DRY/ICE: GLOBAL WARMING REVEALED

Drunvalo Melchizedek, traducere si adaptare Cristian Muresan

Incalzirea globala a fost în atentia specialistilor de peste 40 de ani, dar pîna acum ne-am autocomplacut în nepasare si ignoranta. Pîna nu demult oamenii de stiinta au imbratisat ideea ca fenomenul incalzirii globale va cauza schimbari majore si probleme acute în lume, dar în modul lor de gindire scenariul prevedea ca acestea se vor intimpla intr-o perioada cuprinsa undeva intre 50 si 100 de ani si ca abia atunci se vor face resimtite efectele.

Ideea generala era aceea ca incalzirea globala este un proces lent si ca umanitatea va avea timp sa descopere solutii ingenioase la toate problemele. Noi dovezi extrem de bine documentate sugereaza ca acest scenariu este complet gresit si ca mai degraba trebuie sa ne pregatim pentru schimbari climatice deosebit de abrupte.

Una din acele aluzii ca ceva ar putea fi altfel decît ni s-a spus a fost prima data publicata în revista Discovery Magazine în septembrie 2002, sub titlul - usor mascat - al articolului “Incalzire globala surprinzatoare: O noua era glaciara” în care se spunea printre altele: ”oceanografii au descoperit un riu urias de apa dulce în Atlantic, care s-a format din topirea calotei polare. Ei ne atentioneaza asupra posibilitatii perturbarii grave a Gulf Stream-ului, ceea ce ar putea avea ca efect aruncarea intregii emisfere nordice într-o iarna vesnica, deosebit de rece.” Au trecut 2 ani de atunci si nimeni nu a dat importanta acestui fapt.

In ianuarie 2004 David King a intrat în atentie. Dl. King este ministrul pe probleme stiintifice în Anglia si om de stiinta. El a facut o vizita lui Tony Blair si i-a vorbit despre dezastrul mondial iminent si despre necesitatea de a se comunica intregii lumi ceea ce se intimpla. Tony Blair i-a ordonat sa pastreze tacere asupra subiectului. Dar dl King a considerat ca este pur si simplu o problema mult prea importanta sa fie ignorata, asa ca în ianuarie 2004 a publicat concluziile sale stiintifice în Jurnalul American de Stiinta. In articol, King spunea: ”dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai severe probleme de care se loveste intreaga umanitate, mult mai severe decît amenintarea terorista.”

O luna mai tîrziu, în februarie 2004 s-a aflat ca Pentagonul studia de ani de zile fenomenul Incalzirii Globale, datorita problemelor de securitate nationala pe care acesta le poate genera prin diferitele schimbari ce rezulta din el. S-a efectuat un studiu special, la unul din departamentele Pentagonului si anume Biroul de Evaluare în Retea condus de catre Andrew W. Marshall, birou care avea responsabilitatea de a identifica toate amenintarile pe termen lung care se abat asupra SUA.

Studiul a durat pîna în octombrie 2003 si a fost trimis Pentagonului, care privea aceasta problema serios. Numele proiectului a fost “Scenariul Schimbarilor Climatice Abrupte si Implicatiile Asupra Securitatii Nationale a SUA.” Dar continutul acestui document a depasit toate limitele expertilor de la Pentagon.

Fiind constient de posibilitatile incredibile ale acestui studiu, Marshall a luat decizia sa publice raportul, ca si alte informatii. A facut-o, în Fortune Magazine pe data de 9 februarie 2004. In articolul sau, dl. Marshall explica în ce fel topirea calotelor polare Nordice si Sudice, care sunt compuse din apa dulce, reprezinta factorul decisiv în dezastrul meteorologic global.

Gulf Stream-ul (Curentul de Convectie Termosalina Nord-Atlantic), este un curent de apa calda care se deplaseaza dinspre ecuator la suprafata oceanului si se indreapta spre zonele nordice unde are loc schimbul de caldura, prevenind racirea excesiva a Europei de vest si a Canadei. Totodata, acest curent sustine intreaga structura climatica de anotimpuri cu care suntem obisnuiti. Cind curentul începe sa se raceasca, el se lasa în adincurile oceanului si îsi schimba directia de deplasare (sub forma unui riu), spre sud, unde se incalzeste din nou si se ridica treptat la suprafata intorcandu-se la cursul initial.

