Raportul de mai jos, realizat de Altermedia, doreste sa infatiseze partidul nationalist flamand “Interesul Flamand”, asa cum este, curatat de invectivele pe care presa aservita din Europa i le arunca de cativa ani, de cand a devenit cel mai important partid din Flandra.

“Cu totii stim de ce sistemul belgian ne uraste. Ne uraste pentru ca suntem o amenintare la adresa puterii sale.” (Frank Vanhecke, presedintele Vlaams Belang, la Congresul de constituire a noului partid, 14 noiembrie 2004)

“Ce s-ar intampla daca flamanzii ar deveni majoritari in Camera Reprezentantilor?” “Ar fi sfarsitul Belgiei.” “Dar aceasta ar insemna o conducere dupa reguli democratice!” “Democratia ar insemna sfarsitul Belgiei.” (Dialog intre un jurnalist de la Het Laatste Nieuws si Elio Di Rupo, liderul socialistilor valoni.)

.

1. SCURT ISTORIC

“Blocul Flamand” (Vlaams Blok) a fost fondat in 1977 sub numele initial de “Partidul National Flamand” (Vlaams Nationale Partij) de membri demisionari ai “Uniunii Poporului” (Volksunie), partid nationalist belgian succesor al “Uniunii Poporului Flamand Crestin”. Printre fondatori s-au numarat si personalitati politice si militante precum Lode Claes sau Karel Dillen. Odata cu prima participare la alegeri generale, in 1978, a fost adoptat noul nume, “Blocul Flamand”.

Dupa o perioada de stagnare pe durata anilor ‘80, in deceniul urmator partidul a crescut constant in preferintele electoratului, formandu-si o imagine de “unic partid de opozitie reala”, prin concentrarea in special pe subiecte precum imigratia, siguranta cetateanului, multiculturalismul si promovand infiintarea unei republici flamande cu capitala la Antwerp.

Istoricul recent

In aprilie 2004, “Centrul pentru egalitatea sanselor si lupta contra rasismului”, un ONG infiintat si controlat de guvernul belgian, actioneaza in justitie “Vlaams Blok”, acuzand partidul ca incalca legea anti-rasism infatisand, in mod regulat, strainii drept “criminali care iau painea de la gura muncitorilor flamanzi”. Pe 21 aprilie, Curtea de Apel din Ghent declara VB “o organizatie criminala, un grup care instiga, in mod manifest si repetat, la discriminare si segregare.” In acelasi timp, Curtea din Ghent amendeaza cu sume uriase trei organizatii non-profit, pentru “vina” de a fi colaborat cu Vlaams Blok.

La scurt timp dupa pronuntarea deciziei din luna aprilie, partidul obtine nu mai putin de 1 milion de voturi la alegerile din iunie, adica 24,1% din voturile din Flandra, locul 2 dupa cartelul electoral “CD&V/N-VA” (social-crestin) [despre sistemul politic belgian vezi notele de final]. La succesul “Blocului” a contribuit si manevra abila a mai multor miscari valone de dreapta, in frunte cu “Nation” care, in ciuda divergentelor ce le separau de nationalistii flamanzi, decid sa nu prezinte liste si chiar sa isi indemne simpatizantii sa voteze “Vlaams Blok”, pentru a-i da acestuia sansa de a deveni cea mai importanta formatiune politica flamanda.

Devenit principal partid de opozitie, VB continua sa creasca in mod constant in preferintele electoratului.

Dizolvarea “Blocului”

Pe 9 noiembrie 2004, judecatorii Curtii Supreme de Justitie a Belgiei confirma, la apel, verdictul Curtii din Ghent, decizand neconstitutionalitatea celui mai important partid din Flandra.

In aceasta situatie, conducerea nu are alta optiune decat sa dizolve partidul in cel mai scurt timp, in caz contrar, orice membru al sau fiind pasibil de a fi pedepsit pentru apartenenta la un astfel de grup [vezi Anexa]. “Astazi, partidul nostru a fost ucis, nu de catre electorat ci de judecatori. Vom pune bazele unui nou partid. Pe acesta, Belgia nu va putea sa-l ingroape. El va ingropa Belgia,” a declarat cu aceasta ocazie liderul Frank Vanhecke.

