Un eseu pro-american al maiorului Ralph Peters a fost recent publicat de canalul alternativ de stiri Mathaba News Network, oferind o imagine comprehensiva asupra fortelor marine si terestre ale Armatei Statelor Unite ale Americii. KROSS Press Agency reda in cele ce urmeaza materialul prezentat de canalul media, eseul purtand in totalitate amprenta oficialului american.

NU VA exista pace. In orice moment, pentru restul vietilor noastre vor fi numeroase conflicte, in forme mutante pe tot globul. Conflictul violent va domina stirile, dar luptele in plan cultural vor fi mai serioase si in cele din urma decisive. Rolul de facto al fortelor armate ale Statelor Unite va fi acela de a mentine lumea in siguranta pentru economia noastra si deschisa asaltului nostru cultural. Pentru atingerea acestor scopuri, vom face un numar destul de mare de victime.

Am intrat intr-o epoca de conflict constant. Informatia este, in acelasi timp, marfa noastra de baza si cel mai destabilizator factor al vremurilor noastre. Pana acum, istoria a reprezentat o cautare de informatii; astazi provocarea consta in a manevra informatia. Aceia dintre noi care pot sorta, digera, sintetiza, si aplica cunostintele relevante, vor reusi din punct de vedere profesional, financiar, politic, militar si social. Noi, castigatorii, suntem o minoritate.

Pentru masele din intreaga lume, devastate de informatia pe care nu o pot manevra si interpreta eficient, viata este „neplacuta, brutala si scurt-circuitata”. Viteza generala de schimbare este coplesitoare, iar informatia este atat motorul cat si semnificatia schimbarii. Acei oameni, din fiecare regiune si din fiecare tara, care nu pot intelege noua lume, sau care nu pot profita de incertutidinile sale, sau care nu se pot adapta dinamicii sale, vor deveni inamicul violent al guvernelor lor inadecvate, vecinilor lor mai norocosi, si in cele din urma al Statelor Unite. Intram intr-un nou secol american, in care vom deveni si mai bogati, din punct de vedere cultural mai ucigatori, si intr-o crestere continua de putere. Ii vom incita fara precedent pe cei care ne urasc. Traim intr-o epoca a adevarurilor multiple. Cel care avertizeaza asupra “ciocnirii civilizatiilor” are o dreptate incontestabila; vom vedea, in acelasi timp, niveluri mai ridicate ca niciodata de trafic constructiv intre civilizatii. Viitorul este luminos si, totodata, foarte intunecat. Tot mai multi barbati si femei se vor bucura de bogatie si prosperitate, mai mult ca niciodata, dat tot mai multi vor fi si cei care vor trai in saracie sau scandaluri, fie si numai din cauza ferocitatii demografice. Va exista mai multa democratie – acea forma abila si liberala de imperialism – si mai mult refuz popular al democratiei. Cea mai definitorie rascruce a viitorului va fi conflictul dintre stapanii informatiei si victimele informatiei.

In trecut, puterea tot mai mare a informatiei era, la scara larga, o problema de ‘insider si outsider’, la fel de elementara ca impartirea societatii intre literati si aliterati. In timp ce informatia superioara – intruchipata adesea de tehnologia militara - a ucis de-a lungul istoriei, efectele sale tindeau sa fie decisive din punct de vedere politic, dar nu si sacaitoare din punct de vedere personal (o data ce violarea si jefuirea erau desavarsite). Tehnologia era mai apta sa darame zidurile cetatii decat sa schimbe natura cetatii. Aparitia Occidentului modern a spart acest tipar. Fie ca vorbim despre deposedari si pierderi de locuri de munca, cauzate in Europa de introducerea productiei cu ajutorul masinilor, sau in alta parte de catre marea era a imperialismului european, o explozie de informatie dezorientata si-a facut simtita prezenta in „structurile vietii de fiecare zi” ale lui Braudel. Din punct de vedere istoric, ignoranta era beatitudine. Astazi, ignoranta nu mai este posibila, ci doar greseala.

Expansiunea contemporana a informatiei disponibile este incomensurabila, de neimaginat si distructiva pentru indivizi si pentru culturi intregi, incapabile sa o stapaneasca. Fundamentalistii radicali, bombardierii din Ierusalim si Oklahoma City, teroristii morali de dreapta sau multiculturalistii dictatoriali de stanga – sunt cu totii frati si surori, cu totii amenintati de schimbare, terifiati de viitor si alienati de informatia pe care nu o pot adapta vietilor lor si ambitiilor lor. Ei tanjesc sa se intoarca la o epoca de aur care nu a existat niciodata, sau sa creeze un paradis dupa propriul lor design restrictiv. Ei nu mai inteleg lumea, iar frica lor este volatila.

