Termenul “Umanism” este considerat deseori in mod eronat ca fiind acelasi lucru cu uman-ism. Umanismul este o religie seculara, non-teistica (ateista) ce crede ca omul este capabil de auto-realizare, comportament etic si salvare fara interventie supranaturala.

Radacinile Umanismului modern merg inapoi in timp, cel putin pana in secolul 5 I.H., la filozoful grec Protagoras care a spus, “Omul este masura tuturor lucrurilor” [nota: Protagoras, Protagoras IV, 51.] In perioada Iluminismului, filozofi precum Jean Jacques Roussseau (1712-1778), Immanuel Kant (1724-1804), Georg Hegel (1770-1831) si mai apoi Karl Marx (1818-1883), au dezvoltat doctrinele umaniste ce si-au croit drum pana in secolul XX sub forma Umanismului, Marxismului, Socialismului, Comunismului, Colectivismului si Rationalismului.

Rousseau a scris in Emile, “Numai prin participarea individului in ‘unitate comuna’ poate intreaga maturitate personala sa devina posibila… natura inca este norma, dar una ce trebuieste recreata, asa cum a fost, la un nivel mai inalt, conferind omului o noua unitate rationala ce inlocuieste pura unitate instinctuala a statului primitiv.” [nota: J.J. Rousseau, Emile.]

In Du Contrat Social a propus un soi de religie civila sau profesie civica a credintei, careia fiecare cetatean, dupa ce si-a dat acordul – trebuie sa-i ramana aservit cu pretul vietii. [nota: J.J. Rousseau, Du Contrat Social.]

Hegel a venit cu ideea, “Libertatea nu este ceva abia opus constrangerii; din contra, presupune si cere renuntare.” [nota: Paul Edwards, Encyclopedia of Philosophy.] Asemeni lui Rousseau, a afirmat ca individul poate fi “liber” chiar atunci cand este fortat in aceasta directie, si chiar daca nu i-ar placea sa fie fortat, trebuie sa urmeze “vointa publicului.”

Karl Marx a urat Crestinismul, Iudaismul si religia in general. El a afirmat: “Criticismul religiei este fundamentul criticismului pe de-a-ntregul.” [nota: Ibid.] A fost cunoscut ca un militant ateist inca din perioada vietii. Toate scrierile sale sunt directionate catre distrugerea clasei “burgheze” de mijloc cu ajutorul clasei muncitoare, actiune ce urma sa creeze o societate fara clase.

La cumpana dintre secole, Umanismul era reprezentat in Statele Unite de catre Uniunea Etica Americana (The American Civil Liberties Union – ACLU – era bratul legislativ al UEA.) In 1933, Manifestul Umanist I a fost publicat in The New Humanist, Vol. VI, Nr. 3, si in 1973 Manifestul Umanist II a aparut in The Humanist, Vol XXXIII, Nr. 5. [nota: Ambele Manifeste sunt disponibile la Prometheus Books, Kensington Avenue, Buffalo, New York 14215.]

Urmatoarele citate selectate din Manifestul Umanist II va vor oferi o idee generala despre continutul sau:

“Ca si in 1933, umanistii inca mai cred ca teismul traditional, in special credinta intr-un Dumnezeu ce asculta rugaciunile, caruia se presupune ca ii pasa si iubeste persoanele, care asculta si intelege rugaciunile lor, si care este capabil sa faca ceva pentru ei, este o credinta nedovedita si invechita… Mintile rezonabile cauta alte metode de supravietuire… Falsele ‘teologii ale sperantei’ si ideologiile mesianice, ce substituie noi dogme celor vechi, nu pot face fata realitatilor lumii… Nici o zeitate nu ne va salva, trebuie sa ne salvam singuri”.

“Etica este autonoma si situationala, neavand nevoie de sanctiuni teologice sau ideologice.” [nota: John Dewey et al, Humanist Manifesto I and II, p. 14-16.][nota autorului: Asta a dat nastere frazei, “Daca produce placere, fa-o!”]

“In privinta sexualitatii, credem ca atitudinile intolerante, adesea cultivate de religiile ortodoxe si culturile puritaniste, reprima nejustificat comportamentul sexual.” [nota: Ibid., p. 17, 18.]

“Deplangem divizarea umanitatii pe principii nationaliste. Am atins un moment de cotitura in istoria umana unde cea mai buna optiune este depasirea limitelor suveranitatii nationale si pasul catre constructia unei comunitati mondiale in care sectoarele familiei umane sa poata participa.”

“Credem in adjudecarea pacifista a diferentelor prin curti internationale si prin dezvoltarea artei negocierii si a compromisului. Razboiul este invechit. Deasemenea si folosirea armelor nucleare, biologice si chimice.

“Problemele cresterii economice si ale dezvoltarii nu mai pot fi rezolvate de catre o natiune prin ea insasi; acestea au o raza de actiune globala.”

“Tehnologia este cheia vitala a progresului uman si a dezvoltarii.”

“Indemnam ca loialitatile parohiale, morala inflexibila si ideologia religioasa sa fie depasite. Diferentele ideologice distructive intre comunism, capitalism, socialism, conservatism, liberalism, si radicalism sa fie invinse.”

“[Umanismul]… transcende fidelitatile inguste ale bisericii, statului, partidului, clasei sau rasei in marsul spre o viziune mai extinsa a potentialului uman. Ce poate fi mai indraznet ca scop al umanitatii, decat ca fiecare persoana sa devina, ideal dar si practic, un cetatean al comunitatii mondiale?” [nota: Ibid., p. 21-23.]

Corliss Lamont este unul dintre cei mai prolifici scriitori pe tema Umanismului, si in mod literal este “Mister Umanism” in privinta premiilor, referintelor, etc in cercurile umaniste. Lamont este autorul The Philosopy of Humanism (1977) si a observat, “O adevarata civilizatie Umanista trebuie sa fie o civilizatie mondiala.” [nota: Corliss Lamont, The Philosophy of Humanism, p. 281.] Mai departe a scris:

“Umanismul nu este numai o filozofie cu un ideal mondial, dar este o filozofie ideala pentru lumea intreaga… escaladand toate provincialismele nationale si sectionale, furnizeaza o oportunitate concreta de a depasi imbatranitul clivaj dintre Est si Vest. Este complementul filozofic al patriotismului mondial” [nota: Ibid., p. 282, 283.]

“Principiul in jurul caruia Natiunile Unite si Curtea Internationala de Justitie sunt organizate este ca raza de actiune a suveranitatii nationale trebuie sa fie scurtata si natiunile trebuie sa fie doritoare sa accepte, impotriva a ceea ce obisnuia sa fie propriul lor interes, deciziile luate in mod democratic de catre comunitatea mondiala.” [nota: Ibid., p. 257, 258.]

Exista un paralelism extraordinar intre Umanisti si Marxisti. Printre cele mai evidente exemple sunt:
• respingerea traditiei Crestine si a religiei
• necesitatea subordonarii individului catre stat si comunitate
• cuvinte cheie ale Umanismului si Marxismului sunt “democratie”, “pace” si “inalt standard de viata”
• drepturile si credintele individuale sunt inexistente
• colectivismul este suprem.

Corliss Lamont (citat mai devreme ca o prima sursa a filozofiei umaniste) este fiul lui Thomas W. Lamont.

Sa mergem inapoi la Primul Razboi Mondial!

Thomas W. Lamont (1870-1948) a fost unul dintre principalii organizatori ai grupului Round Table citat de Carrol Quigley in Tragedy and Hope [nota: Ibid.] [nota tr: Deasemenea vedeti si Edward Griffin, Viitorul cere atentie, in arhiva Altermedia.]

Autobiografia lui Lamont este nu intamplator numita Peste Frontierele Lumii [Across World Frontiers]. Nu a fost doar un partener de varf in J.P. Morgan & Co., dar a fost si director al Guaranty Trust Company, International Harvester Co. (cu directorii ei Trilateralisti de astazi) si al firmei de avocatura Lamont Corliss & Co. Thomas Lamont a fost un personaj cheie in grupul financiar Morgan. (Pentru mai multe informatii si documentatie extinsa asupra legaturilor dintre J.P. Morgan si dezvoltarea timpurie a Uniunii Sovietice, vedeti Wall Street and the Bolshevik Revolution, scrisa de Antony Sutton.) [nota tr: Se poate descarca in format pdf de la adresa urmatoare, daca nu, ‘google search’: http://www.solargeneral.com/pdf/WallStreetCommieRevolution.pdf]

Doamna Thomas Lamont a fost membra a catorva organizatii neobisnuite:

• Uniunea Federala
• Institutul Ruso-American (aflat pe lista organizatiilor subversive, a Procurorului General [Attorney General, sau Ministru de Justitie in America]
• Consiliul National al Prieteniei Sovieto-Americane
• Comitetul American pentru Prietenie cu Uniunea Sovietica… si multe altele. (Vedeti referintele de mai sus pentru o lista completa.)

Pe scurt, familia Lamont epitomizeaza legaturile dintre:

• Umanism
• Comunism
• Interesele financiare New York-eze.