Intrunit 5 zile mai tarziu, la Antwerp, Congresul National al “Blocului” voteaza desfiintarea formatiunii si, totodata, constituirea unui nou partid, “Interesul Flamand” (Vlaams Belang), care prelua denumirea publicatiei oficiale si initialele fostului partid, propunandu-si sa continue platforma “Blocului”, mai putin “Planul celor 70 de pasi” (vezi pct. 3 din “Doctrina”).

Cotidianul Le Soir nota ca discursurile rostite in cadrul congresului au fost deseori intrerupte de ovatii si strigate ca “Eigen volk eerst!” (Poporul nostru inainte de toate – deviza “Vlaams Blok”) si “Belgie barst!” (Belgia sa crape!).

Procesul impotriva “Blocului Flamand” a fost vazut in anumite cercuri ca unul politic, inspirat si incurajat de sistemul juridic belgian. Parlamentul federal a schimbat chiar Constitutia pentru ca VB sa poata fi condamnat [vezi notele si Anexa]. Avocatii partidului au acuzat, la randul lor, existenta unor legaturi de interese intre procurorul-acuzator Marc Timperman si premierul belgian, Guy Verhofstadt.

O inedita marturisire apartine profesorului Lamine de la Katholieke Universiteit Leuven, fost membru si apropiat al conducerii partidului. Acesta a declarat ca, fondarea unei noi formatiuni fiind deja luata in calcul cu luni inainte, liderii “Blocului” au decis sa practice intentionat o aparare defectuoasa in proces, din motive de propaganda, stiind ca o condamnare ar aduce o crestere in popularitate noului partid. (Daca Lamine are dreptate, putem aprecia, dupa ultimele alegeri din 8 octombrie 2006, ca manevra a fost incununata de succes.)

Sicanele continua

In lunile care au urmat, in Parlamentul belgian s-a pus problema mentinerii sau anularii finantarii de la buget pentru “Interesul Flamand”, echivalenta, in Belgia, cu imposibilitatea continuarii activitatii. In cele din urma, Biroul largit al Parlamentului a hotarat mentinerea finantarii, hotarand ca Vlaams Belang nu este, in fapt, o formatiune noua, ci continuatoarea Vlaams Blok, care primise prin vot, inainte de dizolvare, 32 de fotolii parlamentare.

In ianuarie 2005, legislativul federal adopta o noua lege, care permite retragerea subventiilor publice partidelor considerate “nedemocratice” si care nu respecta Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Legea viza nedisimulat “Interesul Flamand” insa, deocamdata, intrucat prevederile ei nu se pot aplica retroactiv, VB continua sa primeasca cele doua milioane de euro la care are dreptul in fiecare an.

.

2. DOCTRINA SI PROGRAMUL POLITIC

Idei centrale: IDENTITATE, INDEPENDENTA, LIBERTATE INDIVIDUALA, DOMNIA LEGII.

Conform Manifestului sau, “Vlaams Belang” este un partid patriotic in slujba identitatii nationale si culturale a poporului flamand, care tinteste sa asigure ca organizarea si guvernarea statului sunt (co-)determinate de nevoia de pastrare a identitatii culturale si intereselor nationale ale poporului flamand.

“Statul este doar o structura, care, in concordanta cu principiul autodeterminarii, exista pentru a servi cetateanul”, se afirma in Manifest.

“Vlaams Belang” se defineste ca “partid nationalist de dreapta”, opus, in contextul semantic continental-european, stangii “centralist-etatiste” (notiuni diferite de dualismul “conservator” – “liberal” din spatiul anglo-saxon).

a. Independenta, identitate, limba olandeza

“Vlaams Belang” este expresia politica a vointei unui numar tot mai mare de flamanzi care sustin desprinderea pe cale pasnica a Flandrei de Belgia, un stat infiintat in 1830 de revolutionarii francezi si pe care flamanzii il considera artificial si dominat de minoritatea socialista valona (francofona).

“Cand va veti ridica pentru libertate, vom fi alaturi de voi”, este unul din mesajele partidului care face un obiectiv central din infiintarea unei republici flamande independente, pe teritoriul locuit de vorbitorii de limba olandeza, cu capitala la Brussels. Vorbitorii de olandeza reprezinta 60 la suta din populatia Belgiei, iar regiunea este cea mai bogata si prospera din tara.

