DIFERENŢA DINTRE MILITARI ŞI CIVILI

Vasile Zarnescu

În urma zvonurilor apărute în presa internaţională despre planurile manageriale ale premierului Emil Boc, Radio Erevan l-a întrebat pe acesta: „Ce diferenţă există între profesiunea de militar şi aceea de civil?“ Prim-ministrul Emil Boc, care nu a făcut armata şi nici nu a înţeles unde bate întrebarea, i-a răspuns Postului Radio Erevan: „Nu este nici o diferenţă, fapt care va reieşi din grila la proiectul privind Legea unică de salarizare, pe care o dospeşte guvernul meu, la indicaţia F.M.I.“. Acest proiect de lege este menit să reflecte răspunsul său de al-doilea-prim-ministru-desemnat  (întrucît primul prim-ministru-desemnat, Theodor Stolojan, capotase!), răspuns dat directivelor politice emanate de către preşedintele Traian Băsescu, care doreşte, musai şi urgent, „eliminarea excepţiilor“ din societate.

Reamintim opiniei publice că preşedintele Traian Băsescu „a făcut armata“ – şi încă „la cataramă“, adică a urmat Şcoala de Ofiţeri de Marină, care, evident, înseamnă mult mai mult decît instrucţia militară de un an şi patru luni, pe care o făceau, în mod obişnuit, militarii de trupă pînă la abolirea serviciului militar obligatoriu. Or, din instruirea sa de ofiţer şi din experienţa sa profesională de căpitan de cursă lungă, d-l preşedinte Traian Băsescu ar trebui să ştie care este diferenţa dintre meseria de militar şi cea de civil şi, ca atare, ar trebui să ştie că în societate există şi trebuie să existe excepţii atît ca profesii, cît şi, fireşte, ca indivizi – chiar dacă el, ca că-pi-tan de vas, a fost căpitan pe un vas comercial (civil, deci) şi nu pe unul din Marina Militară!!!

Deşi, într-un alt material de presă, i-am mai atras atenţia asupra necesităţii existenţei excepţiilor în societate, probabil că ori Serviciile Secrete care  fac „Revista presei“ şi i-o prezintă zilnic au omis articolul meu de la recenzare, ori că el nu a avut răbdarea să citească respectivele buletine de informare – deşi lectura lor face parte obligatorie din fişa postului de preşedinte de ţară. Aşa că, în virtutea datoriei mele de cetăţean şi de colonel (r.) , îl ajut pe d-l preşedinte să conducă mai bine ţara, prezentîndu-i, mai jos, inclusiv opinia d-lui colonel (r.) Doru GUŞU.

Referitor la acest discurs, trebuie să aduc o precizare importantă: deoarece domnia sa a trebuit să dea citate exacte din Legea nr. 80/1995, în unele pasaje apare expresia „ministrul Apărării Naţionale“, pentru că aşa scrie în textul legii din 1995. Dar, de vreo doi ani încoace, cei care ne conduc, din cauza slugărniciei lor faţă de organismele internaţionale, au schimbat „pe şest“ – cum zice d-l Traian Băsescu, căci a învăţat, recent, să vorbească şi ţigăneşte – denumirea ministerului respectiv: nu mai este „Ministerul Apărării Naţionale“, ci doar „Ministerul Apărării“. Pentru că Armata României nu mai apără Naţiunea Română, ci luptă în Irak, Afganistan, Kosovo pentru nu ştim care alte naţiuni. Cum Naţiunea Română este o excepţie între naţiunile Europei şi ale Lumii, fidel părerii sale de eliminare e „excepţiilor“, d-l Traian Băsescu – care este şi comandantul suprem al Armatei – şi-a zis că sintagma „Ministerul Apărării Naţionale“ sună prea excepţional, pe cînd „Ministerul Apărării “ sună mai obişnuit, mai tern, mai european – ba chiar mai americăneşte. Mai ales că azi, 6 august, Japonia comemorează, iar S.U.A. aniversează 64 de ani de la lansarea bombei americane asupra Hiroşimei.

