Radu Negrescu-Suţu

LA SFÂRŞITUL veacului trecut, prin anii ‘90, am avut rarul privilegiu de a asista, într’un amfiteatru din Paris, la o dezbatere teologică care mi-a reamintit mult controversatul Ev Mediu. Discuţiile s’au purtat între trei Doctori în Teologie: un Rabbin, un Preot creştin şi un Imam, în faţa unui auditoriu extrem de atent şi de riguros. Ca reprezentanţi ale celor trei mari religii monoteiste, aceştia au promis dintru început un dialog fondat, în primul rând, pe toleranţă si respect reciproc. Altfel, dialogul, şi în special cel religios, se împotmoleşte curând, nemaiputând avansa către o cunoaştere reciprocă.

Religiile însă, nu trebuiesc judecate prin oamenii care le propovăduiesc şi care, câteodată, prin excese sau interpretări greşite, se pot îndepărta de adevărata credinţă. Inchiziţia sau Cruciada a IV-a nu au reprezentat toată creştinătatea, unele pasaje din Talmud nu reprezintă toată religia ebraică şi nici extremismul arab tot Islamul. În sfârşit, pentru a putea exista un dialog posibil, fiecare trebuie să rămână, bineînţeles, fidel credinţei sale proprii, purtătoare de energii spirituale, însă respectând în acelaşi timp credinţa celuilalt. Şi cum, à chaque peuple son Livre sacré, aceşti trei Teologi argumentau şi se bazau în dialogul lor pe Talmud, Biblie şi Coran, subiectul dezbaterii, mai disputat decât controversatul Filioque, fiind, de data aceasta, recunoaşterea Mesiei. Să urmărim însă dialogul celor trei Teologi, după prezentările de rigoare făcute în prealabil:

Creştinul: Noi ne vom baza în această discuţie doar pe documentele canonice. Lista lui Muratori (definită astfel după numele bibliotecarului care a descoperit-o în sec. XVIII ) datează din sec. III şi împarte documentele de până atunci în canonice şi eretice sau apocrife. Acestea, nerecunoscute de către Biserica creştină ca autentice, sunt nenumărate şi multe documente sunt astăzi pierdute. Avem astfel Evangheliile după Filip, Iuda, Marcion, Matia, Pseudo-Matei, Petru, Toma, Nicodim, Iacov, Taţian, Andrei sau cele ale Evei, Fecioarei, Nazareenilor, Ebioniţilor, Egiptenilor, Evreilor ori cea Arameică, Arabă, a Copilăriei sau cea a Adevărului. Ori Faptele Apostolilor Ioan, Iacov sau Petru. Apoi avem Epistolele către Laodiceni, către Alexandrini sau cele ale lui Petru, Pavel, Iacov, Barnaba, Iisus Hristos, Ignaţiu din Antiohia, Clemenţiu din Roma etc. Şi avem Profeţiile lui Seth, Cham, Enoh sau Jaldabast şi, în sfârşit, o serie de alte documente precum Apocalipsele lui Adam, Iacov, Petru ori Paul, Penitenţa lui Adam, Învăţăturile Apostolilor, Povestea lui Zaharia, Povestea lui Iosif tâmplarul, Dialogul cu Tryfon, Apologia lui Antoniu cel Cucernic, Pedagogul, Testamentul celor 12 Patriarhi, Protoevanghelia lui Iacov ş.a.m.d.

Documentele canonice, mai puţin numeroase însă recunoscute ca autentice de către Biserica noastră creştină, sunt: Scrisoarea lui Iuda, Păstorul lui Herma, cele două Scrisori ale lui Ioan şi copiile (traducerile) celor patru Evanghelii (originalele în limba greacă fiind pierdute) ale lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Musulmanul: Eminenţă, noi ştim că aceste Cărţi sfinte ale voastre, precum şi cele ale Evreilor (Pentateuh sau Torah) au fost mutilate în mod voluntar prin scoaterea pasajelor care anunţau clar misiunea Profetului Muhammad. Căci Iisus a spus clar Evreilor: ,,Eu sunt Iisus, apostolul lui Dumnezeu, fiul Mariei şi vin să vă confirm adevărul din Pentateuhul care m-a precedat şi să vă anunţ fericita venire a profetului care mă va urma. Ahmed (Muhammad), este numele său’’ (Koran LXI,6). Noi ştim că atunci când Biblia voastră anunţă pe ,,profetul precum Moise’’ ce urmează să vină, sau ori de câte ori profetul Iisus anunţă pe ,,Paraclet’’, cel ce urmează să vină spre a ne învăţa totul, noi ştim că este vorba despre profetul nostru, Muhammad.

