Opozantii acuza ca legea vrea explicit sa reduca la tacere opozitia crestina anti-homosexualitate

“Legea privind infractiunile de ura” este asteptata, dupa lamurirea unor chestiuni procedurale, sa fie inaintata spre promulgare presedintelui american George W. Bush, dupa ce a fost aprobata in ambele camere ale legislativului federal american.

In prima extindere majora a “statutului infractiunilor motivate de ura” din 1968, noul proiect, acum aprobat [1], ar incrimina toate actele de violenta motivate de orientarea sexuala, sex (sau, cum suna termenii corecti politic, “gen” si “identitate de gen”) sau dizabilitate a victimei, permitand interventia autoritatilor federale ori de cate ori cele locale sunt incapabile sa o faca sau isi declina competenta [2].

Legislatia federala existenta acum defineste drept infractiuni de ura pe cele avand ca mobil diferenta de religie, rasa, origine nationala sau culoare a pielii.

Parcursul legii

Titlul original: H.R. [de la House of Reprezentatives, semnificand camera Congresului din care face parte Congressmanul care introdus-o] 1592: Local Law Enforcement Hate Crimes Prevention Act of 2007.
Introdusa in Camera reprezentantilor, la 20 martie 2007 de John Conyers (Democrat, Michigan).
Aprobata la 3 mai de Camera cu 237 de voturi pentru si 180 impotriva; 16 congressmeni s-au abtinut. Dintre democrati, 93% au votat in favoarea legii, in timp ce 87% dintre republicani s-au opus.
Inaintata Senatului, cu amendamente, de Ted Kennedy (Democrat, Massachusetts) si Gordon Smith (Republican, Oregon).
Aprobata in Senat la 29 septembrie, cu 60 de voturi pentru si 39 impotriva, 1 abtinere (vezi aici distributia voturilor).

Acuze de neconstitutionalitate

Asadar, legea da autoritatilor federale mana libera pentru urmarirea “infractorilor motivati de ura”. Desi pare salutara si normala pentru cineva obisnuit cu sistemul politic romanesc/european [3], legea ridica semne majore de intrebare in SUA.

Intai, pentru ca majoritatea statelor aveau deja legi de acest tip, ceea ce face stranie, la prima vedere, o batalie lunga de 10 ani pentru o lege care sa intareasca prevederi deja aplicabile. De altfel, Constitutia SUA limiteaza puterile Congresului si ale Guvernului la domenii strict delimitate, iar astfel de prevederi – or cel putin la un astfel de grad de detaliere – ar trebui sa fie exclusiv sarcina legislativelor si autoritatilor locale.

Conform celui de-Al Zecelea Amendament, exista numai trei infractiuni federale: tradarea, falsificarea si pirateria (pe ape). Toate celelalte aspecte ale criminalitatii sunt lasate pe seama legislatiei statale. Orice lege penala federala care excede acest cadru accelereaza procesul de transformare a statelor in simple unitati administrative ale guvernului federal, adica exact invers fata de ce au dorit – si exprimat clar! – parintii fondatori ai natiunii americane.

Dincolo de acest aspect legat de sistemul juridic, cercurile crestine si traditionale sunt profund ingrijorate de aprobarea proiectului in Congres. Ele considera ca scopul ultim al initiatorilor este, in fapt, reducerea la tacere a celor care se opun homosexualitatii considerand-o ca un pacat. “Avem o lege care ofera protectie speciala homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor. [...] daca un pastor spune in publica ca homosexualitatea este un pacat… asta va fi considerata ‘discurs al urii’,” spune Andrea Lafferty, director executiv al Traditional Values Coalition.

Legea mai incalca si Primul Amendament al Constitutiei SUA (considerat unul dintre pilonii libertatilor civile americane), spun contestatarii. Acest Amendament interzice Congresului “sa voteze [...] legi prin care s-ar impiedica libertatea religioasa, legi care sa ingradeasca libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care sa limiteze dreptul la adunare pasnica si la a trimite petitii guvernului.” [4]

Activistii homosexuali confirma, indirect, temerile celeilalte tabere, recunoscand ca legea este importanta pentru ei. Human Rights Campaign comenteaza pozitiv, din acest punct de vedere, votul senatorilor. Presedintele HRC, Joe Solmonese, apreciaza ca “Noua conducere a Congresului intelege pe deplin ca prea multa vreme comunitatea noastra a fost terorizata de violenta motivata de ura. Si, astazi, Senatul SUA trimite un mesaj clar in fiecare colt al tarii, ca nu-si va mai intoarce fata de la violenta anti-gay violence in America.”

