Mihai Surducan [alte articole din rubrica Tehnologii alternative]

IN TIMP CE “Europa se impiedica pe drumul sarac in carbon“, iar o multime de alte tari nu se descurca cu tintele impuse de Protocolul de la Kyoto, emisiile de dioxid de carbon continua sa creasca.

Astfel, intrebarea “ce ne facem cu dioxidul de carbon?” ramane de actualitate si probabil va mai ramane un timp de acum incolo. O solutie este depozitarea acestuia in pamant, metoda numita si sechestrarea carbonului. Dar cum ar fi sa folosim aceasta tehnica intr-un mod inedit: utilizarea dioxidul de carbon in centralele geotermale, depozitandu-l in acelasi timp? Un cercetator american considera ca e posibil.

In mod obisnuit, centralele geotermale functioneaza pe un principiu simplu: apa este pompata in pamant si absoarbe energia acestuia. La intoarcerea la suprafata , aceasta pune in miscare niste turbine care produc electricitate.

O idee traznita

Utilizarea dioxidului de carbon in loc de apa ar creste eficienta centralelor geotermale, arata un studiu facut de Kastern Pruess de la Laboratorul Lawrence Berkley din SUA. Calculele teoretice ale lui Pruess au aratat ca energia produsa s-ar mari cu cel putin jumatate, iar metoda ne-ar scapa in acelasi timp de problematicul dioxid de carbon.

Apa poate purta mult mai multa caldura decat dioxidul de carbon, dar cel din urma mareste randamentul deoarece se misca mai usor prin instalatii. Putem compara dioxidul de carbon cu apa in acelasi mod in care am compara “apa cu mierea”, este de parere Pruess. “Este mult mai putin vascos.”

Si tocmai de aceea este nevoie de mai putina energie pentru a pompa gazul prin centrala geotermala. In plus, deoarece dioxidul de carbon cald care iese din put este mai putin dens comparativ cu cel care intra se asigura un flux continuu de gaz, fara nevoia unei pompari.

Singurul dezavantaj este “scurgerea” gazului in rocile din jur, dar si acesta poate fi privit din alt punct de vedere: scapam de dioxidul de carbon prin depozitarea in pamant. “Initial am crezut ca este cea mai traznita idee pe care am auzit-o”, a spus el. “Dar cu cat am cercetat-o mai mult, cu atat mi-a placut mai mult.”

Sa scapam de carbon

Testele de sechestrare a carbonului efectuate in Marea de Nord si Algeria au implicat depozitarea in pamant a aproximativ un milion de tone de carbon. Aceasta cantitate este produsul secundar anual al unei centrale cu carbune mici, de 150 MW. Dar cuplata cu o centrala geotermala, acelasi gaz de sera ar fi depozitat in sol si ar genera 50 MW.

Pruess a pornit de la premisa ca o cantitate de dioxid de carbon identica cu apa pierduta intr-o centrala geotermala s-ar scurge in roci. Testele chimice ulterioare vor dovedi daca se intampla chiar asa, deoarece nu este sigur ca dioxidul de carbon de inalta presiune se comporta la fel cu apa la trecerea prin rocile subterane.

Totusi, desi ideea este inovativa, carbonul ar putea scapa din inchisoarea sa subterana, este de parere Robert Pine, expert in energia hidrotermala la Camborne School of Mines din Marea Britanie. “Toate proiectele de sechestrarea carbonului cunoscute de mine se folosesc de foste puturi de petrol sau gaz”, a declarat el, “care functioneaza ca niste capcane geologice.”

Este improbabil ca dioxidul de carbon sa scape din puturi, dar zonele utilizate pentru centralele geotermale contin roci fragmentate, iar gazul de sera poate scapa in exterior. “Utilizarea unor terenuri petroliere ar putea fi mai buna, dar deoarece [puturile] nu sunt prea calde, ar trebui sa se mearga foarte adanc pentru caldura.”