Cu durere in suflet am citit in Buletinul oficial al Centrului Patriarhal de la Chambesy, Episkepsis 516/31.03.1995, ca s-a alcatuit o comisie speciala de teologi in scopul “curatirii” textelor liturgice. Cu adevarat, este vorba de o actiune indrazneata. Este de mirare cum de teologii ortodocsi ai Comisiei au consimtit la o astfel de propunere, desi cunosc foarte bine ca, potrivit spuselor Marelui Vasile, ne rugam asa cum credem si credem asa cum marturisim la botezul nostru.

Intelesul cuvantului Sfantului Vasile este clar si nu sufera rastalmacire. Rugaciunea Bisericii este expresia cultica a credintei ei. Orice lezare adusa dogmei altereaza inevitabil si caracterul rugaciunii. Si, deopotriva, orice schimbare in continutul rugaciunii Bisericii presupune si atrage dupa sine o schimbare in insusi continutul dogmei.

Din pacate, acest fenomen se observa si in cadrul activitatilor Comisiei Mixte de Dialog Teologic cu anticalcedonienii (monofizitii), prin recomandarea venita din partea comisiei speciale de a “curati” textele liturgice de fraze care par jignitoare pentru anticalcedonieni. Acest lucru era inevitabil. De vreme ce ortodocsii si anticalcedonienii “trebuiau” sa se afle sub acoperisul unei noi formule conciliante de credinta, era logic sa fie adaptate si textele liturgice – prin care Biserica se roaga – la noua configuratie dogmatica.

S-a spus adesea – si se vor spune mai multe, daca va trebui – ca Declaratiile Comune, facute de reprezentantii ortodocsilor si ai anticalcedonienilor cu privire la credinta, chipurile, comuna, nu exprima constiinta de sine ortodoxa. Aceasta pozitie este condamnata cu tarie de catre Sfanta Comunitate a Sfantului Munte Athos prin Memoriul ei din 14/27 mai 1995. Constatam acum cu durere in suflet ca tentativa de “curatire” a cartilor liturgice ale Bisericii nu este compatibila cu ortodoxia imnografiei bisericesti.

- Daca Biserica va inceta sa propovaduiasca faptul ca Sever este eretic si nelegiuit, oare acest lucru nu va insemna ca il va considera de acum incolo ortodox? Dar oare aceasta nu este o hula adusa Bisericii insasi, Capului ei, Hristos si Duhului Sfant?
- Daca imnografia nu va proclama faptul ca Dioscor este de aceeasi cugetare si sustinator al lui Eutihie, cum vor fi blamate de catre constiinta Bisericii sofismele teologice ale celor care au proclamat deja ca acest ereziarh nu a gresit in chestiuni dogmatice?
- Daca din slujba Sfintilor Parinti de la Sinodul al IV-lea Ecumenic se vor scoate expresiile care arata ca acestia i-au infrant pe Sever, Eutihie si Dioscor, care va mai fi atunci sensul sarbatorii? Pentru care motiv sa mai aducem cantari de lauda Sfintilor Parinti?
- Daca din slujba Sfintei Mari Mucenite Eufimia (11 iulie) vor fi scoase frazele referitoare la validarea in chip minunat a tomosului ortodocsilor si calcarea in picioare a tomosului ereticilor, atunci despre care minune a Sfintei vom mai face pomenire?
- Daca din slujba Sfantului Leon, papa Romei (18 februarie) vor fi scoase cele spuse despre contributia sa la condamnarea ereticilor, atunci de ce sa-l mai numim: “al Ortodoxiei aparatorule, al dreptei credinte invatatorule si al curatiei”? (Vezi troparul).
- Daca din Sinaxarul Sfantului Flavian, Patriarhul Constantinopolului, se va sterge faptul ca “a fost izgonit de catre ereticul Dioscor”, ce rost va mai avea cinstirea pomenirii lui ca sfintit mucenic?
- Daca din viata sfintitului Mucenic Proterie se va trece sub tacere faptul – consemnat in Sinaxarul Bisericii – ca acesta a fost omorat prin junghiere de catre ereticii monofiziti, atunci de catre cine vom spune ca a fost martirizat? De catre fratii ortodocsi?!

Si pentru a nu face referire in amanunt la toate cazurile cunoscute, adresam numai urmatoarea intrebare: de ce s-a impus in randuiala Proscomidiei traditia ca preotul liturghisitor sa pomeneasca nominal pe Sfintii Prooroci, Apostoli, Ierarhi, Mucenici, Cuviosi etc.? Oare nu pentru ca liturghisitorul sa adevereasca comuniunea sa cu Biserica acestor Sfinti, iar nu cu adunarile ereticilor?

In sfarsit, daca vom modifica slujbele Sfintilor, ce comuniune vom mai putea avea cu Sfintii imnografi Ioan Damaschin, Teofan Inscrisul, Filotei Kokkinos, Nicodim Aghioritul si altii, care au compus canoanele si laudele acestora?

Asadar, este mai limpede ca lumina zilei faptul ca nu se poate concepe o “curatire” a cartilor liturgice fara a se falsifica Credinta Ortodoxa si invatatura morala a Bisericii; cu alte cuvinte, fara a se altera ceea ce numim si este Ortodoxie si Credinta Apostolica.

Dupa toate acestea, se va gasi, oare, vreun crestin ortodox care sa indrazneasca a intinde mana sa profanatoare asupra sfintei imnografii? Si cum nu se va teme unul ca acesta de anatema Sfintilor Parinti: “Toate cele ce s-au nascocit si se vor mai nascoci in afara Traditiei Bisericesti si a invataturii si scrierilor Sfintilor si pururea pomenitilor Parinti, sa fie anatema!” (Sinodiconul Ortodoxiei)?

Nadajduim ca nimeni nu va intreprinde o asemenea nesabuinta. Daca insa se vor gasi unii care sa indrazneasca asa ceva, acestia trebuie sa stie ca, mai devreme sau mai tarziu, constiinta Bisericii lui Hristos ii va renega ca pe niste hulitori ai Traditiei celei sfinte.

(Sunt anticalcedonienii ortodocsi? Texte ale Sfintei Comunitati a Sfantului Munte si ale altor Parinti athoniti privitoare la dialogul dintre ortodocsi si anticalcedonieni (monofiziti), Editura Evanghelismos, 2007)