Creştinul: Excelenţă, chiar marii gânditori musulmani, precum Avicena, Ghazali sau Ibn Khaldun, au refuzat să creadă că Iudeii şi Creştinii au putut falsifica textul Scripturilor lor, ci doar că au putut interpreta greşit sau diferit sensul acestor texte. Noi, Creştinii, credem că poate exista o interpretare creştină, la fel cum poate exista o interpretare ebraică sau arabă a aceluiaşi text, în funcţie de existenţa a trei credinţe diferite, care se respectă totuşi reciproc. În ceea ce priveşte Paracletul (Mângâietorul) anunţat, acesta este identificat de Sfântul Ioan, cu Sfântul Duh.

Musulmanul: Cuvântul, Verbul lui Allah, este pentru noi Coranul, pentru Evrei este Torah, însă doar pentru voi, Creştinii, Logosul s’a încarnat în trupul omenesc al Profetului Aisa. Creştinismul, astfel, nu mai este o religie ca ale noastre, care se bazează pe Scripturi, ci a devenit doar religia unei singure persoane, Iisus, Verbul lui Dumnezeu întrupat.

Evreul: Dacă îmi permiteţi, am impresia că ne-am îndepărtat dela subiectul propus si anume ,,recunoaşterea Mesiei’’ şi, cu îngăduinţa Excelenţelor voastre, îl voi deschide eu. În ,,Semnele Mesiei’’, noi avem o descriere clară a acestui om, simplu muritor, însă eliberator al poporului evreu, cel care va anunţa gloria lui Israel şi va reclădi Templul din Ierusalim. Mesia, Mântuitorul nostru, va avea ,,umerii laţi, gâtul gros, faţa precum un trandafir de soare, ochii strălucitori şi gleznele groase …’’ Machia’ h (Mesia) poate fi potenţial sau prezumtiv.

Cel dintâi apare la fiecare generaţie, însă nu-şi dezvăluie menirea, căci încă nu a sosit vremea sa. Al doilea corespunde şi mai bine caracteristicilor cerute, dar nu se dezvăluie nici el vreodată, în mod deschis, lăsând însă pe discipoli să-1 desemneze drept Mesia. Simon bar Kochba a fost un Mesia prezumtiv în sec. II, iar Rabbi Menahem Schneersohn este astăzi acelaşi lucru, mai puţin în cazul în care se va dezvălui şi se va proclama în mod deschis Unsul lui Dumnezeu (Yahweh), Mesia aşteptat.

Acum, există doi Mesia în tradiţia exhaustivă: Mesia fiul lui Iosif şi Mesia fiul lui David. Machia’h ben Yosef va fi sacrificat în lupta mântuirii poporului evreu, însă el pregăteşte calea pentru Machia’h ben David. Acesta doar este adevăratul Rege Mesia, care va răscumpăra Israelul şi va aduce pacea. Precedat de profetul Ilie, care va reveni spre a-i fi Mare Preot, Mesia se va dezvălui pe pământul Israelului, sărac şi călare pe un măgar. El va pune capăt războaielor şi suferinţelor premesianice, comparabile cu cele ale unei femei care naşte, şi va reinstaura Epoca de Aur, începând cu reconstruirea Templului din Ierusalim şi a Israelului.

Creştinul: Eminenţă, din sec. I şi până în sec. V, au existat nenumăraţi falşi Mesia, unii chiar cu un număr important de adepţi, mult timp chiar şi după moartea lor. Vă pot reaminti pe Iuda Galileanul, Athronges, Simon Răzvrătitul, Teuda, Simon Magul, Dositheu, Menandru, Bar Iisus, Menakhem bar Iuda, Simon bar Giora, Simon bar Kochba, Marcu Magul, Mani sau Moise Cretanul. Ce a rămas astăzi din doctrinele lor şi câţi adepţi sau credincioşi mai au? Dacă Domnul Iisus, Mântuitorul nostru, a fost şi El un fals Mesia, cum se face că nu a avut aceeaşi soartă ca şi ceilalţi?

