Ionut Apahideanu [alte articole din rubrica Romania pe marea "tabla de sah"]

OPERAŢIUNEA “GOJDU”. O afacere de circa 1.110 miliarde lei vechi, iar după alte estimări de câteva miliarde de dolari. Două Guverne implicate şi un iz pestilenţial care planează asupra întregii afaceri da capo al fine. Crearea unei fundaţii publice uzurpând dacă nu litera, atunci cu siguranţă spiritul testamentului lui Emanuil Gojdu.

Nu voi insista în acest articol asupra zecilor, repet, zecilor de încălcări ale Constituţiei, legilor şi regulamentelor Parlamentului comise în această afacere. Nu voi discuta aici modul evident până şi pentru surdo-muto-orbi în care crearea struţo-cămilei numite pompos „Fundaţia Publică Româno-Ungară Gojdu” (FPRUG) uzurpează Fundaţia Gojdu de la Sibiu, succesoarea de jure a Fundaţie înfiinţate în 1870 în baza testamentului marelui Mecena. Nici cum prin implementarea Acordului de la 20 octombrie 2005, MAE român subminează dreptul legitim al Fundaţiei din Sibiu de a intra în posesia bunurilor mobiliare şi imobilare ale fundaţiei originare Gojdu conform Acordului bilateral din 1937, prin faptul că, participând alături de MAE ungar la cumpărarea imobilelor Gojdu din Budapesta de la o firmă israeliană, aparatul diplomatic român recunoaşte indirect naţionalizarea din 1953 a imobilelor de către autorităţile comuniste maghiare. Nu voi discuta aici prevederile abracadabrante ale Actului constitutiv al pseudo-fundaţiei din Budapesta, care numeşte în funcţiile de conducere persoane (recte, între alţii, pe Mihai-Răzvan Ungureanu personal, sau pe secretarul de stat Anton Niculescu, cel din urmă ca reprezentant al …UDMR?!?!) şi nu titulari ai unor funcţii de autoritate publică (recte ministrul de externe, secretarul de stat însărcinat cu cutare probleme, etc.). Nu voi discuta aici cum în baza Acordului, MAE va acorda prin intermediul FPRUG burse unor studenţi maghiari şi români din fonduri alocate de la bugetul de stat, altfel spus bani din buzunarele românilor, când Emanuil Gojdu lăsa cu limbă de moarte ca Fundaţia ce avea să-i poarte numele să acorde burse românilor de religie ortodoxă din Ungaria şi România. Nu voi discuta nenumărate alte încălcări ale legilor, normelor şi principiilor asociate ceea ce se cheamă „bună guvernanţă”. Mă voi mărgini să trec în revistă o scurtă cronologie a procedurii legislative, o veritabilă nebuloasă în care impresia este aceea că MAE a fost singurul actor instituţional implicat care nu doar că a dat dovadă de coerenţă, dar a şi oferit semne că a generat şi întreţinut în mod abil această „bulibăşeală”, deturnând atenţia parlamentarilor şi a opiniei publice deopotrivă.

20.10.2005 La Bucureşti, ministrul Afacerilor Externe al României, Mihai-Răzvan Ungureanu, şi omologul său ungar semnează „Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare ”.

10.11.05 Se împlineşte termenul până la care Părţile semnatare ale Acordului trebuiau să elaboreze Actul Constitutiv al Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, conform art. 6(2) din Acord. Dacă Actul a fost sau nu elaborat, nu se ştie. MAE a omis – ce surpriză?! – să precizeze acest lucru, deşi prezintp cazul Gojdu extrem de detaliat pe website-ul instituţiei.

21.11.05 La Budapesta, Parlamentul Ungariei ratifică Acordul.

29.11.05 Guvernul României adoptă Hotărârea nr. 406 privind supunerea spre aprobare a proiectului de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la 20 octombrie 2005. Atenţie! Trecuseră 40 de zile de la semnării Acordului iar Parlamentul ungar îl ratificase deja la momentul în care Guvernul României (a se citi MAE) binevoieşte să demareze procedura uzuală de ratificare prin lege de către Parlament.

30.11.05 Secretariatul General al Guvernului (SGG) transmite Consiliului Legislativ, cu adresa nr. 245/30.11.2005, proiectul de lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare “Gojdu”, semnat la 20 octombrie 2005.

5.12.05 Consiliul Legislativ avizează favorabil, cu nr. 1711/5.12.2005, proiectul de lege transmis de SGG, cu un număr de patru observaţii şi propuneri.

