Dupa un comentariu de Austin Ruse, cu completari si adnotari de Provita Bucuresti si Altermedia

Doar cateva zile au trecut de la alegerea noului presedinte al SUA si cele mai rele previziuni ale sustinatorilor dreptului la viata din SUA par a fi intrecute. Ca noua administratie “o va rupe” cu vederile conservatoare ale lui Bush, era evident si de asteptat inca din campania electorala. De cand s-a profilat ca Obama are mari sanse sa devina candidatul Democrat la presedintia SUA, tabara pro-life a avertizat ca acesta s-a opus unor legi precum cea care trebuia sa protejeze copiii nascuti vii in urma unor avorturi tarzii sau cea de interzicere a avortului “cu nastere partiala” (in ultimul trimestru de sarcina). Mai mult, el a promis ca va promulga si asa-numitul “Freedom of Choice Act”, destinat sa intareasca permiterea avortului in orice stadiu al sarcinii si sa rastoarne legislatia statala pro-life, anuland astfel aproape toate victoriile locale obtinute de organizatiile pro-life americane in ultimii 35 de ani.

Parca totusi nu se astepta nimeni ca, inainte chiar sa se risipeasca aburii petrecerii date in cinstea victoriei, presedintele ales sa promoveze agenda careia i-a fost de altfel fidel in timpul mandatului sau senatorial. Chiar luni dimineata, Obama si-a anuntat intentia de a revizui veto-ul lui Bush asupra cercetarii pe celule stem embrionare, procedeu distructiv, care omoara embrionii in scopul ipotetic al descoperirii unor procedee stiintifice de vindecare a unor boli grave. Surse apropiate noii echipe de la Casa Alba vorbesc si despre revizuirea sprijinului acordat politicilor anti-SIDA bazate pe abstinenta si fidelitate, aplicate cu succes in unele tari africane, si revenirea la promovarea “inselatoriei prezervativului”.

Tot luni, gruparea legislativa pro-avort Centrul pentru Drepturi Reproductive (CRR) a facut deja apel la presedintele ales al SUA ca acesta sa-si reinnoiasca promisiunea facuta in campania electorala de sustinere a “drepturilor reproductive” care, potrivit CRR, includ in mod semnificativ, “dreptul la avort”. Este de asteptat ca noul presedinte sa depuna eforturi imediate pentru a corecta ceea ce aliatii sai ideologici cum ar fi CRR percep ca “multiplele greseli” ale administratiei Bush in ceea ce priveste politica sociala internationala in aceasta problema.

Obama a denuntat in timpul mandatului sau senatorial asa numita “politica Mexico City”, care interzice sustinerea cu fonduri federale a gruparilor din strainatate care promoveaza sau practica avortul. Aceasta politica a inceput in “era Reagan”, a fost apoi abrogata de guvernarea Clinton si reinstaurata in prima zi a mandatului George W. Bush. Nimeni nu ar trebui sa fie surprins daca Obama va da o lovitura acesteia in prima zi a mandatului si daca banii americani vor curge din nou catre gruparile pro-avort din strainatate.

Obama s-a pronuntat si impotriva refuzului Statelor Unite de a finanta Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA), o agentie a Natiunilor Unite care promoveaza controlul demografic si avortul in intreaga lume. UNFPA a ajutat guvernul chinez sa infiinteze si sa aplice politica “unui singur copil per familie”, care a dus la 100 de milioane de avorturi, multe dintre ele facute cu forta sau sub presiune.

Deocamdata, o lege in vigoare in Statele Unite, Legea Kemp-Kasten, interzice guvernului SUA sa sustina financiar grupuri care promoveaza avorturile fortate sau practicate sub presiune. Departamentul de Stat al Statelor Unite a luat cunostinta in mod repetat de faptul ca UNFPA este complice la politica coercitiva a guvernului chinez si de aceea a refuzat finantarea in ultimii opt ani.