Evreul: Termenul de ,,falşi Mesia’’ este abuziv în cazul lor şi ar trebui întrebuinţat ori termenul de ,,potenţial’’, ori cel de ,,prezumtiv’’, atâta timp cât semnele corespund, însă persoana nu se dezvăluie.

Creştinul: Însă unii dintre ei s’au declarat Mesia, dar timpul şi faptele lor au dovedit că nu au fost.

Evreul: Că nu au fost Mesia ben David, însă au putut fi Mesia ben Iosif.

Creştinul: Excelenţă, nu este oare scris în Talmudul vostru că ,,Regele Mesia s’a născut în cetatea regală Betleem din Iudeea?’’ (Talm. Yerusal. I, II, 4)

Evreul: Da, însă nu este vorba despre Iisus, ci despre Menakhem.

Creştinul: Aceasta după Rabbi Yudan ben Rabbi Aibo. Însă după Rabbi Iosua ben Levi, numele său nu este Menakhem, ci Tzemakh. Iar Menakhem, care înseamnă doar ,,Consolator’’, este de fapt acelaşi lucru cu Tzemach şi cu Iisus, căci valoarea numerică a fiecărui nume este aceeaşi, şi anume 138. Iisus nu a vorbit niciodată despre El Însuşi: ,,Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată’’ (Ioan 5, 31). Atunci când Evreii L-au întrebat: ,, … Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit’’ (Ioan 10, 24), Iisus a preferat să vorbească prin faptele Sale, să le răspundă nu prin cuvinte, ci prin acţiuni…

Evreul: Greşit, Iisus pretinde că el este Mesia.

Creştinul: Nu terminasem încă. Spuneam că Iisus preferă să vorbească prin faptele Sale, mai puţin în două rânduri, când confirmă verbal Iudeilor că El este Mesia (Marcu 14, 61-62 ; Matei 26, 63-64). Chiar Fariseul Gamaliel, învăţătorul Legii, le-a spus Evreilor: ,, … Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici, însă dacă este dela Dumnezeu, n ‘o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu’’ (Fapt. 5, 38-39).

Evreul: Iisus nu a putut produce fapte extraordinare, care să convingă ca el era Mesia. Ştim cu toţii că toată Antichitatea s’a scăldat într’o atmosferă de magie şi de preziceri, în care erau greu de distins adevăraţii prooroci de cei falşi. Miracolul nu a fost întotdeauna un criteriu de autenticitate al unui mesaj divin, uneori oamenii şi chiar adevăraţii profeţi fiind înşelaţi de către cei falşi (l Reg.13; 1 Reg. 22, 21-23; Ier. 23,11-17; Ezec. 14, 9-11 etc.).

Creştinul: Excelenţă, în sec. III, refutând lucrarea filosofului Celsus, ,,Discurs adevărat’’, unde acesta îi atacase pe Creştini, Origen scrie la rândul său ,,Contra Celsum’’, un tratat de apărare a religiei creştine împotriva acuzaţiilor păgânilor, unde vă dă anticipat răspunsul la afirmaţia că Iisus nu a produs fapte extraordinare: ,,Nu există nimic atât de admirabil decât cumpătarea, reţinerea, blândeţea, bunătatea, omenia produsă de doctrina Sa … în cei care cred cu sinceritate’’ (Contra Celsum, pag. 42).

Evreul: Acestea sunt precepte admirabile, însă nu constituie miracole care să convingă că el ar fi fost Mesia.

Creştinul: La aceste precepte admirabile se adaugă însă şi nenumărate miracole atestate de Apostoli, precum Vindecarea orbului din Betsaida (Marcu 8, 22-26), Vindecare orbului din Ierihon (Marcu 10, 46-52 ; Matei 20, 29-34 ; Luca 18, 35-43), Vindecarea celor doi orbi (Matei 9, 27-31), Vindecarea orbului din naştere (Ioan 9, 1-41), Vindecarea leprosului (Matei 8, 1-4 ; Marcu 1, 40-45 ; Luca 5, 12-16), Vindecarea celor zece leproşi (Luca, 17, 11-19) sau Vindecarea posedatului mut şi orb (Luca, 11, 14 ; Matei 12, 22 ; Matei 9, 32-34).

