Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc] [articolele acestui autor]

O nouă prorogare a termenelor pentru dobîndirea certificatelor de revoluţionar a fost pusă în discuţia Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, de către Raymond Luca, preşedintele acesteia, la şedinţa din 12 mai 2009. Citesc în procesul verbal al şedinţei:

“Preşedintele comisiei, domnul senator Raymond Luca, a menţionat faptul că o primă propunere ar fi prelungirea termenului de preschimbare a certificatelor cu 1 an şi o altă propunere ar fi o prelungire a termenului de preschimbare pînă la data de 21 decembrie 2009. Domnul deputat Mircovici Niculae a precizat faptul că cea mai bună soluţie este de a nu prelungi termenul de preschimbare. Preşedintele comisiei, domnul senator Raymond Luca, a menţionat faptul că există şi anumite avantaje şi dezavantaje cu privire la prorogarea termenului de preschimbare, deoarece toate presiunile se vor direcţiona asupra CPRD 1989 avînd în vedere faptul că după împlinirea termenului de preschimbare există o perioadă de 6 luni potrivit căreia persoanele pot depune contestaţii. Drept urmare, preşedintele comisiei, domnul senator Raymond Luca a precizat faptul că trebuie să se contureze o opinie pe care membri comisiei să şi-o însuşească majoritar. Domnul senator Greblă Toni a propus ca pînă la următoarea şedinţă a comisiei, care va avea loc în data de 26 mai ora 16,30 să se stabilească normele metodologice de soluţionare a contestaţiilor şi să se ajungă la un consens referitor la prelungirea termenului de preschimbare a certificatelor”.

Urmare a opoziţiei timişoreanului Niculae Mircovici (reprezentînd Uniunea Bulgară din Banat) Raymond Luca a dat înapoi, a spus că propunerea are avantaje şi dezavantaje (dar a menţionat concret doar avantajele). A rămas ca CPRD să ia o hotărîre legată de propunerile de prelungire a termenelor data viitoare.

Totuşi, de unde provine această propunere cu prelungirea termenelor? Raymond Luca nu a precizat asta în şedinţa CPRD, de unde apare concluzia că propunerea îi aparţine. În mod manipulator, a afirmat că există două propuneri – prelungire cu un an sau prelungire pînă în 21 decembrie. Dacă nu intervenea Mircovici, cea de-a treia posibilitate – nici un fel de prelungire – nu mai era pomenită.

Ar fi vorba de cea de-a 7-a prorogare. Iniţial, prin Legea 341/2004, se stabilise un termen de 6 luni în care cei interesaţi îşi puteau depune dosarele prin care să dovedească că au avut cu adevărat merite în revoluţie. Fiindcă unii nu aflaseră de noua lege, prin OUG 133/2004 termenul s-a prelungit cu încă 6 luni. Apoi, Legea 37/2005 a aprobat cu modificări OUG 133/2004, prelungind termenul cu încă 12 luni. O nouă prelungire a termenului a venit prin OUG 182/2005, şi încă una prin OUG 132/2006. Apoi a urmat greva foamei declanşată de unii membri ai organizaţiilor de revoluţionari, în urma căreia guvernul Tăriceanu a adoptat OG 1/2008, prin care prelungea termenul pînă la 31 decembrie 2008. Apoi, prin Legea 47/2009 s-a adoptat cu modificări OG 1/2008 stabilindu-se ultimul termen de depunere a actelor 30 aprilie 2009. Motivul invocat este să se evite presiunile la adresa CPRD (se poate traduce – să lăsăm încă o perioadă presiunile asupra SSPR, aşa cum au fost şi pînă acum). Ceea ce domnul Luca numeşte “presiuni” înseamnă pur şi simplu exercitarea atribuţiunilor legale ale CPRD de soluţionare a contestaţiilor legate de preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Anterior, dl. Luca s-a plîns că activitatea CPRD este blocată, în loc să se bucure că după isprăvirea termenelor în sfîrşit va avea de lucru, se arată îngrijorat de aceasta. Dacă parlamentarii CPRD vor accepta prelungirea termenelor, înseamnă că sînt nişte puturoşi care nu vor să-şi facă treaba pentru care sînt plătiţi.

Cum am mai spus, legea iniţială prevedea un răstimp de 6 luni pentru depunerea cererilor de preschimbare. Prin prelungiri succesive s-a ajuns la 5 ani, iar după una din propunerile domnului Luca s-a ajunge la 6 ani.

Poziţia asociaţiilor de revoluţionari despre o nouă prorogare a fost clară încă din 2008, şi consemnată în şedinţa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din 6 februarie 2008 (pag. 4): “48 din cele 52 de asociaţii de revoluţionari constituite pînă la data de 31.12.1992, în şedinţa din data de 21.01.2008 ce a avut loc la sediul Guvernului României, au votat împotriva prelungirii termenului“. În ciuda acestei poziţii, politicienii au prelungit de 2 ori termenele (OG 1/2008 şi Legea 47/2009) iar acum se discută de a 3-a prelungire. Bineînţeles, în audienţe la politicieni se prezintă acei puţini care vor prelungirea termenelor, nu marea majoritate care este împotriva unor noi prelungiri.

