“In limba ucraineana Cernobil este numele unei plante - pelin (absint). Acest cuvant ii sperie rau de tot pe oameni aici. Poate si din cauza ca Biblia mentioneaza absintul in Apocalipsa - care prezice sfarsitul lumii…” [1]
IN ZIUA DE 26 aprilie 1986, reactorul nr. 4 al centralei energo-nucleare de la Cernobil (Ucraina, 130 km NV de Kiev), a explodat in timpul unor teste pentru desfasurarea carora au fost deconectate sistemele de siguranta.
Accidentul
Raportul oficial, prezentat de Comitetul de Stat pentru Utilizarea Energiei Nucleare din U.R.S.S. la intrunirea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (A.I.E.A.) din august 1986 de la Viena, mentioneaza drept cauza a producerii accidentului un experiment neautorizat, pe parcursul caruia operatorii au incalcat procedura de functionare prin extragerea barelor de grafit care moderau reactia in lant din zona activa si scoaterea din functiune a sistemului de oprire automata.
Echipa care realiza testul intentiona sa verifice daca turbinele puteau produce suficienta energie pentru a mentine in functiune pompele de racire, in eventualitatea unei pierderi de energie, pana cand se activa generatorul diesel pentru situatii de urgenta.
Desi reactorul fusese programat sa functioneze ca in timpul testului la circa 25% din capacitatea nominala, dintr-o eroare umana in timpul experimentului puterea a scazut pana la sub 1% din puterea nominala. S-a procedat la executarea unui nou reglaj pentru corectarea erorii. La ora 1:24, operatorii au initiat procedura de oprire manuala, ducand la o crestere rapida a nivelului de energie produsa, din cauza modului de proiectare a tijelor de control. Puterea reactorului a crescut exponential (de circa 100 de ori in 4 secunde).
Intrucat in urma extragerii barelor de control, absorbante ale neutronilor formati in reactia de fisiune, si a scoaterii din functiune a semnalelor de oprire in caz de urgenta, cantitatea de apa de racire din zona activa scazuse drastic, elementele de uraniu si invelisul de grafit in care acestea erau inserate s-au supraincalzit. A urmat o explozie care a pulverizat jumatatea de sus a zonei active, cladirea de deasupra reactorului (o constructie de beton de 1.000 de tone) si o parte din peretii centralei. Combustibilul nuclear s-a topit la peste 2000 grade C, iar fragmente incandescente de uraniu si grafit au fost proiectate in exteriorul reactorului si au cazut pe acoperisul cladirii turbinei, provocand numeroase incendii.
Cantitati uriase de radiatii
Din miezul fierbinte al reactorului s-au scurs cantitati uriase de radiatie si produse de fisiune, valoarea radioactivitatii eliberate in aer atingand 30.000 de roentgeni per ora, langa invelisul din grafit al reactorului. Adica, de circa 2 miliarde ori mai mult decat radioactivitatea normala a mediului dintr-un oras european. O expunere de 5 ore la o doza de 500 roentgeni per ora este fatala oricarui om. Dintre cei peste 40 de compusi si elemente radioactive eliberate in aer (circa 50 tone in total) cei mai activi si mai periculosi erau dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) si produsii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 - care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putand genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 si 137 - care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice; strontiu 89 si 90 - care se acumuleaza in oase producand tumori si leucemie; neptuniu 239 etc.)
Estimari mai recente au calculat ca s-a eliberat in atmosfera circa 4% din combustibilul nuclear prezent in reactor in momentul accidentului, intre 20-60% din radionuclizii volatili si totalitatea gazelor nobile (A.I.E.A. Bulletin, nr. 3/1996). Nivelul total al radioactivitatii materialelor expulzate este estimat la aproximativ 12×1018 unitati Becquerel.
“Lichidatorii”
Dintre toti oamenii care urmau sa aiba de suferit in urma accidentului, cea mai nefericita soarta a avut-o personalul de deservire a centralei aflat la locul de munca in noaptea exploziei (muncitori, ingineri, pompieri) precum si militarii si militienii chemati in zilele imediat urmatoare in zona sinistrata pentru a limita efectele accidentului.
Intre 27 aprilie si 5 mai 1986, 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului in flacari, aruncand aproape 2.400 tone de plumb si 1.800 tone de nisip, bor si argila pentru a stinge flacarile si a opri scurgerea radiatiilor. Aceste eforturi au inrautatit insa situatia, deoarece sub aceste materiale aruncate temperatura din reactor a crescut inca o data, majorand cantitatea de radiatii eliberata. In urma acestor incercari nereusite, miezul reactorului a fost racit cu azot, pompierii izbutind abia pe 6 mai, sa tina sub control focul si emisiile radioactive.
