de Gary North [citeste introducerea serialului]

PARTEA I: DATORIA SOCIALA

Datoria este un concept inevitabil. Nu se pune niciodata problema existentei sau lipsei acesteia. Intotdeauna problema este ce fel de datorie, fata de cine, cand.

Venim pe lumea aceasta lipsiti de ajutor. Parintii ne sunt datori atunci cand ne nastem. Au obligatii fata de noi. Fiecare societate opereaza in termenii acestui principiu. Parintii care refuza sa-si ingrijeasca pruncii sunt plasati sub sanctiuni sociale. Sunt incurajati sa ofere ingrijire copiilor lor: sanctiuni pozitive. Daca refuza, sunt pedepsiti intr-un fel sau altul: sanctiuni negative.

Oamenii invata greu. Au nevoie de mai mult timp pentru a atinge maturitatea decat oricare alta specie, calculat procentual in functie de perioada vietii lor. Deci a fi parinte este un angajament pe termen lung.

Inainte ca prelungirea perioadei de viata sa fie realizata sub capitalism, uneori unul sau ambii parinti mureau datorita varstei avansate inainte ca toti copii lor sa atinga maturitatea. Alti membri ai familiei preluau atunci sarcina ingrijirii copiilor mai tineri, de obicei fratele sau sora parintilor. Iarasi, aceasta era o relatie bazata pe datorie.

Pentru parintii ajunsi la o varsta inaintata incapabili sa se intretina singuri, speranta este plasata in copii, de obicei fiii lor. Se asteapta ca fiii sa aiba grija de parintii lor varstnici. Aceasta este o forma de plata a datoriei. Parintii si-au onorat obligatiile cata vreme copii erau tineri. Dar odata ce copii ating maturitatea, devin datori parintilor lor.

Concluzia: Familiile sunt strans unite. Natura acestei lagaturi se sprijina pe datorie.

Societatea umana este imposibila fara datorie. Putem invata enorm despre o societate examinandu-i cele mai raspandite forme de datorie: cine datoreaza cui, pentru cata vreme, in ce conditii, si la ce rata a dobanzii.

ASIGURARE SOCIALA

Casatoria in Vest incepe prin schimbul public al juramintelor. Acesta este familiarul acord pre-nuptial.

Te iau sa-mi fii sot/sotie, sa te am si pastrez de azi inainte, la bine si la greu, in vremuri de belsug si de lipsuri, de boala si de sanatate, sa te iubesc si sa te pretuiesc; incepand de astazi pana cand moartea ne va desparti.

Este specific in detalii, si totusi foarte general. Este permanent. Este public. Este administrat sub autoritatea unei institutii, fie ea biserica sau stat sau amandoua. Ar fi dificil sa destrami un contract executoriu legal ce este atat extins ca scop cat si scurt ca forma.

Traim intr-o perioada in care partea avuta intr-un aranjament marital insista asupra unui acord pre-nuptial mai lung, pus la punct de un avocat, semnat in particular, care limiteaza raza de actiune a juramantului public. Ceremonia casatoriei nu se refera niciodata la acest contract de limitare a datoriei, nici nu cere ambelor parti sa il recite. Daca una din parti este o celebritate, un ziar tabloid ar putea publica parti scurte ale unei copii transpirate presei.

Juramintele casatoriei, de-a lungul istoriei, au fost pana acum cea mai importanta forma de asigurare sociala. Juramintele stabilesc o responsabilitate legala pentru a face fata vastei majoritati a tuturor crizelor ce ameninta indivizii. Aceste juraminte constitue o aplicare a unui principiu fundamental al productiei: diviziunea muncii.

Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor; Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice! Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi? [Ecleziastul 4:9-11]

Fara juramintele casatoriei, societatea nu ar putea exista. Oamenii sunt prea inclinati sa rupa contracte. Dar acest contract merge mai departe decat relatia conventionala de afaceri. Este universal. O violare face apel la presiune sociala sa se asigure ca victima primeste protectie.

