Robert Scheer, TruthDig.com

DA, AI REUSIT, George – misiunea imposibila a reusit. Incredibil, patru ani de ocupatie de mantuiala au reusit sa faca tirania lui Saddam Hussein sa arate bine in comparatie cu “Irakul eliberat”.

Sau cel putin asta este opinia culturistului care a ajuns faimos printr-o filmare video in care lovea cu un baros o statuie a lui Saddam Hussein. “Regret ca am doborat statuia”, a declarat Kadhim al-Jubouri televiziunii britanice saptamana asta [trecuta in acest moment, n.r.]. “Americanii sunt mai rai decat dictatura. Fiecare zi e mai proasta decat precedenta.”

Asta e opinia unui om care si-a petrecut noua ani in inchisorile lui Hussein si, din pacate, este o opinie impartita de majoritatea conationalilor sai, conform unui sondaj de nadejde sponsorizat in comun de ABC, BBC si USA Today: Numai 38 la suta dintre irakieni cred ca tara lor o duce mai bine acum decat sub Hussein, in timp ce aproape patru din cinci se opun prezentei fortelor coalitiei in Irak.

Si mai tulburator este ca 51% dintre irakieni considera ca este normal sa ataci trupele coalitiei – un numar triplu fata de cei care gandeau la fel intr-un sondaj din 2004. Comparati asta cu asigurarile date de presedintele nostru, asigurari oferite inca de la prima luna a acestei aniversari inutile, in care insurgenta este reprezentata numai de o mana de teroristi. In timp ce majoritatea antipatiei vine din partea sunitilor, dintre care 94% sunt de acord cu atacurile impotriva fortelor coalitiei, si de numai 7 la suta din Kurzi, un surprinzator procent de 35 la suta din shiiti sustin astfel de violente.

Tinand cont de numarul mare de kurzi si de shiiti care salutau inainte invazia, este de asemenea infiorator ca 53 la suta dintre toti irakienii care au raspuns sondajului erau de acord ca “din perspectiva zilei de azi, si cu toti factorii in discutie”, este “invazia din primavara lui 2003 facuta de coalitia condusa de america e gresita”.

Sondajul, fragment al unei serii de sondaje facute in fiecare an cu mari pericole pentru sondatorii de opinie, releva o crestere taioasa a sentimentului anti-american si o dezaprobare a invaziei din 2003.

Cand Bush nu a gasit arme de distrugere in masa sau legaturi intre Saddam si 9/11, justificarea reziduala pentru luarea a zecilor de mii de vieti si consumul a peste 400 de miliarde de dolari din taxele contribuabililor [suma este chiar mult mai mare, vezi Sfarsitul superputerii Americii - n.r.] era ca Irakul va deveni un model stilul de viata democratic si cu economie de piata. Multi au presupus ca cea mai bogata, cea mai puternica si cea mai competenta tehnologic tara din lume ar imbunatati viata irakienilor comparativ cu cea oferita de un dictator depravat blocat de boicoturi internationale. Dar nu s-a intamplat asa.

Bush a reusit sa plaseze Statele Unite intr-o pozitie din care nu poate castiga si in care e cel mai probabil tinta sperantelor irakiene inselate, pentru care a facut atat de mult sa le creasca. El cere irakienilor sa il creada pe cuvant ca invazia nu era o actiune post-9/11 sau o sterpelire de petrol sau o lovitura data in avantajul Israelului, desi nu are nici o dovada tangibila pe care s-o arate in favoarea sinceritatii sale.

Aproape patru din cinci irakieni chestionati au numit disponibilitatea de slujbe “proasta”, 88 la suta au avut o judecata negativa asemanatoare fata de furnizarea de electricitate, iar 69 la suta spuneam acelasi lucru in legatura cu disponibilitatea apei curate sau a serviciilor medicale. In aceasta natiune, inzestrata cu a doua cea mai mare resursa mondiala de petrol, 88 la suta au numit disponibilitatea combustibililui pentru gatit si automobile destul de proasta.

Desigur, cuferele unei maini de mercenari si corporatii de constructii si energie americane s-au umflat, in ciuda lipsei unor realizari credibile. Mai mult de 20 de miliarde de dolari in contracte de “reconstructie” au fost date numai fostei companii al vice-presedintelui Dick Cheney, Haliburton.

Raspunsul simplu pe care il aduc sustinatorii lui Bush pentru performanta sinistra este sa acuze insurgenta. Totusi, asta nu e verdictul poporului irakian. CCand li s-a cerut sa judece cum si-au asumat responsabilitatile Statele Unite si alte forte ale coalitiei din Irak, 76 la suta au declarat ca au facut “o treaba proasta”. Si in timp ce o majoritate modesta nu vrea ca americanii sa plece “imediat”, nu vad cresterea numarului de soldati americani, aparata cu darzenie de Bush luni [saptamana trecuta - n.r.], ca folositoare. Cu adevarat aceasta este o situatie in care pierzi sau pierzi.

Intrebati in legatura cu sursa de violente care s-au petrecut in vecinatatea indivizilor chestionati, cel mai mare grup, mai mult de 44 la suta, cita “violenta inutila facuta de americani sau fortele coalitiei impotriva cetatenilor”, in timp ce 10 la suta au spus ca acuza fortele coalitiei sau pe Bush pentru “cea mai multa violenta care se petrece in tara” – iar numai 18 la suta citau “al-Qaeda si jihadurile straine”. Asa ca se duce si declaratia lui Bush in care trupele americane sunt necesare in Irak pentru protejarea cetatenilor sai de teroristii straini.

In mod surprinzator, in timp ce 82 la suta dintre chestionati nu au incredere in trupele coalitiei, doua treimi si-au exprimat increderea in propriile forte de politie si armata – o alta indicatie ca irakienii ar face o treaba mai buna in organizarea proprie decat putem noi. Prezenta noastra continua de acolo, chipurile in numele ajutorarii, va continua sa exacerbeze sentimentul anti-american in cadrul oamenilor pe care sustinem ca ii salvam.

(Traducere si adaptare AlterMedia)