Evreul: Aceste fapte nu sunt decât acte de magie, pe care orice impostor le poate îndeplini cu ajutorul iluziei.

Creştinul: Dar Învierea tânărului din Nain (Luca 7, 11-17) ori Învierea lui Lazăr din Betania (Ioan 11, 1-14) sunt oare fapte care, de asemeni, se pot înfăptui cu ajutorul magiei?

Evreul: Nu, pentru că nu a existat niciodată nimeni care, fiind cu adevărat mort, să fi putut învia sau să fi fost înviat.

Creştinul: Eminenţă, atunci cum explicaţi alte învieri pe care le recunoaşteţi, precum Învierea fiului vădanei de către Ilie (1Reg. 17, 17-24) ori Învierea fiului Sunamitei de către Elizei (2 Leg. 4, 34-35)?

Evreul: Acestea sunt acte de manifestare ale puterii divine, ceea ce nu este cazul la Iisus, care pentru noi nu este decât un magician abil, însă nimic mai mult. Ilie şi Elizei au fost profeţi, care şi aceştia primeau mesajul profetic în somn şi prin intermediul unui înger, pe când doar Moise era în stare de veghe şi faţă în faţă cu Dumnezeu (Num. 12, 8 ; Num. 7, 89 ; Exod. 33, 11 ; Exod. 24, 10-11). În cazul celorlalţi profeţi, atunci când Cerurile se deschid în faţa lui Ezechiel (Ezec. 1, 1), Dumnezeu vorbeşte lui Ezechiel (Ezec. 1, 28), Dumnezeu se arată lui Isaia (Isa. 6, 1-5), Soarele şi Luna se opresc (Ios. 10, 12-15), Iona lepădat de peştele care-l înghiţise, după trei zile (Iona 1, 17 ; 2, 10) ori Tovarăşii lui Daniel care nu pot fi arşi în cuptor (Dan. 3, 27), acestea sunt de asemeni acte de manifestare ale puterii divine, cu diferenţa că aceştia erau profeţi minori în comparaţie cu Moise, Legislatorul nostru.

Creştinul: Greşit, Moise nu s’a întreţinut faţă în faţă cu Dumnezeu, precum Excelenţa voastră pretinde. Aceasta reiese clar din Biblie şi nu cred ca Excelenţa voastră să nu cunoască un paragraf din Torah, pe care i-1 pot totuşi aminti: ,,Domnul a zis: ‘Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască’’’ (Exod. 33, 20). Să revenim totuşi la minunile despre care discutam mai înainte.

Evreul: Pretinsele miracole ale lui Iisus, cam vreo douăzeci la număr …

Creştinul: Este vorba de peste treizeci.

Evreul: Mă rog, astfel de miracole a înfăptuit şi Rabbi Hanina ben Dossa, care a vindecat la vremea sa, graţie puterilor supranaturale care-i fuseseră acordate.

Creştinul: Cunosc, ba chiar şi măgarul lui Rabbi Hanina avea aptitudini supranaturale, cum nu a avut măgarul lui Buridan! Excelenţă, nu contest veridicitatea Talmudului în ce priveşte pe Rabbi Hanina, însă cu toate acestea el nu este recunoscut ca un ghid spiritual al Şcolii hasidice, iar Talmudul nu explică şi de ce nu este, preferând să păstreze tăcerea, contrar obiceiului său.

Evreul: Dacă Torah nu are început, aşa nici Talmudul nu are sfârşit şi nici nu minte prin omisiune, căci ne pas tout dire, n’est pas mentir! Talmudul lasă pe fiecare să cugete şi să încerce să găsească singur răspunsul.

Creştinul: Excelenţă, apostolii Domnului nostru Iisus, care au înfăptuit şi ei minuni: Învierea Tabitei din Iope de către Petru (Fapte 9, 36-42), Învierea lui Eutih din Troa de către Pavel (Fapte 20, 9-12) sau chiar Vindecarea orbului Saul din Tars de către Anania (Fapte 9, 10-19), şi pe care voi îi numiţi sectanţi şi noi îi considerăm sfinţi, pe ce bază ar fi avut îndrăzneala să meargă şi să răspândească în lume noile dogme, dacă ar fi fost simpli magicieni sau iluzionişti? Cum se face că aceşti ,,şarlatani-magicieni’’, cum îi consideraţi voi, s’au expus la atâtea pericole pentru a fonda o doctrină care condamnă Magia, ca pe un act ilicit? Întrebarea nu v-o pun eu, ci din nou Origen, în Contra Celsem, la pag. 23.