Oponentii HR 1592 isi pun sperante in veto-ul prezidential [5]. Sperantele sunt indreptatite, caci G. W. Bush a anuntat deja din primavara ca nu va promulga legea, daca ea va trece de Congres. “Consideram ca legile statale sunt suficiente si ca autoritatile locale sunt eficiente in utilizarea acestora pentru a preveni infractiunile motivate de ura, a spus Dana Perino, secretarul de presa al administratiei Bush, pentru agentiile de presa.

Pentru a contracara previzibilul refuz prezidential, partizanii legii incearca atasarea acesteia la o alta lege privind siguranta interna. (Iata motivul pentru care inaintarea legii catre presedinte intarzie, desi votul in Senat a avut loc acum mai bine de o luna.) Unul dintre promotorii HR 1592 in Senat, senatorul democrat de Massachussets Edward M. Kennedy, afirma cu speranta ca niciodata un presedinte nu a refuzat promulgarea unei legi privind siguranta interna… iar liderul majoritatii democrate din Camera Reprezentantilor, Nancy Pelosi este “decisa sa faca tot ce se poate pentru a se asigura ca legea intra in vigoare,” conform afirmatiilor sefului sau de cabinet, Brendan Daly.

Casa Alba nu da insa semne ca presedintele ar da inapoi. Asadar, lupta ramane deschisa…

Este pentru prima data cand o astfel de lege ajunge atat de departe. Incercarile anterioare, incepand cu 1998 (ca urmare a atacului cu mana armata al lui Buford O. Furrow asupra unei comunitati evreiesti din San Fernando Valley) s-au lovit de opozitia majoritatii republicane din Congres, astfel incat n-au ajuns pe masa presedintelui.

NOTE:
[1] Nu am putut gasi pe internet decat varianta remisa Senatului.

[2] Ne amintim de astfel de cazuri de “declinare a competentei” din serialul Dosarele X, cand FBI-ul venea si prelua, la bunul plac, orice caz considerat de interes de la politia locala, chiar impotriva vointei acesteia. Calea abuzurilor este, asadar, deschisa.

[3]. In Europa lucrurile sunt de fapt si mai grave. Crearea structurii interoperative unionale “Europol”, asupra careia se pastreaza o tacere de rau augur, provoaca ingrijirorare persoanelor constiente, mai cu seama ca in UE nu se aplica nimic asemanator Amendamentelor Constitutiei SUA, care protejeaza foarte bine cetatenii in anumite cazuri.
Iata ce spune ex-disidentul rus Vladimir Bukovski intr-un interviu acordat Brussels Journal:

“Actuala structura numita Europol pare sa fie un KGB in stadiu initial. Ceea ce ma inspaimanta si mai mult e faptul ca acesta organizatie va avea puteri chiar mai mari decat ale KGB-ului. Membrii Europolului au imunitate diplomatica. Va puteti imagina un KGB cu imunitate diplomatica? Ei au dreptul de a ancheta 32 de forme de criminalitate – doua dintre ele fiind ingrijoratoare, una numita generic ‘rasism’ si alta numita ‘xenofobie’. Nici o instanta nu a definit precis acesti doi termeni. Un functionar al guvernului britanic mi-a spus ca acei care aduc obiectii in privinta imigratiei necontrolate din tarile lumii a treia, poate fi considerat drept rasist, iar cei care se opun integrarii europene pot fi priviti drep xenofobi.

[...] Ideologia de azi a Uniunii Europene este social-democratica, etatista, iar o mare parte din ea este de asemenea ‘corecta politic’. Am fost foarte atent cum aceasta ‘political correctness’ s-a raspandit devenind o ideologie opresiva. Dau exemplul numai faptul ca fumatul e interzis aproape peste tot. Uitati-va cum un pastor suedez a fost pus sub acuzatie timp de cateva luni pentru ca a spus ca Biblia nu aproba homosexualitatea. In Franta, dar si in alte tari, sunt votate legi impotriva ‘homofobiei’. In Anglia ‘discursul care incita la ura’ e condamnat penal.. si asa mai departe. Toate aceste fapte, privite in perspectiva, arata o introducere sistematica a unei ideologii care poate fi intarita de masuri represive. Aparent asta ar fi rolul Europol. Pentru mine, aceasta organizatie e foarte suspecta. Eu stiu cum se creeaza Gulagul.”

[3] Despre Clauza Instituirii acestui Prim Amendament.

[4] In sistemul politic american, la nivel federal, pentru ca un proiect sa devina lege, trebuie sa fie aprobat cu majoritate simpla in ambele camere ale Congresului (Camera Reprezentantilor si Senat) si apoi promulgat de Presedintele SUA. O lege aprobata in Congres, dar respinsa prin veto de presedinte, se intoarce in Congres impreuna cu motivarea scrisa a veto-ului. Legislativul federal poate fie incerca rasturnarea veto-ului prezidential, caz in care are nevoie de o majoritate de 2/3 la vot (foarte greu de obtinut), fie este obligata sa modifice legea in sensul cerut de presedinte. Asemanator decurge si procedura veto-ului statal, unde Guvernatorul se poate opune legilor votate de legislativul local. Cititi mai multe despre parcursul unui act legislativ la Cum devine un proiect, lege.

LEGISLATIA “INFRACTIUNILOR DE URA”: O AUTORIZATIE PENTRU VIOLAREA PRIMULUI AMENDAMENT

de Alan Sears, 2 octombrie 2007

Protejeaza Congresul victimele care nu trebuie sau urmareste un fals dusman? Poate amandoua, cu acest proiect de lege pentru pedepsirea asa-ziselor “infractiuni de ura”, aprobat saptamana aceasta [29 septembrie, n. red.] de catre Senatul american, la staruinta puternica a senatorului de Massachusetts Ted Kennedy (Democrat).

In aparenta, aceasta noua lege are ca tinta acordarea protectiei federale acelor indivizi care, foarte probabil, se afla in pericol in preajma semenilor lor. Dar mobilul prim al acestui proiect de lege are o perspectiva extrem de limitata asupra a ceea ce inseamna “ura”, in stil american.

Democratii din Camera Reprezentantilor s-au aratat foarte permisivi, inca inainte ca proiectul de lege sa fi parasit comisia lor juridica. Au neglijat faptul ca deja legea federala interzice actele de violenta impotriva indivizilor pe considerente de rasa, religie, culoare sau origine nationala. Au neglijat si numeroasele legi statale care pun sub acuzare astfel de “infractiuni de ura”.

Democratii au dat cu piciorul eforturilor republicanilor de a extinde protectia legii asupra unor tinte permanente ale actelor de violenta ca de exemplu, femeile insarcinate, persoanele in varsta, politistii sau personalul militar.

Prin urmare, daca aceasta legislatie nu isi propune sa opreasca “infractiunile de ura” (si nici o lege nu poate realiza acest lucru)…
… si nu e vorba de a crea legi necesare (unde e nevoie de ele, legile acestea exista deja)…
… si nu e vorba nici de extinderea legilor deja existente ca sa protejeze o paleta cat mai larga posibil de potentiale victime (Democratii din comisie au anulat aceasta idee)…
… despre ce e vorba in aceasta lege a “infractiunilor de ura”?

Mai intai, despre pedepsirea credinciosilor traditionalisti care indraznesc sa se opuna comportamentului homosexual.

Asediul cultural la scara larga nu functioneaza. Cu toata presiunea pentru “acceptare” promovata de televiziune si industria filmului, pe canalele de televiziune prin cablu si in jurnalele de stiri, in revistele mondene, in cotidianele de stiri si pe site-uri de web… un segment semnificativ al poporului american [...] inca refuza sa simpatizeze comportamentul homosexual sau sa fie de acord cu casatoria intre persoane de acelasi sex. Nu vor sa accepte ca ceva ce Biblia condamna ar fi, de fapt, acceptabil din punct de vedere moral.

Cred ei oare ca aceia care practica imoralitatea ar trebui batuti, biciuiti, torturati sau impuscati? Nu. Cred ei oare ca ar trebui acestia sa fie izgoniti si umiliti in public? Nu. Vor ei oare sa ii vada pe cei care practica sodomia, batjocoriti si persecutati pentru alegerea lor? Nu.

Dar nici nu vor considera credinciosii ca un anumit lucru e in regula, daca Dumnezeu a spus ca nu e. Nici nu vor sta nepasatori in timp ce copiii lor sunt invatati sa admire, sau poate sa si experimenteze comportamentul homosexual. Si nu vor incepe sa re-editeze Biblia ca ea sa spuna numai ce vor sa auda oamenii.

Acest lucru ii pune in conflict cu cei care insista in promovarea agendei homosexuale, inclusiv, din pacate, in Congresul american.