Informatia distruge job-urile traditionale si culturile traditionale; seduce, tradeaza, dar ramane invulnerabila. Cum poti contra-ataca informatia pe care altii au intors-o impotriva ta? Nu exista nici o optiune eficace, decat prestatia competitiva. Pentru acei indivizi si acele culturi care nu se pot alia, sau concura, cu imperiul nostru informational, nu exista decat esecul inevitabil (Internet-ul este pentru cei nemultumiti de tehnologie ceea ce Natiunile Unite reprezinta pentru statele marginale: ofera iluzia puterii si a comunitatii). Incercarea molahilor iranieni de a se retrage din modernitate a esuat, desi un cadavru cu turban inca se impiedica de vecini. Informatia, de la internet pana la videoclipuri rock, nu va fi controlata, iar fundamentalismul nu isi va putea controla copiii. Victimele noastre se ofera voluntari.

Aceste culturi necompetitive, ca aceea a islamului arabo-persan sau segmentul refractar al propriei noastre populatii, sunt infuriate. Culturile lor se afla sub asalt; valorile pe care le pretuiesc s-au dovedit a fi nefunctionale, iar cele de succes merg inainte fara ei. Muncitorul american in salopeta, concediat, si militianul taliban sunt frati de suferinta.

Este un truism faptul ca in cea mai mare parte a secolului al XX-lea diferenta de venit dintre clasa de top si cea de jos s-a ingustat, fie ca vorbim despre indivizi, tari sau, in anumite cazuri, de continente.

Poti munci mai tare decat vecinul tau si castiga pe piata. Era o justitie dura in aceasta, si oferea o dreptate aproape ecumenica. Acest model este mort acum. Astazi, avem de-a face cu o crestere a excesului puterii muschilor intr-o epoca a masinariilor si metodelor care scutesc de munca. In tara noastra, am vazut sindicatele de muncitori in salopeta trecand de pe scena centrala pana la un stadiu apopiat de irelevanta. Trend-ul nu se va inversa din nou. In acelasi timp, asteptarile au crescut dramatic. Este un trend global de promisiuni incalcate, de minciuni spuse. Indivizii din cea mai mare parte a planetei cred ca au jucat dupa reguli impuse pentru ei, numai pentru a descoperi ca, peste noapte, o putere nedefinita a schimbat aceste reguli. Americanii care au absolvit liceul in anii 1960 se asteptau la o slujba buna, care le-ar fi permis sa ofere siguranta familiilor lor si o prosperitate ascendenta rezonabila. Pentru multi astfel de americani, lumea s-a prabusit, chiar daca mass-media ii tachineaza cu imagini cu o lume mereu mai bogata, mai stralucitoare, distractiva, din care ei sunt exclusi. Acesti cetateni indepartati simt ca guvernul lor nu mai are legatura cu ei, ci numai cu privilegiatii. Unii cauta alinarea religiei explicite. Multi raman fideli legilor, cetateni ce muncesc din greu. Unii nu.

Geamanul strain este absolventul islamist, sau africanul sub-saharian, sau mexican, care are de-a face cu o guvernare instabila, cu lipsa locurilor de munca, cu excluderea de la profiturile coruptiei care ii distruge societatea, casatorie in saracie, sau imposibilitatea de a se casatori, si un diluviu de informatii care ii spun (exagerat si lipsit de onestitate) cat de bine traieste Occidentul. In aceasta era a serialelor TV francizate, a videoclipurilor si a antenelor de satelit acest tanar amarat obtine o imagine stramba a noastra, revazand Dynasty si Dallas, sau prin legaturi de satelit care arunca cate un episod din Baywatch, surse pe care le „concediem” prea repede ca fiind de ras si nedemne de o atentie serioasa ca factori de influenta pentru afacerile mondiale. Dar efectul lor este distrugator, mai mult decat s-ar putea descrie in cuvinte. Hollywood-ul merge acolo unde Harvard-ul nu a patruns niciodata, iar strainul, incapabil sa atinga realitatea din America, este atins el insusi de catre fanteziile iresponsabile despre sine ale Americii; el vede o lume demonic de incantataore, sexuala intr-un mod brutal, infricosatoare, din care el este exclus, o lume a bogatiei pe care o poate judeca numai in termenii saraciei sale.

