Muntenegru s-a separat de Serbia. Independenta Serbiei este mai mult sau mai putin evidenta. Anumiti analisti au inceput sa faca speculatii in legatura cu regiunea Sandzak [1]. Odata cu obtinerea independentei de catre Muntenegru, la 21 mai, Sandzak este, cu siguranta, impartita intre cei doi fosti parteneri. Din 1913, Sandzak a cerut intotdeauna autonomie in puncte de turnura esentiala din istoria balcanica. Cum Balcanii trec, in mod cert, si astazi printr-un moment de turnura, va fi oare anul 2006 anul in care Sandzak isi va defini statutul in Serbia odata pentru totdeauna…?

21 Mai: Sandzak impartita

Astazi bosniecii din regiunea Sandzak din Serbia sunt oarecum nemultumiti de fratii lor din regiunea Sandzak din Muntenegru. Inainte de referendumul de independenta al Muntenegrului, au existat discutii dure in sanul comunitatii bosniece din Sandzak, daca sa voteze pentru sau impotriva independentei. Bosniecii si sarbii Sandzak nu au vrut ca regiunea sa fie impartita de o granita internationala. Sulejman Ugljanin, presedintele Consiliului National Bosniac din Serbia si Muntenegru si primarul din Novi Pazar a avertizat: „Crearea a doua state independente va avea un efect negativ asupra bosniecilor”.

Cu toate acestea, situatia a fost mai complicata pentru bosniecii din Sandzak-ul muntenegrean. In primul rand, acesti bosnieci spun ca Podgorica, si nu Novi Pazar, este capitala lor. In al doilea rand, ei considera Muntenegru un stat mult mai tolerant decat Serbia. In al treilea rand, ei au fost convinsi ca un Muntenegru independent ar deveni stat membru al Uniunii Europene mai rapid decat Serbia. Si, in cele din urma, asa cum sublinia Zuvdija Hodzic, un eminent intelectual muntenegrean, „in Serbia-Muntenegru, populatia bosniaca reprezinta o minoritate insignifianta. Cu toate acestea, in Muntenegru suntem mai mult de 10%”.

La 21 mai, aceste motive pragmatice au prevalat pentru bosniecii din Muntenegru. Bosniecii din Serbia trebuie sa treaca acum o granita internationala pentru a-si vizita rudele sau pentru a merge la serviciu in Muntenegru.

In Muntenegru, blocul pro-independenta a triumfat cu 55.5% - numai cu jumatate de punct peste prag. Cativa politicieni bosnieci din Sandzak-ul sarbesc cred ca votul bosniac a decis rezultatul referendum-ului, si astfel soarta Sandzak-ului. Potrivit presedintelui Miscarii Populare Sandzak, Cemal Suljevic, „votul musulman bosniac este cel a facut Muntenegrul independent. Fara votul lor, nu ar fi fost niciodata independenti. Musulmanii bosnieci, cei care au facut Muntenegrul independent, au impartit si regiunea Sandzak. Singurele responsabile pentru aceasta sunt alte partide din Sandzak. Din pricina disputei politice dintre ele, nu au putut obtine dreptul la autonomie imediat dupa ce Iugoslavia s-a prabusit. Populatia Sandzak-ului sarbesc fiind de 235.567 de oameni, bosniecii si musulmanii impreuna reprezinta 65% din populatie (potrivit estimarilor din 2002/2003). Ca intreg, reprezinta 72% din Sandzak (dintr-o populatie totala de 426.044).

1917, 1943, 1991, 2002 si … 2006?

In Evul mediu, regiunea era o parte a statului sarb Raska. Mai tarziu a fost o parte a statelor sarbe ulterioare, pana ce a fost cucerita de catre Imperiul Otoman in secolul XVX. Sub Imperiul Otoman, “Sandzak de Novi Pazar” era unul dintre cele sapte districte administrative (in turca sancak), care formau provincia Bosnia (o entitate foarte ampla, de la Sarajevo, la Novi Pazar). Sarbii de astazi vor sa numeasca regiunea dupa numele sau medieval, Raska. Cu toate acestea, Sandzak continua sa fie numele sau cel mai popular.

In cadrul Congresului de la Berlin din 1878, Bosnia a fost impartita si Sandzak a devenit o entitate autonoma. Dupa Razboiul din Balcani, Serbia si Muntenegru au anexat Sandzak-ul. Din 1913, in ciuda a numeroase eforturi, Sandzak a ramas intotdeauna impartit intre Serbia si Muntenegru.

In 1917, politicienii din Sandzak au cerut independenta la Sjenica. Odata cu stabilirea Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, totusi, Sandzak a fost incorporata in noul regat, fara sa-i fie conferit un statut special.

In noiembrie 1943, un Consiliu National de Eliberare a fost stabilit la Pljevlja, al carui scop, printre altele, era acela de a obtine autonomia regiunii Sandzak. Dupa razboi, totusi, Consiliul a fost abolit sub presiune sarba si Sandzak a fost incorporata in Republica Serbia, fata statut autonom. In timpul existentei fostei Iugoslavii, cativa politicieni bosnieci din Sandzak au pledat pentru autonomie teritoriala pentru regiune. Unii dintre ei chiar au pledat pentru ca Sandzak sa devina una dintre republicile din Serbia si Muntenegru, create atat din partea sarba cat si din cea muntenegreana a Sandzak-ului.

Odata cu prabusirea Iugoslaviei, in octombrie 1991, Consiliul National Bosniac din Sandzak, principalul grup de presiune politica din regiune a organizat un referendum in care 98.9% dintre electori au optat pentru autonomie. Rezultatul nu a fost recunoscut de catre regimul Slobodan Milosevic.