Prin urmare, crestinilor trebuie sa li se inchida gura. Tocmai aici intervine legea “infractiunilor de ura”. Este, in consecinta, un “calus Congresional” aplicat oricarui individ care ridica o obiectie publica semnificativa vizavi de comportamentul homosexual.

Democratii au spus-o clar. Introducand proiectul de lege pe 20 martie, John Conyers, democrat din Michigan, membru al Camerei Reprezenantilor, l-a descris ca pe un efort de a “asigura drepturile si protectia de baza a indivizilor astfel incat sa fie protejati de atacuri bazate pe orientarea lor sexuala.” Cum legislatia include “intimidarea” ca fiind o forma de violenta, in curand lovirea unei femei insarcinate va fi o infractiune mai usoara decat criticarea in public a comportamentului homosexual.

Republicanii din Comisia Juridica a Camerei au incercat sa reteze acest travesti prin adaugarea unui amendament care sa protejeze drepturile credinciosilor. Amendamentul, propus de congresmanul Mike Pence (Indiana), preciza ca “nimic din aceasta sectiune nu limiteaza libertatea religioasa a oricarei persoane sau grup sub Constitutie”. Toti democratii au votat impotriva acestui amendament, care a fost respins.

De necrezut, Caroline Fredrickson, directorul Biroului din Washington al American Civil Liberties Union numeste noua lege “o piatra de hotar, atat pentru drepturile Primului Amendament cat si pentru drepturile civile”. Numai ACLU (si co-conspiratorii din Congres apropiati acesteia) putea sa declare o legislatie care violeaza atat de fatis Constitutia ca pe un triumf al Primului Amendament.

Si nu gresesc: aceasta lege e neconstitutionala. Exact cum scria, recent, fostul Ministru al Justitiei, Edwin Meese, “Congresul are competenta judiciara constitutionala expresa asupra a doar trei infractiuni: tradare, fals si piraterie in largul marii. Intrucat guvernul federal are puteri limitate si clare, Congresul trebuie sa gaseasca autoritate in alte clauze constitutionale pentru a putea federaliza anumite infractiuni.” Altfel, sustine Meese, “asemenea acte ar viola principiile federalismului, Al Zecelea Amendament sau alte limite structurale ale Constitutiei.”

De fapt, nu exista o asemenea autoritate… astfel incat Congresul a decis ca aceasta violare a Constitutiei este acceptabila. Membrii sai rescriu legea, in mod evident pentru a se incadra in cerintele extreme si inflexibile ale celor care constituie baza lor de putere, corecta politic.

Dar sa nu ii lasam sa ne pacaleasca cu pretinsa incercare de a stopa “infractiunile de ura”. Ceea ce vor, de fapt, e ca sustinatorii lor cei mai sonori sa continue sa verse bani in vistieriile lor. Si pot obtine acest lucru, votand pentru reducerea la tacere a celor care se opun comportamentului homosexual.

Nu vor reusi. Unele tribunale le pot da castig de cauza. Cativa crestini pot fi intimidati. Dar la final, problema acestor politicieni este cu Dumnezeu. Si lui Dumnezeu nu-i poti pune calus.

Alan Sears, fost procuror federal in Departamentele de Justitie si Interne in timpul administratiei Reagan, este actualul presedinte al Alliance Defense Fund, organizatie care "apara dreptul de a asculta si spune Adevarul". Co-autor, impreuna cu Craig Osten, al cartii "The ACLU vs. America: Exposing the Agenda to Redefine Moral Values" (ACLU contra America: Deazvaluind agenda redefinirii valorilor morale) si "The Homosexual Agenda: Exposing the Principal Threat to Religious Freedom" (Agenda homosexuala: Dezvaluind principalele amenintari asupra libertatii religioase). Articol aparut in publicatia conservatoare Townhall.com in octombrie 2007.

LEGISLATIE NECONSTITUTIONALA AMENINTA LIBERTATEA

Ron Paul, 7 mai 2007

Saptamana trecuta, Camera Reprezentantilor a manifestat dispret pentru Constitutie si libertatea individuala, ratificand HR 1592, un act normativ ce creeaza noi programe federale pentru combaterea asa numitelor “infractiuni motivate de ura”.

Legislatia defineste infractiunea motivata de ura ca fiind un act de violenta comis impotriva unui individ datorita rasei, religiei, originii nationale, sexului, orientarii sexuale, propriei perceptii a identitatii sexuale, sau invaliditatii victimei. Legile federale pentru combaterea crimelor motivate de ura violeaza limitarile impuse puterii federale de catre Amendamentul al Zecelea [nota tr: Textul acestui Amendament al Constitutiei SUA: “Puterile ce nu sunt delegate Statelor Unite de catre Constitutie, nici interzise statelor de aceasta, sunt rezervate Statelor respectiv, sau oamenilor.”]. Aceleasi legi pot de asemenea viola garantata libertate a expresiei si religiei din Primul Amendament, incriminand acel discurs pe care birocratii federali il definesc ca fiind “incarcat de ura”.

Nu exista nici o dovada ca guvernele locale dau gres in a-i captura si aduce in fata legii pe infractorii motivati de prejudecati, prin comparatie statistica cu prinderea si judecarea celor vinovati de alte infractiuni. De aceea, noile legi nu vor reduce semnificativ nivelul infractional. In loc sa sporeasca eficienta fortelor de mentinere a ordinii, legile nou votate submineaza egala justitie sub pavaza legii, cerand acestor forte si ofiterilor sistemului judiciar sa acorde prioritate investigarii si urmaririi penale a crimelor motivate de ura. Bineinteles, toti oamenii decenti ar trebui sa condamne actele infractionale motivate de prejudecati. Dar de ce ar trebui tratata victima unei agresiuni ca cetatean “second class” de catre sistemul legal, doar pentru ca agresorul sau a fost motivat de lacomie in loc de ura?

HR 1592, precum toate legile din categoria “hate crime”, impune o sentinta mai lunga asupra unui infractor motivat de ura decat asupra unuia care comite aceeasi abatere, dar cu o motivatie diferita. Sentintele prelungite datorate motivatiei merg dincolo de actele in sine; anumite ganduri ajung astfel sa fie considerate o infractiune. Incriminarea pana si a celor mai detestabile prejudecati – contrar actelor criminale cu premeditare – este incompatibila cu o societate libera.

HR 1592 ar putea duce la cenzura federala a discursului religios sau politic, pe motiv ca acesta incita la ura. Legile “hate crime” au fost folosite sa inabuse exprimarea libera si chiar libera practica a religiei. Spre exemplu, o astfel de lege in Pennsylvania a fost folosita pentru a da in judecata pasnici demonstranti religiosi justificandu-se ca lectura lor publica a Bibliei ar putea incita la violenta [nota red.: si in unele tari europene se fac presiuni din partea lobby-ului international al homosexualilor pentru incriminarea ca “delict de ura” a citirii in public a unor pasaje biblice, considerate “hate speech”]. Unul dintre sustinatorii HR 1592 a recunoscut ca aceasta legislatie ar putea permite guvernului sa puna calus unui predicator daca vreunul dintre enoriasii sai comite o infractiune motivata de ura. Mai multe dovezi ca aceste legi duc catre cenzura au aparut recent cand un membru al Congresului a sugerat ca Federal Communications Commission sa interzica asa numitul “hate speech” transmis pe calea undelor.

Aceste legi violeaza nu numai Primul Amendament, ci si pe al Zecelea. Asa cum se specifica in Constitutia Statelor Unite, exista numai trei infractiuni federale: pirateria, tradarea si falsificarea. Toate celelalte aspecte ale criminalitatii sunt lasate pe seama legislatiei statale. Orice legislatie federala pe probleme criminalistice, care nu trateaza aceste trei chestiuni, uzurpa autoritatea statului local asupra legii si avanseaza si mai mult procesul de transformare a statelor in simple unitati administrative ale guvernului federal.

Deoarece legile federale “hate crime” incrimineaza gandurile, acestea sunt incompatibile cu o societate libera. Din fericire, Presedintele Bush s-a angajat sa respinga prin veto HR 1592. Binenteles, voi vota in sprijinul veto-ului prezidential.

Dr. Ron Paul, congressman american conservator, unul din principalii avocati ai libertatilor in politica de astazi, abordeaza in discursurile sale publice teme precum: limitarea prin Constitutie a puterilor guvernului, taxele scazute, piata libera si reintoarcerea la politici monetare bazate pe echivalenta monedei in aur. Dr. Ron Paul este cunoscut pentru faptul ca nu voteaza niciodata o masura in plen daca masura in cauza nu este in mod expres autorizata de Constitutia SUA. Mai multe aici.

Suplimentar: The Thought Police: What the Hate Crimes Law Would Do.