Pana in secolul douazeci, majoritatea asigurarii de sanatate era oferita de familii. Ingrijirea medicala de acasa era ingrijire medicala furnizata de familie. Au existat spitale in Vest vreme de secole. Spitalul a fost o inventie a Vestului in era medievala tarzie. Dar spitalele intotdeauna au servit foarte putini oameni.

Descentralizand ingrijirea medicala si lasand-o pe seama familiilor, si investind familia cu responsabilitate sociala executorie pentru prestarea acestui serviciu social crucial, fiecare societate a implementat si mentinut programe de ingrijire medicala extinsa. Aceste servicii nu au fost administrate de birocrati impersonali actionand dupa cum specifica manualul. Au fost administrate de rude apropiate carora le pasa indeaproape de rezultatul tratamentului.

Putem afirma acelasi lucru despre asigurarea pe viata, cea impotriva incendiilor, si toate celelalte forme de asigurare. Inainte ca matematicienii din Vest sa descopere legea numerelor mari si sa construiasca companii de asigurare in cautare de profit cu ajutorul formulelor statistice de risc, societatile au folosit familiile ca metoda de a beneficia de inca nedescoperita stiinta a managementului de risc.

Managementul de risc este o forma de datorie. Oamenii incheie voluntar acorduri prin care fac in prezent plati, sau se invoiesc sa faca viitoare plati in anumite conditii. In schimb devin beneficiarii altora la o data ulterioara, in anumite conditii. Fara datorie, societatea nu ar putea exista.

DE LA SUPLIMENTE LA SUBSTITUTI

Inventarea asigurarii este una dintre cele mai importante ale tuturor timpurilor. A inceput la sfarsitul erei medievale in industria de transport. Investitorii garantau rezultatul voiajului individual primind un procentaj fix din profiturile mai multor calatorii. Distribuind riscul unui vas scufundat sau capturat pe mai multe calatorii, investitorii au extins comertul extern.

Asigurarea impotriva incendiilor a aparut spre sfarsitul anilor 1600 in Anglia. Asigurarea pe viata cam tot pe atunci. Familiile puteau plati o mica prima unei companii pentru a obtine o substantiala rambursare in cazul unui neasteptat eveniment catastrofic. Politicile de asigurare au suplimentat ingrijirea oferita de familii.

La sfarsitul secolului al nouasprezecelea, Otto von Bismark, cancelarul Prusiei a promovat cu succes sistemul de pensii de batranete subventionat de stat. Acel model s-a raspandit in Vest. In 1935, Social Security Act a devenit lege [nota tr: Sistemul american de pensii]. Guvernul Statelor Unite a devenit agentul de asigurare al batranetilor muncitorilor. Initial a fost promovat ca un program suplimentar pentru varsta inaintata, dar curand a devenit principala asteptare de ingrijire a publicului.

Observam aici trecerea de la resposabilitatea familiei catre responsabilitatea statului. Ceea ce fiecare societate a considerat dintotdeauna o responsabilitate a familiilor, bazata pe loialitate personala si beneficii mutuale, a devenit astfel o responsabilitate a platitorilor de taxe, bazata pe loialitate fata de stat si administrare impersonala executata de birocrati salariati. Ingrijirea pentru varsta avansata a devenit depersonalizata si birocratizata. Elementul responsabilitatii personale a inceput sa se estompeze ca importanta.

Nu este intamplator ca rata divorturilor in Vest a crescut alaturi de raspandirea asigurarii sponsorizate de stat. Cand beneficiile unui acord sunt reduse, angajamentul luat fata de aranjament se afla si el in declin. Beneficiile economice asociate casatoriei au fost confiscate familiei si pasate statului. Dependenta de stat inlocuieste dependenta de familie. Statul permite indivizilor sa “divorteze” de el numai cand acestia parasesc jurisdictia sa, ceea ce este foarte costisitor. Prin contrast, divortul familial, competitiv din punct de vedere al pretului, in care nici una din parti nu este trasa la raspundere, este universal.