Cu toate acestea, Congresul, dominat in ultimii ani de Democrati (in mod traditional pro-avort) [1] a votat repetat pentru refinantarea UNFPA, masura lovindu-se doar de veto-ul presedintelui Bush [2]. Este de asteptat ca Obama sa accepte reluarea finantarii.

De asemenea, criticii lui Obama se tem ca noua administratie va incerca sa convinga Senatul sa accepte tratatele Natiunilor Unite la care SUA inca nu au aderat, cum ar fi Conventia pentru Eliminarii Discriminarii Impotriva Femeilor (CEDAW – de asemenea promoveaza “dreptul la avort”), Conventia Drepturilor Copilului, Protocolul de la Kyoto asupra mediului, Tratatul Curtii Penale Internationale si cel privind interzicerea minelor anti-personal. Fie semnarea acestora a fost refuzata de fostii presedinti, fie ele au fost semnate insa Senatul, atat sub mandatul Democratic cat si sub cel Republican, nu a ratificat nici unul.

Nu este clar daca Democratii au destule voturi in Senat pentru a intruni cele doua treimi necesare pentru ratificarea acestor acte, insa, conform semnalelor de pana acum, aliatii lui Obama din Europa si Natiunile Unite vor exercita cu siguranta presiune in aceasta directie.

Dupa multa “agitatie” pe tema populatiei si a “drepturilor reproductive” la Natiunile Unite in vremea presedintiei lui Bill Clinton, incluzand promovarea unor obiective majore precum Conferinta de la Cairo asupra Populatiei si Dezvoltarii si Conferinta de la Beijing despre situatia femeii, “epoca Bush” a fost relativ calma. A mai avut loc o conferinta pe tema persoanelor cu disabilitati, una pe problemele rasismului, in Africa de Sud si o negociere de doi ani in problema clonarii, dar nimic mai mult.

Datorita influentei foarte mari pe care, financiar si politic, SUA o au asupra ONU, Consiliul Natiunilor Unite, predominant liberal, a preferat sa ramana tacut in ultimii opt ani, in timpul administratiei conservatoare, de teama sa nu piarda teren in cazul in care si-ar fi impins obiectivele pe cursul firesc. Cu o administratie Democrata, sub sefia celui considerat de multi analisti conservatori drept “cel mai radical pro-choice presedinte al SUA”, aceasta inhibitie dispare si ne putem astepta ca un adevarat aflux de conferinte si actiuni concrete ale ONU indreptate spre controlul populatiei sa fie anuntate incepand cu acest an.

Austin Ruse este directorul Institutului Catolic pentru Familie (C-FAM)

—-
Note:
[1]. In mod traditional, cele doua partide mari din SUA au pozitii doctrinare opuse in aproape toate chestiunile care privesc socialul si economicul. Intr-o impartire clasica Stanga – Dreapta, Democratii (numiti si “liberali” in America – a nu se confunda cu liberalismul european!) sunt “de stanga”, pro-avort, favorabili “drepturilor minoritatilor sexuale”, favorabili restrangerii dreptului la portul de arma, majorarii taxelor si controlului statului in economie. Republicanii (numiti adesea in mod eronat in SUA “conservatori”) promoveaza politici “de dreapta”, pro-life, pro-familie, in favoarea liberei initiative si impotriva controlului statului in economie. Analogia cu doctrinele politice europene este dificila si adesea induce in eroare (de exemplu, “liberalismul” Democratilor americani este apropiat mai degraba de social-democratia europeana decat de valorile liberale asa cum le cunoastem noi).
[2]. SUA sunt o republica semi-prezidentiala. Presedintele este seful statului si al guvernului si are ultimul cuvant in multe chestiuni care tin de politica externa si de finantarea internationala. Uneori are nevoie de acordul Senatului, insa nu totdeauna. Institutia veto-ului prezidential poate doar rareori fi anulata de Congres.