Discursul d-lui colonel (r.) Doru GUŞU,

preşedintele subfilialei Câmpulung Moldovenesc, la conferinţa Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (A.N.M.R.R.) din 2 iunie 2009.

Dacă noile legi ale salarizării unice şi ale pensiilor unice vor fi adoptate, pentru a asigura sistemul unitar, facem următoarele propuneri care să asigure „caracterul de unicitate“ şi al drepturilor, libertăţilor cetăţeneşti şi răspunderilor sociale de care cadrele militare au fost private în cariera militară şi nu numai atunci a salariilor şi pensiilor acestora:  caracterul de unicitate a salariilor şi pensiilor trebuie armonizat prin eliminarea tuturor prevederilor privind restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi specifice vieţii militare şi consfinţite prin Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, care îi confereau, astfel, caracterul de Lege specială.

Actuala lege 80/1995 – Statutul cadrelor militare – trebuie modificată radical sau înlocuită cu un nou Statut, astfel încât unele prevederi actuale care prevăd restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi să nu mai fie valabile, deoarece se elimină caracteruI de lege specială, drept pentru care propunem să fie scoase sau să nu se mai regăsească în viitorul Statut al cadrelor militare unele prevederi actuale din Legea 80/1995, astfel:

1) Art. 1 potrivit căruia „Cadrele militare sunt în serviciul naţiunii“. Asemenea civililor, nu trebuie să fim obligaţi la aşa ceva.

2) Art. 8, lit. a), Cadrele militare să nu mai fie obligate prin lege şi prin Jurământ militar să-şi apere ţara „chiar cu preţul vieţii“  – a se vedea prevederea „Să fie loiale şi devotate statului român şi forţelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieţii, să respecte şi să apere valorile democraţiei constituţionale“.

3) Art. 3, „Gradul militar este un drept al titularului şi reprezintă recunoaşterea în plan social a calităţii de cadru militar“. Prin unicitatea noii legi nu mai poate fi vorba recunoaşterea socială a acestei calităţi.

4) Art. 7, „Profesia de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum şi interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi şi libertăţi, potrivit legii“. La drepturi egale trebuie sa existe şi obligaţii şi răspunderi egale. De ce militarii mai trebuie să suporte interziceri ale unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti?

5) Art. 28, Cadrelor militare în activitate le este interzisa exercitarea următoarelor drepturi:

a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă prin orice mijloace sau alte activităţi în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcţii publice;

b) să candideze pentru a fi alese în administraţia publică locală şi în Parlamentul României, precum şi în funcţia de Preşedinte al României;

c) să declare sau să participe la grevă.

6) Art. 29 Cadrelor militare în activitate le este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi, astfel:

a) opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului;

b) exprimarea în public a unor opinii contrare intereselor României şi forţelor armate nu este permisă;

c) condiţiile în care cadrele militare în activitate vor putea să prezinte public informaţii militare se vor stabili prin ordin al ministrului Apărării Naţionale;

d) aderarea la culte religioase este liberă, mai puţin la cele care, potrivit legii, contravin normelor de păstrare a ordinii publice, precum şi la cele care încalcă bunele moravuri sau afectează exercitarea profesiei;

e) constituirea în diferite forme de asociere cu caracter profesional, tehnico-ştiinţific, cultural şi sportiv-recreativ, cu excepţia celor sindicale ori care contravin comenzii unice, ordinii şi disciplinei specifice instituţiei Armatei, este permisă în condiţiile stabilite prin regulamentele militare;

f) căsătoria cu o persoană apatridă sau care nu are exclusiv cetăţenia  română este condiţionată de obţinerea aprobării prealabile a ministrului Apărării Naţionale;

g) participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă, cu excepţia activităţilor la care se participă în misiune;

h) cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condiţiile ce se stabilesc prin ordin al ministrului Apărării Naţionale.