[Observatie: Cu toate acestea, profilul alegatorului VB arata ca acesta rezoneaza mai degraba la modul in care partidul trateaza chestiunea imigratiei, multiculturalismului si securitatii cetateanului, decat la platforma pentru independenta. In fapt, unele sondaje arata ca majoritatea electoratului, chiar flamand, este favorabila mentinerii unitatii statale actuale.]

Limba este un element constitutiv ale identitatii culturale a poporului flamand, iar VB incurajeaza cooperarea stransa cu toti vorbitorii acesteia, inclusiv din Olanda si Flandra de Sud (municipalitatile de limba olandeza din nordul Frantei).

b. Europa si Uniunea Europeana

VB sustine cooperarea cu natiunile europene in spatiul civilizational si cultural comun, insa are o atitudine critica si sceptica fata de UE, pe care o considera un organism cu tendinte birocratice si interventioniste acolo unde suveranitatea popoarelor ar trebuie sa prevaleze. Totdata, partidul se opune categoric extinderii Uniunii dincolo de hotarele geografice ale Europei.

c. Integrarea strainilor

VB cere stoparea politicilor de promovare a multi-culturalismului si respinge ideea unei societati multiculturale, ceea ce inseamna ca nu flamanzii vor trebui sa se adapteze diferentelor, ci strainii. Partidul cere ca toti strainii care doresc rezidenta permanenta in Flandra sa fie obligati sa sustina un “examen de integrare” dupa ce in prealabil, au sustinut unul in tara lor de origine, pentru a demonstra ca poseda cunostinte de baza de limba olandeza si de cultura flamanda.

Fiecare strain rezident care nu va trece examenul, va fi obligat sa urmeze “cursuri de integrare” pe cheltuiala sa. Dupa doua incercari, daca nu va reusi la examinare, i se va impune o sanctiune cu caracter financiar, sau permisul de sedere ii va fi confiscat.

Dupa ce va fi trecut proba data in tara sa de bastina si examenul din Flandra, imigrantul mai trebuie sa fie supus unei anchete referitoare la gradul de integrare si la aptitudinea sa de a se integra, dupa care va semna un “contract de integrare” si depuna un “juramant de loialitate fata de Olanda”.

Esecul sau refuzul total al asumarii politicii de integrare va duce la repatrierea fortata a solicitantilor de rezidenta sau azil, cu exceptia cazurilor in care viata azilantilor ar fi amenintata in tarile lor de origine.

Platforma politica a VB mai prevede, la acest subiect:

- limitarea retelei moscheilor, scolilor coranice si asociatiilor de moschei, “in acord cu reprezentantii religiei islamice si respectand libertatea religioasa”;
- rezervarea unor spatii pentru moschei in afara oraselor “in asa fel incat sa se evite formarea de ghetouri”, iar imamii sa fie vorbitori de limba olandeza.

[Observatie: In 1992 conducerea partidului a prezentat un proiect de propunere intitulat "Imigratia: solutiile. 70 de propuneri pentru solutionarea problemei strainilor." (Immigratie: de oplossingen. 70 voorstellen ter oplossing van het vreemdelingenprobleem). Planul a fost sever criticat, intrucat a fost considerat in conflict cu Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului. In 1996 partidul a prezentat o noua versiune a documentului, afirmand ca aceasta este in deplina concordanta cu Conventia. Dupa 2004 noul partid "Vlaams Belang" a renuntat oficial la acest program.]

d. Libertatea individuala

- recunoaste fiintele umane ca persoane libere, se dedica protejarii cetateanului fata de orice forma de abuz al statului;
- respinge ideologiile care presupun “formarea” umanitatii si “ingineriile sociale”;
- traditia, virtutea si moralitatea, trebuie sa fie respectate si sunt elemente constitutive ale societatii viitorului;
- apara libertatea de expresie, dreptul la asociere, libertatea educatiei, libertatea de constiinta, dreptul la proprietate;
- se angajeaza sa respecte drepturile si libertatile garantate prin Conventia Europeana pentru Protectia Drepturilor Omului.

e. Familia

- considera ca familia cu copii este inima societatii umane, iar meritele sale sunt recunoscute prin casatoria intre un barbat si o femeie;
- apara si promoveaza familia traditionala;
- apara si promoveaza dreptul la viata.

f. Politica economica

- este una de tip liberal;
- taxe si impozite cat mai scazute posibil,
- impotriva risipirii banului public;
- incurajeaza si promoveaza libera initiativa economica;
- promoveaza solidaritatea sociala si participarea tuturor generatiilor la bunul mers al societatii.

g. Alte principii de baza ale doctrinei

- autoritatile trebuie sa garanteze legea si ordinea, toleranta zero fata de infractionalitate;
- sustine organizarea sociala pe principiul subsidiaritatii, adica ceea ce poate fi rezolvat eficient la un nivel de baza al societatii nu trebuie sa fie delegat unei autoritati anonime si aflate la distanta.

h. VB si comunitatea mozaica

Liderii nationalisti flamanzi se feresc in general sa abordeze subiecte care ar provoca sensibilitatea cercurilor evreiesti; mai mult, ei promoveaza ideea ca poporul evreu si cel flamand ar avea “interese comune in lupta cu islamul radical”. Desi in general evreii belgieni au reticente fata de VB, acest tip de discurs le atrage un oarecare sprijin electoral din partea unor cercuri ultra-religioase mozaice.

.

3. REZULTATELE IN ALEGERI

Dupa prestatii modeste la scrutinele din 1978, 1981, 1985, 1987 cand au obtinut doar cate 1-2 locuri in Parlamentul federal, 1991 este anul primului succes electoral major: Blocul obtine aproape 7% din voturi. Cresterea in preferintele electoratului s-a accentuat dupa 1995, anul din care Parlamentul Flamand si Parlamentul federal au inceput sa fie alese separat. Dupa venirea la sefia partidului a lui Frank Vanhecke, respectiv la conducerea grupurilor parlamentare a lui Filip Dewinter, VB s-a transformat dintr-un partid mic in cea mai importanta forta politica flamanda, statut consfintit de alegerile municipale din 8 octombrie 2006.

Actualmente VB detine:
- 3 fotolii in Parlamentul European (Philip Claeys, Karel Dillen, Frank Vanhecke)
- 26 de locuri in Parlamentul Belgian (18 reprezentanti + 6 senatori)
- 32 membri in Parlamentul regional Flamand (lider: Filip Dewinter)
- 6 locuri in Parlamentul regional Bruxelles

Ultima ora: rezultate la alegerile municipale din 8 octombrie 2006

Alegerile municipale desfasurate pe 8 octombrie au adus circa 33% din voturi nationalistilor flamanzi. Vlaams Belang, care a prezentat peste 5.000 de candidati, si-a imbunatatit scorul electoral in aproape toate localitatile din regiunile vorbitoare de olandeza. Rezultatele au fost salutate de liderii partidului ca o victorie clara, cu toate ca formatiunea a pierdut, la limita, primaria orasului Antwerp (al doilea ca marime in Belgia), in fata Partidului Socialist.

In anumite circumscriptii, VB a format o alianta electorala cu un alt partid de orientare nationala, VLOTT (acronimul flamand de la “Flamand Liberal Independent Tolerant Transparent”).

In urma ultimelor evolutii, alegerile parlamentare, care vor avea loc in iunie 2007, se anunta “interesante” avand in vedere ca partidele “de sistem”, care au format de 15 ani un “cordon sanitar” refuzand orice colaborare cu VB, se vor afla, probabil, intr-o situatie imposibila in incercarea de a forma o alianta de guvernare fara nationalistii flamanzi [despre sistemul politic din Belgia, vezi notele de final].

.