“Motorul Termosalin” care face posibila aceasta miscare a curentului se afla în nord, unde el intilneste diferenta de salinitate dintre apa sarata a ecuatorului si cea dulce de la pol. Aceasta diferenta face ca riul sa se scufunde în adincuri dupa ce a eliberat în prealabil o anumita cantitate de caldura în atmosfera si astfel apa este “impinsa” intr-un proces continuu de convectie. Pozitia ocupata de curent în volumul oceanic depinde de diferenta de temperatura. Apa calda urca, iar cea rece coboara.

Sa privim acest fenomen în conditiile actuale. Calotele se topesc si cantitati uriase de apa dulce ajung în Atlantic amestecindu-se cu apa sarata de la Ecuator. Rezultatul este ca diferenta de salinitate scade dramatic. Astfel “Motorul Termosalin” care mentine curentul în miscare perpetua a scazut în putere si desi s-a constatat acest lucru de peste 10 ani, nu s-a acordat atentie suficienta. Pe masura ce Gulf Stream-ul îsi incetineste mersul, schimbul de caldura în regiunile nord-atlantice a incetinit, iar structurile anotimpurilor au suferit modificari, pentru ca ele sunt strict dependente de aceste schimburi calorice.

Sa privim faptele. Cu doua veri în urma, s-a observat topirea integrala a Polului Nord pentru prima data în istoria cunoscuta. Atit navele civile cit si cele militare au putut naviga direct prin Polul Nord. Aceasta zona nu a avut decît o pojghita de gheata de grosime de 4 m. Greenpeace a anuntat în urma cu citiva ani ca platoul de gheata s-a restras cu 460 de km într-un interval cuprins intre o iarna si o vara polara, dar nimeni nu a dat atentie acestui lucru.

Iar astazi, în timp ce scriu acest articol, noi suntem martorii unor incendii în Alaska, ce au consumat peste 1 milion de acri de padure. Incendiul se produce intr-o zona în care intotdeauna ar fi trebuit sa fie ploaie si zapada - si asa dupa cum veti intelege din acest articol, incendiul este direct legat de topirea calotelor si perturbarea Gulf Stream-ului.

În cele din urma, Pentagonul a multumit lui Andrew Marshall pentru articolul sau publicat in 9 feb 2004 în Fortune Magazine. Pentagonul a oferit publicitatii (inclusiv revistei National Geografic) o fotografie prin satelit a Polului Nord din anul 1970 si una din 2003, care dezvaluie ca peste 40% din calota polara nordica s-a topit în numai 33 de ani. Ceea ce e mai rau, este ca viteza de topire creste intr-o rata extrem de abrupta. Pentagonul a dovedit ca toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca “calotele nu se topesc” sunt de fapt minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare decît cea mai mare amenintare pe care ar putea-o avea terorismul asupra SUA.

In zona Polului Sud, cu numai citiva ani în urma ghetarul Larsen A s-a spart în bucati, ceea ce a surprins pe cei mai multi oameni de stiinta. La acea vreme ni se spunea de catre personalul stiintific calificat ca evenimentul este studiat si ca “nu e mare scofala”, deoarece ghetarul era conectat printr-o portiune relativ subtire cu Polul Sud de cîteva zeci de mii de ani, asa ca era “normal” sa se rupa. Aceiasi oameni de stiinta au mai adaugat faptul ca ghetarul Larsen B, din spatele lui Larsen A, în nici un caz nu se va topi si nici nu se va rupe si ca acesta era bine ancorat în masa de gheata a Arcticii.

Cu toate acestea, anul trecut (2003) Larsen B se sparge în bucati si se raspîndeste în ocean. National Geografic a publicat fotografii senzationale ale acestui eveniment. Aceiasi oameni de stiinta au venit atunci sa dea alte explicatii, cum ca…de fapt ghetarul s-a topit intr-o perioada de 6 luni din cauza dimensiunilor sale uriase (cam cit suprafata unui judet din Romania) dar si de aceasta data explicatiile lor, sau mai bine zis speculatiile au dat gres.

Fotografiile succesive luate prin satelit au aratat ca acest ghetar s-a topit în 35 de zile si mai mult decît atit, a facut sa creasca nivelul intregului ocean planetar cu 2 cm. Dupa ce ambele sectiuni polare Larsen A si B au disparut în ocean, constatam cu stupoare ca este expus topirii si uriasul numit Ross, si ca singura “piesa” care ar fi putut preveni ruperea în bucati a acestui colos era (culmea) Larsen B!

Dupa toate sursele Ross se afla într-un proces de farimitare chiar în momentul în care cititi aceste rinduri. Daca acest colos se va rupe si va aluneca în ocean, va elibera atit de multa apa, incit nivelul oceanic planetar ar putea creste cu 20 de picioare. Iar asta, dragi cititori, ar putea schimba lumea, ar putea scufunda multe insule si orase aflate în apropierea tarmurilor. Probabil ca vom avea nevoie de un astfel de eveniment pentru ca umanitatea sa se trezeasca la realitate in legatura cu pericolul numit Incalzirea Globala.

Pentru a intelege mai bine ce anume se intimpla în nordul Oceanului Atlantic, Pentagonul a studiat istoria fenomenelor natuale, incercand sa afle cind s-a mai oprit Gulf Stream-ul si care au fost consecintele acestei opriri asupra climei, precum si cit timp a durat acest eveniment. S-a aflat ca, de cîteva sute de ori s-a oprit sau s-a incetinit extrem de mult curgerea Gulf Stream-ului în ultimii 100 de milioane de ani, dar în ultimii 10.000 de ani ai istoriei umane acest lucru s-a intimplat numai de 2 ori.

De fapt, cea mai recenta schimbare a fost în anul 1300 i.C., cind curentul doar si-a incetinit curgerea rezultind o perioada de 550 de ani care se numeste “era glaciara usoara”. Pentagonul a constatat insa ca în acea perioada a “erei glaciare usoare” coasta de est a SUA a devenit extrem de rece iar Anglia avea clima din Siberia de azi, în timp ce coasta de vest a SUA si zona centrala au avut o clima atit de uscata, incit padurile au ars în totalitate (exact cum se intimpla acum, in momentul în care dvs cititi aceste rinduri) - iata consecinta doar a incetinirii curentului Gulf Stream.

Si deja acest curent a ajuns la 1/3 din viteza sa normala de convectie termosalina începind cu 1990. Puteti usor observa ca în ultimii 10-14 ani clima Europei s-a schimbat dramatic.

Un studiu recent legat de indienii Anasazi este edificator. In secolul 14, Anasazii au disparut complet din Canionul Chaco din New Mexico si nu se stie daca au apucat sa ajunga prin alte locuri, deoarece nu exista nici un fel de urme. Dar daca ne intoarcem la anul 1300 în care a început sa incetineasca Gulf Stream-ul, ei bine, aflam ca Chaco Canyon a stat 47 de ani continuu fara nici o picatura de ploaie! Da, ati citit bine, 47 de ani, fara nici o picatura de apa, ceea ce inseamna ca nimeni nu poate supravietui în asemenea conditii.

Arheologii care au prezentat acest studiu nu au stiut ce a provocat aceasta seceta, dar din informatiile Pentagonului rezulta clar ca a fost vorba de o “mica” incetinire a Gulf Stream-ului. Pentagonul este de parere ca toate aceste lucruri se repeta în Canada, Europa si SUA deja în momentul în care dvs cititi cu stupoare si mirare aceste rinduri! Acum probabil va ginditi ca acest curent a carui viteza este în continua incetinire, s-ar putea chiar opri în curind, dar din istoria Terrei tragem concluzia ca acest proces de inrautatire va continua înca cel putin 40 de ani mai inainte de orice alta posibilitate de reechilibrare.

Cu toate acestea, lucrurile sunt cu mult mai proaste, adica Pentagonul crede ca Gulf Stream-ul nu numai ca îsi va continua incetinirea, dar chiar se va opri.

Ultima perioada în care aceasta s-a intamplat a fost în urma cu 8200 de ani. Conform cercetarilor efectuate, acum 8200 de ani “defectarea” GS-ului a lasat Nordul Europei sub o gheata de 800 de metri grosime, iar New York-ul si Anglia au avut cea mai aspra clima posibila din Siberia de azi!