Din nou, in 2002, cand Constitutia Uniunii Statale Serbia-Muntenegru de atunci a fost schitata, Sandzak a cerut sa devina o unitate teritoriala si politica autonoma in cadrul statului comun. Cu toate acestea, inca odata Sandzak-ul a fost impartit intre cei doi puternici vecini.

1917, 1943, 1991 si 2002. Punctul comun al acestor date este ca fiecare dintre ele reprezinta un punct crucial in soarta Peninsulei Balcanice. Deci, de ce nu 2006? Una peste alta, anul acesta a fost deja martor la separarea Muntenegrului de Serbia, si probabil ca va fi si momentul independentei pentru Kosovo. Cemal Suljevic a avertizat ca vor rezista pana la final impotriva despartirii Sandzak. Este intr-adevar un avertisment periculos.

Un “al doilea Kosovo”?

Exista, totusi, patru motive pentru care Sandzak nu poate fi un “al doilea Kosovo”.

- Politicienii din Sandzak sunt prea impartiti pentru a ajunge la o rezolutie comuna. Principalele trei partide politice din Sandzak sunt: Lista pentru Sandzak a lui Sulejman Ugljanin, Partidul Democrat din Sandzak al lui Rasim Ljacic si Partidul Sandzak al lui Fevzija Muric. Partidul lui Ugljanin pledeaza pentru autonomie completa si unificarea celor doua Sandzak-uri. Partidul lui Ljajic pledeaza pentru o descentralizare extensiva a competentelor publice. Si partidul lui Muric cere autonomie avansata si un referedum pentru a determina statutul Sandzak-ului. Toate aceste partide sunt rivali duri de ani intregi.

Belgrad-ul nu ezita sa inflameze conflictul politic intern in regiune. Cazul Novi Pazar este semnificativ. Desi Sulejman Ugljanin este primarul orasului, majoritatea este detinuta de Partidul Democrat al lui Ljajic si de partidele sarbe din Consiliul Orasenesc. In timp ce adversarii sai incercau demiterea lui Ugljanin, la data de 7 aprilie, Guvernul sarb a dizolvat Consiliul Orasenesc din Novi Pazar. Rasim Ljacic a protestat fata de aceasta decizie subliniind ca este “un sprijin nechibzuit al Belgrad-ului fata de primarul nedorit”. La jumatatea lui aprilie, Ljajic a demisionat din postul de coordonator al Guvernului pentru Serbia de Sud, pentru a protesta fata de decizia Guvernului de a dizolva consiliul orasului si a bloca referendumul pentru Ugljanin. Decizia a provocat chiar actiuni politice violente in oras. Referendum-ul pentru demiterea primarului, care trebuia sa aiba loc in data de 14 mai, a fost amanat pana in 25 iunie. Aceasta a provocat o alta serie de proteste impotriva autoritatilor sarbe.

- Bosniecii formeaza o majoritate numai in trei municipalitati estice din Sandzak-ul sarbesc (Novi Pazar, Tutin si Sjenica) si in doua municipalitati estice din Sandzak-ul muntenegrean (Plav si Rozaje). Sarbii si muntenegrenii (nu mai putin de 44% din procentul populatiei) din regiunea Sandzak s-ar opune oricarei idei de autonomie. De aceea, o eventuala regiune autonoma Sandzak nu ar include municipalitatile unde sarbii si muntenegrenii formeaza majoritatea. Aceasta ar introduce o inpartire pe baze etnice, pe care comunitatea internationala o dezaproba dur.

- Acum ca Sandzak este impartit intre cele doua noi state independente, Muntengru si Serbia, orice propunere viitoare de autonomie va trebui sa respecte noi granite internationale. Nu se va pune problema unificarii celor doua parti. Bosniecii din Sandzak-ul muntenegrean si-au aratat clar dorinta in 21 mai, cand au votat pentru un Muntenegru independent.

- Plangerile bosniecilor sunt foarte similare celor ale albanezilor din Valea Presevo: discriminarea sociala si economica de zi cu zi. Sandzak-ul sarbesc este una dintre cele mai sarace regiuni din Serbia. Cu toate astea, problema Sandzak-ului va fi probabil rezolvata in contextul procesului de democratizare si descentralizare din Serbia. Asa cum indica raportul Grupului International de Criza, din 8 aprilie 2005, “problemele Sandzak-ului sunt in general cele ale restului Serbiei, iar ei cer solutii nationale”. Nemultumirea generala nu este suficienta pentru ca comunitatea internationala sa reproduca exemplul Kosovo.

Sandzak-ul nu a cerut niciodata independenta, ci autonomie. Spre deosebire de albanezii din Kosovo, bosniecii din Sandzak nu au vrut niciodata sa se separe de Serbia. Este o mare oportunitate pentru Belgrad sa arate ca politica sa s-a schimbat cu adevarat de la razboiul din Kosovo. In loc sa alieneze o comunitate etnica, Serbia ar trebui sa incerce sa-i castige si sa faca sa dispara temerea lor de asimilare inainte sa fie, inca o data, prea tarziu. Astfel, Belgrad-ul nu va fi capabil sa-si confirme sinceritatea si sa arate ca a invatat din greselile grave ale istoriei sale recente.

(Analiza Can Karpat, AIA Balkan Section. Traducere si adaptare KROSS Press Agency)

—
Note:
[1] Sandzak (Sandžak) este o regiune din Balcanii centrali, divizata intre Serbia si Muntenegru. Numele sau deriva de la Sanjak de Novi Pazar, fost district administrativ din Imperiul Otoman, care a existat pana la Primul Razboi Balcanic din 1912. (Altermedia)