4. CONDUCEREA

Frank Vanhecke (foto, n. 1959), presedinte. Licentiat in stiintele comunicarii, filosofie si lingvistica, si-a inceput cariera politica in anii studentiei prin apartenenta la “Liga Tinerilor Studenti Nationalisti.” Membru si apoi demisionar din Uniunea Poporului in 1977, s-a inscris imediat in noul Partid National Flamand, predecesor al Blocului Flamand. Responsabil pentru comunicare din 1986 si asistent personal al presedintelui Karel Dillen, pana in 1994. Ales presedinte la retragerea lui Dillen in 1996, reales in 2001. Dupa un mandat in Senatul belgian a fost ales parlamentar european la alegerile din 2004. Face parte din asa-numitul grup al “non-afiliatilor” [membri ai PE care nu sunt afiliati unui grup politic] si este membru al Comitetului pentru Libertati Civile, Justitie si Afaceri Interne, al Comitetului pentru Dezvoltare (supleant), al Delegatiei pentru Relatiile cu Elvetia, Islanda si Norvegia si al Comitetului Comun Parlamentar pentru Zona Economica Europeana. Luarile sale de pozitie din PE ii contureaza o pozitie clar pro-viata.

Karel Dillen (n. 1925), presedinte de onoare. Lingvist, scriitor. Fondator al Blocului Flamand, in 1977, la condus pana in 1996. Membru al Parlamentului European intre 1994 si 2004. Opozant al statului belgian si simpatizant al ideilor revizioniste, Dillen a tradus in 1951 pamfletul “Nuremberg sau pamantul fagaduintei” (Nuremberg ou la terre promise), una din primele carti revizioniste, scrisa de Maurice Bardeche, de care il leaga de altfel o veche prietenie. Actualmente este presedinte de onoare al partidului.

Filip Dewinter (foto, n. 1962), liderul grupurilor parlamentare. De formatie jurnalist, Dewinter a fost activ in politica de foarte tanar, formand la 16 ani “Grupul Flamand de Actiune Studenteasca” (Vlaamse Studenten Actie Groep), ulterior transformat in “Liga Tinerilor Studenti Nationalisti” (Nationalistisch Jong Studenten Verbond). S-a inscris in Blocul Flamand in 1983; a fost ales membru al parlamentului belgian in 1987 si consilier local in Antwerp in 1988. Din 1995 este liderul grupurilor parlamentare VB. O opinie larg impartasita ar fi ca, de fapt, Dewinter este “mana forte” a partidului. Declaratiile sale transante, in special in ce priveste imigratia, au avut un rol important in obtinerea victoriilor din alegerile pentru Parlamentul local in 1999 si 2003.

Roeland Raes (n. 1934), ideolog al partidului. De profesie jurist, s-a inscris in Vlaams Blok in 1995 si a devenit vicepresedinte si apoi senator in Parlamentul Belgiei. Raes a declandat un urias scandal in 2002 cand a fost de parere, intr-un interviu la televiziunea de stat olandeza, ca numarul evreilor ucisi in holocaust n-ar fi de 6 milioane. Cu aceeasi ocazie si-a exprimat indoiala cu privire la utilizarea camerelor de gazare si la autenticitatea jurnalului Annei Frank. Desfiintat de mass-media aservita “sistemului”, Raes a fost silit sa demisioneze din pozitia de prim-lider, dar a ramas activ in partid, fiind acum seful organizatiei regionale Lovendegem si membru in Consiliul National al partidului.

.

4. REFERINTE SI NOTE

Nota: In Belgia, votul este obligatoriu si se desfasoara in sistem mixt, pe liste si uninominal. Parlamentul Federal (Camera Reprezentantilor si Senatul) este ales la fiecare 4 ani, iar alegerile pentru parlamentele regionale (flamand, valon si al regiunii Bruxelles) se desfasoara la fiecare 5 ani, coincizand cu alegerile pentru Parlamentul European. Alegerile locale se tin o data la 6 ani. De asemenea, sponsorizarea privata a partidelor politice este practic interzisa prin lege, donatiile neputand depasi 200 de euro, iar partidele legale primesc fonduri de la bugetul statului. Sistemul complicat de repartizare a locurilor in parlamente, ca si anularea voturilor partidelor care nu depasesc pragul de accedere, fac practic imposibile obtinerea unei majoritati absolute sau guvernarea minoritara.
O nota “de culoare”: la ultimele alegeri din 8 octombrie 2006, in incercarea de a-si demonstra opozitia fata de “xenofobia” nationalistilor flamanzi, partidele de stanga au inscris in cursa electorala imigranti musulmani, unii considerati radicali de dreapta in tarile lor de origine. Asa se face ca Murat Denizli, fost membru al organizatiei extremiste turcesti “Lupii cenusii”, a ajuns acum…consilier local in Bruxelles, din partea Partidului Socialist.

