SFANTA PARASCHEVA, cunoscuta in popor si sub numele de Sfanta Vineri, s-a nascut in satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol, si a trait pe vremea despartirii Bisericii de la Roma de Biserica soborniceasca ortodoxa (1054). A fost crescuta de parintii ei in teama de Dumnezeu si in deprinderea faptelor bune crestinesti, a rugaciunii, postului si milosteniei. Avea obiceiul de a da hainele ei bune saracilor, imbracand hainele acelora, ceea ce i-a adus mustrare si uneori bataie din partea parintilor.

Ca una ce nutrea dorinta de a se retrage din lume si de a trai in singuratate, aproape de Domnul, auzind odata, la biserica, cuvintele Evangheliei: “Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) Sfanta a inteles ca, pentru ea, a venit vremea sa lase toate si sa urmeze pe Mantuitorul. Mostenind o mare avere de la parinti, tanara Parascheva si-a daruit saracilor partea ei de mostenire si s-a retras la o manastire de fecioare langa Constantinopol, ducand o viata aspra, la anii tineretii ei, dupa randuiala monahilor.

Intr-o noapte a venit ingerul Domnului si i-a spus in somn: “sa lasi pustiul si sa te intorci in patria ta, ca acolo ti se cuvine sa-ti dai trupul pamantului.”

“Si, intelegand Cuvioasa ca porunca este de la Dumnezeu si ca viata ei este scurta, a lasat fara voie pustiul si, venind in imparateasca cetate, a intrat in Biserica cea prea frumoasa, in Sfanta Sofia si in biserica Vlahernii, a Nascatoarei de Dumnezeu, si a dat lauda lui Dumnezeu, ca i-a ajutat sa-L slujeasca cu credinta, si a plecat, apoi, la Ierusalim sa se inchine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului. Deci, ajungand la tinta calatoriei sale pe pamant si vazand, cu mare multumire sufleteasca, acele sfinte locuri calcate de picioarele Mantuitorului, a zburat ca o pasare prin pustia Iordanului si, afland o manastire de fecioare, a intrat intr-insa si canta necontenit laude lui Dumnezeu, varsand rauri de lacrimi, ca o stapanea o nesfarsita dragoste de Mirele Hristos si i se daruise cea mai inalta bunatate pustniceasca, smerita cugetare. Deci, asa nevoindu-se a ajuns pana la 25 de ani. Cuvioasa Parascheva s-a intors in patria sa, la Epivat. Si, petrecand acolo inca doi ani, rugandu-se pentru sine si pentru toata lumea, si-a dat obstescul sfarsit in mainile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost ingropat langa biserica.” (Vietile Sfintilor)

Dupa multi ani, Dumnezeu a descoperit moastele ei, si le-a binecuvantat cu faceri de minuni. Multi bolnavi si posedati dobandeau tamaduire, atingandu-se de ele. Moastele au fost luate de imparatul Asan al romanilor si bulgarilor si au fost asezate la Tarnovo; apoi ele au fost stramutate la Belgrad, pe vremea sultanului Selim al II-lea, si, in sfarsit, au fost aduse la Constantinopol, la biserica patriarhiei. Cu voie de la sultanul Murad al IV-lea, Voievodul Vasile le-a adus din Constantinopol in Iasi, la manastirea Sfintilor Trei Ierarhi, la 14 octombrie 1641. Stramutarea este zugravita pe peretele de miazazi al Bisericii.

Astazi, moastele Sfintei Parascheva se afla in biserica Sfintei Mitropolii din Iasi. An de an, zeci de mii de credinciosi din toata tara si de peste hotare vin sa i se inchine si sa se roage, pentru ca moastele sfintei sunt facatoare de minuni.

Linkuri utile:
Viata Cuvioasei Maicii noastre Parascheva de la Iasi (din “Vietile sfintilor”)
Pagina Sfintei Cuvioase Parascheva