„LITERATURA HOLOCAUSTICĂ:

CAŞCAVALUL SECOLULUI“ (1)

Vasile Zarnescu

Intenţia „sistemului ticăloşit de a construi un monument memorial dedicat „Holocaustului“ – deşi în România nu a fost decît un singur holocaust: al românilor şi al culturii române, provocat de iudeo-bolşevicii aduşi de Ana Pauker et comp. –, îmi impune obligaţia ştiinţifică să republic studiul de mai jos, tipărit în revista SANTINELA nr. 9, 27 septembrie 2006, pag. 4, partea întîi, (http://www.strajerii.ro/santinela009.pdf) şi SANTINELA nr. 10, 24 octombrie 2006, pag. 4, partea a doua (http://www.strajerii.ro/santinela010.pdf).

***

Aşa cum am relevat în SANTINELA (nr. 8, pag. 4), în comentariul postat pe Internet la studiul lui Naomi Seidman, Elie Wiesel and the Scandal of Jewish Rage („Elie Wiesel şi scandalul furiei evreieşti“), publicat în Jewish Social Studies, în decembrie 1996, se relevă că «Wiesel este cel care a ajuns să prezideze instanţa elveţiană care „distribuie“ sume colosale furnizate de către băncile elveţiene organizaţiilor evreieşti care le pretind sentenţios. Literatura holocaustică este cel mai enorm caşcaval al epocii noastre şi Wiesel este profetul său» (http://www.vho.org/aaargh/fran/tiroirs/tiroirEW/WieselMauriac.html).

Opiniile analiştilor străini

Norman Finkelstein este un evreu nativ american. Presupun că, „îmbătat“ fiind de democraţia americană, a avut curajul să scrie, în cartea sa, INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI (Editura Antet, 2002) că toate demersurile făcute de Consiliul Mondial Evreiesc şi de organizaţiile celelalte, aferente sau subordonate lui, pentru impunerea în conştiinţa publică internaţională a temei holocaustului aşa-zis unic al evreilor nu constituie decât o uriaşă escrocherie, o mare extorcare de bani şi de alte proprietăţi de către urmaşii sau de către pretinşii urmaşi ai evreilor care au avut de suferit în lagărele de muncă naziste. Dar, subliniază el, din toată această sumă imensă, doar o parte insignifiantă este dată celor câţiva supravieţuitori ai lagărelor de muncă. Finkelstein relevă că un ziar britanic a supranumit, în mod inspirat şi întru-totul întemeiat, această escrocherie ca fiind un holocash. El mai subliniază că propaganda cu holocaustul nu a fost declanşată decât pe la începutul anilor ’70. Asta însemnă, pentru cine îşi reaminteşte bine, imediat după ce Israelul s-a înarmat (cu ajutorul tacit al S.U.A.) cu arma nucleară, pe care acum o refuză Iranului. Şi Finkelstein mai atrage atenţia că activiştii holocaustului nu au curajul să ceară şi Rusiei bani de holocaust. Evident, pentru că Rusia are mai multe rachete nucleare decât Israelul.

Din păcate, România nu deţine arma nucleară. E-adevărat, Nicolae Ceauşescu s-a lăudat că ar putea construi bomba atomică. Dar, decât să se fi lăudat, mai bine o realiza, pe tăcute, ca Israelul, iar acum nu ne-ar mai fi fost impusă, şi nouă, povara despăgubirilor şi lecţiilor despre holocaust de către Marele Escroc Elie Wiesel şi acoliţii lui, Ion Iliescu, Adrian Năstase şi noua garnitură de la Putere, Traian Băsescu, Călin Popescu Tăriceanu, Bogdan Olteanu-Conspiratu’ (netotu’ Ghizelei Vass) şi trena de lipitori-escroci ca Vladimir Tismăneanu (fiul politrucului Leon Tismeniţchi), Andrei Oişteanu (nepotul lui Leonte Răutu, politrucul de la „Ştefan Gheorghiu“), Aurel Vainer, M. K. Katz, M. Benjamin, R. Ioanid şi ceilalţi coreligionari ai lor, care ne jefuiesc şi ne spurcă în propria noastră ţară, printre altele, prin odiosul Raport final.

