MUNTENEGRU, KOSOVO, Transnistria si Osetia de Sud? Cum Muntenegrul si-a declarat independenta recent, acceptand salutul de bun venit al lumii in comunitatea natiunilor, o mana de “statulete” obscure cer aceeasi sansa, de a-si decide propriiile lor destine, informeaza The Christian Science Monitor, citat de KROSS Press Agency.

Ca ultim exemplu, Transnistria, o enclava vorbitoare de limba rusa care si-a castigat independenta de-facto in anii 90, a declarat saptamana trecuta ca va organiza un referendum asemanator celui din Muntenegru, ca parte a campaniei sale pentru statalitate. Expertii se tem ca multe dintre “conflictele inghetate” din lume, in care un teritoriu si-a castigat independenta de-facto prin razboi, dar nu a reusit sa castige si recunoasterea internationala, ar putea sa fie reaprinse, odata cu cererea de catre minoritatile etnice a aceluiasi drept la auto-determinare, pe care multe dintre fostele teritorii iugoslave l-au obtinut din partea comunitatii internationale.

Chiar mai semnificativa decat ridicarea Muntenegrului la statutul de stat de sine statator ar fi acceptarea de catre comunitatea internationala a tentativei provinciei Kosovo de a obtine independenta. Provincia sarba a fost ocupata de NATO in 1999. Discutiile in curs, referitoare la aceasta posibilitate, sunt urmarite cu intens interes de catre statuletele rebele. Dar pe masura ce statele mici, recent devenite independente, cum ar fi Timorul de Est, sunt innomolite in violenta etnica, observatorii internationali sunt ingrijorati de implicatiile pe care le-ar putea avea o astfel de mutare.

“Daca Kosovo devine independenta, acest precedent va cauza o fragmentare viitoare a ordinii globale si va conduce la creearea unui numai mai mare de state mici si neviabile” crede Dmitri Suslov, un analist de la Consiliul pentru Politici Externe si Aparare de la Moscova. Rusia a sprijinit aparitia catorva enclave separatiste pro-Moscova in regiunea post-sovietica, ca mijloc de a mentine starea de presiune fata de vecinii sfidatori. Votul de independenta inregistrat in Muntenegru in data de 21 mai – recunoscut de comunitatea mondiala – a incurajat alte ganduri care urmeaza aceeasi cale.

Carta Natiunilor Unite mentioneaza atat dreptul popoarelor la “auto-determinare” si “integritatea teritoriala” a statelor, ca principii fundamentale ale ordinii mondiale. Dar aceste principii intra in conflict atunci cand o minoritate separatista ameninta cu ruptura unei tari existente. Rusia, care are un numar de “republici” etnice, printre care se numara si o rebeliune activa in Cecenia, a fost mult timp campioana “integritatii teritoriale”. Dar emfaza Kremlin-ului, cel putin fata de cativa dintre vecinii sai, pare sa fie schimbatoare. “Daca astfel de precedente sunt posibile (in fosta Iugoslavie), ele vor fi precedente si in spatiul post-sovietic” a spus presedintele rus, Vladimir Putin, la finele saptamanii trecute. “De ce pot albanezii din Kosovo sa aiba independenta, dar (republicile georgiene) Osetia de Sud si Abkhazia nu pot? Care este diferenta?”

Cand Uniunea Sovietica s-a prabusit in 1991, toate cele 15 mari republici ale sale si-au castigat libertatea si s-au tolanit la caldura acceptarii globale. Dar in cadrul catorva dintre aceste state noi, grupurile etnice mai mici si-au ridicat propriile lor miscari de revolta. La inceputul anilor 90, doua “republici autonome” din Georgia – Abkhazia si Osetia de Sud – au infrant forte guvernamentale cu sprijin rusesc si au stabilit regimuri care sunt de fapt independente dar opintite in limbo-ul legal pentru ca raman oficial nerecunoscute, chiar si de catre Moscova. Provincia vorbitoare de limba rusa Transnistria, ajutata de Armata a 14-a rusa, s-a rupt in mod similiar de republica etnica romaneasca Moldova. Enclava populata de armeni, Nagorno – Karabakh, din Azerbaijan a intrat sub controlul Armeniei dupa un razboi salbatic; si rebelii din republica din Sudul Rusiei, Cecenia, au castigat independenta de facto la finele anilor 90, dupa ce au strivit trupele rusesti pe campurile de lupta.

