dr. Artur Silvestri *
OPACITATEA DE “fenomen secret” dobandita de asa-numita “retrocedare de imobile confiscate abuziv” produsa in Romania acestor ani va afecta pentru multa vreme deopotriva asezarea sociala de la noi cat si principiul insusi de dezvoltare colectiva care, daca va exista, va fi supus deciziei deliberative a proprietarilor adeseori discretionari.
Mecanismul insusi s-a dovedit neobisnuit si lipsit de elementara posibilitate de a fi verificat. Initial atribuit instantelor de judecata, astazi el se produce prin simple decizii administrative locale care au in mana soarta a sute de mii de hectare de pamant si cladiri de valori uluitor de ridicate. O intreaga masinarie corupta unde se includ functionari de Stat, notari si avocati, traficanti de functie din administratia de orice fel, falsificatori de documente si jurnalisti platiti ca sa sustina acest proces halucinant s-a pus in miscare pentru a se obtine o “noua clasa” de improprietariti unde “vechea oligarhie de jaf” a anilor 20-30 isi da mana “cu noii imbogatiti”, formand o noua “monstruoasa coalitie” rezultata din “prada succesiva”.
Imaginea acestei lumi in formare este Palatul Manu din Bucuresti (o bijuterie de arhitectura, ce reproduce Musee Rodin din Paris) care odinioara fusese cumparat de un controversat industrias din camarila pradatoare a regelui Carol al II lea iar astazi a intrat pe mana unui speculator de terenuri, care ar fi cumparat “drepturile” de la mostenitorii incerti cu doar 7 milioane de euro, mai putin decat valoarea terenului unde se ridica acest romanesc “palais de Paris”.
Dar fenomenul se dezvolta. O asa-numita “familie princiara” (o denominatie desfiintata, totusi, inca de la inceputul secolului trecut, in epoca monarhiei) este improprietarita prin presiune de presa si insistenta avocateasca,”redobandind” un domeniu de dimensiuni fabuloase, de mai bine de 27.000 de hectare pe muntele Ceahlau, considerat de Romani a fi muntele sacru traditional.
Palate, castele, uriase suprafete de teren aflate in toata tara trec in maini particulare de obicei intermediare caci “la capatul firului” sunt deopotriva “bogatasii recenti romani” sau “straini aventurieri” care trateaza orice tara de pe Pamant ca o noua suprafata de Far West contemporan.
Sloganul invocat in mod curent consta in “obligatiile produse de integrarea europeana”. Dar prin acest “mit justificativ”, fostul rege a primit inapoi nu doar proprietatile personale ci si pe acelea ce apartineau Domeniilor Coroanei si familiei regale, adica o avere de peste 2,5 miliarde de Euro in vreme ce in Italia sau Grecia nimeni nu a indraznit sa invoce un astfel de gest “reparatoriu” aberant. Pana si Castelul Peles, cel mai reprezentativ “imobil de prestigiu” din epoca moderna, s-a putut pune in “cantarul redobandirilor” in vreme ce Castelul Versailles ramane Frantei fara a se indrazni vreun comentariu de “pretentie privata” in aceasta materie.
* Artur Silvestri este doctor in stiinte aplicate, profesor de gestiune imobiliara si expertiza patrimoniala la Universitatea francofona Internationala Bruxelles. Este presedintele mai multor organizatii civice printre care Asociatia Româna pentru Patrimoniu si Asociatia Scriitorilor Crestini din România
5 responses so far ↓
1 toni // Oct 31, 2006 at 9:02 am
.
As fi vrut sa citesc o analiza despre cum a reusit urmasul lui Aushnit sa primeasca suma de 300 milioane euro in cash si Malaxa vreo 20 de miliane tot cash . Aceste cazuri ,din cate stiu, sunt unicat in Romania , alte despagubiri fiind acordate prin retrocedarea proprietatilor sau prin actiuni la Fodul Proprietatea .
Daca am spus ceva gresit rog sa fiu corectat .
.
2 Gautama Siddhartha // Oct 31, 2006 at 2:51 pm
Articolul d-lui Artur Silvestri readuce in discutie spinoasa problema a retrocedarilor.
Sunt de acord cu afirmatia d-lui Silvestri referitoare la “comitetele si comitiile” care au atributii in procesul de retrocedare. Acestea sunt structuri administrative constituite pe langa autoritatile administratiei publice locale si centrale (primarie, institutia prefectului, guvern).
