Diana Iane [citeste prima parte]

Aflat iarăşi în criză financiară, inventatorul, personalitate enciclopedică, se hotărăşte să abordeze un nou domeniu. Împreună cu doi prieteni întreprinde cercetări temerare în geofizică, mai cu seamă asupra forajelor petroliere. Pune la cale un sistem de detectare a lichidelor în subsol, extrem de util în prospectarea zonelor petroliere. Sistemul a fost utilizat cu succes în ţara noastră, identificând cu exactitate zonele care mult mai târziu aveau sa fie exploatate. În 1926, aflat în Golful Persic, Coandă proiectează un sistem de extragere a petrolului în largul mării.

“OZN”-ul marca Henri Coandă

“Da, farfuriile zburătoare sunt o realitate tehnică. În ultimul deceniu m-am ocupat şi eu de realizarea lor. Dezlegarea efectului Coandă mi-a ajutat să fundamentez principiile tehnice pe care se dezvoltă construcţia acestor faimoase farfurii zburătoare.”-H.Coandă

Cu lecţia creditorilor învăţată, dornic să profite şi el de pe urma muncii-i asidue, în 1934 obţine brevetul francez Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi efectul Coandă. După 20 de ani de cercetări, a identificat principiul care stă la baza efectului observat la primul zbor reactiv. Dintre multiplele aplicaţii ale efectului Coandă, cea mai importantă este aerodina lenticulară, în limbajul comun farfurie zburătoare.

Frecvent suntem bombardaţi cu ştiri privind apariţii de OZN-uri, unele reale, altele imaginare sau fabricate. Realizatorii de ştiri nu binevoiesc însă să ne informeze şi cu privire la faptul că farfuria zburătoare este brevetată chiar de Coandă, cu numele de aerodina lenticulară. Patentul este datat 15 februarie 1938, având numărul de înregistrare 2108652.

Henri Coandă nu a făcut din munca sa un secret. În 1967, într-un interviu acordat ziaristului şi scriitorului V. Firoiu, el declara: “(…) îl am chiar gata, e în plin lucru”, urmând să facă o probă de zbor în 1969. Farfuria folosea drept combustibil propanul, deşi conform spuselor inventatorului ar fi putut fi folosi la fel de bine un sistem de propulsie energo-nucleară. Ne putem imagina la ce viteze ajunge un astfel de dispozitiv de zbor, deloc “extraterestru” şi care pare a fi folosit în scopuri militare, de cercetare şi de spionaj.

Problemele stabilităţii, orientării şi dirijării aerodinelor lenticulare l-au preocupat pe Coandă timp de peste 3 decenii; o parte din ideile sale a fost concretizată prin brevetul francez nr. 1156516, publicat la 19 mai 1958, care se referea la o aerodină de forma unui disc, capabilă să se menţină sau să evolueze în altitudine “la punct fix” şi care avea un grad ridicat de autostabilitate.

Discul zburător al lui Coandă a suscitat interesul a milioane de oameni. Numeroase proiecte de cercetare vor avea la bază efectul Coandă şi patentele corespunzatoare. Diversi cercetători afirmă că nemţii au folosit în cel de-al doile Război Mondial ideile lui Coandă pentru construcţia de “OZN”-uri. După război, arhivele germane au fost preluate de aliaţi, iar proiectele de cercetare, continuate.

În 1953, publicaţia The Toronto Star raporta că la uzinele AVRO Canada a fost demarat proiectul de realizare a unei farfurii zburătoare, pe baza efectului Coandă. Aparatul urma să atingă o viteză de 2400 km/h, putând decola vertical. Preşedintele Avro afirma entuziasmat în buletinul Avro-News că “este ceva atât de revoluţionară, încât avioanele supersonice par cu mult depăşite”. Ulterior, în 1960, s-a susţinut că proiectul a fost abandonat, fiind irealizabil.

Şi Nicolae Tesla a avut o viziune a unei “maşini de zbor a viitorului” asemănătoare, dar cu alte principii de funcţionare. “Maşina de zbor a viitorului – maşina mea de zbor – va fi mai grea decât aerul, dar nu va fi un avion. Nu va avea aripi şi nici propulsoare. Va fi solidă şi stabilă. Văzută la sol, nici nu îţi dai seama că e un aparat de zbor. Totuşi, va putea zbura în orice direcţie în perfectă siguranţă, la viteze mult mai mari decât cele atinse până acum, în ciuda curenţilor de aer verticali şi a golurilor de aer. Va putea urca şi în astfel de curenţi dacă e nevoie, staţiona în aer perioade mari de timp, chiar şi la viteze foarte mari ale vântului. Puterea sa de zbor nu va depinde de aripi, ca la păsări, ci de acţiuni mecanice pozitive”.

Minunatul efect Coandă

Efectul Coandă care a marcat practic începutul unei noi ramuri a fizicii – mecanica fluidelor, are aplicaţii în cele mai diverse domenii. Însuşi savantul l-a folosit la construcţia unui depresor-amortizor de zgomot, a tunului fără recul, a unui dispozitiv pentru îmbunătăţirea randamentului motorului cu combustie internă. În acest ultim caz rezultatul a fost uimitor, forţa motorului sporind cu 53%, iar gazul evacuat nu conţine nici o urmă de CO2. În plină eră a crizei energetice şi a poluării, dacă acest dispozitiv ar fi folosit, multe probleme şi-ar fi găsit rezolvarea. Iarăşi o necunoscută (Sic!) a traseului urmat de invenţii până la a pătrunde în viaţa omenirii.

Alte aplicaţii deloc neglijabile sunt propulsia şi ghidarea vaselor de suprafaţă şi a submarinelor, sustentaţia vehiculelor aeriene, îmbunătăţirea turbinelor cu gaze, amplificatoare cu fluide, aparate pneumatice, amortizoare de zgomote, ghidarea sateliţilor artificiali acolo unde sistemele electronice sunt afectate de radiaţii şi de temperatură, “aparatele cu decolare şi aterizare verticală” (H.Coandă). Referitor la acestea, savantul român declara că „Avioanele pe care le avem astăzi nu sunt decât perfecţionarea avioanelor de jucărie pe care le fac copiii din hârtie. Părerea mea este că ar trebui să găsim o maşină de zbor complet diferită, bazată pe alte principii ale zborului. Avionul viitorului va decola vertical, va zbura ca oricare altul şi va ateriza tot vertical“.

Henri Coandă revine definitiv în ţară în 1969, fiind numit director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST). Deşi la o vârstă venerabilă, mintea nu-i este deloc obosită. Aerotubexpres-ul, de care am vorbit mai devreme [vezi prima parte], nu este decât unul din vastele sale proiecte din România. A continuat să lucreze la perfecţionare farfuriei sale zburătoare, convins fiind că “Nu peste mult timp, întâiul avion discoidal va aduce răspuns la numeroase întrebări legate de viitorul aviaţiei”. Din păcate, de atunci a trecut ceva timp, şi nu a adus decât întrebări şi fobii extraterestre, devenind o altă invenţie furată omenirii.

Henri Coandă se stinge din viaţă la Bucureşti, la 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani. După moartea sa au circulat zvonuri privitoare la continuarea proiectelor lui, în secret, de către Moscova. Cuvintele pe care Gustave Eiffel i le-a adresat lui Coandă în 1910, cu ocazia zborului cu reacţie, răsună mai adevărate ca oricând „Păcat, băiete, că te-ai născut cu 30 de ani, dacă nu chiar cu 50, prea devreme, cu mult prea devreme…”.

Filozofia Coandă

Henri Coandă nu a fost numai un mare inventator şi savant, ci şi un mare Om, cu concepţii de viaţă evoluate. “Tot ce-am întreprins, tot ce-am realizat nu a fost decât o chemare a noului, pentru cunoaştere, în scopul aflării a ceea ce mi-ar fi permis să deslusesc o m u l, condiţiile lui de viată, posibilităţile lui de creaţie într-un univers ce se dorea mereu mai larg, mai mare, mai altfel decât până atunci, mereu mai bine dotat, mai echilibrat azi, adică atunci, faţă de trecut, de un ieri al acelor timpuri de alaltăieri, în care să-mi pot aduce contribuţia nu a unui ambiţios, a unui egocentric, ci a unui devotat ideii de ridicare a o m u l u i prin acele mijloace pe care le oferă tehnica în era noastră, interes si obiective care mă animă si astăzi, care persistă”.

Sper că prin aceste rânduri ideile sale vizionare să se ridice din nou. Spun “vizionare” căci iată şi o apreciere a lui Coandă asupra controversatei evoluţii a vieţii “În conştiinţa oamenilor trăieşte convingerea că tot ce are viaţă e necesar să fie un corp solid. S-ar putea însă ca lucrurile să se prezinte şi altfel. Să nu uităm bunăoară toată acea taină care se păstrează încă în molecula de apă şi care ne dă de gândit continuu că viaţa ar putea avea şi alt conţinut, în alte forme în existenţa ei”.

Omul şi iarăşi omul, iată adevăratul ţel al cunoaşterii pentru marele inventator. “Preocuparea mea de atunci, astfel după cum a rămas şi rămâne continuu pentru mine, era să caut şi să înţeleg cum vibraţiunile de toate felurile, electromagnetice ca lumina, ca sunetele, electrochimice ca gustul şi mirosul, se transformă toate prin organizarea simţurilor într-un flux nervos de frecvenţe diferite care ajung la creier”. Acesta este de altfel şi principiul armelor psihotronice, care bombardează simţurile cu frecvenţe ce depăşesc limitele admise.

Cât priveşte viitorul şi sursa ideilor creatoare, Coandă, detaşându-se în mod direct de pesimismul lui Nietziche, aprecia că „Ideile, ideile nu se comandă. Pentru mine viitorul nu e o succedere a prezentului, ceea ce urmează în ciclu actualului, ci e diferit de acest prezent” sau „Eu nu consider cu adevărat autentic decât imaginaţia, care nu e defel un joc dereglat al imaginilor, ci o disponibilitate a spiritului ce se refuză unei delimitări, unei încorsetări în existent, în cea ce avem”. Deci, înainte prin viitor!

—
Bibliografie
[1]. V. Firoiu, „Din nou acasa”, Ed. Grammar, Bucuresti 2002
[2]. Edmond Nicolau, I.M.Stefan „Oameni de stiinta si inventatori romani”, Ed. Ion Creanga, Bucuresti 1987