Cei mai multi dintre cetatenii globului nu sunt economisti; ei percep bogatia ca fiind lipsita de elasticitate. Daca America decadenta (asa cum este vazuta pe ecrane) este atat de fabulos de bogata, asta se poate intampla numai fiindca America a pradat o tara saracita a cuiva, sau un grup, sau o regiune. Adaugand asta la disonanta cognitiva, strainul lasat la o parte nu poate pune la un loc coruptia morala perceputa a Americii, o parodie a tot ceea ce i s-a spus sa aprecieze, cu puterea trainica de a pedepsi a Americii. Cum poate o natiune ale carei femei sunt „toate niste prostituate” sa puna in scena operatiunea Furtuna in Desert? Este o ofensa adusa lui Dumnezeu, si trebuie sa fie un raspuns demonic, o substanta de conspiratii si oprimare in care elita sa seculara dezamagitoare, este complice. Dorinta strainului lasat la o parte poate fi aceea de a ataca „Marea Satana America”, dar America este departe, asa ca actioneaza violent in propria sa vecinatate. Nu va accepta vreo vina personala pentru esecul sau, si nici nu va putea suporta posibilitatea ca aceasta cultura a sa „sa nu mearga”. Vina este intotdeauna in alta parte. Cultul victimizarii devine un fenomen universal, si este o sursa de ura dinamica.

Este la moda printre elitele intelectuale ale lumii sa deplanga „cultura americana”, criticii nostri fiind chiar cei mai zgomotosi in acest sens. Dar elitele intelectuale traditionale sunt de o relevanta tot mai mica, inlocuite fiind de figuri ale elitismului practic si cognitiv, cum ar fi Bill Gates, Steven Spielberg, Madonna sau cei mai de succes politicieni ai nostri – oameni care pot recunoaste sau crea apetituri populare, recreandu-se dupa cum este necesar. Cultura americana contemporana este cea mai puternica in istorie, si cel mai mare distrugator de culturi concurente. In timp ce alte culturi, ca de exemplu cea a Asiei de Est, par suficient de puternice pentru a supravietui atacurilor violente, prin comportamente adaptative, multe nu sunt. Geniul, arma secreta, a culturii americane este esenta pe care elitele o dispretuiesc: cultura noastra este prima cultura umana autentica, veritabila. Pune accentul pe comfort si pe comoditate si genereaza placere pentru mase. Noi suntem visul lui Karl Marx… si cosmarul sau.

Revolutionari seculari si religiosi din secolul nostru au facut exact aceeasi greseala, imaginandu-si ca muncitorii lumii, sau credinciosii pur si simplu, abia asteapta sa se duca acasa seara sa studieze Marx sau Coran-ul. Ei bine, Joe Sixpack, Ivan Tipichni, si Ali Quat s-ar uita mai degraba la “Baywatch.” America si-a dat seama de asta, si suntem sclipitori si ne operationalizam cunostintele, iar puterea noastra culturala va retine pana si acele culturi pe care nu le subminam. Nu exista „adversar egal” in zona culturala (sau militara), Imperiul nostru cultural ii face pe dependentii nostri de peste tot sa ceara mai mult. Si platesc pentru privilegiul deceptiilor lor.

Cultura americana este criticata pentru impermanenta sa, pentru produsele sale „dispensabile”. Dar tocmai in asta sta puterea sa. Toate culturile anterioare au cautat realizarea ideala care, odata atinsa, poate cunoaste o perfectiune statica. Cultura americana nu se rezuma la scop, ci la mijloace, la procesul dinamic care creeaza, distruge, si creeaza din nou. Daca lucrarile nostre sunt trecatoare, atunci la fel sunt si marile daruri ale vietii – pasiunea, frumusetea, calitatea luminii intr-o dupa-amiaza de iarna, si chiar si viata insasi. Cultura americana este vie. Aceasta vivacitate, aceasta vitalitate, este reflectata in domeniul nostru militar; nu ne asteptam sa gasim solutii finale, ci numai imbunatirea constanta. Toate culturile anterioare, in general si din punct de vedere militar, au cautat sa atinga o forma ideala de viata si apoi sa o cimentam. Americanii, cu sau fara uniforma, au imbratisat mereu schimbarea (desi multi indivizi nu au facut-o, iar conservatorismul lor a actionat ca o frana sanatoasa in excesele noastre nationale). Cultura americana este cultura celor neinfricati.