Apoi au sosit “lichidatorii”. Brigazi de muncitori, pompieri, militari, totalizand aproape 800.000 de oameni, au participat la decontaminarea zonei sinistrate si indepartarea resturilor radioactive. In octombrie 1986, zona activa a reactorului a fost acoperita cu un “sarcofag” de beton, care ecraneaza radiatiile, permitand continuarea activitatii la grupurile nucleare aflate in apropiere.
Circa 200.000 dintre acesti “lichidatori” au fost grav afectati, iar cel putin 25.000, inclusiv majoritatea celor care s-au aflat in zona sinistrata in primele zile, au murit ca urmare a expunerii la radiatie, ei fiind expusi la radiatii depasind de pana la 50 ori valoarea anuala maxima admisa pentru populatie, in doar cateva ore sau zile.
Masuri de urgenta pentru protejarea populatiei
Multi dintre locuitorii orasului Cernobil, din imediata vecinatate, care pregateau parada de 1 Mai, s-au strans pe acoperisul celor mai inalte cladiri din oras, sa priveasca norul radioactiv care se inaltase deasupra centralei, expunandu-se astfel la maxim radiatiei. A doua zi, autoritatile sovietice au decis evacuarea imediata a orasului si a intregii zone. Circa 130.000 de persoane din 76 de localitati au fost silite pana pe 5 mai sa plece definitiv din casele lor. Teritoriul evacuat, situatia pe o raza de 30 de km in jurul centralei, a fost declarat zona de excludere, accesul fiind interzis pana astazi.
Din cauza secretomaniei tipic comuniste, masurile medicale au intarziat insa. Pe data de 23 mai a inceput distribuirea de iod populatiei. Acesta urma sa fie administrat pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de catre glanda tiroida. Masura a fost practic tardiva, intrucat cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja eliberat in atmosfera in primele zece zile dupa accident.
Vedere de ansamblu asupra efectelor
Tara cea mai afectata de dezastru a fost Bielorusia - a carei granita este situata la doar 10 km nord de Cernobil - unde au cazut aproape 70% din compusii radioactivi eliberati in accident. Un sfert din suprafata totala a tarii a fost contaminata cu cesiu 137. In Rusia, aproape 18 milioane de km patrati (1,5% din suprafata totala) au fost contaminati, in special zonele din jurul oraselor Brianskoe, Tula, Kaluga si Orel.
Restul de 20-30% din totalul depunerilor radioactive s-a raspandit cu precadere in estul si nordul Europei (Ucraina, Polonia, Suedia, Norvegia si Finlanda), Europa Centrala si de Vest (centrul si sudul Germaniei, Austria, nordul Italiei, estul Frantei pana in nordul Marii Britanii) si in statele din sud-estul Europei (in special România si Bulgaria).
Aria larga de raspandire a norului radioactiv, pe aproape jumatate din continentul european, se datoreaza in mare masura circulatiei unor mase de aer in directia vestica si nord-vestica, ce au ridicat produsele de fisiune la o inaltime de peste 1600 m, aruncandu-le asupra unor zone intinse.
Totalul celor afectati de radiatii se ridica la circa 9 milioane de oameni din intreaga Europa, Asia si chiar Statele Unite. In total 786 localitati se situeaza in zonele in care se dupa accident s-a inceput monitorizarea radiologica permanenta.
Agentia guvernamentala ucrainiana “Cernobil Interinform” din Kiev a raportat in martie 2002 ca, din cei trei milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expusi radiatiilor, 84%, inclusiv 1 milion de copii, au fost inregistrati deja ca suferind de diferite afectiuni si boli.
Accidentul de la Cernobil a avut un impact major si asupra intinselor terenuri agricole din regiunile învecinate, compuse in special din cernoziom (sol foarte fertil). Depunerile de particule de cesiu 137 au afectat intinse suprafete agricole situate la distante de pana la 300 km de reactor. In total circa 2,2 milioane hectare de teren agricol din Ucraina, Belarus si Federatia Rusa au înregistrat niveluri mari ale radioactivitatii. Circa 100.000 de hectare au fost scoase din circuitul agricol si declarate terenuri neproductive, iar restul incluse într-un program de decontaminare si supraveghere permanenta sau periodica.
In 1989, trei ani dupa producerea accidentului, guvernul sovietic a stopat construirea reactoarelor nr. 5 si 6 din complexul centralei nucleare Cernobil, iar, dupa intense negocieri, intregul complex a fost inchis pe data de 12 decembrie 2000, costurile dezafectarii, estimate la 1,5 miliarde USD fiind suportate de Euratom (40%), Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (14,5%), Rusia (15,1%) si Ucraina (3,4%).
Costurile totale platite de Rusia ca urmare a acestui dezastru, inclusiv despagubirile, se ridica la aproximativ 3,8 miliarde dolari in perioada 1992 - 1998.
