INDUSTRIA ROMĀNEASCĂ DE PROCESARE A CĂRNII - VICTIMĂ A INTEGRĂRII EUROPENE

Marius Mioc [Toate articolele acestui autor]

DIN 32 de firme din judeţul Timiş care se ocupă cu procesarea cărnii şi laptelui, numai una īndeplineşte normele europene, aflăm dintr-un articol publicat de „Evenimentul Zilei - ediţia de Vest” din 1 februarie 2006. Pentru un abator, investiţia minimă necesară conformării la standardele europene este 3 milioane euro, scrie ziarul. „Creşterea porcilor īn gospodăriile ţărăneşti se va permite doar pentru consumul familiei (…) Ţăranilor li se va interzice īnsă să comercializeze carnea porcilor din propria bătătură”, mai sīntem informaţi.

Aşadar, aceasta este economia de piaţă īn concepţia Uniunii Europene: nu e vorba de libera competiţie īntre firmele multinaţionale şi micii producători, īn care cel mai eficient din punct de vedere economic cīştigă, ci de eliminarea de pe piaţă a micilor producători, prin norme birocratice croite īnadins pentru a fi imposibil de respectat de micii producători. Demagogic se invocă protecţia consumatorilor, de parcă fără o investiţie de 3 milioane euro nu se poate sacrifica un animal īn condiţii igienice. Ţăranilor sau micilor īntreprinzători li se va interzice vīnzarea cărnii nu doar īn cazurile īn care, la o analiză sanitară, reiese că marfa are probleme, ci ca principiu: trebuie să le intre īn cap că nu e de nasul lor să facă concurenţă firmelor multinaţionale. Cu īngăduinţă, ţăranul e īncă lăsat să-şi crească porc pentru propria sa familie, dar cu condiţia ca sacrificarea acestuia să se facă tot la abatorul firmei multinaţionale, la preţul pe care aceasta īl stabileşte (la 3 milioane euro investiţie minimă, nu vor fi prea multe abatoare, deci nici competiţie īn acest domeniu economic).

Īn ceea ce priveşte exportul, s-a rezolvat deja, autorizaţie de export are numai cine trebuie: „Singurul abator [din judeţul Timiş - nota mea] care īntruneşte toate standardele şi este autorizat să facă export este Agrotorvis SRL, aparţinīnd companiei americane Smithfield Foods Inc.”. Trebuia īnsă rezolvată problema pieţii interne romāneşti, unde prea mulţi bani rămīneau īn mīna romānilor. A īnvinge micii producători romāni doar prin raportul calitate/preţ a produselor este imposibil, dar marile firme au un aliat īn această luptă economică: Statul.

Firească va fi creşterea preţurilor la produsele alimentare, imediat după integrarea īn UE. Cine a investit 3 milioane euro īntr-un abator va avea pretenţia să-şi recupereze investiţia. Statul, cu īntreaga forţă de constrīngere a aparatului poliţienesc şi birocratic, va asigura eliminarea celor care ar putea face concurenţă investitorilor (īn majoritate străini, dar şi unii mari bogătaşi romāni): inspectorii sanitar-veterinari vor īnchide abatoarele care „nu respectă standardele”, poliţiştii şi jandarmii vor face controale īn pieţe, ca nu cumva să vīndă cineva neautorizat, instanţele judecătoreşti īi vor pedepsi pe cei care nu respectă regulile. Iar noi, romānii de rīnd, vom scoate mai mulţi bani din buzunar pentru mīncare, sau ne vom īnvăţa să mīncăm mai puţin.

Puteti urmari orice raspuns la aceasta postare prin RSS 2.0 . Puteti raspunde, sau i a siteului vostru.