Musulmanul: Eminenţă, un sfânt (wali) se distinge net de un profet (nabi), prin faptul că doar acesta din urmă primeşte o revelaţie (wahy) şi poate îndeplini miracole profetice. Un sfânt, oricâte miracole ar îndeplini, chiar asemănătoare cu ale profeţilor, rămâne doar un simplu credincios, supus Legii revelate comunităţii de către un profet. El nu primeşte revelaţia, ci doar o inspiraţie (ilham) şi nu poate îndeplini miracole profetice (mu’jiza), ci doar minuni (karamat). Or, Islamul ortodox se ridică clar împotriva acestei confuzii (bid’a), în special în cadrul Islamului popular. Însuşi Profetul Muhammad, care nu este decât un muritor precum alţii, un păcătos printre păcătoşi, este mult mai puţin important decât Coranul, care este Cuvântul lui Allah, Muhammad fiind doar cel care 1-a transmis credincioşilor, după doctrina Musulmanilor reformişti.

Creştinul: Discutam însă despre Mesia, şi Evreii susţin că doar oamenii simpli şi grosolani au trecut la creştinism, lăsându-se înşelaţi de ,,impostorul’’, cum îl numesc ei, Iisus. Cum se face că atâtea miliarde de Creştini, dela Iisus şi până astăzi, oameni simpli sau Regi, ignoranţi sau savanţi, au trecut la creştinism sau nu au părăsit această religie pentru care au preferat să moară decât s-o abjure, dacă Iisus ar fi fost un impostor? Poate oare un impostor, oricât ar fi el de abil, să păcălească la nesfârşit o omenire întreagă? Şi cum se face că dacă Iisus a fost un impostor printre mulţi alţii, El şi nu un altul a reuşit să ,,păcălească’’ aproape întreaga omenire?

Evreul: Dar Magicienii, care fac şi ei miracole, sunt şi ei Fiii lui Dumnezeu?

Creştinul: Eminenţă, vă voi răspunde tot prin gura lui Origen, care spune clar că: ,,Aceştia, orice au făcut, nu au avut niciodată drept scop să îi oblige pe cei care îi asistau şi admirau să-şi schimbe obiceiurile rele şi să se teamă de Dumnezeu, nici să-i convingă că, în vederea Judecăţii de Apoi, trebuie să trăiască în respectul Legilor’’ (Contra Celsum, pag. 42).

Musulmanul: Este scris în Coran că: ,,Iisus va fi semnul sigur al apropierii Judecăţii (de Apoi). Nu cumva să vă îndoiţi de venirea sa” (Koran XLIII, 61). Iisus (Aisa), care este viu şi care se află în cer lângă Allah, va reveni pe Pământ la sfârşitul lumii. El se va pogorî la Medina, şi, pentru a-i pedepsi pe Creştinii care l-au ridicat la rang de Dumnezeu, va muri ca un bun Musulman, îngropat între Muhammad şi Abu Bakr.

Creştinul: Interpretarea voastră este greşită. În gloriosul moment al Parusiei (Ziua Domnului), nici vorbă nu poate fi de convertirea Domnului Iisus la Islam.

Musulmanul: Excelenţă, pentru noi, Mesia (Mahdi) este un om căruia Allah îi ghidează acţiunile. Deşi Coranul nu îl descrie, conform tradiţiei islamice el este un om cu fruntea înaltă şi nasul acvilin, descendent direct al Profetului Muhammad. La venirea sa, ordinea va înlocui anarhia, însă în scurt timp el va fi urmat de un Mesia impostor, Antihrist, numit de noi Dajjal, care nu va avea decât un singur ochi şi care va îndeplini nenumărate pseudomiracole. Însă, în final, Iisus va reapărea pentru a salva omenirea. Mahdi este deci precursorul lui Mesia Iisus, un Mesia care se poate asemăna cu Mesia fiul lui Iosif al Evreilor, dar doar Mesia fiul Mariei (Aisa ibn Maryam) este adevăratul Mesia, conform tradiţiei sunite.