Intruniti in august 1986, expertii A.I.E.A. au considerat accidentul de la Cernobil drept cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii, avand efecte prelungite asupra mediului ambiant si a sanatatii umane (A.I.E.A. Buletin nr. 3/1997).
Timpul s-a orit in loc
Din aprilie 1986, de la evacuarea in graba, in orasul Cernobil si suburbia sa Pripiat, aflate in vecinatatea complexului energo-nuclear, timpul s-a oprit in loc. Singurele instrumente de masura utile sunt cele care indica nivelul radiatiei. Poate arheologii viitorului vor compara acest oras cu un Pompei modern: epoca sovietica este perfect conservata in radiatia care va dura multe secole de acum inainte. Orasul nu va mai fi probabil locuit niciodata – radioactivitatea va scadea la un nivel acceptabil abia in jurul anului 2525.
Alaturi de epava Titanicului (cel considerat “de nescufundat”), statuia lui Prometeu din centrul “orasului-fantoma” (foto mai sus; statuia a fost mutata ulterior) este unul din cele mai tragice simboluri-avertisment asupra incercarilor omului de a silui natura dincolo de limitele acesteia.
Un foarte interesant reportaj fotografic a fost realizat de o tanara tanara ucraineanca (”Elena”). “Inarmata” cu un contor Geiger si un aparat foto, cu ajutorul unui permis special de libera trecere (spune ea), “Elena” a pornit pe caii putere ai unei motociclete spre interiorul zonei interzise. Din aceasta calatorie extraordinara s-a nascut pagina web Orasul Fantoma. Desi a starnit aprigi controverse, inclusiv acuzatii de fals si plagiat, va recomandam sa vizitati pagina pentru imaginile absolut unice: www.kiddofspeed.com.
(material realizat de Altermedia pornind de de la surse diverse)
—
Note:
[1]. Din website-ul recomandat la finele articolului. Pasajul biblic la care se face referinta este:
10. Si a trâmbitat al treilea înger, si a cazut din cer o stea uriasa, arzând ca o faclie, si a cazut peste izvoarele apelor.
11. Si numele stelei se cheama Absint. Si a treia parte din ape s-a facut ca pelinul si multi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru ca se facusera amare. (Apocalipsa, cap. 8 )
5 responses so far ↓
1 Gautama Siddhartha // Apr 26, 2006 at 9:51 am
Hristos a inviat!
Din pacate, urmele accidentului din 26 aprilie 1986 le purtam in noi. Ceea ce s-a intamplat la Cernobil ar trebui sa ne puna pe ganduri. Contaminarea radioactiva va otravi multe generatii de acum inainte. Tragic! :(
2 Zamolxis // Apr 26, 2006 at 5:28 pm
Sa nu uitam contaminarea radioactiva ce otraveste generatii intregi de japonezi…
3 miriam // Apr 28, 2006 at 11:38 am
Asa cum reprezentantii puterii de astazi si din cei 16 ani din urma au ignorat cu buna stiinta toate problemele de interes national si public si le-au promovat numai pe ale lor proprii, tot asa exista in Romania o populatie din ce in ce mai numeroasa care sufera de boli grave in urma accidentului de la Cernobil.
Acesti bolnavi nu numai ca nu beneficiaza de nici un fel de gratuitati la efectuarea analizelor medicale, dar sint obstructionati sa vorbeasca despre bolile lor chiar de catre medicii care ii au in evidenta, fiind de multe ori catalogati drept persoane cu probleme psihice, pentru a nu fi luati in seama de catre cei care ar trebui sa le ofere o mina de ajutor.
Se fac vinovati de aceasta situatie nu numai responsabilii din Ministerul Sanatatii, ci si medicii de la centrele de endocrinologie din Iasi, Tg. Mures, Cluj, Baia Mare, etc.
Fenomenul exploziei bolilor specifice accidentelor nucleare(cancerul tiroidian, leucemiile, etc.) a aparut in jurul anului 1996, adica la 10 ani de la drama de la Cernobil.
Explozia de la Cernobil a fost mult mai distructiva decit cea de la Hiroshima, iar cazuistica aparuta dupa 1996 in spitale este mai mult decit graitoare in privinta efectelor otravirii cu substante radioactive a unor populatii tinere si foarte tinere(pentru ca se cunoaste faptul ca aceste radiatii ataca celulele tinere, in timp ce virstnicii pot sa nu fie afectati).
In final am o singura intrebare:
CIND AU DE GIND CEI CARE DETIN PUTEREA IN ROMANIA(putere pe care noi le-am dat-o) SA RECUNOSCA CA ROMANIA ESTE O TARA SEVER AFECTATA DE EXPLOZIILE DE LA CERNOBIL DIN 1986 SI SA IA MASURILE CE SE IMPUN!
4 Anonim // Apr 28, 2006 at 3:25 pm
Cernobil - Pompei modern.