Mai mult decît atit, aceasta “mica glaciatiune” a durat cam 100 de ani, asa ca intelegeti de ce Pentagonul este ingrijorat. Conform spuselor lui Andrew Marshall, ca si Sir David King, el este de parere ca problema Gulf Stream-ului este mai mare pentru securitatea nationala decît tot terorismul mondial.

Imaginati-va faptul ca fara conditii stabile de vreme, obtinerea hranei devine aproape imposibila, si conform Pentagonului, asta ar putea crea probleme uriase în viitorul extrem de apropiat, adica izbucnirea de razboaie peste tot în lume - nu pentru petrol si energie, ci pentru apa si alimente.

Alt lucru care urmeaza sa se intimple, este evacuarea tarilor care vor fi sub gheata precum Finlanda, Suedia, Danemarca, Olanda, ceea ce va cauza imigrari în masa - o amenintare la securitatea nationala a oricarei alte tari. Acesta e motivul pentru care Andrew Marshall and Sir David King au dorit sa spuna lumii ca ceea ce urmeaza sa se intimple este inevitabil - si ca trebuie sa va pregatiti cu totii pt aceasta.

In martie 2004, Senatul SUA a luat cunostinta de studiile Pentagonului si a aprobat un proiect de 60 milioane de dolari pentru studiul schimbarilor climatice globale abrupte. O speranta ca pîna la urma Senatul american va recunoaste si va spune publicului adevarul despre aceste schimbari climatice.

In perioada primei administratii Bush s-au analizat teoriile despre topirea calotelor polare dar elita - inclusiv Bush, guvernul si corporatiile multinationale - au dat din mana a lehamite: oamenii de stiinta de talie mondiala sunt in eroare, in realitate nu e vorba de nici o problema majora. Asa incat, oamenii lui Bush s-au concentrat asupra atacarii lui David King, care a publicat o serie de articole in revistele stiintifice americane.

Din moment ce numai SUA “contribuie” cu 25% din emisiile cu CO2 care intaresc fenomenul Incalzirii Globale, practic orice discutie cu George W. Bush despre politica Incalzirii Globale este un paravan greu de trecut. Cel mai bun articol care sustine pozitia presedintelui SUA a fost publicat in Rolling Stone Magazine in 19 mai 2004 si semnat de Tim Dickinson. Redam o portiune din acel articol:

“Data fiind amenintarea iminenta a Incalzirii Globale, administratia Bush ar trebui sa lanseze un razboi impotriva caldurii. Bush a promis sa “stabileasca tintele principale de reducere” a emisiilor CO2, spunind ca va face din aceasta o prioritate de virf in mandatul sau de presedinte.

Dar odata ajuns presedinte, aceasta a fost prima promisiune pe care a incalcat-o. La numai 2 luni de la inscaunarea sa in administratie el retrage SUA din tratatul global al protocoalelor de la Kyoto semnat in 1997, prin care se impuneau limite stricte de emisii de CO2. In locul acestui plan, Bush a propus un altul, in care firmele care doreau sa impuna in productia lor norme de limitare a noxelor erau libere sa o faca. Pîna in prezent doar 14 companii au aderat propunerii.

Presedintele a mai fondat un Comitet care sa monitorizeze schimbarile climatice, condus…ia ghiciti de catre cine! Don Evans, fost director executiv in industria petrolului si gazelor naturale! pui lupul sa pazeasca oile! De asemenea, au mai fost initiate diferite cercetari care nu aveau alt rol decît sa mai intirzie cu înca 10 ani orice legislatie restrictiva in domeniu.

Apoi, a început cenzura. In septembrie 2002, Agentia de Protectie a Mediului a publicat un raport asupa calitatii aerului, care pentru prima data dupa 1996 nu a mentionat nimic despre Incalzirea Globala. 7 luni mai tîrziu Casa Alba a facut “revizuiri” ale acestui raport realizat, minimizindu-se rolul influentei omului asupra climatului, stergind referirile la impactul asupra sanatatii si inserind diverse aprecieri “primite” de la… Institutul American al Petrolului. Agentia de Protectie a Mediului a protestat mentionind într-un memoriu ca ”datele introduse nu prezinta un consens stiintific cu schimbarile climatice”.