Creştinul: Părerea mea este că atunci când Evreii nu recunosc miracolele înfăptuite de Iisus drept efecte ale Voinţei divine, ei îi imită chiar pe adversarii lor, Egiptenii, care nu văd nici ei nimic divin în actele înfăptuite de Moise.

Evreul: Ce v-a convins în cazul lui Iisus? Faptul că el a pretins că va învia din morţi?

Creştinul: Învierea din morţi, cred că suntem cu toţii de acord, este o minune care nu îi este imposibilă lui Dumnezeu, Creatorul. ,,Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo’’ (1 Sam. 2, 6). Moise, care a murit în Ţara Moabului şi a fost îngropat faţă în faţă cu Bet-Peor, are un loc de veci necunoscut şi care va rămâne astfel pe vecie (Deut. 34,6). Dar aceasta a scris-o Moise însuşi. În cazul Domnului Iisus, faptul este confirmat de apostolii Săi, în Evangheliile sinoptice.

Musulmanul: Dacă îmi permiteţi, conform învăţăturii noastre, Iisus (Isa) este considerat alături de Moise (Musa) şi de Muhammad, printre cei mai importanţi profeţi ai omenirii, în ierarhia celor care au comunicat direct cu Allah. Este scris în Coran, însă: ,,Ei, (Evreii) au spus: ‘L-am omorît pe Iisus Mesia, fiul Mariei, trimisul lui Allah … Nu ei (Evreii) l-au omorît, ci Allah l-a luat la el, în puterea şi înţelepciunea sa’’’ (Koran IV, 156).

Evreul: Este adevărat că Evreii l-au trimis la moarte pe Iisus, dar acesta şi-a meritat pedeapsa, conform Scripturilor, căci este scris că: ,,Dacă proorocul care va avea îndrăzneala să spună în Numele Meu un cuvânt pe care nu-i voi porunci să-l spună … proorocul acela să fie pedepsit cu moartea’’ (Deut. 18, 20). Iar Iisus, departe de a fi fost Mesia, nu era decât un Evreu ca oricare altul şi nimic mai mult. De altfel, numele său de-abia dacă este menţionat de câteva ori în Talmud.

Musulmanul: Iisus nu poate fi Fiul lui Dumnezeu, căci ,,El (Allah) nu a procreat şi nu a fost procreat’’ (Koran CXII, 3), iar Profetul Muhammad a spus că orice nou-născut se naşte, bineînţeles, Musulman, şi că doar părinţii îl vor converti Iudeu sau Creştin. Iisus nu este Fiul lui Dumnezeu (Allah), ci doar creatura, creaţia sa, precum Adam (Adame).
De altfel este scris: ,,Ei (Creştinii) îi atribuie un fiu lui Allah, ceea ce nu este posibil’’ (Koran XIX, 93) şi chiar ,,Ei spun că Allah are un fiu, proferând o blasfemie’’ (Koran XIX, 91). Coranul nu poate accepta nici ideea de Trinitate divină, căci Allah este Unul singur. (La ilaha ill’Allah - Nu există alt Dumnezeu decât Allah). Iisus face parte însă, împreună cu Avram (Ibrahim) şi Moise (Musa), dintre cei trei mari profeţi ai omenirii care au precedat şi anunţat pe Profetul Muhammad, pe care voi, Evreii, îl numiţi ,,Nebunul’’ (meşugga).

Evreul: Este scris că: ,,… Israel va vedea singur dacă proorocul este nebun sau dacă omul insuflat aiurează’’ (Osea 9, 7).

Creştinul: Eminenţă, vorbeam deci despre miracolul învierii din morţi care, în cazul Domnului Iisus Însuşi sau ale învierilor efectuate de El, este contestat de voi ca fiind un efect al puterii dumnezeieşti, deşi în alte cazuri acceptaţi ideea, precum şi alte minuni sunt acceptate: Cele zece urgii din Ţara Egiptului (Exod 7-11), Trecerea Mării Roşii (Exod 14, 21-22) sau Trecerea Iordanului(Ios. 3, 16-17).

