de Patrick Wood
Preluat de la www.augustreview.com, Volumul 6, Numarul 3, 24 martie 2006 [vezi episodul anterior ]

Securitatea Maritima a Coastei de Est

Pe data de 11 Februarie 2006, Departamentul Trezoreriei Statelor Unite a aprobat preluarea activitatilor de management operational a sase porturi comerciale majore si doua porturi militare americane, de catre o companie a Emiratelor Arabe Unite (EAU), Dubai Ports World (DP World). Dupa o investigatie minima, a fost determinat ulterior ca numarul total al porturilor ce trebuiau preluate era 21, si erau impartite intre statele coastei de est si cele ale golfului. Porturile in cauza se aflasera initial in gestionarea Peninsular and Oriental Steam Navigation (P&O), o companie londoneza, ce tocmai fusese achizitionata de DP World.

Presedintele George Bush si membrii cabinetului sau au sustinut si aparat cu vehementa aceasta manevra. Majoritatea americanilor si multi dintre alesii lor oficiali s-au intrebat daca nu cumva Ramura Executiva si-a pierdut mintile.

Aspectele negative convingatoare ale acestui potential colaps al securitatii, ce au fost raportate, sunt ca EAU…

• a oferit cetatenie pentru doi dintre cei 19 teroristi participanti in atacul asupra Americii in 11 Septembrie 2001
• a fost un punct cheie de transport al componentelor nucleare trimise in Iran, Coreea de Nord si Libia
• a fost una din cele numai trei natiuni care au recunoscut Taliban-ul drept guvernul legitim al Afganistanului
• este un stat islamic, aliat apropiat Arabiei Saudite, centrul scolii radicale Wahabi de Islam, care a instigat terorismul mondial.

Cand a fost amenintat cu legislatie de blocare a preluarii DP World, Presedintele Bush a promis sa respinga prin veto orice legislatie de acest fel, doarece implicatiile vizavi de siguranta nationala erau “riguros revizuite” (intr-o reuniune secreta, cu usile inchise, a Departamentului Trezoreriei) si ca decizia “era finala”. Dupa cum marturiseste Reuters, Bush a spus reporterilor in timpul unei sedinte a Cabinetului, “Aceasta intelegere nu ar fi fost promovata daca nu eram siguri ca porturile noastre vor fi in siguranta.”

Cum se impaca aceasta declaratie cu cea facuta de Bush dupa 9/11, a “Razboiului impotriva Terorismului”? Este oare vorba de o dialectica Machiavelica ce aseaza in opozitie concepte mutual exclusive?

Motto-ul August Review este “Urmareste banii, urmareste puterea”. In acest fel misterul este mult mai usor de descifrat.

Propusul transfer de management al porturilor Statelor Unite catre DP World, a fost aprobat de Comitetul pentru Investitii Externe in Statele Unite (CIESU), organizat sub autoritatea Departamentului Trezoreriei. CIESU administreaza Sectiunea 5021 a Omnibus Trade and Competitiveness Act din 1988 (provizia “Exon-Florio”), ce acorda Presedintelui puterea de a bloca achizitia straina a unei corporatii a Statelor Unite, daca se constata ca:

1. exista dovezi credibile ca entitatea straina ce isi exercita controlul ar putea intreprinde actiuni ce ameninta securitatea nationala, si
2. prevederile legale, altele decat International Emergency Economic Powers Act, nu ofera autoritatea necesara si adecvata pentru protectia securitatii nationale. [nota: Office of International Affairs, U.S. Department of Treasury]

Comitetul CIESU nu este format din personal guvernamental de mana a doua. Cei doisprezece membrii ai sai sunt:

• John W. Snow, Secretar al Treazoreriei, Chairman
• John Marburger, Director al Biroului de Politica a Stiintei si Tehnologiei
• Stephen Hadley, Asistent Presidential in probleme de Securitate Nationala
• Stephen Friedman, Asistent Presidential in probleme de Politica Economica (membru al Comisiei Trilaterale)
• Michael Chertoff, Departamentul Homeland Security
• Condoleezza Rice, Secretar de Stat
• Donald Rumsfeld, Secretar al Apararii (membru CFR)
• Carlos M. Gutierrez, Secretar al Comertului
• Alberto Gonzales, U.S. Attorney General
• Joshua Bolten, Director al Biroului de Management si Buget
• Rob Portman, Reprezentant Comercial al U.S.
• N. Gregory Mankiw, Chairman al Adunarii Consilierilor Economici.

John W. Snow a fost numit Secretar al Trezoreriei de catre Presedintele Bush pe data de 13 Ianuarie 2003. Nu este lipsit de importanta faptul ca a ocupat anterior functia de CEO al CSX Corporation, o companie de transport intermodal global.

Pe 9 Decembrie 2004, DP World a facut o declaratie in presa spunand ca a achizitionat CSX World Terminals (un subsidiar major al CSX Corporation) si alte actiuni aferente, pentru suma de 1,15 miliarde de dolari. [nota: Acquisition of CSX World Terminals, DP World web site]

David Sanborn, numit sa conduca Administratia Maritima, a lucrat pentru John Snow in timp ce acesta se afla la CSX. Sanborn a devenit angajatul DP World in urma achizitionarii CSX World Terminals.

Snow pretinde ca habar nu avea de vanzarea CSX, si ca a aflat ulterior din ziare, ca toata lumea. Bush pretinde ca nu stia despre preluarea P&O de catre DP World, cu toate ca mai mult de jumatate din cabinetul sau sta cocotat in comitetul care a aprobat-o. In lumina complicatului concubinaj dintre Trezorerie, DP World, CSX si David Sanborn, nu este credibil ca se aflau in necunostiinta de cauza referitor la preluarea celor 21 de porturi ale Statelor Unite de catre DP World.

Emiratele Arabe Unite: Loc de bastina al Dubai Ports World

Un loc in lume unde se poate spune “the buck stops here” este EAU [nota tr: In traducere: “Dolarul se opreste aici”. Expresia a avut initial o alta semnificatie, variatele intelesuri ale substantivului “buck” permitand diverse jocuri de cuvinte. “To pass the buck” inseamna a da vina pe altcineva, a-i pasa responsabilitatea. Pe biroul Presedintelui Harry S. Truman era scris “the buck stops here”, indicand ca raspunderea nu mai poate fi transmisa mai departe, si astfel zicala a devenit celebra. In contextul actual, dupa cum se va vedea, se refera la dolar]. Altfel spus, daca lumea intreaga ar fi o palnie a banilor, in care elita globala isi toarna profiturile trimestriale, atunci fundul palniei s-ar goli exact in EAU si cele cateva tari membre ale Consiliului de Cooperare din Golf (CCG).

CCG a fost infiintat de Arabia Saudita in 1981. Alti membrii ai CCG sunt Bahrain, Kuwait, Oman si Qatar.

Majoritatea americanilor nu pot pricepe prosperitatea economica a tarilor CCG in Orientul Mijlociu datorita barajului constant creat de stirile de razboi venite din Iraq si Afganistan. In anii recenti, o infuzie masiva de capital din intreaga lume sponsorizeaza ridicarea unor orase moderne din chiar nisipul desertului. Uriase macarale de constructii pot fi vazute peste tot, fiecare inaltand urmatorul model de “zgarie-nori” modern. [nota: Vedeti “Resurse Aditionale” mai jos, pentru mai multe imagini din EAU si Dubai.]

Interesele corporatiste ale elitei globale sunt reprezentate oriunde pe teritoriul CCG. Afaceri uriase sunt puse la cale in sedinte private. Secretul este o practica de afaceri standard. Reglementarile, de orice fel, sunt minime. Restrictiile nu sunt necesare.
Aceste orase sunt construite cu ultimele materiale si tehnologie. Sunt conectate la Internet si dispun de cele mai moderne produse ale industriei IT. Intreaga zona devine o destinatie preferata pentru cartierele generale corporatiste regionale.

Daca faci parte din lumea corporatista globala, iti doresti sa ai propria ta suita de birouri si condominiumuri. Acesta este locul unde banii intalnesc ambitia, lacomia si avaritia.

Considerati, spre exemplu, Dubai International Financial Centre (DIFC):

“DIFC, este o piata de capital, desemnata drept zona finaciara libera, menita sa creeze o unica economie “cluster” a serviciilor financiare, pentru initiative de stimulare a prosperitatii. Este infiintata, ca parte integranta a unei mult mai cuprinzatoare viziuni a Inaltimii Sale Seicul Mohammed Bin Rashid Al Maktoum, Vice-Presedinte si Prim Ministru al EAU si Conducator al Dubai, si al Guvernului Dubai, sa creeze un mediu propice pentru spor, progres si dezvoltare economica in EAU si regiunea inconjuratoare. Integritatea, transparenta si eficienta sunt principiile calauzitoare ale DIFC.

Exista sase sectoare principale de interes in DIFC: Servicii Bancare (Investitii Bancare, Operatiuni Bancare Corporatiste si Private); Piete de Capital (Equity, Instrumente de Datorie, Derivative si Schimb de Marfuri); Managementul Bunurilor & Inregistrarea Fondurilor (Inregistrarea Fondurilor, Administrarea Fondurilor & Managementul Fondurilor); Reasigurare; Finante Islamice si Operatiuni Interne.

Se iau in considerare aplicatii pentru licenta venite din partea institutiilor financiare ce activeaza in sectoarele mai sus mentionate. Fiecare din aceste unitati va oferi beneficii cum ar fi rata de taxare pe venit si profit egala cu zero, 100% proprietate externa, nici o restrictie asupra schimbului valutar sau a repatrierii capitalului/profitului, suport operational si facilitati de continuare a business-ului.” [subliniere adaugata][nota: DIFC Anniversary 2005 Notes of Success, DISC web site]

Nu este surprinzator ca Morgan Stanley a aplicat si a si primit deja o licenta din partea Dubai Finacial Services Authority (DFSA), sa opereze in DIFC. Dupa cum marturiseste Dr. Georges Makhoul, seful regional al Morgan Stanley pentru Orientul Mijlociu si Africa de Nord,

“Operam in DIFC acum si asteptam cu nerabdare lansarea oficiala a acestui important birou regional, ce va avea loc luna viitoare. Cadrul de reglementare deosebit de eficient al DFSA, combinat cu infrastructura robusta a DIFC, pune la dispozitie un mediu excelent in care ne putem extinde ofertele noastre catre clienti.” [nota: Morgan Stanley Joins DIFC, Trade Arabia, March 5, 2006]

Directorul general al DIFC Authority, Dr. Omar Bin Sulaiman, a intampinat Morgan Stanley spunand,

“Aceasta este o marturie despre statutul nostru ca centru financiar de prestigiu. Morgan Stanley este o organizatie respectata si a-i avea aici la DIFC este o rasplata a strategiei noastre de a crea un centru finaciar mondial de clasa in regiune. Oportunitatea disponibilia in zona, alaturi de infrastructura de inalta calitate si cadrul de reglementari internationale ale DIFC, ofera platforma ideala pentru ca institutii cum sunt Morgan Stanley sa-si sporeasca afacerile.” [subliniere adaugata][nota: ibid.]

O platforma ideala, intr-adevar. Cine nu si-ar spori business-ul cu zero taxe pe venit, proprietate externa nelimitata si fara reglementari de schimb valutar?

Orase precum Dubai amintesc de reconstruirea Japoniei si Germaniei dupa Cel De-al Doilea Razboi Mondial. Din moment ce infrastructura lor economica fusese distrusa, a putut fi reconstruita de la zero, folosind tehnologie industriala de ultima ora, si facand America un competitor mai slab in market-ul mondial.

Pe de alta parte, atat Japonia cat si Germania erau natiuni cucerite dupa Al Doilea Razboi Mondial. Au capitulat si au luat-o de la inceput. Rezidentii islamici ai Dubaiului (si ai altor tari ale CCG), prin contrast, nu au fost cuceriti si majoritatea continua sa vada Statele Unite drept “Marele Satan”, ce trebuie eliminat de pe fata pamantului, alaturi de Israel.

DP World, care va prelua in curand operatiunile terminalelor celor 21 de porturi ale Statelor Unite, se afla in proprietatea totala a familiei regale ce formeaza guvernul EAU. Aceasta forma de guvern, in care o familie stapaneste si conduce guvernul, este necunoscuta in lumea vestica. Este culmea fascismului si dictaturii la un loc.

Majoritatea oamenilor presupun ca bogatiile familiei regale provin din drepturile ce le revin pentru productia de petrol, si este cu siguranta adevarat. Dar nici macar acest gen de bogatie nu poate explica ascensiunea rapida a DP World ca jucator cheie pe scena transportului si a operarii de porturi in intreaga lume.

Documente arata, spre exemplu, ca DP World a cumparat P&O cu suma de 6,8 miliarde de dolari. Numai 300 de milioane de dolari (5 procente) au venit de fapt de la DP World. Restul, de 6,5 miliarde, a fost pus la dispozitie de Barclays Capital si Deutsche Bank AG.
Pe scurt, comunitatea bancara globala este cea care face posibila expansiunea puternicelor companii ce se afla in proprietatea inruditelor familii islamice din tarile CCG. Fara sustinerea bancara globala, DP World nu ar prelua controlul porturilor de transport americane.

Sustinere Trilateralista pentru preluarea DP World

Pe 1 Martie 2006, The Financial Times a fost primul care sa relateze ca fostul presedinte al Statelor Unite, Bill Clinton (membru al Comisiei Trilaterale), a consiliat EAU in privinta masurilor de “damage control” necesare atunci cand acestea vor intampina o rezistenta politica serioasa in procesul de preluare al porturilor americane. Desi s-a sugerat ca fostul presedinte a actionat fara formalitate, articolul a observat ca relatia acestuia cu EAU si Dubai este departe de a fi obisnuita:

“Contactul domnului Clinton cu Dubai-ul pe marginea acestei probleme subliniaza relatia pe care a dezvoltat-o cu Emiratele Arabe Unite din momentul in care a parasit postul. In 2002, a fost platit 300.000$ pentru a se adresa unui summit in Dubai.” [nota: Bill Clinton helped Dubai on ports deal, Financial Times, March 1, 2006]

Trei zile mai tarziu, pe 4 Martie, relatand faptul ca Hillary Clinton pretinde ca habar nu are despre relatiile sotului ei cu Dubai-ul, The Financial Times a destainuit mai multe detalii despre legatura dintre Clinton si EAU…

“Formele financiare ale doamnei Clinton arata ca sotul ei a castigat 450.000$ tinand speech-uri in Dubai in 2002. S-a raportat de asemenea ca oficiali ai EAU au donat intre 500.000$ si 1 milion de dolari pentru a sponsoriza biblioteca prezidentiala a Domnului Clinton din Arkansas – parte integranta a unui efort intreprins de emirate pentru dezvoltarea unei relatii cu fostul presedinte al Statelor Unite.” [nota: Bill's ties to Dubai 'surprise' Hillary Clinton, Financial Times, March 4, 2006]

Cu alta ocazie, New York Daily News a publicat un articol care sugereaza intentiile Casei Albe de a inlatura rezistenta fata de afacerea DP World prin gasirea unui partener in Statele Unite, chezas al afacerii.

“O multime de oameni vorbesc despre asa ceva, sau o varianta asemanatoare,” a confirmat o sursa a Congresului.

Un obstacol in calea acestei afaceri poate fi, spun sursele, ca cea mai bine echipata companie pentru parteneriatul cu DP World este Halliburton, condusa odata de Vice Presedintele Cheney.

Aflandu-se sub scrutin de la o vreme pentru contractul din Iraq, obtinut fara oferta, si felul in care a inteles sa-si respecte anumite angajamente acolo, Halliburton ar putea fi incapabila sa ajute DP World in acest sens, a adaugat sursa.” [nota: Dubai & Dubya in dash for lifeboat, New York Daily Times, March 4, 2006]

Atat Dick Cheney cat si sotia sa, Lynne, sunt membri ai Comisiei Trilaterale.

Este posibil ca acest articol sa fie doar o incercare de a testa opozitia publicului fata de Halliburton, dar pana si sugestia ca fostul patron al lui Cheney poate fi implicat, sugereaza influenta Trilateralista.

Robert Zoellick, de asemenea membru al Comisiei Trilaterale si actualmente Deputat Secretar de Stat, este fostul Reprezentant Comercial al Statelor Unite. Pe 11 Noiembrie 2004, Zoellick a anuntat ca Administratia intentioneaza sa negocieze Free Trade Agreements cu EAU si Oman. In scrisoarea adresata liderilor Congresului, a scris,

“Un Acord al Liberului Schimb cu EAU si Oman va promova initiativa Presedintelui de avansare a unor reforme economice si deschidere in Orientul Mijlociu si Golful Persic, apropiindu-ne de crearea unei Zone a Comertului Liber in Orientul Mijlociu,” [nota: U.S. Announces Intent to Negotiate FTAs with UAE and Oman, Office of the U.S. Trade Representative, November 11, 2004)]

Observati ca Zoellick se refera la FTA drept o initiativa prezidentiala, mai degraba decat o politica a Comisiei Trilaterale. In urmatoarea propozitie, crediteaza aceste masuri ca fiind datorate recomandarilor Raportului Comisiei 9/11:

In plus, aceste acorduri de liber schimb in Orientul Mijlociu sunt complementare recomandarilor Raportului Comisiei 9/11 ce indeamna Statele Unite sa extinda comertul cu Orientul Mijlociu ca pe o metoda de a ‘incuraja dezvoltarea, societati mult mai deschise si oportunitati pentru oameni sa-si imbunatateasca vietile familiilor lor.’” [subliniere adaugata][nota: ibid.]

Pe cine a numit Presedintele Bush initial sa conduca aceasta Comisie? Nimeni altul decat membrul originar al Comisiei Trilaterale, Henry Kissinger. Kissinger a aceptat numirea dar si-a dat demisia o luna mai tarziu in mijlocul unor acuzatii de “conflict de interese”. Bush l-a inlocuit pe Kissinger cu Thomas Kean, membru al Council on Foreign Relations si director al giganticei corporatii petroliere Amerada Hess, care avea legaturi de afaceri cu Arabia Saudita si CCG.

Acest Free Trade Agreement intre Statele Unite si Emiratele Arabe Unite, a fost pornit de Zoellick in 2004 si trebuie completat in Martie sau Aprilie 2006. Tratatul este in pericol daca preluarea porturilor americane de catre DP World nu urmeaza parcursul stabilit. Astfel poate fi explicata adecvat sustinerea imediata si vehementa a Presedintelui fata de afacerea DP World – respingerea EAU ar putea ucide tratatul si astfel costa corporatiile globale miliarde de dolari.

Concluzie

Ca de obicei, este vorba de bani nu de siguranta nationala. Exista dovezi clare si abundente ca, incepand cu 1973, securitatea nationala maritima a Statelor Unite a fost erodata de catre interesele egoiste ale membrilor Comisiei Trilaterale si altor elitisti globali. In fiecare exemplu mentionat in acest raport, nu a existat nici un fel de dezvaluire publica, pana in momentul in care altcineva a facut-o publica. De fiecare data a existat o rezistenta acerba venita din partea publicului Statelor Unite. Daca statutele, curtile, Congresul, Constitutia sau publicul le-au stat in cale, metode alternative au fost gasite pentru ca acestea sa fie ocolite cu succes.

Din aceasta discutie pe marginea securitatii nationale maritime, putem constata cu tristete:

• Masurile politice egoiste si lacome ale Comisiei Trilaterale au triumfat asupra sigurantei nationale
• Chinezii comunisti exercita un control total asupra strategicului Canal Panama
• Chinezii comunisti opereaza retele masive de transport pe coasta pacifica nord americana si pe tot teritoriul Statelor Unite (via COSCO, CSG, NASCO, NAFTA)
• Cat de curand, Islamistele EAU ar putea controla 21 de porturi principale de transport pe Coasta de Est a Statelor Unite
• In caz de conflict, Statele Unite sunt vulnerabile atat economic cat si militar.

Cand Brzezinski intreaba, “cu cat de putina securitate poate supravietui America in timp ce isi promoveaza interesele intr-o crescand interactiva, interdependenta lume?”, trebuie sa ne amintim ca propriile sale masuri politice au dus la nevoia de a pune aceasta intrebare. Probabil se intreaba cat de mult rezistam pana cand capitulam definitiv.

Addendum:

“Instrumentisti” ai Comisiei Trilaterale in interiorul si in jurul Administratiei Bush:
• Dick Cheney, Vice Presedinte al Statelor Unite
• Lynne V. Cheney, Chairman al National Endowment for the Humanities, sotia lui Dick Cheney
• Robert Zoellick, Deputat Secretar de Stat
• Paul Wolfowitz, Presedinte al Bancii Mondiale
• Paula J. Dobriansky, SubSecretar de Stat in Global Affairs
• William J. McDonough, Chairman al Public Company Accounting Oversight Board; fost chairman al New York Federal Reserve
• William H. Webster, vice-chairman al Homeland Security Advisory Council
• Richard N. Perle, consilier in probleme de politica externa al Presedintelui George Bush
• George H.W. Bush, tatal Presedintelui George Bush
• Catherine Bertini, SubSecretar-General pentru Management, Natiunile Unite, New York, NY
• Paul Volker, Chairman al Investigatiei Oil-for-Food la Natiunile Unite [nota tr: Si fost chairman al Sistemului Federal de Rezerve]
• Carla A. Hills, fost reprezentant al Comertului Statelor Unite

Resurse aditionale:

• Poze din EAU
• Harta EAU si Golful Persic
• Imagini din Abu Dhabi, cel mai mare oras din EAU
• Imagini din Dubai, locul de bastina al DP World

[nota: Carl Teichrib, Atasat Senior al World Research Library, a contribuit la acest raport.]

Va urma: Strategia Globalizarii: America si Europa in creuzet