Umanismul astazi este “predat” in lumea afacerilor de catre Institutul Aspen, in special comunitatii corporatiilor multinationale. Principalii sponsori Aspen sunt de asemenea sponsorii Trilateralismului, si nu mai putin de sapte membri ai Comisiei Trilaterale sunt deasemenea membri ai Institutului Aspen.

Institutul Aspen a fost fondat in 1949 de catre profesorul Giuseppe Borgese, Cancelarul Robert M. Hutchins (ambii de la Universitatea din Chicago) si Walter Paepcke, un om de afaceri din Chicago. In 1957, Robert O. Anderson a devenit chairman, si i-a fost forta calauzitoare de atunci. In 1969, pozitia de chairman i-a revenit lui Joseph E. Slater, membru Council on Foreign Relation [Consiliul de Relatii Externe, CFR] si mai inainte membru al Fundatiei Ford.

In trecut, diversi editori au raportat conexiunile dintre Familia Rockefeller si Universitatea din Chicago si de asemenea dintre Fundatia Ford si Comisia Trilaterala.

Cele mai importante fundatii ce contribuie la Aspen sunt Atlantic-Richfield (ARCO) si Fundatia Rockefeller.

In plus, singurul cel mai mare actionar institutional in ARCO este Banca Chase Manhattan (4.5 %) si cel mai mare actionar individual este Robert O. Anderson, care deasemenea face parte din board-ul director al Bancii Chase Manhattan.

Fundatia Markle (un sustinator substantial Aspen) este mai putin cunoscuta dar ne conduce inapoi catre bancile din New York – in cazul acesta grupul Morgan Guarantee. Chairman-ul Fundatiei Markle este Charles F. Biddle, de asemenea chairman al grupului de politica a creditului in Morgan Guarantee Trust. Walter H. Page este presedintele Morgan Guarantee Trust si presedinte al J.P. Morgan. Alt director, William M. Rees, este director al First National City Bank.

Pe scurt, se pare ca finantarea privata pentru Institutul Aspen vine de la bancile internationale din New York City, si in special, de la fundatiile controlate de interesele Rockefeller si Morgan.

Donatorii sustin activitatile ce reflecta obiectivele lor!

FINANTARE PUBLICA PENTRU ASPEN

In cartea lui Brzezinski, Between Two Ages: America’s Role in the Technotronic Era, acesta a scris, referitor la o propusa conventie constitutionala, “Schimbarea necesara este mult mai probabil sa vina printr-o crestere treptata si mai putin pe furis… pastrand traditia Americana si facand de nedeslusit distinctiile dintre institutiile publice si cele private.” [nota: Zbigniew Brzezinski, Between Two Ages: America's Role in the Technetronic Era, p.259.] Un prim obiectiv Trilateral este amestecarea distinctiilor dintre operatiunile “private” si “publice” pentru a directiona fonduri publice spre proiecte private, initiate de Trilateralisti pentru a-si atinge obiectivele.

O cerere conforma cu Freedom of Information Act [Actul pentru Libertatea Informatiei], in legatura cu finantarea din fonduri publice oferita Institutului Aspen a fost inaintata catre National Endowment for Humanities. Am primit urmatoarea lista a grant-urilor NEH:

Ad-20009-80-1434
PI: Stephen P. Strickland
Titlu: Aspen Institute/ United Way Bicentennial Project
Suma: $350,000 G&M (to date $90,000)

AP-00132-79-1297
PI: Robert B. McKay
Titlu: Development of the Justice Program
Suma: $15,000 outright

Perioda Grant-ului: 11-1-76 to 6-30-80
CA-28286-77-0616
PI: Stephen Strickland/Aspen Institute
Titlu: Challenge Grant
Suma: $645,000

Perioda Grant-ului: 11-1-76 to 6-30-80
[nota: Report of Financing Granted to Aspen Institute, National Endowment for the Humanities, 14th report (1979).]

Pe scurt, Institutul Aspen a fost sponsorizat din urmatoarele surse, considerand 1979 ca an reprezentativ:

Platitorul de taxe al Statelor Unite (via National Endowment for the Humanities) $1,010,000
Atlantic Richfield Foundation 1,186,250
Rockefeller Foundation 343,000
Markle Foundation (interesele financiare Morgan) 220,000
Alte fundatii 97,000

TOTAL $2,856,000

Punctul cheie ce trebuie observat este prezenta masiva a donatiilor care deasemenea au finantat Trilateralismul: acestea includ Weyerhaeuser, Rockefeller, Ford si Kettering.

In timp ce birourile centrale ale Aspen sunt in New York City, acesta are “centre de activitate” (i.e. seminare si case pentru oaspeti) in Washington D.C., Cambridge, Princeton, New Haven, Boulder, Hawaii, Tokyo si Berlin.

Conform publicatiei Aspen:

“Ideea din spatele Institutului Aspen are trei ingrediente esentiale: sa adune oameni preocupati in jurul mesei de dialog, nu pe pozitii antagonice; sa exploreze puterea ideilor in literatura de calitate din vremurile antice pana in cele contemporane, si sa transpuna aceste idei in masuri politice si actiuni ce fac fata provocarilor vremurilor noastre.”

“Din punct de vedere al activitatilor la nivel mondial ale Institutului, aflate in continua crestere, Board-ul sau international de Trustees si personalul cheie, actioneaza conform temeinicului principiu al Institutului de a mentine controlul absolut asupra selectiei individuale a participantilor si compozitiei de participare la sedintele acestuia, a locatiilor la care au loc aceste sedinte, ca si a subiectelor ce vor fi discutate.” [nota: The Aspen Institute: a Brief Overview, Aspen Institute.]

La aceste intalniri, un ghiveci de directori executivi corporatisti, oameni din randurile armatei, intelectuali si personaje din media se “amesteca” si devin “educati”. In general o intalnire se intinde pe o perioada de doua saptamani. Aceasta subtila forma de spalare pe creier pe tema afacerilor globale este cuplata cu neutralizarea pozitiilor bazate pe principii trainice prin presiunea exercitata de cei de acelasi statut. Asa cum Wilbur Mills a spus, “Pentru a ne intelege trebuie sa mergem alaturi.”

Actiunea este plina de succes. Spre exemplu, Newsweek raporteaza ca Bill Moyers (un consilier special al Institutului Aspen) si-a selectat mai mult de zece din programele sale pentru Public Broadcasting Service, din contacte si idei dezvoltate la Aspen [nota: Eric Gelman, The Great American Salon, Newsweek XCVI (July 14, 1980), p. 66.] PBS este sustinut de multe din aceleasi fundatii ce sprijina Institutul Aspen si Trilateralismul, pe langa largi sume de bani publici. (Corporation for Public Broadcasting, etc.) Inca odata se observa o voalare a institutiilor unde elitistii isi combina proprii lor bani cu finantarea publica pentru a-si atinge scopurile si raspandi propaganda globala.

Publicatia Institutului, A Brief Overview, spune:

“… Institutul este dedicat unei sustinute examinari a problemelor critice ale Guvernarii: cum societatile, guvernele si institutiile lor, publice si private, nationale si internationale, pot raspunde mai bine presiunilor adeseori conflictuale pentru dreptate sociala, echitate, eficienta si libertate individuala. Sub aceasta tema vasta a Guvernarii, Institutul se concentreaza pe subiecte cum ar fi Finantarea Viitorului; Drepturile Omului; Corporatia si Societatea; Energia; O Provocare Guvernarii; Traditie si Modernizare; Primii 20 de Ani din Viata; Etica; Religia si Guvernarea; Munca; Politica Industriala si Societate; Structuri pentru Pace.

In timp ce aceste chestiuni ale Guvernarii vor fi urmarite pe tot parcursul anului la nivel global, principala locatie pentru problema Guvernarii este nou achizitionata Wye Plantation, in afara Washigton D.C.” [nota: Aspen Institute, Op. Cit.]

De ce s-ar dedica Institutul Aspen unui asemenea program? Aproape ca citeaza din Edmund Burke, “Singurul lucru necesar pentru triumful raului este ca oamenii buni sa nu faca nimic.” [nota: Edmund Burke, Letter to William Smith, January 9, 1795.] Aparent Institutul se considera de partea “baietilor buni.”

Institutul isi propune sa stranga aproape 15 milioane de dolari capital de operare pentru acest proiect. Un buget anual de cel putin 1,2 milioane de dolari va pune la dispozitie o echipa de membri de rang inalt si consultanti (aproape 450.000$ pe an) cu seminarii, sesiuni consultative si publicatii costand aproape 600.000$ pe an.

Compania Atlantic Richfield a furnizat primul grant de 1 milion si este anticipat ca inca 3 milioane vor fi obtinute de la corporatii si fundatii. Pana la 6 milioane pot fi obtinute din fonduri publice – fie contributii ale Congresului fie prin grant-uri ale National Endowment for Humanities.

Alti participanti in acest program care nu va vor surprinde: Harlan Cleveland, John Gardner, membrii Trilateralisti Henry Kissinger, Marion Doenhoff si Pehr Gyllenhammar.

Negresit, acest program Aspen este un atac bine finantat asupra Americii constitutionale.