Legatura datoriei a fost reorientata de la familie catre stat. Drept urmare platile pentru batranete sunt apanajul politicilor grupurilor de presiune. Acelasi proces de depersonalizare si birocratizare a inceput cu Medicare in 1965 [nota tr: Medicare – program de asigurare medicala subventionat de guvernul federal american].

Societatea nu a scapat de datorie. A schimbat doar locul geografic al responsabilitatii.

SIGURANTA REDUSA

Vasta crestere a datoriei private in Statele Unite a mers in paralel cu cresterea datoriei asigurate de stat. Datoria asigurata de stat, spre deosebire de datoria de familie si cea privata, este lipsita de fonduri. Nu exista capital sa fi fost creat pentru a putea plati datoria prin productivitate. Nu exista pe pamant vreo datorie asemanatoare, lipsita de fonduri, mai mare decat Social Security/Medicare, situata acum in jurul sumei de 70$ trilioane.

Statul a substituit capitalul de plata cu promisiuni de plata. “Lasa-i sa manance promisiuni” este minciuna de subsol a tuturor contractelor de asigurare sponsorizate de stat. Statul extrage puterea de cumparare prezenta – care ar fi putut finanta crearea capitalului – si emite obligatiuni IOU [nota tr: obligatiuni guvernamentale] bazate pe veniturile sale viitoare. Aceste venituri viitoare nu sunt garantate, deoarece nu exista nici o agentie capabila sa le garanteze. Trebuiesc colectate: prin (1) taxe, (2) emisii de IOU, si (3) bani creati de banca centrala.

Astfel in Vest am fost martorii unei masive creari de datorie lipsita de fonduri. Magnitudinea acestei obligatii fara resurse este atat de mare incat sfarsitul este sigur: neachitarea platii. Singura necunoscuta este forma pe care aceasta restanta o va lua.

Am inceput cu afirmatia: “Datoria este un concept inevitabil”. Ii adaug acum corolarul: “Neachitarea platii este un concept inevitabil”.

Transferand inevitabilele obligatii ale datoriei de la familii catre stat, votantii si-au subminat protectia in numele sporirii ei. Au cautat o protectie suplimentara pentru povara batranetii. Si-au imaginat ca acordandu-si cu ajutorul votului siguranta prin coercitie, ar putea spori aceasta protectie. Dar chiar contrariul este acum inevitabil: risc sporit datorat inevitabilei restante de plata. Aceasta restanta va veni chiar la batranete, cand ei sunt cel mai putin in stare sa se apere. A fost posibila pe cheltuiala capitalului detinut de familie sau a capitalului detinut de compania de asigurare, ce i-ar fi putut asista prin productie pe cei in varsta.

POVARA IN PLUS

Pentru acei platitori de taxe care inteleg redusa valoarea de rabat a unei promisiuni guvernamentale pe termen lung, costul procurarii protectiei a crescut. Trebuie sa descopere metode de a cumpara viitoarea securitate cu ajutorul venitului net (dupa impozitare).

Publicul nu intelege ca marele faliment se apropie. De aceea rata economiilor fiecarei gospodarii americane a scazut la zero in anii recenti si a devenit chiar negativa in anumite perioade: vanzare de bunuri pentru a finanta consumul. Ce a fost promis in 1935 drept program suplimentar pentru protejarea varstei de aur a devenit principala sursa de protectie a majoritatii americanilor. Dar statistic sistemul este nesanatos.

Pe data de 4 Martie 2007, Revizorul General al guvernului Statelor Unite, David Walker, a aparut in emisiunea “60 Minutes.” Este contabilul sef al guvernului. Mesajul sau este sumbru.

Walker spune ca am promis ingrijire medicala aproape nelimitata cetatenilor in varsta care nu au sansa de a vedea nota de plata, si ca guvernul deja imprumuta bani pentru a o plati. El spune ca sistemul nu poate fi mentinut.