Referinte:
www.techcentralstation.com/112204AA.html
www.vlaamsblok.be/departij_voorzitter.shtml
www.filipdewinter.be/
www.lesoir.be/rubriques/belg/page_5168_273265.shtml
en.wikipedia.org/wiki/Non-Inscrits
vlaamsblok.be/site_engels_index.shtml
en.wikipedia.org/wiki/Vlaams_Belang
www.antiracisme.be/fr/cadre_fr.htm
Het Laatste Nieuws, 26 feb. 2005
Haaretz, editia electronica

RESURSE WEB UTILE:
www.vlaamsbelang.org
www.flemishrepublic.org

.

Anexa: BELGIA – STAT LIBERTICID

In ultimii ani, Belgia si-a cistigat o trista reputatie prin legile sale liberticide. In 1999, Parlamentul belgian a adoptat o noua constitutie care limiteaza in buna masura libertatea de expresie. A adoptat de asemenea o lege “anti-rasism” si una “anti-discriminare”, in care termenul “discriminare” e definit atit de vag incit oricine poate fi urmarit penal in baza acestei fapte.

Legea “anti-rasism” prevede: “Discriminare in sensul prezentei legi reprezinta orice forma de distinctie, excludere, restrictie sau preferinta, care are sau poate avea ca scop sau consecinta distrugerea, afectarea sau restringerea recunoasterii sau exercitarii in conditii de egalitate a drepturilor omului si libertatilor fundamentale in domeniile economic, politic, social sau cultural sau in alte domenii ale vietii sociale”.

Asadar, spre deosebire de prevederile europene impotriva discriminarii, legea belgiana nici macar nu considera necesar ca discriminarea sa aiba ca scop sau consecinta restringerea unor drepturi pentru a fi sanctionata. Ea poate avea aceasta consecinta, dar poate la fel de bine sa nu o aiba – pentru legiuitorul belgian este acelasi lucru.

Legea sanctioneaza de asemenea pe “oricine apartine unui grup care practica sau incurajeaza discriminarea sau segregarea pe baza asa-zisei rase, a culorii, a descendentei sau a originii nationale sau etnice, precum si pe oricine coopereaza cu un astfel de grup”. Pentru initatorii legii, adepti ai corectitudinii politice, rasele umane nu exista. Exista in schimb rasisti si, potrivit legii, oricine coopereaza cu acestia (in orice fel), este la rindul sau rasist.

Daca mai era nevoie de precizari, verdictul Curtii de apel din Ghent in cazul Vlams Blok (aprilie 2004) vine sa le ofere: “Sintagma ‘apartine unui grup’ semnifica apartenenta faptuitorului […] la acel grup […]. Nu este o conditie necesara ca el sa fi efectuat vreo activitate in cadrul grupului. De asemenea, ‘cooperare’ desemneaza orice forma de sprijin adusa functionarii grupului in cauza. Nu este o conditie necesara ca faptuitorul sa fi comis acte ilicite. Vinovatia celui care ‘apartine’ sau ‘coopereaza’ cu un grup decurge din simplul fapt ca acesta cunostea ca grupul de care apartine, sau cu care coopereaza, […] comite discriminare”.

In plus fata de legea “anti-rasism”, legea “anti-discriminare” adoptata in 2003 extinde conceptul de discriminare definit mai sus la orice discriminare pe motive de “gen, asa-zisa rasa, culoare, descendenta sau origine nationala sau etnica, preferinta sexuala, stare civila, nastere, avere, virsta, religie sau filozofie, starea prezenta sau viitoare a sanatatii, handicap sau caracteristici fizice”.

Pe linga aceasta, legea inverseaza sarcina probatiunii, sfidind legile logicii si ale dreptului: cel care depune plingerea nu are datoria de a dovedi ca cel acuzat discrimineaza sau incurajeaza discriminarea; dimpotriva, acuzatul are datoria de a dovedi ca nu discrimineaza!