In toate aceste cazuri, principiul international referitor la “integritatea teritoriala” a statelor existente a fost cel care a determinat pana acum dorinta natiunilor mici pentru o proprie statalitate. Citand aceasta regula, Moscova a lansat o campanie militara brutala in 1999, care a reusit de atunci sa reintegreze Cecenia ca provincie a Rusiei. Dar relatiile Rusiei cu Georgia, Moldova si Azerbaijan s-au stricat in ultimii ani, pentru ca aceste state s-au dezlipit de pe orbita Moscovei si au demonstrat un curs mai orientat catre Vest. Aceasta, plus precedentul din fosta Iugoslavie, a facut ca un numar de politicieni nationalisti de la Moscova sa ceara recuperarea de catre Kremlin a oricaror influente posibile in regiune, prin garantarea recunoasterii, sau chiar a statutului de mebru al Federatiei Ruse, pentru unele dintre aceste entitati separatiste.

Transnistria a semnat deja un acord economic cu Moscova, care va permite micului dar putenic industrializatului teritoriu sa-si vanda produsele in Rusia si eventual sa intre in zona de circulatie a rublei rusesti. Totodata, in targetul schimbarii de politici a Rusiei se mai afla republicile separatiste gergiene Osetia de Sud si Abkhazia. “Rusia trebuie sa fie mai activa in rezolvarea problemelor din Abkhazia si Osetia de Sud”, a spus Igor Panarin, profesor la Academia Diplomatica din Moscoca, care pregateste diplomati rusi, “Atat popoarele cat si guvernele (acestor statulete) doresc sa se alature Rusiei, si au toate motivele legale sa o faca. Sondajele indica de aemenea ca majoritatea rusilor sustin si ei aceasta idee”.

Eduard Kokoity, presedintele republicii separatiste Osetia de Sud, a spus saptamana trecuta ca va cere Rusiei sa anexeze statuletul sau, care a fost intr-o stare de limbo legal de la izgonirea trupelor georgiene intr-un crunt razboi civil la inceputul anilor 90. “In viitorul cel mai apropiat, vom depune documentele la Curtea Constitutionala Rusa, dovedind astfel faptul ca Osetia de Sud s-a alaturat Imperiului Rus, alaturi de Osetia de Nord, ca entitate indivizibila si nu a parasit niciodata Rusia” a spus Kokoity.

Osetia de Sud, cu o populatie de aproximativ 70.000 de locuitori, este din punct de vedere etnic si geografic legata de republica caucaziana Osetia de Nord. Expertii sustin ca exista o campanie locala, sprijinita de nationalistii rusi, in sensul alipirii celor doua teritorii la o noua republica, ce ar fi condusa de la Moscova si s-ar numi “Alania”, vechiul nume al natiunii osetiene. “Osetia de Sud vrea cu adevarat sa se alature Rusiei, si nu respinge acest lucru ca perspectiva pe termen lung” a spus Suslov.

Abkhazia, o enclava sub-tropicala de la Marea Neagra, si-a expulzat locuitorii georgieni in timpul razboiului civil din 1992-1993, iar acum este casa a aproximativ 200.000 de etnici abkhazi, care isi duc viata exportand fructe in Rusia si primind cateva sute de turisti rusi in fiecare an. Georgienii plang si acuza ca intreaga problema este un plan alcatuit in Moscova, ce vizeaza acapararea de teritoriu. “Osetia de Sud si Abkhazia au fost create ca un dispozitiv bolsevic care sa divida si sa imparateasca, obtinand astfel controlul in Georgia, si inca mai sunt folosite in acest scop” a spus Alexander Rondeli, presedintele Fundatiei pentru Studii Strategice si Internationale, un think tank independent cu sediul in capitala Georgiei, Tbilisi. “Ceea ce se intampla este anexarea de facto a acestor teritorii de catre Rusia. Pentru ca Rusia este puternica, puterile vestice o lasa sa faca ce vrea”.

Multi experti occidentali spun ca procesul dezmembrarii fostei Iugoslavii este un eveniment unic, supravegheat direct de catre Natiunile Unite si desfasurat cu maximum de garantii democratice. Daca Rusia actioneaza de una singura in regiune, risca sa se departeze de lume si sa inmulteasca numarul de conflicte regionale. “Este o sabie cu doua taisuri”, a spus Ariel Cohen, cercetator la Heritage Foundation, in Washington. “Recunoscand statuletele sustinute de Moscova, Rusia ar perpetua frictiunile pentru cateva decenii de acum incolo. Granitele post-sovietice trebuie sa ramana neincalcate. Aceasta ne-ar scuti de o gramada de dureri de cap, in primul rand pe Rusia insasi”.

Dar deocamdata, capriciile Moscovei par sa fie tot mai mari. “Nu suntem de acord cu conceptul ca Kosovo ar fi un caz unic, pentru ca asta contravine normelor juridce internationale” a spus adjunctul ministrului de Externe rus, Vladimir Titov, intr-un interviu acordat Vremya Novostei, un ziar rus, saptamana trecuta. “Rezolutia in cazul Kosovo va creea un precedent in legea internationala care va fi aplicat mai tarziu altor conflicte inghetate”, a mai spus el, conform cu The Christian Science Monitor.