Comparatia e putin fortata.
La Pompei, abandonarea a fost brusca, sub imperiul panicii unui dezastru perceput ca atare.
A urmat imediat acoperirea sa cu cenusa vulcanica, ceea ce a interzis naturii si nu numai sa actioneze asupra orasului abandonat.
Pompei este intr-adevar o capsula a timpului.
La Cernobil, evacuarea s-a facut la ordin, in fata unui dezastru insidios, in mod organizat si probabil in timp de citeva saptamini.
Garzile instalate pe caile de acces nu au putut impiedica natura sa reocupe terenul pe care oamenii i l-au smuls cindva.
Nu au putut sa impiedice nici macar pe raufacatori sa ignore radiatiile si sa-si faca de cap.
Exista evidente clare ca s-a jefuit dupa abandonarea orasului, daca intr-adevar e asa cum s-a spus ca locuitorii nu si-au luat nimic altceva decit imbracamintea de pe ei.
Astfel, din locuinte lipseste aparatura electrocasnica, presupus abandonata, iar la magazinul de biciclete nu mai este nici o bicicleta.
Mai mult, unii locuitori chiar au revenit la vechile vetre, traind din ce le da natura si probabil in afara oricarei jurisdictii.
Acest ultim aspect s-ar putea pe viitor sa atraga si pe altii…
5 terra_nova // Aug 22, 2007 at 3:44 pm
Bulgarii nu numai ca nu mai vor sa inchida Centrala nucleara de la Kozlodui (CONSIDERATA EXTREM DE NESIGURA!!!) , dar mai construiesc una la Belene, intre Zimnicea si Turnu Magurele, dar de cealalta parte a Dunarii. Centrala de la Belene va deveni functionala peste 5-6 ani. Bulgarii vor sa impuste doi iepuri: sa ramana un exportator dominant in piata energetica din Europa de Sud-Est si sa nu mareasca pretul energiei pe plan intern.
Intre timp, Romania se chinuieste sa termine unitatea 2 a Centralei de la Cernavoda, si ar dori sa dea in exploatare, in zece ani, si unitatea 3. Bulgaria va incerca sa nu inchida cele patru reactoare ale Centralei nucleare de la Kozlodui a afirmat, ieri, in cadrul conferintei EuroLider, Aliosha Parvanov, director in cadrul acestei centrale. „Inchiderea celor patru reactoare (care mai functioneaza dintr-un total de sase) a fost o decizie politica. Speram ca ea sa fie revocata“, a afirmat Parvanov.
El spune ca in reactoarele 3 si 4, care ar trebui inchise in urmatorii ani, au fost investite in ultimii ani, 87 milioane euro, iar in reactoarele 5 si 6 au intrat 200 milioane euro. Prevazuta pentru anul viitor, inchiderea reactoarelor 3 si 4 ar elimina Bulgaria din pozitia de furnizor principal de electricitate pentru regiunea balcanica. In plus, ca urmare a acestui fapt, pretul energiei electrice s-ar putea majora in Bulgaria cu 56%, potrivit unor dezbateri ce au avut loc ieri in Parlamentul bulgar, dupa cum informeaza Sofia News Agency. Pozitia lui Parvanov nu este unica. Darik Radio, ministrul adjunct al Energiei de la Sofia, a precizat ieri ca sunt posibile noi discutii cu UE pentru a se incerca prelungirea termenului limita stabilit pentru inchiderea reactoarelor.
Intre timp, bulgarii pregatesc constructia unei alte centrale nucleare, la Belene. Compania Nationala de Furnizare a Energiei Electrice din Bulgaria va semna contractul pentru demararea constructiei la data de 23 ianuarie 2006, urmand ca prima unitate nucleara sa fie operabila la 5 ani de la aceasta data. In proiect se prevede realizarea unui reactor de 2.000 de MW, investitia ridicandu-se la 2,4 miliarde euro. „Vrem sa ramanem un exportator dominant in zona Europei Centrale si de Est“ a afirmat, in cadrul conferintei EuroLider, un reprezentant al unei firme bulgaresti pe profil nuclear, George Halev.
Daca bulgarii se grabesc in ce priveste constructia unei noi centrale nucleare, romanii se misca mult mai greu. Unitatea 2 a Centralei de la Cernavoda trebuia sa fie gata in martie 2007, la peste 10 ani de la darea in folosinta a Unitatii 1.
Centrala de la Cernavoda este considerata una dintre cele mai sigure, dar nu putem sti..in schimb cea din Bulgaria dupa spusele celor din UE ar fi trebuit inchisa de mult timp..nu se stie daca este doar un tertip pentru a scoate bulgaria din competitie, dar este firesc sa ne temem pentru sanatatea si vietile noastre cu atat mai mult cu cat suntem si foarte aproape de acest stat.
Leave a Comment