Criminalul Raport final al Comisiei „inter-naţionale“ pentru studierea holocaustului în România acuză, neîntemeiat, România de holocaust, iar pe unii români, ca Paul Goma, de atitudine general „antisemită“ – şi nu doar „antievreiască“ (întrucât palestinienii sunt tot semiţi). Din acest motiv, Paul Goma a dat în judecată pe unii dintre membrii respectivei comisii, Editura Polirom, care a publicat insanitatea respectivă, precum şi pe alţi oficiali şi ziarişti mercenari, care repetă papagaliceşte alegaţiile execrate în Raport. Dar, înaintea tipării, sub formă de carte, a acestui abject Raport final, a fost elaborat un raport preliminar, prezentat preşedintelui României, Ion Iliescu, la 11 noiembrie 2004. Iată comentariul postat pe Internet, la ediţia, în româneşte, a respectivului raport preliminar: «Raportul unei „comisii internaţionale“, adică a unor „experţi“ ai Muzeului Holocaustului din Washington, care a fost folosit drept rangă pentru a le crăpa capul conducătorilor români care se prefăceau că se spală pe mâini în legătură cu afacerea Holocaustului. Au fost prinşi sub avalanşă şi, ulterior, debarcaţi. România s-a întors, în sfârşit, sub conducerea înţeleaptă a evreilor celor buni, ca Sfântul Elie Wiesel, născut în România, şi a semnat imediat un tratat cu S.U.A. pentru a deschide trei enorme baze-bordel pe malul Mării Negre. Se poate vedea în ce măsură influenţa evreiască, căreia acest raport îi stă mărturie, este ceva binefăcător.»

Comentariul la ediţia în limba engleză, a aceluiaşi raport, postat în 2006, este următorul: «Cu puţin timp în urmă, autorităţile româneşti afirmau că România nu avusese nimic de-a face cu marele Holocaust. Aceşti comunişti „dalmaţieni“ (mal lavés, în original – n.n., V.I.Z.) nu citiseră, încă, modul de întrebuinţare al lumii moderne, aşa că au venit unii să le explice cum stau lucrurile. Deci, şi-au schimbat părerea şi acum afirmă că România e băgată până-n gât în povestea asta. Era şi cazul. Rezultatul: Europa oferă subvenţii grase pentru fabricarea unui autostrăzi care să traverseze ţara. De îndată românii au pasat contractul unei firme americane, care subcontractează totul unei firme turceşti. Buzunarele se umplu şi toată lumea este mulţumită. Ce frumoasă este lumea modernă!». Ambele comentarii pot fi citite pe adresa http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html.

Străinii se exprimă în acest mod laconic, frust, obiectiv şi, oarecum, ironic la adresa noastră, a românilor; dar în mod justificat, pentru că ne lăsăm prostiţi, iar unii dintre conducători, corupţi, de sioniştii interni şi internaţionali. Slugarnicii de la noi procedează ca Ion Iliescu: l-a decorat pe escrocul Wiesel, deşi ştia că este Marele Impostor; sau ca alde Hoandră şi Cioroianu, care-l laudă pe Tismăneanu ca fiind un mare politolog, menit să ne înveţe pe noi ce a fost comunismul impus nouă de tat-su’ şi de Ana Pauker, deşi este un impostor ca şi Wiesel! Simptomatic pentru slugărnicia unora este şi faptul că, sub pretextul subţire că „nu vor să mai toarne gaz peste foc“ (S. R. Stănescu, „Vladimir Tismăneanu, punct şi de la capăt“, în Ziua, 22 iunie 2006, pag. 1), refuză să publice opinia altor contestatori competenţi şi obiectivi ai escrocului Tismăneanu, cum este opinia româno-americanului Dan Mureşan (vezi articolul său, respins la publicare de Sorin Roşca Stănescu, sub pretextul de mai sus, la http://romaniiliberi.org/documents/tismaneanu.pdf): V. Tismăneanu a fost făcut „doctor în sociologie politică“ (pe un op de 100 de pagini) de Socialism şi a parvenit, prin fraudă, la titlul de „prof. univ. la Maryland“, în Capitalism, prin prostirea americanilor, care-l plătesc să scrie cărţi apologetice despre comuniştii Ana Pauker şi Ion Iliescu (vezi «Colonelul super-spion Liviu Turcu (S.U.A.) se destăinuie: „UN UNCHI AL LUI  VLADIMIR TISMĂNEANU A FOST GENERAL K.G.B.“», în România Mare, nr. 834, 7 iulie 2006). Şi acest lucru se întâmplă fiindcă, sub raport intelectual, aproape toţi americanii sunt un fel de zombi. Altfel nu ar accepta cu atâta uşurinţă să fie păcăliţi de impostori ca alde elie wiesel, radu ioanid şi vladimir tismăneanu – aşa trebuie să le scriem numele, fiindcă sunt nişte vietăţi comune, nişte târâtoare cocoţate în copac. Aştept clipa când toată presa românească autentică se va solidariza şi va obţine declararea acestor indivizi persona non grata!