Cultura noastra este prima care are ca scop mai degraba sa includa decat sa excluda. Filmele cele mai dispretuite de elita intelectuala – cele care prezinta scene de violenta extrema si sex – sunt cele mai populare arme culturale ale noastre, cumparate sau contrafacute aproape peste tot in lume. Filmele americane de actiune, adesea in copii cutremuratoare, sunt disponibile de la Amazon pana in Mandalay. Ele sunt chiar mai populare decat muzica noastra, pentru ca ele sunt mai usor de inteles. Filmele de actiune ale lui Stallone sau Schwarzenegger sau Chuck Norris se bazeaza pe naratii vizuale care nu necesita dialog, celebrand in acest fel cele mai fundamentale impulsuri (desi inca mai trebuie sa producem un film la fel de violent si crud ca Iliada). Ele prezinta un erou, un ticalos, o femeie care trebuie sa fie aparata sau castigata, violenta si sex. Plangeti-va pana in ziua judecatii; asta vinde. Popularitatea durabila peste tot a seriei Rambo ne spune destul de multe despre umanitate decat o face o biblioteca plina de analize elevate.

Atunci cand vorbim despre o revolutie a informatiei globale, efectul imaginilor video este mai imediat si mai intens decat acela al computerelor. Imaginea ia locul textului in psihicul maselor, iar computerul ramane o excrescenta textuala, cerand capacitati mai mari: computerele demarcheaza domeniul privilegiatilor. Folosim tehnologia pentru a ne extinde bogatia, puterea si oportunitatile. Restul se drogheaza cu cultura pop. Daca religia este opium-ul oamenilor, video-ul este cocaina lor. Cand noi ne ciocnim cu ei, ne socheaza cu violenta, dar din punct de vedere statistic, noi castigam.

Pe masura ce tot mai multi oameni sunt coplesiti de informatie, sau afectati de efectele tehnologiilor bazate pe informatie, va exista tot mai multa violenta. Victimele informatiei nu vor vedea adesea nici o alta solutie. Pe masura ce munca devine tot mai cerebrala, cei care esueaza in a-si gasi un loc vor raspunde repingand ratiunea. Vom vedea tari si continente impartite intre saraci si bogati intr-o inversare a trend-urilor economice ale secolului XX. Tarile in curs de dezvoltare nu vor mai fi capabile sa depinda de industriile de productie fizica, pentru ca va fi intotdeauna o alta tara care va fi dispusa sa munceasca mai ieftin. Cei care nu au, vor uri si se vor stradui sa-i atace pe cei care au. Iar noi, in Statele Unite, vom continua sa fim perceputi ca avutii supremi. Statele se vor lupta pentru avantaj sau pentru razbunare, pe masura ce societatile lor vor fierbe. Dincolo de crima traditionala, terorismul va fi cea mai comuna forma de violenta, dar criminalitatea transnationala, conflictele civile, secesiunile, conflictele la granita, si razboaiele conventionale vor continua sa invadeze lumea, dar din fericire cu conflictele „mai mici” dominante din punct de vedre statistic. In apararea intereslor sale, cetatenilor sai, aliatilor sai, sau clientilor sai, Statele Unite li se va cere sa intervina in cateva dintre aceste lupte. Vom castiga din punct de vedre militar, oricand vom avea curajul sa o facem.

Nu va exista pace. In orice moment, pentru restul vietilor noastre vor fi numeroase conflicte, in forme mutante pe tot globul. Conflictul violent va domina stirile, dar luptele in plan cultural vor fi mai serioase si in cele din urma decisive. Rolul de facto al fortelor armate ale Stetelor Unite va fi acela de a mentine lumea in siguranta pentru economia noastra si deschisa asaltului nostru cultural. Pentru aceste scopuri, vom face un numar rezonabil de victime.

Construim un sistem militar bazat pe informatie pentru a face aceste victime. Va mai fi inca multa nevoie de puterea muschilor, dar mare parte din arta noastra militara va consta in a sti mai multe despre inamic decat stie chiar el insusi despre el, manipuland datele pentru eficacitate si eficienta, si negand astfel de avantaje oponentilor nostri. Aceasta va implica o cantitate mare de etnologie, dar sistemele relevante nu vor fi vampiri ai bugetului, cum ar fi bombardierele cu om la bord sau submarinele de atac, pe care continuam sa le cumparam din inertie, atasament emotional si puterea de lobby a industriei de aparare. Cele mai importante tehnologii ale noastre vor fi cele care mentin soldatii si marinarii la sol, care faciliteaza deciziile de comanda, si care ne dau puterea sa ucidem cu precizie si sa supravietuim in mijlocul dezordinii (cum este cea din campurile de lupta urbane multidimensionale).

Pentru o generatie, si probabil mai mult, nu vom avea de-a face cu adversari militari pe masura. Inamicii nostri ne vor provoca prin alte mijloace. Actorii violenti de care dam adesea vor fi mici grupuri ostile posedate de capacitati neasteptate si incisive sau pur si simplu de o dorinta uimitoare de violenta (sau ambele). Elitele renegate, nu flotele straine, ar trebui sa ne ingrijoreze. Urbanizarea peisajului global este o amenintare mai mare pentru operatiunile noastre decat orice sistem militar existent sau in perspectiva. Nu vom avea de-a face cu razboaie de Realpolitik, ci cu conflicte semanate de emotii colective, interese de sub-state, si colaps sistematizat. Ura, gelozia, si lacomia mai degraba decat strategia vor stabili termenii luptelor.

Vom supravietui si vom castiga orice conflicte in afara de o folosire cataclismica a armelor de distrugere in masa. Dar conflictele constante in care intervenim selectiv vor fi la fel de mizere ca orice alt fel de razboi pentru soldatii si marinarii implicati. Baioneta va fi inca relevanta, desi, superioritatea informationala folosita incisiv ar trebui atat sa ascuta baioneta, cat si sa ne permita sa infrangem cativa – dar niciodata pe toti – dusmani din afara razei baionetei. Avantajul nostru informational asupra oricarei alte tari si culturi va fi atat de enorm, ca cea mai mare provocare a nostra pe campul de lupta ii va inhama puterea. Slabiciunea nostra nationala potentiala va fi esecul in a mentine puterea morala si pe cea fizica bruta, in stare sa infiga acea baioneta in inima unui dusman.

Piloti si comandanti de nave, ca si sefi ai apararii, cer modele amenintatoare care sa infatiseze tara x sau y ca depasind capacitatea militara a SUA in 10 sau 20 de ani. Sa sarim peste acest aspect. Puterea noastra militara se bazeaza pe cultura si ei nu pot sa rivalizeze cu noi decat daca se transforma in noi. Concurentii intelepti nici macar nu vor incerca sa ne invinga in termenii impusi de noi, mai degraba vor incerca sa mute campul de bataie departe de confruntarile militare sau sa indrepte terorismul si formele nontraditionale de asalt asupra integritatii noastre nationale. Doar nesabuitii vor lupta corect.

Modelele de amenintare concepute din rebuturi ca sa convinga Congresul American ca rusii iau doar o pauza sau ca chinezii sunt la cateva mile distanta de coasta californiana nu pot sa ne faca sa presupunem decat ca, in timp ce puterile strainilor duc spre decizii bune, analizeaza corect toate tendintele si continua sa ajunga la o crestere economica din ce in ce mai inalta, SUA va atipi pentru un timp. Dimpotriva. SUA e foarte treaza si duce o a doua revolutie industriala care va face revolutia industriala originala ce a culminat cu perioada imperialismului sa paleasca si sa arate amatoricesc. Doar SUA are capacitatea sintetica, cadrul legal necesar si abilitatea culturala sa se mentina pe muchia crearii bogatiei.

Nu cu mult timp in urma, rusii erau gata sa ne invinga. Apoi a urmat bogatia tarilor arabe si apoi cea japoneza. Un renumit economist a calculat chiar ca demodata Europa va domina secolul viitor (o prognoza extrem de plictisitoare, daca s-ar adeveri). Acum, chinezii sunt inamicii. Nu e nici un dubiu ca puternicii industrali isi vor gasi in curand un motiv sa se teama de Galapagos. In acest timp, americanul mediu poate priveasca mai departe spre viitor, la o pensie sigura si un card gratuit de mebru al celei mai triumfatoare culturi din istorie. Pentru ca, pentru majoritatea cetatenilor nostri, cultura noastra vulgara, minunata si aproape haotica, este cel mai mare motor de schimbare pozitiva din istorie.

