James Bamford [cititi episodul anterior...]

Episodul VI. TRIUMFUL CABALEI

Curand dupa transmisie, David Szady a decis sa protejeze investigatia inainte ca Franklin sa mai poata strecura si alte informatii. Agentii l-au confruntat pe Franklin cu apelul telefonic inregistrat si l-au presat sa coopereze intr-o operatiune indreptata spre AIPAC si membrii echipei lui Feith din Pentagon. Franklin, amenintat cu perspectiva unor ani grei de detentie, a acceptat. Pe data de 4 august 2005, Rosen si Weissman au fost inculpati, iar in 20 ianuarie 2006, Franklin, care a pledat vinovat, a fost condamnat la 12 ani si sapte luni de inchisoare. In speranta de a-si reduce pedeapsa, el a fost de acord sa depuna marturie impotriva fostilor oficiali AIPAC. Procesul va avea loc in toamna aceasta.

Pana acum, Franklin este singurul membru acuzat din echipa lui Feith. Lipsa altor inculpari demonstreaza cat de infricosator de usor este pentru un mic grup de oficiali guvernamentali sa-si uneasca fortele cu agenti ai unor puteri straine pentru a-si implica tara intr-un razboi dezastruos.

Cel mai important dintre cei care au scapat de inculpare este co-conspiratorul Ahmed Chalabi. Chiar si cei mai inalti oficiali republicani il suspecteaza de joc dublu: “N-as fi surprins sa aflu ca a spus iranienilor fapte, probleme, orice din ce n-am fi vrut ca ei sa stie”, spune Chris Shays, presedintele subcomitetului Camerei Reprezentantilor [camera inferioara a legislativului american, n. red.] pentru securitate nationala. Pana acum FBI-ul nu a reusit nici macar sa-l interogheze pe Chalabi in cazul de spionaj. In luna noiembrie a anului trecut, cand Chalabi s-a intors in Statele Unite pentru o serie de cuvantari si evenimente media, FBI-ul a incercat sa-l ia la intrebari. Dar, intrucat se afla sub protectia Departamentului de Stat in timpul vizitei sale – conform unor surse din Departamentul de Justitie – cererea biroului a fost respinsa.

“Chalabi umbla de colo-colo spunand ‘n-am nimic de ascuns’”, spune un inalt oficial FBI. “Dar, in acelasi timp, se foloseste de Departamentul de Stat pentru a ne tine la distanta. Si noi trebuie sa ne tinem gura”.

In cele din urma, munca lui Franklin si a altor membri ai unitatii secrete a lui Feith a avut efectul scontat. Urzind in culise, membrii Biroului pentru planuri speciale au avut succes in angajarea Statelor Unite pe fagasul razboiului cu Iran. Intr-adevar, de la realegerea lui Bush, acesta nu si-a ascuns dorinta de a vedea Teheranul cazand. Intr-un discurs victorios, la inaugurarea celui de-al doilea mandat, rostit in ianuarie 2005, vicepresedintele Dick Cheney a avertizat fara perdea ca Iranul e “chiar in capul” listei “zonelor cu probleme” a administratiei – si ca Israelul “ar putea foarte bine sa decida sa actioneze primul” prin atacarea Iranului. Israelul, a adaugat vicepresedintele intr-o lovitura bine tintita la adresa moderatilor, ar “lasa, dupa aceea, restul lumii sa se ocupe de curatarea mizeriei diplomatice”.

In ultimele sase luni, administratia Bush a adoptat aproape toate pozitiile radicale sugerate de cabala razboiului din Pentagon. In luna mai, ambasadorul SUA la Natiunile Unite, John Bolton, a vorbit la conferinta anuala AIPAC, avertizand ca Iranul “trebuie sa fie facut sa realizeze ca, daca isi continua drumul pe calea izolarii internationale, vor exista consecinte tangibile si dureroase.” Pentru a-si intari afirmatiile dure, Departamentul de Stat cheltuie 66 milioane de dolari pentru a promova schimbari politice in interiorul Iranului – sponsorizand acelasi soi de dizidenti care au ajutat la impingerea Statelor Unite in razboiul cu Irakul. “S-ar putea sa nu infruntam o provocare mai mare decat cea venita din partea Iranului”, declara Secretarul de Stat Condoleezza Rice.

In plus, Departamentul de Stat si-a intarit echipa de specialisti in problema iraniana, marind-o de la doi oameni la zece, a angajat mai multi vorbitori de persana si a pregatit opt unitati de spionaj din tari straine pentru a se concentra asupra Iranului. Strategia Nationala pentru Securitate a administratiei – documentul care traseaza prioritatile strategice ale Statelor Unite – numeste acum Iranul drept tara care ameninta cel mai mult interesele Statelor Unite.

Schimbarea in politica oficiala i-a incantat pe fostii membri ai cabalei. Pentru ei, razboiul din Liban reprezinta ultimul pas in planul de a transforma Iranul in urmatorul Irak. Ledeen, scriind in editia National Review din 13 iulie, de-abia se mai putea abtine. “Mai repede, va rog” indemna el Casa Alba, argumentand ca de-acum razboiul ar trebui preluat de armata Statelor Unite si extins in toata regiunea. “Singura cale prin care vom castiga acest razboi este sa distrugem regimurile din Teheran si Damasc, iar acestea nu vor cadea ca rezultat al luptelor dintre teroristii lor din Gaza sau Liban, pe de o parte, si Israel de cealalta. Doar Statele Unite o pot duce la capat”, a concluzionat el. “Nu exista alta cale”.

Sfarsit

James Bamford este autorul lucrarii “A Pretext for War: 9/11, Iraq and the Abuse of America’s Intelligence Agencies.” Analiza sa pentru Rolling Stone, “The Man Who Sold the War”, a castigat premiul “National Magazine Award” pentru reportaj pe anul 2006.