Evreul: Este scris în Midraş că Dumnezeu (Yahweh) a creat zece lucruri (minuni) până în ziua Sabbatului. Acestea sunt, dacă memoria mea este bună, următoarele: Gura pământului, Puţurile lui Myriam, Gura măgăriţei lui Balaam, Curcubeul, Mana cerească, Toiagul lui Aaron, Şamir-ul viermele miraculos, Scrierea Tablelor Legii, Gravarea Tablelor Legii şi Veşmintele lui Adam şi Eva. La care unii adaugă şi Demonii sau Mormântul lui Moise, iar alţii Berbecul lui Avram sau Cleştii fierarului.

Creştinul: Dumnezeu a creat, de asemeni, tot universul prin zece cuvinte.

Evreul: Exact. Atunci, dacă Iisus ar fi fost Fiul lui Dumnezeu, cum pretindeţi voi, de ce a trebuit să fugă în Egipt pentru a scăpa de sabie, la scurt timp după naşterea sa? Oare lui Dumnezeu îi poate fi teamă de moarte? Întrebarea o pune tot Origen , pe care Excelenţa voastră 1-a citat deja, în acelaşi tratat, Contra Celsum, la pag, 40.

Creştinul: Şi răspunsul vi-l dă tot Origen în continuare, dacă memoria mea este bună, spunând că ,,Iisus este ceva complex şi El a venit pe lume spre a trăi ca un om’’. De fapt la Calcedon, în 451, s’a precizat clar că ,,Latura Sa divină nu S’a amestecat sau confundat cu latura Sa omenească’’.

Evreul: Trupul lui Dumnezeu poate fi precum al nostru?

Creştinul: Tot Origen vă răspunde, Excelenţă: ,,Iisus venind pe lume a luat trup omenesc, precum o femeie i-L putea da, şi astfel este sortit morţii, precum orice alt om’’. Iar dacă ,,Omul Iisus’’ a fugit în Ţara Egiptului, aceasta îmi aminteşte că şi Moise, neînţeles de către semenii săi, a fugit în Ţara Madian (Exod 2, 11-15).

Musulmanul: Iisus este numit în Coran ,,El masih Isa ibn Maryam - Mesia Iisus fiul Mariei’’, căci ,, … Iisus (Aisa) este fiul Mariei (ibn Maryam), trimisul Celui de Sus şi al său Verb’’ (Kalimat Allah). El este ,,Duhul lui Dumnezeu (Ruh-Allah), pe care acesta l-a pogorît în Maria’’ (Koran IV, 169). Cu toate acestea, Rabbi Akiba s’a grăbit să recunoască pe Bar Kochba sau Koziba drept Mesia, înşelându-se.

Evreul: Rabbi Akiba nu s’a înşelat decât în parte, căci Bar Kochba corespundea descrierii din Torah (Num. 24, 17-20).

Musulmanul: Greşit, Rabbi Akiba s’a înşelat. Chiar Rabbi Yokhanan ben Torta l-a corectat spunându-i: ,,Akiba, iarba va creşte pe mormântul tău înaintea venirii fiului lui David’’ (p. Taanit, 68 d).

Creştinul: Este cert că Rabbi Akiba s’a înşelat, însă aceasta nu ne împiedică să aducem omagiu curajului şi patriotismului lui Bar Kochba.

Musulmanul: Eminenţă, Legea voastră (Torah) cuprinde 613 porunci comunicate lui Moise pe Muntele Sinai, direct de către Allah. Dintre acestea, 248 sunt ,,pozitive’’ (după numărul membrelor corpului omenesc) şi 365 ,,negative’’ (precum numărul zilelor anului solar). Dintre acestea, unele au un pronunţat caracter şovin, precum preceptul 30, care interzice Evreilor care trăiesc în ţări străine adoptarea obiceiurilor acestor popoare, adică adaptarea la legile lor, sau preceptul 52, care interzice Evreilor căsătoriile cu cetăţenii acestor ţări. Eu vă întreb însă, Eminenţă, dacă conform preceptelor talmudice, un Musulman (păgân) care studiază Torah, merită moartea?

Evreul: Este scris că: ,,Moise ne-a dat nouă Legea (Torah), moştenirea adunării lui Iacov’’ (Deut. 33, 4), deci ea aparţine doar poporului ales.

(Va urma)