Asa cum am mai aratat intr-un comentariu la un alt articol ce trata aceeasi problema, aceasta varianta aleasa de legiuitorul roman este, in opinia mea, gresita. Au fost ocolite instantele judecatoresti si competenta de restituire a fost acordata structurilor despre care vorbeam mai sus. Se pot adresa instantei aceia care sunt nemultumiti de modul in care le-a fost solutionata cererea de catre aceste comisii. Repet, in opinia mea, s-a gresit. Procedura in fata instantei este una dominata de principiul contradictorialitatii, astfel incat partile pot propune probe si contraprobe, isi pot combate reciproc argumentele, intr-un cuvant partile isi disputa de pe pozitii de egalitate obiectul litigiului. Aceste comisii sunt structuri administrative care analizeaza dosarele in spatele usilor inchise, dand apoi o solutie. Cred ca putem identifica aici aversiunea comunistilor pentru instante si aprecierea pentru solutii administrative, solutii date de comisii obscure, care lucreaza dupa proceduri daca nu secrete, macar neclare.
Cred ca legislatia care a vizat domeniul retrocedarilor a fost aplicata selectiv, desi Constitutia garanteaza egalitatea in fata legii. S-au retrocedat bunurile unor persoane importante doar pentru impactul mediatic, de dragul imaginii. Din pacate, cetatenii care nu au avut norocul sa se incadreze in categoria de mai sus au fost tarati prin procese interminabile si extrem de costisitoare, injositi si umiliti.
Ma voi referi acum la cateva dintre afirmatiile din articol.
Dl. Silvestri vorbeste despre “principiul insusi de dezvoltare colectiva ” si “deciziei deliberative a proprietarilor adeseori discretionari”.
Vreme de 50 de ani ni s-a tot vorbit despre colectivitate, avut obstesc etc. Cred ca ar trebui sa ne punem problema dezvoltarii individuale, a prosperitatii individului. Nu cred ca trebuie sa strivim interesele persoanei in “menghina” unor iluzorii interese colective, interese ce ar avea preeminenta in fata intereselor individului. Nu pledez pentru egoism, pledez pentru individualism.
Art. 480 din Codul civil defineste proprietatea astfel: “Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însă în limitele determinate de lege.” Expresie a autonomiei de vointa, acest articol arata ca limitele exercitarii dreptului de proprietate pot fi impuse numai de lege (a se vedea si art. 44 din Constitutie). In consecinta, in limitele legii, dreptul de proprietate este unul discretionar, titularul sau fiind indreptatit sa dispuna de bun dupa cum crede de cuviinta.
In ceea ce priveste Palatul Manu, ar trebui stiut daca industriasul despre care vorbeste dl. Silvestri a dobandit proprietatea asupra acestui imobil in mod legal, printr-un act juridic apt sa transfere proprietatea. Daca respectivul act a respectat legislatia in vigoare la data incheierii lui, faptul ca industriasul a fost o persoana controversata nu are nici o relevanta.
Prin testament, Regele Carol I a lasat mostenire Castelul Peles urmasilor sai la tron. Cred ca este normal ca fostul rege sa solicite retrocedarea lui. In ceea ce priveste proprietatile familiei regale, fostul rege, in limitele stabilite de Codul civil in ceea ce priveste succesiunea, poate cere restituirea lor, in calitatea sa de mostenitor.
Poate ca ar fi trebuit sa precizez asta de la inceput: nu sunt avocatul nimanui si incerc sa fiu cat mai obiectiv cu putinta.
3 miriam // Oct 31, 2006 at 7:19 pm
Este bine stiut ca Domeniile Coroanei, in perioada interbelica, era o institutie administrata de statul roman, o parte dintre venituri revenind familiei regale.
Nu au apartinut, prin urmare, nici unui reprezentant al familiei regale. Daca pentru Castelul Peles situatia ar putea fi mai clara, desi asa cum spune A.S. nu trebuia acceptata retrocedarea unui simbol al patrimoniului cultural romanesc, terenurile si cladirile care au fost efectiv in proprietatea statului si nu a familiei regale, nu aveau de ce sa faca obiectul vreunei retrocedari catre nici un membru al acestei familii.
In plus, am urmarit prin sursele de informare activitatea Asociatiei Romane pentru Patrimoniu si cred ca sunt suficient de avizati pentru a face afirmatiile de mai sus.
Daca se pune problema ca in principiu proprietatea trebuie respectata, in schimb se respecta numai dreptul de proprietate al unora, li se mai adauga in cos si proprietati care nu le-au apartinut niciodata, in vreme ce mii de fosti proprietari marunti bat salile tribunalelor cu anii, cheltuie sume imense si nu-si rezolva in final problemele.