“Este problema fiscala numarul unu a guvernului federal, este problema fiscala numarul unu a guvernelor statale si este provocarea competitiva numarul unu a afacerilor americane. Va trebui sa reformam dramatic si fundamental sistemul de ingrijire medicala, in rate, pe perioada urmatorilor 20 de ani,”

ii spune Walker lui Kroft.

Si daca nu o facem?

“Si daca nu o facem, poate falimenta America…”

Privim in slow-motion un accident feroviar. Majoritatea votantilor nu stie nimic despre asta. O minoritate da din cap: “Intelegem”. Dar nu inteleg. Deprinderile lor cand vine vorba de economii dezvaluie gradul in care nu inteleg.

PROTECTIE IMPOTRIVA INFLATIEI

Cea mai facila metoda a oricarui guvern national de a ascunde falimentul ce-si face aparitia la orizont este inflatia. Isi vinde datoria bancii sale centrale, care va crea bani din nimic sa cumpere aceste certificate de datorie. Apoi guvernul va cheltui banii nou creati. Preturile vor creste.

Acest fenomen va eleva scara rulanta a costului-vietii exprimat in plati pentru Social Security. La randul sau acesta va creste platile. Dar programul care ucide bugetul este Medicare, spune Walker: de cinci ori mai mare decat povara Social Security. Datorita inflatiei, spitalele vor simti ciupitura. Vor trebui sa faca fata cresterii preturilor. Nu vor primi de la guvern plati ce cresc comparativ. Rezultatul va fi o ingrijire medicala rationalizata, exact asa cum intalnim in orice sistem de medicina socializata.

Privesc in viitor si vad un dolar in cadere libera. Ce poti cumpara cu un dolar in cadere libera? Mai putin.

O strategie pe care am adoptat-o pentru a ma apara este sa cumpar o casa printr-o ipoteca cu rata de dobanda fixa. Voi plati datoria cu dolari ce se depreciaza.

Voi incepe sa scot bani din fondul Social Security in cateva luni. Voi cumpara o casa mai mare atunci cand incep platile. Vreau ca venitul de la Social Security sa imi plateasca ipoteca. Deoarece aceasta are o rata de dobanda fixa, optez pentru o plata lunara fixa. In acest fel reusesc sa fac ceva folositor cu valoare in continua depreciere a dolarilor pe care ii primesc de la guvern. Pot scadea plata dobanzii pe ipoteca din venitul meu brut. Tinand seama de faptul ca ma aflu inca in piata muncii, pot folosi acest decont.

Fara promisiunea venitului Social Security, nu are sens din punct de vedere financiar ca un om in varsta de 65 de ani sa cumpere o casa printr-o ipoteca pe 30 de ani. Dar are sens intr-o natiune in care falimentul guvernului federal este garantat statistic, si in care cea mai usoara metoda de a ramane restant este prin inflatie.

Neachitarea platilor prin inflatie va afecta toate formele de datorie cu dobanda fixa pe termen lung. Astfel fenomenul nu se limiteaza doar la guvernul Statelor Unite si obligatiunile sale.

CONCLUZIE

Daca credeti ca analiza mea asupra datoriei sociale este corecta, ar trebui sa luati masuri costisitoare pentru a va reduce dependenta de promisiunile politice.

Ar trebui sa luati masuri pentru a genera viitorul venit ce va creste odata cu scaderea valorii dolarului.

Ar trebui sa luati masuri pentru a va spori sanatatea, deoarece rationalizarea ingrijirii medicale este un lucru sigur. Nu vreti sa va bizuiti la 75 sau 80 de ani pe o operatie cruciala intr-o lume a rationalizarii ingrijirii medicale. Cei responsabili cu impartirea ratiei vor spune, “Prea batran”. Nu vi se va permite sa intrati in fata.

Datoria este inevitabila. Intrebarea este aceasta: Cine datoreaza cui, ce, in ce conditii? Aflati acum, inainte sa vina ziua scadentei. Restanta de plata va este dusman.

May 14, 2007