9.12.05 La Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, din partea Guvernului României se depune în original adresa nr. 406, purtând semnătura ministrului Mihai Alexandru Voicu, conţinând proiectul de “Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare , semnat la 20 octombrie 2005”, împreună cu o expunere de motive.

Proiectul este înregistrat la Secretariatul General al Camerei cu nr. 51/E399/0/9.12.2005, apoi înregistrat la Biroul Permanent, cu nr. 886 din 12.12.2005, şi respectiv prezentat în Birou la 14.12.2005, numerotat nr. 639/14.12.2005 şi trimis comisiilor din CDep sesizate în fond.

14.12.05 În chiar ziua în care PL-x 639/14.12.2005 este prezentat în BP al CDep şi trimis comisiilor competente, Guvernul adoptă Ordonanţa de urgenţă nr. 183 “pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare , semnat la 20 octombrie 2005”, pe care o transmite Consiliului Legislativ pentru avizare şi o depune la SG al CDep.

În aceeaşi zi, Guvernul adoptă Hotărârea nr. E425/14.12.2005 “pentru supunerea spre adoptare a proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare, semnat la 20 octombrie 2005”. Subit, brusc şi dintr-o dată, Guvernul îşi aminteşte de Acordul din octombrie, sesizează urgenţa ratificării Acordului şi adoptă şi ordonanţa, şi proiectul de lege de aprobare, şi le mai şi înaintează spre avizare şi respectiv depune la CDep ca primă Cameră sesizată.

15.12.05 Consiliul Legislativ avizează favorabil (aviz nr. 1793/15.12.2005) proiectul de O.U.G nr. 183, cu un număr de 2 observaţii şi propuneri. În tot acest timp, în paralel, procedura legislativă a proiectului de lege iniţial (nr. 639/14.12.2005) îşi urmează parcursul normal în CDep, fiind studiată de comisiile sesizate.

21.12.05 La SG al CDep este depusă adresa nr. 51/E/419/21.12.2005, conţinând PL privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005, însoţit de o expunere de motive. În aceaşi zi, documentul este înregistrat la BP al CD cu nr. 950 din 21.12.2005. În condiţiile debutului proxim al vacanţei parlamentare, proiectul de lege depus de SGG va fi prezentat în BP al CD la 01.02.2006, şi numerotat PL-x 1/01.02.2006. Prin aceeaşi adresă, Guvernul solicită Cdep restituirea PL iniţial, nr. 639/14.12.2005.

22.12.05 Comisia pentru politică externă a CDep avizează favorabil proiectul de lege iniţial (nr. 639/14.12.2005) pentru ratificarea Acordului.

. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a Cdep avizează favorabil acelaşi proiect de lege.

· Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Cdep întocmeşte un raport favorabil la acelaşi proiect de lege.

· PL-x 639/14.12.2005 (cel iniţial!) este înregistrat la Senat, pentru informare, cu nr. Bi 97 (adresa nr. E 425/21-12-2005).

23.12.05 În nr. 1171 al Monitorului Oficial al României este publicată O.U.G. nr. 183/14.12.2005. Presupunând că anterior (din documentele disponibile pe situl Parlemtnului nu e câtuşi de puţin clar dacă ordonanţa a fost realmente depusă la SG al CDep) O.U.G. a fost depusă spre dezbatere şi adoptare la CDep, se poate afirma că, întrunindu-se condiţiile cumulative prevăzute în Constituţie (art. 115(5)) – a depunerii spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi respectiv a publicării în Monitorul Oficial al României, O.U.G. 183/2005 a intrat în vigoare şi a început să producă efecte juridice.

1.2.2006 În BP al CDep este prezentat PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului. În paralel cu PL prezentat, conform prevederilor art. 115(5) din Constituţie, O.U.G., dacă a fost depusă, îşi urmează parcursul procedurii legislative.

Totodată, încetează oficial procedura legislativă a proiectului iniţial PL-x 639/14.12.2005 privind ratificarea Acordului, prin aprobarea de către BP al CDep a retragerii de către iniţiator (Guvernul).

2.2.06 PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 este prezentat în BP al Senatului, pentru informare.

7.2.06 Comisia pentru politică externă a CDep avizează favorabil PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005.

9.2.06 Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă a CDep avizează favorabil PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005.

14.2.06 Comisia pentru buget, finanţe, bănci a CDep avizează favorabil PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005.

22.2.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep întocmeşte un raport de respingere a PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005

27.2.06 În plenul CDep au loc dezbateri procedurale asupra PL-x 1/01.02.2006. Se decide amânarea dezbaterilor.

28.2.06 Într-o nouă şedinţă, pentru a evita aprobarea tacită a proiectului de lege (în această zi se împlinea termenul de dezbatere generală a PL, însă în baza condiţionărilor art. 110 din Regulamentul CDep, absenţa iniţiatorului – Mihai Răzvan Ungureanu se afla la Constanţa – împiedica trecerea la dezbaterea PL), plenul CDep aprobă extinderea termenului de adoptare a PL la 60 zile pentru CDep ca primă Cameră sesizată, prin reîncadrarea ad hoc a PL în categoria codurilor şi legilor de complexitate deosebită (vezi art. 75(2) din Constituţie).

6.3.06 Urmează o nouă dezbatere în plenul CDep. Se decide retrimiterea PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005 la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep pentru întocmirea unui raport suplimentar.

16.3.06 Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a CDep întocmeşte şi comunică un nou raport – numit “înlocuitor” (oare după câte presiuni din partea Guvernului, mă întreb?), de această dată – ce mirare!? – favorabil adoptării PL-x 1/01.02.2006.

17.3.06 Dezbatere în plenul CDep a PL pe baza noului raport al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

30.3.06 În prezenţa reprezentanţilor MAE din partea Guvernului ca iniţiator, plenul CDep respinge PL-x 1/01.02.2006 privind aprobarea O.U.G. nr. 183/2005, prin neîntrunirea numărului minim necesar de voturi favorabile [1] adoptării PL.

7.4.06 Începe “hocus pocus!”-ul procedural. Senatului îi este înaintat, printr-o adresă semnată de preşedintele CDep, Bogdan Olteanu – surpriză! – PL nr. 333/2006 “privind respingerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 183/2005 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare , semnat la Bucureşti la 20 octombrie 2005”. Se remarcă cu uşurinţă contradicţii flagrante pe situl CDEP (pe unele pagini web se precizează că la Senat s-ar afla totuşi un PL de “respingere”, pe altele totuşi de “aprobare”) . Cert este că La Senat trebuia să fie înaintat P.L. de “aprobare” a O.U.G, acel proiect care nu întrunise numărul minim de voturi favorabile necesar aprobării în plenul CDep.

11.4.06 BP al Senatului sesizează, pentru avizare, Comisiile pentru politică externă şi respectiv pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital, înaintându-le PL nr. 333 privind respingerea O.U.G. nr. 183/2005.

9.5.06 Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital acordă un aviz favorabil OUG, avizând în fapt negativ PL de respingere a O.U.G. În urma audierilor unei delegaţii MAE incluzându-i între alţii pe ministrul Mihai-Răzvan Ungureanu şi pe secretarii de stat Anton Niculescu şi Lucian Leuştean, Comisia pentru politică externă şi cea pentru buget, finanţe, activitate bancară şi pieţe de capital ale Senatului avizează negativ PL de respingere a OUG, “respectiv a hotărât adoptarea Proiectului de lege privind adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 183/2005, în forma trimisă de Guvern”. În aceeaşţi zi (a Europei), Ministrul Afacerilor Externe este audiat şi de către Comisiile reunite juridică, de numiri, disciplină, validări şi imunităţi şi pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă. Raportul comun al celor două comisii se află, la momentul redactării acestor rânduri, încă în lucru.

A înţeles cineva ceva? Dacă nu, nu disperaţi; există motive serioase pentru a crede că nici parlamentarii nu au priceput. Dacă totuşi da, propun câteva întrebări în continuarea articolului: O.U.G. nr. 183/2005 a fost depusă până la urmă la Parlament? Altfel spus, Acordul este în vigoare? Şi dacă a fost depusă, atunci a urmat procedura de aprobare tacită reglementată constituţional? Şi dacă da, a dobândit deci statut de lege (vezi art. 115(7) din Constituţie)? Iar în privinţa proiectului de lege privind aprobarea O.U.G, dacă el a fost depus la CDep la 21.12.2005 – dată la care a început scurgerea termenelor de pronunţare a celor două Camere în procedură de urgenţă, nu cumva în jurul datei de 20 februarie 2006, acest proiect de lege se consideră a fi adoptat tacit? Şi dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt afirmative, atunci ce se mai discută la ora aceasta în Senat? Există vreo aparenţă necesar a fi menţinută?

—–
Nota:
[1]. S-a supus votului aprobarea PL. Din 177 deputaţi prezenţi la acel moment în sală, 88 au votat “pentru”, 83 “împotrivă”, 4 s-au abţinut, iar doi nu au votat. Pentru persoanele interesate, stenogarama dezbaterii, la fel ca toate actele normative la care fac referire, este disponibilă pe situl Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului.