Sustinatorii din Romania ai razboiului impotriva Irakului al SUA (si al Marii Britanii, neaparat, intoarsa la vechea ei colonie), razboi de ocupatie, ilegal si imoral, au repurtat o previzibila si mizerabila victorie impotriva „pacifistilor… antiamericani“ - cel putin asa se desprinde din satisfactia viscerala a „analistilor politici“, care-si tot dau in stamba acum. Dovediti a fi de un primitivism agresiv, acesti sustinatori ai razboiului de agresiune, partasi la ocupatie (ei spun ca a fost un razboi de… eliberare a Irakului) pun pe fruntea pacifistilor etichete extremiste - ceea ce deja depaseste orice limita! La gramada: extremisti de stanga si de dreapta nu sunt cei ce sustin forta bruta militara, a „interventionismului“, a razboiului de ocupatie (nu de aparare!), care nu mai tin cont de suveranitate sau drept international si seamana moarte prin bombardamente apocaliptice, ci pacifistii! Citeam aberatiile unui asemenea analist politic: „Culmea este ca in demonstratiile pacifiste din multe tari (occidentale, cum altfel?), extrema stanga a manifestat cot la cot cu extrema dreapta impotriva agresorului imperialist american; se reface axa anticapitalista“… Noile razboaie ale SUA, fara mandat al Consiliului de Securitate al ONU (ajuns o bagatela, de care SUA nu mai tin cont), fiind cica si un „test util pentru a vedea care sunt principalele tendinte de mentalitate si atitudine din lume“.

Care e adevarata fata a mentalitatii ocupantului american in Irak, de fapt (ocupant, si nu eliberator; Colin Powel, seful diplomatiei SUA, a declarat clar ca SUA si Marea Britanie au responsabilitatea ocuparii Irakului, nu eliberarii lui; la fel subliniaza rezolutia ONU „Petrol contra hrana“, ca sunt „forte de ocupatie“; motiv sa se comporte ca niste ocupanti, sa exploateze in primul rand bogatia petroliera a Irakului, singura importanta in ecuatia acestui razboi, nu caderea unei dictaturi; alungarea dictaturii a fost doar motivul pentru ocuparea Irakului)? Las la o parte
contributia Marii Britanii la acest razboi - pana la un punct, de inteles. Marea Britanie e la ea acasa, a ocupat Irakul in cursul primului razboi mondial si Liga Natiunilor i-a acordat in 1920 mandat de administrare asupra Irakului (care avea sa devina regat in 1921 si in 1932 sa-si castige independenta de stat; dar Marea Britanie si-a mentinut si dupa castigarea independentei influenta si pozitii-cheie in viata politica si economica a Irakului, exploatandu-i cu cinism bogatiile
nationale si uitand sa-i dezvolte cat de cat economia, motiv sa provoace violente miscari populare; in 1958 a fost abolita monarhia prin lovitura de stat si instaurata republica panislamica, radicala, din pacate).

Mentalitatea de ocupant poate fi rezumata si la ceea ce spunea Guardian, zilele trecute: „Ceea ce se pregateste Irakului nu este reconstructia, ci jefuirea
acestuia!“, pur si simplu! „Irakul liber va deveni cea mai vanduta tara de pe glob“. In conditiile in care SUA se aflau in plina recesiune, ocuparea petrolului irakian era cea mai buna solutie: „Bombardezi inainte sa cumperi“, mai sublinia publicatia engleza. Ca asa stau lucrurile a dat de gol pana si prietenul lui G.W. Bush, Vladimir Putin, care a condamnat „ocupatia coloniala“ a Irakului, atragand atentia asupra unui fapt esential, ca motivul oficial al atacarii dictaturii lui Saddam Hussein a fost ca detine arme de distrugere in masa - numai ca acest regim odios
„pana in ultimul moment al supravietuirii sale nu a facut uz de arme de distrugere in masa“. Mai exact, daca nici atunci cand esti atacat in propria tara nu faci uz de armele de distrugere in masa, pe care esti acuzat ca le detii, cum ar fi putut sa fie un pericol pentru omenire aceste arme de distrugere in masa (sa-ti motivezi interventia militara)? Mai mult, SUA s-au batut cu fantome in Irak (dusmanul lor a fost adesea propriul soldat, sau soldatul Marii Britanii), Irakul mult hulitei dictaturi n-a distrus nici macar podurile strategice (peste doua mari fluvii, sa nu
uitam) in fata invadatorilor, nici nu si-a distrus instalatiile petroliere (n-a aruncat in aer nici puturi, nici rafinarii), nici n-a pus populatia civila in pericol, facand scut din ea - oare de ce? Din responsabilitate, din patriotism? In schimb, SUA s-au intrecut in distrugeri colosale, semanand moartea la intamplare; se laudau la un moment dat ca au aruncat asupra Irakului 750 de rachete de croaziera, 15.000 de proiectile ghidate si 7.500 de bombe fara ghidare - ca asta e „modelul razboiului modern“ (militarii SUA urmarind actiunea pe monitoare de calculator)!
Cata „vitejie“! Dar cine sa condamne azi un razboi de agresiune…

Pomeneam de adevarata mentalitate a ocupantului SUA (cu o istorie de nici trei secole, fata de aceea de 7000 de ani, repet, mii de ani, istorie atestata, a Irakului). Ea poate fi recunoscuta extrem de exact in incredibilul comportament al militarilor SUA la fata locului, la Bagdad - cand au protejat Ministerul Petrolului, nu si Muzeul National al Irakului! Nu mai vorbesc de distrugerile provocate de razboinicii SUA pe intregul teritoriu al Irakului impotriva muzeelor si locatiilor
arheologice (UNESCO cerand deja vamilor si politiilor tarilor vecine Irakului sa stopeze traficul cu piese arheologice; acum sa vezi transfer de bogatie arhelogica irakiana pe mana ocupantilor catre colectionarii din SUA si Marea Britanie, cu precadere). Pentru americani doar petrolul fiind important, nu civilizatia irakiana! Un Muzeu National al Irakului recunoscut pentru colectiile sale inestimabile din perioada Babilonului, Sumerului si regatului sirian, care a fost devastat sub ochii ocupantului american! Au fost furate si distruse sute de mii de piese vechi de mii de ani, fabuloase piese de arta gasite in mormintele stravechii cetati biblice Ur, tablite cu primele exemple de scriere descoperite vreodata, artefacte evocand mituri nemuritoare, cum ar fi Potopul, Turnul Babel sau Gradinile Suspendate (valorand miliarde de dolari; macar atata sa le fi dat prin cap abrutizatilor militari ai SUA, ca la mijloc e vorba de miliarde de dolari), declara plangand directoarea adjuncta a muzeului. Pe cand British Museum califica barbaria drept „un dezastru absolut“. Aceeasi directoare a Muzeului National din Irak declarand: „Eu consider ca
americanii (ca ocupanti) sunt vinovati de ceea ce s-a intamplat. Ei stiau ca aici este un Muzeu National. Au protejat Ministerul Petrolului, dar nu si patrimoniul cultural“! Doar pentru petrol a fost ocupat Irakul… Iata care e adevarata mentalitate militarista a SUA: habar n-are de patrimoniul cultural al tarii pe care o ocupa, dar iubeste petrolul! Jalnica mentalitate…
Liviu Ioan Stoiciu, Cotidianul