Interviu cu dl. Vlad Cubreacov, preşedintele Fracţiunii parlamentare al Partidului Popular Creştin-Democrat din Republica Moldova

- Domnule Vlad Cubreacov, cum explicaţi situaţia avortului din Moldova?

- Nu pot să explic această situaţie. Pot doar să o regret. Avortul, ca formă a pruncuciderii, este un păcat care distruge naţiunile.

- De ce susţin partidele politice o politică pro-avort?

- Ar fi corect să nu generalizăm atunci când vorbim despre poziţia partidelor politice vizavi de problema avortului. Doctrina şi politicile fiecărui partid politic se regăsesc într-un anumit curent de gândire. Astfel, de regulă, învăţăturile grupărilor politice apropiate liberalismului sau socialismului abordează avortul în mod individualist. Exponenţii respectivelor viziuni asupra persoanei şi societăţii consideră că a avorta este un drept. Acest drept, potrivit lor, ar rezulta din libertatea omului de a dispune de sine însuşi.
Este regretabil faptul că aceste curente resping un adevăr obiectiv, şi anume că omul devine persoană cu drepturi fundamentale chiar din momentul concepţiei, nu abia din cel al naşterii. Din clipa când femeia rămâne însărcinată, oricare ar fi stadiul sarcinii, ea nu mai dispune doar de ea însăşi, ci îi revine o mare responsabilitate pentru fiinţa zămislită în ea. Dreptul fundamental la viaţă trebuie să-i fie garantat prin lege fiecărei fiinţe umane odată concepute. Iar părinţii copilului devin responsabili de viaţa şi integritatea fizică şi psihică a acestuia din momentul concepţiei. Deci observăm cum anumite învăţături, speculând pe tema drepturilor omului şi a ideii de libertate, inversează configuraţia drepturilor şi responsabilităţilor în cazul gravidităţii. Printr-un joc de-a logica, jonglând cu noţiuni şi cu valori, se ajunge la schimbarea dreptului la viaţă al copilului conceput, cu dreptul de a-l omorî al mamei care, de fapt, este responsabilă de viaţa acestuia.

În ce ne priveşte, noi, creştin-democraţii, recunoaştem că omul este cununa creaţiei divine, şi nu ultima măsură a tuturor lucrurilor. Politicile noastre se întemeiază pe viziunea creştină asupra omului, care este responsabil în faţa lui Dumnezeu. Până la o anumită etapă omul poartă răspundere în faţa lui Dumnezeu şi pentru destinul altei fiinţe umane căreia i-a dat viaţă. Chiar prin programul Partidului Popular Creştin-Democrat noi declarăm că avortul constituie un păcat capital şi o crimă împotriva vieţii şi a fiinţei umane.

- De ce partidele politice nu fac o legătură între avort, scăderea populaţiei si scăderea economiei?

-Formularea întrebării este excelentă, deoarece, pe lângă aspectul moral al problemei, evocă şi latura pragmatică a acesteia. Dumnezeu a instituit o ordine în lume şi a întemeiat existenţa pe legi grefate în fire. În măsura respectării ordinii respective, comportamentul uman este mai mult sau mai puţin conform cu voinţa Creatorului. Ceea ce ne fascinează în opera legislativă a lui Dumnezeu este efectul aducător de bunăstare al respectării legilor divine, inclusiv în înţelesul pământesc al noţiunii. Dumnezeu atunci când ne obligă la ceva, ca şi atunci când ne interzice ceva, urmăreşte doar binele nostru. Noi, oamenii, fiind fiinţe limitate în percepţie şi înţelegere, nu avem capacitatea să conştientizăm deplin dragostea fără limite investită de Dumnezeu în relaţia sa cu noi. Situaţia demografică a fiecărui stat se repercutează şi asupra economiei. Societatea care înregistrează o natalitate pozitivă este viguroasă şi fecundă. Aceasta presupune că cei care constituie vârstele capabile de muncă, adică segmentul care produce necesarul pentru viaţă din cadrul societăţii, este destul de mare pentru a-i asigura şi pe cei incapabili să muncească şi să producă bunuri (copii, bătrâni, infirmi etc.). Deci, societatea care admite şi încurajează avortul, comite o crimă împotriva vieţii, care este darul lui Dumnezeu, şi totodată se auto pedepseşte, or, practicarea acestui păcat conduce la secarea fertilităţii naţiunii, îi reduce capacitatea de dezvoltare şi regenerare eficientă.

- De ce nu fac oamenii politici o legătură dintre avort si aşa-zisa contracepţie (Contracepţia este inţeleasă ca o metodă importantă de combatere a avortului si este principalul element din noua educaţie care se face elevilor si studenţilor)?

- Aceasta este o consecinţă a altei erori şi anume a ideii că în perioada embrionară omul nu poate fi considerat persoană cu drepturi fundamentale. Autorii acestei dogme abominabile poartă răspundere pentru faptul că au exclus fiinţele cele mai inocente şi cele mai incapabile să se apere, de sub umbrela de protecţie prin norme juridice seculare. Atât distrugerea embrionului prin metode contraceptive, precum şi efectuarea avortului, constituie în esenţă acelaşi păcat – pruncuciderea. Deci, oamenii politici la care vă referiţi, conştient sau inconştient, se ascund după convingerea iluzorie că embrionul reprezintă doar un conglomerat de celule care nu face parte din categoria fiinţelor individuale.

- De ce nu văd politicienii legătura dintre infertilitate la femei, care creşte tot mai mult si fenomenul avortului si al contracepţiei? (Surse dintre specialiştii cei mai importanţi din Republica Moldova afirmă în presă că contracepţia este una din cauzele primordiale în scăderii fertilităţii cuplurilor (ziarul Flux 13.02.06))

Unii politicieni văd această legătură. Alţii, din cauza că nu sunt la o înălţime de dezvoltare intelectuală şi morală suficientă, nu au cum să-şi dea seama de acest coraport. Dar cei mai periculoşi sunt actorii politici, care promovează avortul şi contracepţia
ucigătoare de prunci, realizând totodată că aceste practici afectează grav fertilitatea populaţiei. Pentru noi, creştin-democraţii, lipsirea intenţionată de viaţă a embrionului, indiferent de forma şi denumirea pe care fapta respectivă o capătă, constituie un păcat
capital şi o crimă împotriva vieţii şi a fiinţei umane.

De ce nu se înţelege că tratarea infertilităţii pe calea fertilizării in vitro deschide calea către industria de exploatare şi manipulare a embrionului uman? Asta înseamnă că embrionii umani vor fi folosiţi nu numai pentru a veni în întâmpinarea femeilor care nu pot face copii ci şi pentru a se face cercetări pe ei pentru îmbunătăţirea sănătăţii oamenilor cu produse obţinute din embrionii umani. Iar aceste atitudini fac să-i modifice omului, în mod fundamental, viziunea despre viaţă, îl fac pe om să se substituie lui Dumnezeu, dorind o sănătate perfectă si viaţă veşnică.

Copilul aflat în stare embrionară, odată exclus din categoria fiinţelor umane, este pus pe aceiaşi treaptă cu animalele, pe care se fac tot felul de experimente. Această realitate dureroasă ne ilustrează cu multă pregnanţă cum Urechilă (un eufemism popular pentru cuvântul „diavol”) îşi bate joc de om prin mâna omului, care a ales să lupte sub stindardul celui rău. Sarcina noastră este să luptăm împotriva unor asemenea experimente.

- Care este părerea clasei politice despre eutanasie, despre suicidul asistat medical pentru oamenii bolnavi incurabili, în stadiu terminal de boala?

- Mai întâi haideţi să nu vorbim despre clasa politică ca despre un detaşament de soldăţei de plumb, absolut identici, turnaţi din aceiaşi bucată. Partidele politice se poziţionează diferit pe eşichier. Politicienii de asemenea sunt foarte diferiţi. Aceştia diferă ca pregătire intelectuală şi ca dezvoltare spirituală. Motivaţia de a se implica în politică de asemenea diferă de la persoană la persoană. Deci, când vorbim despre păreri, îi avem în vedere, eventual, pe creştin-democraţi, liberali, socialişti, ecologişti, pe politicianul cutare sau deputatul cutare.

Creştin-democraţii constituie singura familie politică care se opune deschis eutanasiei şi aşa-zisului suicid asistat medical, atât la nivel naţional, cât şi pe plan internaţional. Dreptul lipsirii de viaţă îl are numai Cel care dă viaţa, adică Dumnezeu. Tot ce iese din limitele acestei norme este crimă şi păcat, indiferent de justificările aduse în susţinerea unor astfel de practici.

- Ce părere are clasa politică despre felul cum sunt trataţi copiii cu handicap, pornind de la situaţia celor din burta mamei până la cei aflaţi la vârsta maturităţii? În cazul copiilor nenăscuţi, presupuşi a avea handicap, ei sunt condamnaţi de cele mai multe ori la moarte, prin avort după screening-ul prenatal.

- Omul de multe ori devine victima goanei după comoditate. Pe partea verso a acestei monede este imprimată fuga de responsabilitate. Impresia noastră este că Dumnezeu admite ca unele dintre surorile şi unii dintre fraţii noştri să se nască cu
infirmităţi. Creatorul doreşte, probabil, ca noi, cei sănătoşi fizic, să-i îngrijim pe cei neputincioşi, iar aceasta presupune manifestarea dragostei şi curajului creştin, asumarea responsabilităţii şi renunţarea la comoditate. Capabili să se înroleze în acest gen de posturi sunt doar oamenii care se raportează la exemplul lui Iisus Hristos. Familiile şi comunităţile sunt obligate să-i primească în sânul lor pe cei care se nasc cu handicap şi să-i trateze cu toată dragostea. Dacă Creatorul a decis să le dea viaţă, ce drept avem noi, creaturile, să statuăm asupra hotărârilor Suveranului Suprem?

- Credeţi că oamenii politici ar putea introduce o legislatie antiavort, de limitare a contraceptiei, de limitare a FIV(fertilizare in vitro), astfel încât să nu se facă trafic de embrioni şi cercetare în Moldova?

- O echipă politică compusă din oameni morali şi conştienţi de responsabilitatea ce le revine, mai întâi faţă de Dumnezeu, iar mai apoi faţă de naţiune şi familie, are la dispoziţie toată motivaţia şi suportul doctrinar pentru a guverna statul, bazându-şi comportamentul pe valorile evanghelice. În acest caz ar trebui şi eu să vă întreb, ce fac oamenii morali din societate pentru ca creştin-democraţii să preia cârma statului şi să guverneze fără a se vedea nevoiţi, din cauza unor conjuncturi politice create prin exerciţiul democratic, să favorizeze răul cel mai mic, în loc să lucreze cu mâinile libere pentru binele comun, arborând stindardul adevărurilor evanghelice?!

- Care este poziţia partidului dumneavoastră fata de degradarea familiei din Moldova?

- Înainte de a vă oferi un răspuns nemijlocit la această întrebare, vă rog să-mi permiteţi să fac o mică digresiune, care este pertinentă pentru tematica dialogului nostru şi chiar se impune în acest cadru. În anul 1994 în procesul dezbaterilor pe marginea
proiectului de Constituţie a Republicii Moldova, definiţia familiei în textul legii supreme a trezit dezbateri aprinse în Parlament. Grupurile parlamentare ale agrarienilor (Partidul Democrat Agrar din Moldova) şi socialiştilor (Unitatea Socialistă „Edinstvo”) au insistat la art. 48 alin. (2) asupra următoarei formule: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi…”. Singurul grup parlamentar care s-a opus acestei formule a fost cel creştin-democrat (pe atunci Frontul Popular Creştin-Democrat, actualmente PPCD). Deputaţii noştri au insistat ca în textul Constituţiei, la art. 48 alin. (2) să fie prevăzut că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită dintre bărbat şi femeie”. Trebuie să vă mărturisesc că lupta în jurul acestei formule a fost destul de aprigă. Creştin-democraţii sau văzut nevoiţi să facă presiuni mari pentru a nu admite ca formula păguboasă şi purtătoare de mari pericole – „între soţi” – susţinută de celelalte formaţiuni din Parlament, să fie acceptată. Astăzi, dacă cineva ar încerca să lovească în familie prin operarea unor modificări în Codul Familiei, va trebui mai întâi să modifice Constituţia. Iar acest lucru
practic este imposibil. Convingerea noastră este că la timpul potrivit ne-am făcut bine treaba ca oameni creştini. Această mică victorie ne dă speranţe mari în alte realizări de succes în viitor.

Iar acum revin la întrebarea propriu-zisă. Familiile din Republica Moldova se confruntă în prezent cu o serie de probleme. Aceasta nu înseamnă că instituţia familiei este incapabilă să le depăşească. Ba dimpotrivă. Totuşi, din punctul nostru de vedere, sunt trei
factori care astăzi lovesc în chip sinistru în familie. Întâi de toate aş vrea să mă refer la lipsa educaţiei creştine în şcoală. În perioada sovietică educaţia religioasă a fost extirpată din sistemul de învăţământ şi nici până în prezent nu s-a reuşit repararea acestui mare handicap. În al doilea rând, efectele trecutului sovietic, care a lăsat un vid spiritual în urma sa, se mai resimt şi astăzi. Materialismul marxist mai stăpâneşte şi astăzi multe minţi şi se resimte chiar în gândirea exponenţilor generaţiilor care află despre URSS doar din auzite.

În al treilea rând, voi menţiona că situaţia economică deplorabilă de asemenea este un factor pe care nu-l putem trece cu vederea. Din cauza lipsei de finanţe, bărbaţii şi femeile se văd nevoiţi să plece la munci negre peste hotare. Astfel se pierde legătura permanentă dintre copii şi părinţi, dintre soţ şi soţie. Această legătură este un liant fundamental pentru trăinicia unei familii, iar în lipsa acestuia, familiile, cu părere de rău, se destramă.

Interviu consemnat de Alina Rusu, Chişinau, pentru Asociaţia Provita Media