Vasta literatură ştiinţifică antiholocaust

Aproape concomitent cu întemeierea, la sfârşitul sec. al XIX-lea, a sionismului, de către Theodor Hertzl, s-a dezvoltat şi o literatură antievreiască, printre promotorii ei figurând Édouard Drumont, cu lucrările sale, La France juive DEVANT L’OPINION (Ed. C. Marpon et E. Flamarion, Paris, 1886) şi Les Juifs contre la France. Une nouvelle Pologne (Paris, f.a.), Alphonse Toussenel, cu Les Juifs. Rois de l’Epoque (Paris, 1886), şi Henri Desportes, cu LE MYSTÈRE DU SANG che le Juifs de touts les temps (Ed. A. Savine, Paris, 1890). În Rusia, reverendul romano-catolic I. B. Pranaitis, cu The Secret Rabbinical Teachings Concerning Christians (St. Petersburg, 1892). Înaintea începerii celui De-al Doilea Război Mondial, s-a remarcat Marcel Jouhandeau, cu Le Peril Juif (1936-1937). Dintre lucrările postbelice recente, amintesc lucrarea lui Arthur Butz The Hoax of The Twentieth Century – Mistificarea Secolului XX (Chicago, 1993), despre minciuna holocaustului, care a cunoscut, în S.U.A., 11 ediţii până în 1993! În prefaţa la ediţia franceză, Robert Faurisson releva, în octombrie 2002, că noţiunile „Holocaustul şi Shoah-ul au devenit o religie, un comerţ, o industrie“, cum spusese şi Norman Finkelstein în celebra sa carte INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI, tradusă în româneşte. Alte lucrări, deja notorii, în Occident sunt Le Lobby israélien et la politique etrangère des Etats-Unis, de John Mearsheimer şi Stephen Walt, şi Jewish Power, a lui Paul Eisen, evreu american, care este şi preşedintele Asociaţiei Deir Yassin Remember (Să ne-amintim de Deir Yassin); Deir Yassin este o localitate palestiniană rasă de pe pământ de către armata noului stat Israel – aşa cum făcea, în iulie-august, din nou, în Liban; adresa de e-mail a lui Paul Eisen este paul@eisen.demon.co.uk.

Pe baza mai vechii literaturi antisioniste, s-a dezvoltat, îndeosebi în ultimii 20-30 de ani, o tot mai bogată literatură ştiinţifică antiholocaust, în Argentina, Anglia, Franţa, Elveţia, Germania, Italia, Israel, S.U.A. etc. Printre creatorii acesteia se numără: Arthur Butz, Abraham Léon, Adrien Arcand, Jean-Marie Boisdefeu, Maurice Bardèche, Joaquin Bochaca, Antonio José de Brito, Carlos W. Porter, Enrique Aynat, Eric Delcroix, Paul Eisen, Israel Shamir, John Mearsheimer, Stephan Walt, J.-A Mathez, Norberto Ceresole, J. B. Pranaitis, Paul Raissinier, Wilhelm Stäglich, Moshe Sharett, Livia Korach, Thies Christophersen, Vincent Monteil, Mark Weber, Stephen Sizer, Herman Otten, Douglas Reed, Joel S. A. Hayward, Edwin M. Wright, Robert Faurisson, Jürgen Graf, Germar Rudolf, Lenni Brenner, Carlo Mattogno, David Hoggan, Barbara Kulaszka, Serge Thion, Don Heddesheimer, Bruno Gollnisch, Edward S. Herman, Roger Garaudy, Ingrid Weckert, Charles E. Weber, Jack Bernstein, Theodore J. O’Keefe, Josef Ginsburg, Allan C. Brownfeld, Israel Shahak, John Sack, Alfred M. Lilienthal, Benjamin Freedman, Naomi Seidman, Noam Chomsky, Uri Avnery, Victor Ostrovsky, David Duke, Lasse Wilhelmson, Richard E. Harwood, Maxime Pale şi mulţi alţii. Unii dintre ei au fost agresaţi fizic, în repetate rânduri, precum Robert Faurisson, alţii amendaţi şi condamnaţi la închisoare, precum Roger Garaudy, Jürgen Graf şi alţii. Unii au fost chiar asasinaţi, după cum am relevat în serialul „Paul Goma are dreptate“. Lucrările acestor luptători pentru adevăr şi dreptate numără sute de cărţi şi broşuri, însumând mii de pagini.

În măsura posibilităţilor de care vom dispune, vom publica texte din literatura antiholocaustică şi despre holocaust-ologi ca elie wiesel, radu ioanid, vladimir tismăneanu, teşu solomovici et ejusdem farinae, care, cum am mai spus, sunt vectorii cei mai periculoşi ai războiului axiologic dus contra României.

(Continuare în episodul următor)

Vasile I. ZĂRNESCU