumită distanţă şi dintr-un anumit unghi), fapt care creează reflexii interesante ale luminii Soarelui. Mişcările aerului saturat de vapori sunt lente, uniforme şi creează forme cu mai puţine protuberanţe. În funcţie de unghiul de incidenţă a razelor solare, efectele luminoase ale norului sunt mai spectaculoase, iar fenomenele intime de evaporări şi condensări din interior generează mişcări ale aerului care tind să uniformizeze aspectul exterior al norului. Din păcate, durata de viaţă a unui nor mammatus este relativ scurtă, astfel că norocoşii martori ai acestui eveniment, nu au mult timp la dispoziţie pentru a-l observa, cu atât mai mult de a realiza fotografii. Aceste fotografii au fost realizate în anul 2004 de către John C. Olsen, într-o localitate din S.U.A. (articol de C.M.)