AlterMedia România
AlterMedia România: “Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona” (A. Einstein)
ezln

Ion Caramitru, acuzat de relatii cu Securitatea, MI 6 si KGB

October 9th, 2007 · Comentati (3 Comentarii)

Email This Post Print This Post

pino1.jpgION CARAMITRU, poreclit Pino, presedintele UNITER de 17 ani, face parte din gruparea interesanta prezenta in egala masura atat pe langa nomenclatura comunista cat si pe langa cea post-comunista. Daca inainte de 1989, Ion Caramitru era (si el) un favorit al lui Gogu Radulescu – cu tot ceea ce insemna el, de la CPEx al PCR la KGB – dupa 1989 el a ramas un actor favorit; al tuturor regimurilor. In decembrie 1989 se remarca drept cel care a declansat distrugerea Bibliotecii Centrale Universitare (cu tot cu mai multe manuscrise ale lui Mihai Eminescu) si a Muzeului National de Arta. In timpul Pietei Universitatii – 1990, ca membru de vaza al FSN, el a ramas in memoria manifestantilor drept cel care s-a opus unei intalniri televizate intre liderii demonstratiei si conducerea FSN, ceea ce l-a determinat pe Ion Iliescu sa emita celebra “atunci sa fiarba in suc propriu”, cu referire la protestarii anti-comunisti si grevistii foamei. Ca si in cazul altor agenti de influenta ai unor puteri straine, daca la prima vedere cazul Ion Caramitru pare ca intra in sfera de interese a Marii Britanii, tinand cont de istoria zbuciumata a MI6 si razboiul pierdut de lorzi cu inteligentele nefaste ale KGB, credem ca mai curand, si in acest caz, victoria nu apartine nici Coroanei Britanice nici Romaniei.

In “Interesul public”, jurnalistul de investigatii Dan Badea vine cu o noua ancheta cu implicatii adanci in increngatura jocurilor operative ante-decembriste dintre KGB, MI 6 si Securitatea romana. In acelasi interes, public, venim si noi cu cateva amanunte. Din sursele Civic Media, Ion Caramitru, pe care Securitatea il lasase in anii ‘67-’68 sa circule nestingherit pe la diverse receptii diplomatice (ca si pe Andrei Pippidi, de exemplu), a fost curtat de catre serviciile de informatii ale Marii Britanii, reprezentate stralucit in Romania de catre John Villiers. Ministru consilier pe probleme culturale al Ambasadei Marii Britanii, John Villiers, care provine dintr-o veche familie cu sange regal, impreuna cu sotia sa, Miranda, se pare ca au iubit realmente Romania. Dupa plecarea de la post, se spune ca Villiers, desi a ajuns seful spionajului britanic pe o parte a Asiei, cu rezidenta la Singapore, a ramas atasat Romaniei si problematicilor Europei de Est. Cat au stat aici, cei doi au incercat sa contureze un proiect britanic, interferat si preluat apoi de catre serviciile de informatii rusesti. Proiectul consta in crearea si incurajarea unei miscari intelectuale de disidenti.


Ca sa intelegeti mai bine serparia, va semnalam ca majoritatea disidentilor formati de KGB si “incurajati” prosteste si de alte servicii occidentale au ajuns in functii de control dupa 1989. Unul dintre aceste noduri ale Retelei de celule este format de Grupul pentru Dialog Social. Care este legatura intre GDS, conspiratorii KGB si MI 6? Ei bine iata una: cu toate ca „Dennis Deletant, care lucra la School of East European Studies, era inclinat sa creada ca orice ajutor extern dat dizidentilor romani ar avea consecinte regretabile“, dupa cum se confeseaza ziarista Jessica Douglas-Home, colaboratoare la publicatii precum The Guardian, The Telegraph, The Times ori Wall Street Journal, aceasta a facut, in anii ’80, citeva calatorii de documentare in tari aflate in spatele Cortinei de Fier, printre care si Romania. Scopul era de a cunoaste intelectuali disidenti si a-i sprijini in rezistenta lor impotriva regimului comunist, dupa cum constata si o cercetatoare a fenomenului, Carmen Andras, citata de Observator Cultural (o revista de propaganda a neo-kominternismului).

Jurnalista trimisa la inaintare, in prospectie, este “ajutata”, in aceasta intreprindere riscanta, de intelectuali romani ce ii fusesera recomandati, printre care Mariana Celac (sotia lui Mihai Botez, plecat deja in Statele Unite), careia ziarista ii impartaseste planul de a fonda o „universitate clandestina“, o retea de intelectuali romani si occidentali, in care Mariana Celac urma sa „indeplineasca rolul de punct focal“.

Iata ce ne mai reda Carmen Andras: Jessica Douglas-Home se intilneste din nou cu Mariana Celac, care isi exprima entuziasmul pentru planul de colaborare culturala romano-britanica dincolo de Cortina de Fier: „In cele din urma, am discutat problemele de mediu ale Romaniei, care erau catastrofale chiar si in comparatie cu standardele est-europene. Mariana dorea sa-l prezinte pe ecologul britanic Tom Burke lui Ion Iliescu, pe care mi-l descrisese drept un om «interesant», fost ministru al apelor, cazut in dizgratie, si care conducea acum o editura obscura din Bucuresti, Editura Tehnica. Mariana credea ca ar fi bine ca Burke sa-i scrie lui Iliescu, explicindu-i ca a citit un articol al acestuia despre poluarea apelor si ca ar fi incintat sa faca un schimb de idei. Potrivit spuselor ei, Iliescu era ingrozit de ceea ce vazuse in calitate de ministru si cauta cai de iesire din aceasta situatie nefericita, fara sa poata fi insa indicat drept cel care a stirnit intreaga poveste. Toate acestea au fost discutate in soapta, in bucataria Marianei. Apoi, mi-a scris pe o bucatica de hirtie ca se vorbea despre Iliescu ca posibil succesor al lui Ceausescu… Familia Marianei avea unele legaturi cu Iliescu (fratele ei, de pilda, a devenit ambasador in Marea Britanie), dar, desi mintea ma sfatuia sa fiu precauta, inima imi spunea ca ea era de partea ingerilor“… A ingerilor cazuti, am putea spune noi.

Cine este Mariana Celac, propagandista lui Iliescu-KGB pe vremea lui Ceausescu? Pai, pe langa faptul ca este membra fondatoare a GDS, ca “punct focal”, ea mai este, dupa cum ati inteles, fosta sotie a lui Mihai Botez si sora lui Sergiu Celac. Despre Mihai Botez, puteti auzi destule. Ce stim sigur este ca a fost prima alegere a lui Ion Iliescu pentru pozitia de ambasador al Romaniei la ONU si apoi in SUA, in timp ce Sergiu Celac a fost primul ministru de Externe al Guvernului FSN si, apoi, timp de sase ani, ambasador in… Marea Britanie. Sergiu Celac nu a fost insa, inainte de 1989, numai traducatorul lui Ceausescu in timp ce se plimba in caleasca cu Regina, la Londra. Despre Sergiu Celac orice apropiat al serviciilor de informatii o sa-si spuna parerea destul de transant: agent al Moscovei. Tatal lui Sergiu si al Marianei a fost de altfel primul prefect al Craiovei in perioada sovietizarii si apoi, membru al Comitetului de Stat al Planificarii. Simpatia lor pentru Ion Iliescu venea, asadar, pe linie de serviciu. De altfel, fidelitatea membrilor GDS - majoritatea dintre ei nomenclaturisti comunisti si kominternisti – fata de Iliescu-KGB a fost aratata si in anul 2000 cand au lansat “Apelul pentru democratie” rezumat prin imboldul tovarasesc “Votati-l pe Iliescu!”.

Ca sa ne intorcem la Pino si traseele lui, trebuie amintit si faptul ca proiectul britanic penetrat si apoi preluat de rusi prevedea printre altele si infiintarea unei Fundatii culturale romano-britanice. Aceasta s-a constituit pana la urma si poarta numele „Mihai Eminescu“ la sugestia avocatei si ziaristei Christine Stone, sotia istoricului Norman Stone, care isi petrecuse luna de miere in Romania, dupa cum scrie ziarista Jessica Douglas-Home. Au acceptat sa faca parte din aceasta fundatie: istoricul Mark Almond de la Oxford, istoricul Noel Malcolm, bun vorbitor de limba romana, de la Cambridge, John si Miranda Villiers, care petrecusera multi ani in Romania, John Laughland de la Sorbona, a carui mama era romanca. S-au mai alaturat: scriitorul Paddy Leigh Fermor, Yehudi Menuhin, Hugh Trevor-Roper, Serban Cantacuzino, istoricul Demetri Obolensky de la Oxford, George Urban, sovietolog si seful postului de radio Europa Libera, si George Walden, membru al Parlamentului. Lista completa a fondatorilor “The Mihai Eminescu Trust”, pusa sub inaltul patronaj al HRH Printul de Wales, este: Serban Cantacuzino, James Cellan Jones, Lord Dacre, Timothy Garton Ash, Zac Goldsmith, Anthony Hobson, Patrick Leigh Fermor, Sir Yehudi Menuhin, Lord Norwich, Professor Sir Dimitri Obolensky, Sir Steven Runciman, John Villiers, George Walden Kim Wilkie. “Trustees” sunt Jessica Douglas-Home (presedinte), Noel Malcolm, Mary Walsh. Si, Consultanti, Jeremy Amos, Tom Blinkhorn, Caroline Fernolend, Rodney Leach si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ion Caramitru. Culmea ridicolului, chiar cel care a contribuit la distrugerea mai multor manuscrise originale ale lui Mihai Eminescu. Fundatia merge bine si acum. Pacat de atentia acordata de Coroana agentului de scena si actorului bun la toate al regimurilor comuniste si post-comuniste. (Civic Media)