Libertatea da roade. In sfera militara va fi imposibil sa rivalizezi sau chiar sa te apropii de capabilitatile fortei noastre bazate pe informatie deoarece aceasta este un rezultat profund al culturii noastre. Armata noastra bazata pe informatie va folosi mai multe instrumente minunate, dar miezul fortei va fi inca soldatul, nu masina, si soldatii nostri vor avea aptitudini pe care alte culturi nu vor fi in stare sa le reproduca. Analistilor din intelligence le place sa discute depsre capacitatea inamicului pe baza unor sisteme pe care un potential oponent ar putea sa le detina. Dar acest lucru nu e suficient. Nu a functionat pentru Saddam si nu va functiona nici pentru Beijing.

Interfata creata in armata SUA de aceasta masinarie complexa care este omul va fi imposibil de copiat in afara deoarece nici un alt stat nu va fi capabil sa vina din urma ca sa egaleze dexteritatea informationala a ofiterilor si soldatilor nostri. In pofida tuturor plangerilor – de multe ori justificate – referitoare la sistemul nostru de invatamant de stat, natura holistica si sinergetica a educatiei din societatea si cultura noastra le transmite soldatilor de maine un nou sens al tehnologiei si putinta de a sorta si asimila cantitati mari de date competitive pe care nici o alta populatie nu o va mai putea realiza. Aptitudinile in lucrul cu calculatorul ale copiilor nostri sunt la un nivel la care elitele straine de-abia fac fata si acest lucru este strans legat cu reclamele TV, CD-Rom-urile si jocurile video grotesti ca si cu orele de la scoala. Ne depasim modelul de educatie din secolul al XIX-lea la fel de sigur precum am reusit sa depasim bombardierul cu oameni la bord. In acest timp, copiii nostri parcurg un proces darwinian de selectie in incercarea de a face fata cu noianul de informatie care ii sufoca pe cei mai multi dintre parintii lor. Acesti copii se vor transforma in tehno-luptatori de temut, iar noi trebuie sa ne asiguram ca sunt capabili sa faca si putina miscare.

Exista o expresie german utila „Die Lage war immer so ernst”, care se traduce liber prin „Cerul a cazut intotdeauna”. In pofida apetentei noastre spre temeri si plangeri, traim in cea mai puternica si robusta cultura din lume. Discontinuitatile si contradictiile ei sunt adesea punctele sale forte. Suntem incapabili de cincinale si acest lucru e o mana cereasca. Fluiditatea noastra, in consum, tehnologie si pe campul de lupta, e un atu pe care cei mai apropiati competitori ai nostri nu sunt in stare sa il atinga. Ne miscam foarte rapid. La capacitatea noastra militara cea mai de sus ne transformam in Nathan Bedford Forrestcalare pe microcip. Dar cand insistam in prelungirea unor contracte prin care sa achizitionam sisteme de arme scumpe si nontraditionale, cheltuim peste masura.

Astazi, garantam cumparaturile din aparare neobisnuite deja facute care nu se vor ridica la capacitatea umana de maine a membrilor sai. In 2015 si dupa aceasta, vom primi in inventarul nostru sisteme care nu vor fi mai relevante decat sunt in prezent tancurile Sherman sau bombele pe baza de propan. Noi nu alimentam armata de maine, noi o paralizam. Vom avea cea mai agila forta umana de pe pamant si facem tot ce putem ca sa o inchidem intr-o jacheta tehnologica potrivita.

Nu e nici o mare amenintare aici. Nu e nimeni la orizont, de asemenea. In loc sa ne pregatim pentru Batalia de Mijloc, trebuie sa ne concentram pe conflictele periodice cu care ne vom confrunta si care ne vor ucide in tara si in afara ei. Sunt o multime de amenintari, dar iubitii dinozauri sunt morti.

Vom crea mai bine, produce mai bine si, la nevoie, vom invinge restul lumii. Putem si sa-i depasim prin gandire, de asemenea. Dar armata noastra nu trebuie sa intre in secolul XXI agatat de modelele secolului XX. Apetitul nostru national pentru informatie si sofisticare in manuirea acestui lucru ne va da psoibilitatea sa depasim toate culturile ierarhice, societatile de control de informatii si statele care se opun. Aptitudinile necesare in aceasta noua lume informationala pot fi atinse doar prin inceperea in copilarie si in scufundare completa. Societatile care se tem sau care nu pot sa faca fata fluxului de informatii nu vor fi deloc competitive. Ele pot sa fie experte in mijloacele tehnologice necesare ca sa urmareasca imaginile, dar noi vom scrie scenariile, le vom produce si vom culege laurii de pe urma lor. Creativitatea noastra este devastatoare. Daca insistam pe o abordare dovedita a afacerilor militare, vom arunca la gunoi cel mai mare avantaj national al nostru.