Chiar si unii republicani au fost uimiti de amestecul lui Bush in treburile Agentiei de Protectie a Mediului. “Ceea ce pare a fi evident este ca Agentia de Protectie a Mediului este asteptata sa primeasca ordine in mars de la Casa Alba in chestiuni recurente,” spunea Russell Train care a condus agentia sub Richard Nixon si Gerald Ford. “In perioada mandatului meu asa ceva nu s-a intimplat niciodata. Niciodata!” Dl. Train a fost un om apreciat sub Bush Sr. dar care in administratia Bush Jr. este numit drept “complet iresponsabil”.

Senatorul James Inhofe, seful Comitetului Public al Mediului si Muncii, afirma despre Incalzirea Globala ca este “o farsa”. Într-un discurs din luna iulie, Inhofe spunea “este speranta mea plina de fervoare ca in cele din urma Congresul sa respinga profetii apocalipsei, care fac o propaganda de circ pe care o numesc ‘stiinta’, in numele salvarii planetei de la un dezastru.”

Pe data de 29 iunie 2004 are loc o intrunire la sediul ONU, pentru a se reconsidera problema Incalzirii Globale si a Gulf Stream-ului. O suta cincizeci si patru de tari membre au participat la aceasta intrunire, dar singura concluzie la care au ajuns este ca nu se mai poate face nimic altceva decat eliminarea noxelor rezultate din utilizarea combustibililor fosili…

Desigur, emisiile de CO2 datorate industriei reprezinta doar o cota a ceea ce intra în atmosfera, dar se crede ca prin elimînarea lor s-ar mai amîna inevitabilul eveniment al Incalzirii Globale.

Sa mai mentionam faptul ca în afara de curentul Nord Atlantic, care este grav afectat, mai exista înca multi alti curenti în restul oceanelor, si daca vor fi si ei afectati atunci omenirea va intra nu intr-o “usoara” era glaciara ci intr-una cit se poate de reala, iar civilizatia nu ar mai vedea o noua perioada calda decît peste vreo…90 de mii de ani.

Sa revenim la Gulf Stream. Trebuie sa intelegeti ca a schimba un singur parametru al acestui curent (in sensul cresterii vitezei, de exemplu), este pur si simplu dincolo de posibilitatile tehnologice ale speciei umane de pe aceasta planeta. Dupa estimarile celor mai multi oameni de stiinta, este imposibil de a mai altera cursul evenimentelor. Tot ceea ce putem face este sa ne pregatim pentru un soc teribil - si aceasta pregatire este esentiala.

Pe data de 13 iulie 2004 NASA a lansat primul din seria de 3 sateliti, al caror rol este de a studia Incalzirea Globala. Satelitii vor studia stratul de ozon (care e o alta problema), salinitatea si temperatura oceanelor. Probabil aceste studii vor putea calcula în cit timp se vor manifesta evenimentele de care vorbeam.

Sa facem acum o scurta trecere in revista a evenimentelor neobisnuite care au avut loc în anul de gratie 2004. Mai intii, în martie, un uragan în Brazilia, primul uragan din istoria scrisa a Americii de Sud. In mai 2004 in SUA au fost 562 de tornade devastatoare în 30 de zile, care au depasit toate recordurile posibile. Tornade au fost semnalate în Seattle, Washington si alte zone unde nu au mai fost niciodata inainte. În estul Canadei, iarna 2003-2004 a fost cea mai cumplita iarna din istoria cunoscuta (cu temperaturi sub minus 40 grade). Pe de alta parte, timp de citiva ani, incendiile forestiere au avut loc pe tot globul. Lista acestor evenimente ar depasi cu zeci de pagini cadrul acestui articol. Australia de Nord este în flacari. Alaska e în flacari, lucru fara precedent în istoria noastra.

Este bine sa stiti ca intreaga coasta vestica a SUA este în incendiu. Focul sare de la o regiune la alta si autoritatile nu pot face nimic! Guvernul a anuntat ca aceasta este cea mai rea seceta din ultimii 500 de ani. Incendiile forestire sunt deja prezente în aproape toate zonele de pe glob.