4 vasile // Nov 3, 2006 at 3:06 pm
@toni : “As fi vrut sa citesc o analiza despre cum a reusit urmasul lui Aushnit sa primeasca suma de 300 milioane euro in cash si Malaxa vreo 20 de miliane tot cash . Aceste cazuri ,din cate stiu, sunt unicat in Romania , alte despagubiri fiind acordate prin retrocedarea proprietatilor sau prin actiuni la Fodul Proprietatea”
Din cate-mi amintesc, de la parintzii mei shi de la cele spuse de profesorii de istorie in pauze, nu in timpul orelor, shi din ce am vazut in anii ashtia, Malaxa, a fost un inginer roman, care a studiat chimia in Germania pe banii Legiunii shi a venit in Ro pentru a dezvolta industria romaneasca versus industria evreiasca ce era in plina dezvoltare. Inceputul a fost modest, in cateva hale legate de retzeaua de cai ferate (construita se pare de regele Carol I (ce sa-i faci dak asta este adevarul istoric?! comunishtii au dublat numai retzeaua de cai ferate shi au electrificat-o aducand sub 10% trasee noi)). Primele comenzi ale inginerului Malaxa au fost legate de repararea unor vagoane de marfa vechi, la care a folosit metode chimice, nu mecanice de reconditzionare shi s-a asigurat de comenzi preferentziale ale guvernelor tzarii. Incet-incet averea a crescut, uzinele Malaxa devenind un puternic centru industrial in care se construia shi automotorul Malaxa, care a functzionat pana anii trecutzi, pe linia Bucureshti Snagov shi a carui design este o prefigurare a TGV-ului francez shi a trenului Tokio-Osaka, aparute DUPA WWII fara a se ingriji cineva de drepturile de prioritate in materie …….. Intrebare: dak nu veneau comunishtii sa natzionalizeze uzinele Malaxa nu am fi vandut aceste trenuri francezilor shi/sau japonezilor?
Inainte de natzionalizarea comunista uzinele Malaxa construiau shi tancheta de cercetare cu 2 locuri shi cu motor Renault care a fost rapid desfiintzata de prietenii rushi pentru a ne vinde T34…..
Acestea fiind zise, suma alocata urmashilui rsepectiv mi se pare de-a dreptul meschina… iar daca se da in actziuni la fondul proprietatea … sa nu mai discutam despre acest al doilea furt.
@Gautama Siddhartha
“In ceea ce priveste Palatul Manu, ar trebui stiut daca industriasul despre care vorbeste dl. Silvestri a dobandit proprietatea asupra acestui imobil in mod legal, printr-un act juridic apt sa transfere proprietatea. Daca respectivul act a respectat legislatia in vigoare la data incheierii lui, faptul ca industriasul a fost o persoana controversata nu are nici o relevanta.
Prin testament, Regele Carol I a lasat mostenire Castelul Peles urmasilor sai la tron. Cred ca este normal ca fostul rege sa solicite retrocedarea lui. In ceea ce priveste proprietatile familiei regale, fostul rege, in limitele stabilite de Codul civil in ceea ce priveste succesiunea, poate cere restituirea lor, in calitatea sa de mostenitor.”
1-nu shtiu prea bine cine a luat palatul Manu, parca auzisem de un cioban nu de un industriash, oricum avetzi dreptate, dak a fost un act legal de transfer de proprietate nu vaz unde este problema pen’k proprietatea are 3 componente: proprietatea propriu-zisa, nuda, dreptul de uzufruct shi dreptul de instrainare. Orice imixtiune in aceste 3 componente shtirbeshte dreptul de proprietate care este drept lasat nu de UE ci de la facerea omului… Mai mult, se pare ca shi animalele au instincte de proprietate shi nasc din acestea conflicte care duc la stingerea individului…
2-Mi se pare ca Peleshul in mod special, a fost lasat prin testament poporului roman cu conditzia ca uzufructul, adica locuitul in el sa fie a dinastiei aceasta avand obligatzia de a mari prin canstructzii ulterioare complexul. La natzionalizare, propaganda comunista a eludat aceste conditzii aratand ca a fost luat un bun nu al poporului ci al familiei regale shi dat poporului. Situatzia este similara cu natzionalizarea Academiei Romane a carei terenuri apartzineau tot Romaniei…..
Dar astea sunt o anecdotica ce nu schimba realitatea in mod considerabil
@miriam : “Este bine stiut ca Domeniile Coroanei, in perioada interbelica, era o institutie administrata de statul roman, o parte dintre venituri revenind familiei regale.”
asta insemnand ca efortul de a sustzine familia regala financiar era inexistent in monarhie, pe cand in republica……………
5 Tamburus // Nov 11, 2006 at 9:18 pm
Toni. Pentrucă Aushnit era jidan iar Malaxa, un bun român.
Vasile. Este pentru prima oară când aud ce spui matale! Ştiu că Malaxa era unul dintre bogaţii români creştini care ajuta Mişcarea Legionară la nevoie, cât despre “banii Legiunii”
este cam greu de crezut! pentrucă în 1927 când a fost înfinţată Legiunea, fondatorii, între ei toţi, nu aveau nici bani pentru a expedia o scrisoare!!!.
Leave a Comment