Trebuie sa ne asiguram ca armata noastra bazata pe informatie se bazeaza pe informatia corecta. Pus fata in fata cu acest mediu de conflict permanent si printre proliferarea informationla, raspunsul militar a fost sa creeze o noua fraza informationala care sa capteze armele de razboi si sa se duca la fund apoi. Desi au existat destul de multe discutii legate de informatia de razboi, majoritatea a fost pe atat de incisiva si de folos, pe cat este o discutie depsre sex in randul pustilor de liceu, toata lumea vrea sa para expert, dar nimeni nu are nici cea mai vaga idee. Am scaldat in sange dolari pentru aparare catre contractanti gata sa ne spuna ceea ce stiam deja. Studiile studiaza alte studii. Pentru moment, am decis ca informatia de razboi e o problema de tehnologie, care e aproape de credinta ca sistemul tau stereo e mai important pentru muzica decat muzicienii.

Sa nu ne temem. Suntem deja expertii acestei informatii si o vom defini in cele din urma. Sa-i lasam pe experti sa se agite. Cand vine vorba despre tehnologia noastra (si toata tehnologia este militara), rusii nu o pot produce, arabii nu si-o pot permite si nimeni nu ne-o poate fura intr-un timp rapid incat sa fac ceva cu ea. Cel mai mare inamic al nostru, China, a ajuns la cresteri remarcabile deoarece chinezii au intrat cu intarziere in revolutia industriala cu o populatie in plus de 1 miliard. Fara o reapreciere culturala de proportii a rolului informatiei libere in sociatate, China va trage cu ochiul mult sub nivelul nostru de realizari.

Da, culturile straine isi reafirma identitatile amenintate, de obicei cu succes limitat, in cazul in care acest succes exista, si incearca sa scape de influenta noastra. Dar cultura americana este molipsitoare, o plaga a placerii. Lupta altor culturi de a rezista intruziunii culturii americane le indeparteaza pe acestea de la propriile planuri de viitor. Nu ar trebui sa ne temem de fundamentalisti sau de regimurile oprimante. Acestea garanteaza esecul popoarelor lor, in timp ce maresc pe viitor puterea noastra relativa.

E dificil, pentru liderii militari, sa conceapa razboiul, informational sau de alt fel, in astfel de termeni evazivi. Dar Hollywood-ul pregateste campul de lupta, si burgerii preced gloantele. Steagul urmeaza schimbului. In ciuda declaratiei noastre de aparare in fata victoriei pe campul de lupta din Mogadishu, imaginea puterii americane si a armatei SUA in intrega lume nu este numai o descurajare, ci si o unealta de razboi psihologic care lucreaza permanent in mintile oponentilor reali sau potentiali. Saddam nu a facut altceva decat sa se impauneze, dar imaginea armatei SUA, care a nimicit armata irakiana pe campul de lupta, a facut mai mult sa ii inmoaie pentru atacul pe pamant decat au facut-o ascunderea bombelor in nisip. Toata lumea se teme de noi. Se crede ca noi putem sa facem toate scamatoriile pe care le facem in filme. Daca Troianii au vazut cum Atena i-a indrumat pe greci in lupta, atunci irakienii l-au vazut pe Luke Skywalker inaintea tancurilor Mccaffrey. Alianta noastra culturala inconstienta care ucide puterea este o forta de lupta pe care nici un guvern, inclusiv al nostru, nu poate sa-o conceapa sau sa si-o permita. Suntem magnifici si intentionam sa ramanem asa.

Cu armata noastra formala, am trecut la un razboi informational de decenii. Atitudinea noastra fata de achizitionarea de date si, in mod special, disemninarea informatiei in interiorul fortei, a spart traditia militara globala, in care imputernicirea informatiei era rezervata pentru esaloanele superioare. In timp ce armata noastra este vertical raspunzatoare, asa cum si trebuie sa fie, este, totodata, informational democratica. Abilitatea noastra de a descentraliza informatia si autoritatea potrivita care ia decizii este un element revolutionar (mult-laudatii germani ai anilor de dinainte de 1945 au descentralizat cateva autoritati tactice de luare a deciziilor, dar cu ghidare atenta si tot nu au putut sa ii furnizeze sitemului suficienta diseminare de informatii).