Valul de caldura din 2003 din Franta a ucis 15 mii de oameni si alti 30 de mii în restul Europei. Argentina a avut parte în iulie 2004 de cea mai mare furtuna din istoria ei. O clima ciudata se intilneste acum în Mexic, unde în unele regiuni umezeala a atins asemenea cote incit cresc ciuperci pe toate pietrele - iar în altele, e o seceta fara precedent.

Pe masura ce structurile anotimpurilor se schimba atit de dramatic, obtinerea hranei va fi o problema foarte mare. Recifele de corali mor din cauza Incalzirii Globale si aceasta este o amenintare a tuturor insulelor din oceane, si mai ales din Pacific. Toate insulele vor trebui urgent evacuate deoarece locuitorii nu vor mai avea apa dulce din riuri - toate riurile insulelor vor contine apa sarata! De asemenea, nivelul oceanelor va creste atit de mult incit acestea vor inghiti majoritatea insulelor.

Un alt studiu arata ca CO2-ul eliminat de tehnologie în atmosfera a condus la deplasarea pH-ului spre aciditate. Aceasta a accelerat si mai mult disparitia coralilor, care se dizolva în propria apa.

Oricine dintre cei care ar vrea sa verifice spusele mele si ale oamenilor de stiinta poate observa cu minimum de cunostinte stiintifice ca schimbarile climatice abrupte sunt inevitabile si ca umanitatea trebuie sa se adapteze acestora daca mai vrea sa supravietuiasca.

In raportul Pentagonului se mai sugereaza ideea ca SUA trebuie sa înceapa urgent constructia unui zid de 10 metri înaltime care sa inconjoare tara pentru a preveni emigrarea în masa inspre SUA. Pentagonul crede ca apa si alimentele vor fi o problema majora, si ca din moment ce SUA are în mîna majoritatea finantelor mondiale, se estimeaza ca aceasta tara va rezista mult mai mult acestui haos meteorologic.

Se prevede ca multi oameni vor dori sa emigreze inspre SUA. Seamana cu un scenariu din filme SF, dar trebuie sa stiti ca în acest moment în care dvs stati sa va intrebati daca ceea ce cititi este real sau nu, guvernul SUA a ordonat începerea constructiei zidului în zona granitei cu Mexicul.

Si pentru ca veni vorba de filme artistice, The Day After Tomorrow se bazeaza pe informatiile Pentagonului si sugereaza scenariul cel mai rau posibil, acela în care Gulf Stream-ul se opreste. Cu toate acestea, Hollywood-ul a exagerat prea mult astfel ca majoritatea oamenilor l-au luat drept o fictiune de slaba calitate.

Dragi cititori, nu este o fictiune! Veti vedea în realitate cum vor incerca milioane de americani sa plece inspre Mexic! Tocmai am vorbit cu o persoana din cadrul armatei în urma cu 2 saptamini, si mi-a confirmat ca este implicata în proiectul constructiei unui zid de 20 de metri înaltime. El nici nu stia care era motivul construirii zidului; i-am relatat cîte ceva despre Gulf Stream si mi-a zis “ah, da acum încep sa pricep despre ce este vorba, si va spun ca zidul e astfel conceput incit în partea americana are trepte si poate fi urcat, dar în partea Mexicana are trambuline si nu poate fi decît coborit. Acuma inteleg perfect ce vrea sa faca guvernul si de ce face asta.”

In raportul Pentagonului se spune ca oprirea curentului Gulf Stream se poate intimpla într-un interval de 3 pîna în 5 ani calculat din octombrie 2003. E înca o supozitie, si au admis ca e doar o teorie, dar o iau în considerare. Dar ceea ce ei nu stiau, la vremea în care alcatuiau raportul, este era ca Gulf Stream-ul a început sa îsi schimbe forma!

Aceasta schimbare a formei curentului (foarte recenta) este dovada începutului opririi acestui curent de apa calda, si odata cu el a sfîrsitului acestei civilizatii asa cum o stim noi. Va garantez ca exista 2 surse de informare pentru aceasta informatie, care deocamdata nu doresc sa fie mediatizate, dar ambele apartin unor grupuri de cercetatori dintre cei mai bine pregatiti.

Daca e asa cum zic ei, atunci, tot ceea ce s-a scris în “scenariul” Pentagonului va deveni realitate concreta în cel mult 2 pîna în 4 ani, începind de azi.