Pentru a justifica prelungirea termenelor, domnul Luca a lansat informaţia falsă că există mii de dosare la SSPR care n-au fost încă verificate. Prin această afirmaţie dînsul îşi închipuie că loveşte în secretarul de stat Emilian Cutean, care provine dintr-un partid aflat vremelnic în adversitate cu partidul domnului Luca, dar dacă afirmaţia ar fi adevărată, o vină încă mai mare decît Cutean (care e secretar de stat de 2 luni) o are colegul de partid al domnului Luca, fostul conducător al SSPR Puiu Nicolae Fesan, care nu numai că a ocupat funcţia respectivă un timp îndelungat, dar în 2008 declarase clar că nu are nevoie de nici o prelungire a termenelor, apreciind presiunile în favoarea prorogării ca “o acţiune regizată”.

În fapt, ceea ce dl. Luca numeşte dosare neverificate încă de SSPR sînt dosare care au fost verificate de acea instituţie şi s-a constatat că nu îndeplinesc condiţiile pentru preschimbare. Asemenea dosare sînt într-adevăr de ordinul miilor. SSPR poate să fi greşit în aprecieri. În acest caz, celor în cauză le rămîne calea justiţiei.

Ceea ce urmăreşte domnul Luca este să asigure preschimbarea certificatelor la cît mai multă lume, pentru a-şi asigura o clientelă electorală din persoanele pe care le-a ajutat. Totodată, prin comunicatele pe care le dă încearcă să transforme pe revoluţionarii care n-au primit încă certificate în masă de manevră care să organizeze demonstraţii împotriva guvernului (în a cărui subordine se află SSPR), închipuindu-şi naiv că astfel va avea de cîştigat electoral. Nu va avea!

Atitudinea domnului Luca seamănă cu cea a unui alt fost demnitar ajuns în poziţia să împartă certificate – Constantin Ivanovici, zis şi Bebe Certificat. Acesta (care are şi titlul de rănit în revoluţie) şi-a cîştigat simpatia sinceră a mii de oameni cărora le-a împărţit certificate de revoluţionar, ceea ce l-a ajutat în propria sa carieră politică, dar activitatea sa a însemnat începutul distrugerii prestigiului pe care noţiunea de revoluţionar o are în societate.

Cînd s-a dat legea 341/2004 s-a spus că scopul acesteia este să se separe falşii revoluţionari de cei adevăraţi, şi că se va verifica “la sînge” fiecare certificat. Au apărut şi nişte criterii pe baza cărora să se aprecieze ce înseamnă “merite deosebite” în revoluţie. Urmarea a fost că mulţi nu se mai încadrau în criteriile legii şi urmau să rămînă fără noile certificate. Nu este însă ceea ce doreşte clasa politică, care n-are nevoie de revoluţionari adevăraţi ci doar de mase de manevră. Cu cît mai mulţi impostori vor fi printre revoluţionari, cu atît mai lesne va fi de manevrat masa acestora. Pe la colţuri politicienii bîrfesc despre falsurile care s-au făcut cu certificate de revoluţionar, dar au grijă să saboteze practic orice încercare de eliminare a impostorilor. Cîtă vreme nu se va face curăţenie, titlul de revoluţionar nu va avea prestigiu în societate, iar politicienii se tem de revoluţionari care să aibe prestigiu.

Cred că cine nu a avut timp în atîţia ani să adune acte care să dovedească că a făcut ceva important la revoluţie probabil n-a făcut nimic important. Multele prelungiri ale termenelor au dat răgaz celor interesaţi să-şi caute martori falşi cu declaraţiile cărora să-şi completeze dosarul.

O altă problemă urmărită cu prelungirea termenelor este prescrierea infracţiunilor care s-au săvîrşit în problema preschimbării certificatelor. Puiu Nicolae Fesan, fostul şef al SSPR, spunea la o emisiune televizată: “în jurul meu e plin de falsuri, falsuri şi falsuri”. Prin prelungirea, de la 6 luni iniţiale la (propus) 6 ani a perioadei de preschimbare a certificatelor, adăugînd şi perioada de contestaţii prevăzută de lege şi cît ar mai dura eventualele cercetări penale, infracţiunile de fals şi uz de fals referitoare la dosarele de revoluţionar se vor prescrie. Ceea ce probabil se şi urmăreşte.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
- Politicieni, facem licitaţie: cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste la mai multe persoane, va cîştiga concursul de anticomunism!
- Blocul Naţional al Revoluţionarilor: Iliescu reales la al enşpelea congres
- Secretarul de stat Fesan la Congresul BNR
- Emisiune TVR din 1997 despre certificatele de revoluţionar. S-au tipărit 53765 de certificate şi nu s-a predat nici un certificat alb (video)
- Puiu Fesan: Cum să vin eu acum să spun unei persoane că nu mai e revoluţionar? (video)
- Puiu Fesan: Tot timpul mi se spune dă-le drumul dom’le la certificate (video)
- Căpuşele revoluţiei (1). Dumitru Dincă îl acuză pe George Costin (video)
- Căpuşele revoluţiei (2). Fesan: Hrebenciuc şi Sechelariu au primit certificate de revoluţionar fără să ceară (video)
- Căpuşele revoluţiei (3). Fesan: În jurul meu sînt numai falsuri, falsuri şi falsuri. Ţi-e groază să mai deschizi un dosar (video)
- Căpuşele revoluţiei (4). 450 luptători în Timişoara şi 12000 la Bucureşti (video)
- SSPR sfidează Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor?
- Nouă prorogare a termenelor pentru certificatele de revoluţionar
- CPRD şi SSPR se încaieră public. Raymond Luca pretinde că există “multe mii de dosare neverificate încă de SSPR”

(va urma)