Nici un stabiliment militar nu a acordat atata incredere locotenentilor, sergentilor si soldatilor sai, si acest lucru nu va fi facut de viitorii nostri competitori. De fapt, s-a iscat o si mai mare segregare a puterii in armata noastra, atat marina, cat si fortele terestre, decat ne putem da seama majoritatea dinre noi. Comportamnetul pragmatic submineaza zilnic structuri invechite, precum trupele sau echipele traditionale. Pastram numele vechi, dar comportamentele se schimba. Ce altceva, in afara steagului sau, au in comun trupele din 1997 cu cele din cel de-al doilea razboi mondial? Ca si traditionalistii care se opun reformei armatei, anarhia locotenentilor modeleaza armata de maine. Comandantii de batalion nu inteleg ce planuiesc locotenentii lor si generalii nu vor fi in stare sa doarma noaptea daca ar sti ceea ce stiu comandantii de batalion. In timp ce polemizam pe tema schimbarii, armata se schimba singura. Marina face o treaba nemaipomenita reinventandu-se singura in timp ce isi si pastreaza esenta, iar realizarea ei ar trebui sa fie o provocare binevenita pentru armata. Fortele Aeriene si Marina raman rigide din punct de vedere ierarhic.

Cultura e soarta. Tari, clanuri, servicii militare si soldati sunt produse ale culturilor lor. Majoritatea locuitorilor lumii sunt prizonierii culturilor lor si se vor razvrati impotriva inadecvarilor pe care nu le pot admite, suporta sau scapa de ele. Pumnul in piept cu care se bate o parte a liderilor asiatici fata de slabiciunea, vulnerabilitatea si degenerarea culturii americane este o reminiscenta a furiei militarilor japonezi in razboiul din Pacific. Nu sugerez ca vreun lider dintre acestia intentioneaza sa ne atace, doar ca se inseala. Libertatea pare mereu o slabiciune in ochii celor care se tem de ea.

In trezirea din colapsul sovietic, unii comentarori au declarat ca libertatea a castigat si istoria se afla la final. Dar libertatea isi va gasi mereu dusmani. Aceasta problema cu libertatea e ca este mult prea libera pentru tirani, fie ei dictatori sau suprimatori religiosi sau de rasa sau chiar soti violenti. Libertatea provoaca ordinele existente, expune fatarnicia, deschide noi oportunitati si cere responsabilitate personala. Ce poate fi mai amenintator pentru culturile tarditionale? Aparitia acestei noi ere informationale a deschis un nou capitol in lupta omului pentru si cu libertate. Va fi un capitol sangeros, cu o multime de distrugeri de calculatoare. Prioritatea pentru guvernele non-vestice in deceniile ce vor veni o va constitui gasirea unor termeni acceptabili pentru fluxul de informatie din societatea lor. Acestea vor esua in mod uniform pe partea coruptiei informationale si le vor nimici competitivitatea facand acest lucru. Esecul lor este programat.

Secolul viitor va fi intr-adevar american, dar va fi si nelinistit. Ne vom gasi in permanent conflict, majoritatea acestuia violent. Armata SUA va trebui sa isi adauge o serie de insemne de lupta pe steagul sau. Vom plati informatia de razboi, dar vom lupta cu infanteria. Si ii vom surprinde intotdeauna pe acei critici, straini sau locali, care ne prezic declinul.

—
Maiorul Ralph Peters lucreaza in cadrul Biroului Loctiitorului pentru Intelligence al Sefului statului Major, unde e responsabil cu planificarea razboaielor viitorului. Inainte de a deveni Ofiter pe Regiuni Externe pentru zona Eurasia, acesta a lucrat exclusiv la nivel tactic. A terminat studiile Colegiului American de Aparare si detine un master in relatii internationale. De-a lungul ultimilor ani, calatoriile sale de documentare personala si profesionala l-au dus in Rusia, Ucraina, Georgia, Osetia, Abkhazia, Armenia, Azerdbaijan, Uzbekistan, Kazakhstan, Letonia, Lituania, Estonia, Croatia, Serbia, Bulgaria, Romania, Polonia, Ungaria, Cehia, Pakistan, Turcia, Burma, Laos, Thailanda si Mexic.

A publicat recent foarte mult pe tematici privind domeniile militar si international. Cel de-al saselea roman al sau, „Crepusculul eroilor”, a fost recent publicat de Avon Books. Autorul doreste sa evidentieze faptul ca importanta acestui eseu prezentat se datoreaza discutiilor purtate cu locotenent-coloneii Gordon Thompson si Lonnie Henley, ambii ofiteri in armata SUA.