Mihai Tociu

Se spune că PDL a votat pentru a se renunţa la cerinţa celor 500 de euro pentru românii de peste Prut, pe când PSD, PNL şi PC au votat împotrivă. Adevărat sau fals?

Dacă ne uităm la cum a votat fiecare senator, pare să fie adevărat: cu toţii au executat ordinul partidelor ca nişte soldăţei. Dar cu absenţii cum rămâne? Cu toate că absenţii au fost cei mai mulţi, 66, faţă de 37 care au votat “pentru” şi 33 “împotrivă”, totuşi nimeni nu vorbeşte despre ei! Hai să vorbesc eu, atunci.

Munca principală pe care o au de făcut parlamentarii este să voteze. Conceputul legilor, ţinerea discursurilor, activităţile în comisii… toate capătă valoare numai în momentul în care parlamentarii apasă butonul de vot.

Iată însă că există legi pe care partidele le vor votate într-un anumit fel, dar nu doresc ca electoratul să afle realitatea. Cum ar fi legile antiromaneşti, de exemplu. Soluţia este să creeze impresia că de fapt este pe dos, cum s-a întâmplat şi cu această lege a celor 500 de euro: noi am vrut, dar ceilalţi nu ne-au lăsat.

Subiectul dezbaterii a fost simplu: există o legislatie europeană pe care România a semnat-o, ca primarul, care spune că toţi străinii care intră într-o ţară UE trebuie să dovedească că au 500 de euro. Şi pentru că Republica Moldova nu este în UE, moldovenii noştri trebuie să facă la fel.

Unele dintre ţările europene au fost atente la semnarea acestor clauze şi au introdus excepţii pentru moldoveni, pentru a-i încuraja să vină să lucreze la ei: Ungaria şi Cipru. Şi nu pentru ca îi iubesc, ci pentru că sunt curaţi, politicoşi, şcoliti şi… europeni.

În schimb, noi îi numim fraţii nostri, dar îi punem în rând cu somalezii. Sau cel puţin asta am făcut până acum, iar prin această lege propusă de senatorul Urban lucrurile se puteau îndrepta.

Legea asta era puţin mai specială şi pentru faptul că, după adoptarea ei, trebuiau aduse explicaţii la Bruxell şi făcute modificări la tratatul de aderare. Dar, până la urmă, nu pentru asta avem miniştri şi europarlamentari?

Aşa gândesc eu, dar uite că nu toţi gândesc ca mine: când a venit ziua cea mare, partidul care decide cine şi cât suge de la ţâţa Guvernării, şi care putea să treacă legea asta fluierand, a dat ordin ca unii dintre senatorii săi să stea acasă şi, prin absenţa lor, să ofere posibilitatea opoziţiei să o respingă. Adică a făcut treaba cea murdară, antiromânească, cu mâna opoziţiei, iar acum PDL-ul, că despre el este vorba, îşi face un titlu de glorie din faptul că senatorii săi au votat “pentru”.

Ce mişelie ordinară! Votarea din şedinta Senatului a fost doar un circ, aranjat dinainte, prin care au încercat să ne prostească.

Există argumente? Bineînţeles: primul este tăcerea, al doilea tăcerea, al treilea tăcerea!

A tăcut PDL-ul: adică ai 70 de papagali care mănâncă din palma ta, adică majoritatea absolută din Senat, şi nu iei nicio măsură dacă îţi arată fundul în momentul în care ai nevoie de votul lor? A spălat PDL-ul podeaua cu senatorii săi care au absentat şi l-au făcut de ruşine? Nici vorbă! Când s-a mai întâmplat ca vreunul să mişte în front şi să nu zboare în secunda doi? Niciodată!

A tăcut Preşedintele: să n-aibă el chiar nimic de comentat când clasa politică românească dezamăgeşte din nou şi răscoleşte sentimentele celor cărora le vorbim despre Unire? De ce nu s-a apărat de acuzaţia că legea asta era o “recompensă” pentru votanţii săi din decembrie 2009, ca o bombonică pentru căţelul care i-a adus mingiuţa înapoi? De când ni s-a blegit Preşedintele aşa de rău?

A tăcut presa: o lege antiromânească rămâne în vigoare pe motiv că locul României este în genunchi în faţa Europei, iar în loc să îi faci de râs pe cei cărora le tremură nădragii în timp ce se declară cei mai mari patrioţi, tu schimbi subiectul şi vorbeşti numai despre Puţă Covrig care s-a retras din PSD?

Dacă au fost numai 70 de senatori care au participat la votarea acestei ruşini naţionale, de ce presa nu întreabă de ce au fost 97 cei care au primit salariul pentru ziua respectivă? De ce niciun “deontolog” nu-i întreabă de sănătate pe senatorii care zic că au semnat foaia de prezenţă şi că au stat în sală trei ore, dar nici măcar nu au băgat cartela de vot în aparat? Până şi nepoata Noricăi Nicolai a nimerit fanta!

Deci, legea asta nu a căzut datorită celor 37 care au votat “împotrivă”, pentru că era cât se poate de simplu să fie aduşi alţi 5 senatori alături de cei 33 care au votat “pentru”. Legea a căzut pentru că chiar PDL-ul nu a vrut ca ea să treacă, deoarece evită să dea iar ochii cu UE.

Cum să deranjezele ei Ebele şi Becalii din poziţia ghiocelului şi să-i pună să convingă Europa că este firesc ca voinţa românilor de a se uni să o ia câteodată înaintea convenţiilor europene?

Bineînţeles că este mai uşor să nu faci nimic, chiar dacă este împotriva interesului naţional, iar trădarea o deghizezi în piese de teatru de doi bani, ca cea din sedinţa Senatului din 10 februarie 2010.

Concluzia e tristă: întreaga construcţie politică din România, cu jurnalişti cu tot, este o adunatură de lepre. Excepţiile se numară pe degetele de la o mână.

Mihai Tociu
8 Martie 2010