Cititi investigatia lui Dan Badea

Tags: Coruptie · Politica/Servicii secrete

3 responses so far ↓

  • 1 sharon // Oct 10, 2007 at 4:00 am

    Buna Dimineata Romania !!!

    Dupa 17 ani v-ati dat seama ca actorasul in pulovar care se batea pe umeri cu mai marii,parte din tabloul de la televiziune in care aparea clasa muncitoate ,femeile,un soldat,un militian,un intelectual si un taran stand drepti,linistiti si plini de importanta cand televiziunea era “atacata” de teroristi,actorul “revolutiei ” era securist….?????

    buna dimineata ,poate surprizele abea incep….!!!!

  • 2 Marius // Oct 10, 2007 at 4:03 pm

    M-am uitat peste “investigaţia” lui Dan Badea. Întreaga investigaţie se bizuie pe o singură sursă, un securist care nu-şi dă numele real, deci refuză să-şi asume responsabilitatea pentru afirmaţiile făcute, şi despre care chiar Badea spune că are o “disponibilitate parţială şi atent calculată” de a oferi informaţii. Eu sînt în general sceptic faţă de informaţii venite de la foşti securişti care-şi păstrează anonimatul şi “calculează atent” ce anume informaţii să dea. Informaţiile din articolul lui Badea sînt şi vagi pe deasupra, se vorbeşte mai mult despre un unchi sau mentor spiritual a lui Caramitru, decît de Caramitru însuşi. Acel unchi sau mentor spiritual ar fi fost contactat de KGB, dar Caramitru nerecunoscătorul îşi părăsise mentorul. Reiese deci că trebuie să-l blamăm pe Caramitru pentru că era nerecunoscător faţă de agenţii KGB.
    De la revoluţie mi-l amintesc pe Caramitru strigînd “Opriţi focul!”, nu “Porniţi focul!”. Învinuirea lui Caramitru de distrugerea Bibliotecii Universitare nu e dovedită. Din contră, se pare că Caramitru a fost printre primii care şi-a dat seama că se trage aiurea.
    Dacă se va continua cu învinuiri în dreapta şi în stînga, fără dovezi serioase, legate de legături cu servicii secrete, în curînd acest tip de acuzaţii se vor devaloriza, nu vor mai fi luate în serios, spre bucuria celor care cu adevărat au ceva de ascuns în această problemă.

  • 3 Bergmann // Jan 19, 2008 at 4:03 pm

    Nu sunt neaparat un admirator al talentelor politice ale domnului Caramitru. Ma vad insa obligat sa-l absolv pe dl. Caramitru de vina incendierii bibliotecii Universitare: in acea seara de decembrie ma gaseam chiar linga TAB-ul din coasta Bibliotecii, cand un “civil” a “observat” ca din mansarda acesteia s-ar trage. Un ofiter (?) de langa TAB a dat atunci ordin sa se traga cu trasoare in oberlicht-urile
    Bibliotecii. Comentariul “civilului” a fost: “Parliti-le mustatile sobolanilor”. De pe TAB s-a tras pana cand au iesit fum si flacari din Biblioteaca. Ca martor ocular pot sa certific ca dl. Caramitru nu a spus niciodata sa se traga in Biblioteca Universitatii. Ordinul a venit de la “civilul” de langa TAB si de la ofiterul de pe acesta.

    Calin Munteanu, Austria

Leave a Comment