7) Art. 30. Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate au obligaţia de a nu efectua activităţi care contravin demnităţii, prestigiului şi normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis:

a) să îndeplinească alte funcţii decât cele în care sunt încadrate, cu excepţia cumulului prevăzut de lege, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului Apărării Naţionale;

b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizaţii ori societăţi comerciale, cu excepţia celor numite în consiliile de administraţie ale regiilor autonome şi societăţilor comerciale din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

8) Art. 31. Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţeri în rezervă, pe timpul cât sunt concentraţi sau mobilizaţi în unităţi militare, …le este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi cu caracter politic sau sindical, în unităţi militare.

9) Toate aceste interdicţii şi privaţiuni trebuie eliminate din Lege pentru a se asigura egalitate unică atât în salarizare, cât şi în drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.

10) Neexecutarea sau refuzul de executare a ordinului şi/sau dispoziţiilor la pace şi război, încălcarea consemnelor şi dezertarea, să nu mai fie sancţionate de legea penală, ci să fie măsuri de ordin administrativ, limitate doar la desfacerea contractului de muncă sau penalităţi ale salariilor.

11) Acordarea gradelor de general şi amiral să nu se mai facă de către preşedintele României prin avansarea coloneilor şi comandorilor, ci să se acorde în exclusivitate fotbaliştilor, handbaliştilor, tenismenilor etc., inclusiv profesorilor, medicilor şi chiar artiştilor, acest grad fiind asimilat sau echivalent al acestor categorii socio-profesionale.

12) Funeraliile cu onoruri militare să nu fie rezervate doar pentru militarii căzuţi la datorie pentru ţară, ci şi actorilor, cântăreţilor, sindicaliştilor, sportivilor etc. căzuţi la datorie ucişi de gloanţe, în slujba patriei.

13) Pensionarilor militari actuali şi viitori să li se acorde despăgubiri sau compensaţii financiare care să acopere privaţiunile de orice fel generate de interzicerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti pe timpul cât au activat în Armată.

14) La recalcularea pensiilor să se aibă în vedere timpul de lucru nenormat petrecut în Armată, în afara celor 8 ore zilnic, pe timpul aplicaţiilor, zilelor de sâmbătă şi duminică ori de sărbători legale pentru conducerea activităţilor militarilor în termen, în agricultură şi în industrie, în serviciul de zi şi de luptă, ori misiunile pentru paza secţiilor de votare sau pe timpul stării de urgenţă din timpul mineriadelor, ori a ameninţărilor teroriste, ori participarea la salvarea de vieţi omeneşti şi bunuri şi, nu în cele din urmă, detaşările numeroase la ordin pe şantierele patriei şi cumulul neplătit pentru numeroasele funcţii care trebuiau acoperite.

15) Nu în cele din urmă, dacă propunerile de mai sus nu pot fi aplicate, nu ne rămâne decât să propunem: DESFIINŢAREA ARMATEI ROMÂNE PENTRU EFORTUL SĂU RECUNOSCUT, DEPUS ÎN FOLOSUL PATRIEI DE A ASIGURA INTRAREA ŢĂRII ÎN N.A.T.O., PROMOVAREA UNEI IMAGINI PERMANENT POZITIVE ÎNTRE PARTENERII DE ALIANŢĂ ŞI PENTRU CĂ ŞI-A FĂCUT PERMANENT DATORIA ÎN ORCE CONDIŢII, PÂNĂ LA SACRIFICIUL SUPREM.

Doamnelor şi domnilor – participanţi şi invitaţi la această Conferinţă – cu riscul de a mă repeta, precizez că, în susţinerea acestor propuneri, am avut în vedere motivaţia normală ca la un sistem de unitar de salarizare şi pensionare să existe un sistem unitar de răspunderi, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti valabil şi pentru personalul Armatei.

Daca nu este posibil acest lucru, să se recunoască faptul ca legea actuală nu poate fi altfel decât o Lege Specială.

Pentru conformitate,

Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU