Ion Coja candidează !

Rezumat:
- Pentru mine riscul este că aş putea câştiga la alegerile din toamnă;
- Candidez numai dacă nu se iveşte între timp un candidat mai valabil;
- Nu aş putea suporta ineficienţa mea ca preşedinte al Ţării;
- În România sunt câteva mii de oameni care sunt mai potriviţi pentru funcţia de preşedinte decât actualii candidaţi;
- Când am tăcut şi am acceptat anumite anomalii şi abuzuri n-am mai putut dormi nopţi de-a rândul;
- Voi încerca să fiu convingător numai în limitele adevărului;
- „Bă, musiu, ce ai făcut până acum pentru ceilalţi, pentru binele comunitar, naţional?!”
- Partea neplăcută pentru mine este că va trebui să mă laud. Partea bună este că am cu ce să mă laud;
- Loteria genetică m-a înzestrat cu un defect: nu accept să tac atunci când consider că am dreptate şi că adevărul este ascuns de cineva;
- Voinţa este motorul istoriei. Voinţa aduce putinţa. Politicienilor noştri le lipseşte voinţa de a acţiona în folosul celorlalţi, al Neamului;
- Oamenii cinstiţi şi responsabili n-au dispărut din Ţara Româneasacă;
- Constituţia, atent citită şi interpretată, nu-l împiedică pe preşedintele ales să fie un preşedinte autoritar;
- Ţara are nevoie de un preşedinte autoritar ca de aer!
- Nu voi minţi!

Circulă zvonul că pe lista candidaţilor la scaunul prezidenţial va fi să mai adăugăm un nume, al profesorului ION COJA. O veste surprinzătoare, cel puţin la prima „strigare”, de aceea ne-am grăbit ca mai înainte de a face vreun comentariu pe marginea acestei informaţii, să o verificăm. Aşadar:

- Domnule profesor, e adevărat ce se aude despre dumneavoastră, că veţi candida la alegerile prezidenţiale din toamnă?

- Voi candida numai dacă nu se iveşte între timp un candidat valabil sau mai valabil, pe care să-l sprijin şi să-l votez şi eu din tot sufletul.

- Cu alte cuvinte, sunteţi dezamăgit de oferta electorală din momentul acesta?

- Arătaţi-mi românul întreg la minte care este mulţumit de candidaţii dintre care vom avea de ales unul! Repet, dacă ar exista un candidat care să corespundă standardului minim, nu m-aş mai aventura să risc!

- Care este riscul?

- Riscul este că aş putea câştiga alegerile din toamnă, ceea ce ar însemna ca următorii cinci ani să nu-mi mai aparţină şi cinci ani de zile, ca preşedinte al României, să fiu obligat să fac multe lucruri neplăcute mie! Eu sunt foarte mulţumit de viaţa pe care o duc, de viaţa pe care am dus-o până acum. Pentru stilul meu de viaţă, pentru ceea ce dă farmec vieţii mele, nu se potriveşte ca eu să-mi petrec la Cotroceni următorii ani, poate că ultimii! În proiectul vieţii mele, ultimii 5-10 ani erau planificaţi foarte riguros pentru cu totul alte lucruri.

- Ce nu vă place la postura de preşedinte?

- Timpul pierdut! Nu mi-ar plăcea să pierd timp cu o serie de aşa zise activităţi, cum sunt cele de protocol, care în absolut vorbind nu au nicio urmare asupra vieţii cetăţenilor. Sau şedinţele în care eşti obligat să asculţi şi multe inepţii, dar din diverse raţiuni, mai ales electorale, să nu-i poţi spune omului deschis, în faţă, că bate câmpii! Adică nu aş putea suporta ineficienţa mea! Nu aş putea să mă suport să nu fac mai nimic, aidoma preşedinţilor de până acum! De aceea, dacă se va ivi un candidat mai bun decât mine, îi voi mulţumi lui Dumnezeu şi mă voi retrage din competiţie, iar pe acel candidat îl voi susţine cu toate puterile mele. Mi-ar conveni mai mult.

- În felul acesta ar fi să procedaţi ca Sfîntul Ioan Botezătorul!

- Să nu spunem vorbe mari!… De ani de zile aşteptăm cu toţii un candidat ca lumea!

- Iar dacă acest candidat nu se iveşte înseamnă că vă consideraţi singura sau cea mai potrivită persoană pentru funcţia de preşedinte al României?

- Nici vorbă! În România sunt câteva mii de români mai potriviţi pentru această funcţie decât candidaţii care s-au anunţat sau care au mai candidat la alegerile trecute. Numai eu cunosc vreo sută de persoane, dintre care vreo zece, cinşpe, îmi sunt buni prieteni!

- Vreau detalii! Ce spuneţi trebuie argumentat serios!

- Atunci o luăm mai de departe… Domnule, unui candidat îi trebuie anumite calităţi (1) ca să câştige o luptă electorală, cea pentru preşidenţie, în cazul nostru, iar (2) ca să fii un bun preşedinte îţi trebuie cu totul alte calităţi! În primul caz, ca să câştigi alegerile, îţi trebuie abilităţi de negustor, de PR cum ziceţi voi, care ştie să vrăjească lumea, s-o îmbrobodească, pe scurt, ştie să facă „reclama produsului”, ştie să ambaleze frumos marfa, indiferent de calitatea acesteia, şi s-o vândă la suprapreţ. În al doilea caz, în exerciţiul efectiv al funcţiei de preşedinte, îţi trebuie cu totul alte calităţi: să fii un bun gospodar, cu o viziune inspirată asupra viitorului, să fii om de cuvînt, dar să fii omul faptei, iar nu al vorbelor goale! Şi altele! Ei bine, eu cunosc mulţi români care ar putea onora cu brio funcţia de preşedinte. Fireşte, mai sunt alţii, foarte mulţi, pe care eu nu-i cunosc!… La ei mă gândesc cu sentimentul şi speranţa că mă număr şi eu printre ei! Repet, aceşti români sunt foarte mulţi! Oricare dintre ei pus la Cotroceni ar face treabă foarte bună, mai bună decât un Băsescu sau Constantinescu!… Din păcate, sau, mai bine zis, spre onoarea lor, aceşti oameni de ispravă nu au nici una dintre însuşirile cerute în lupta electorală! Traian Băsescu este un bun exemplu: a avut calităţile necesare în lupta electorală cu adversarii, a ştiut „să păcălească” electoratul, dar odată ajuns preşedinte nu a ştiut ce să facă cu funcţia de preşedinte! S-a plictisit de moarte la Cotroceni!

- Să înţeleg că dumneavoastră aveţi atât calităţile necesare unui bun preşedinte, cât şi pe cele ale unui luptător în arena politică? Că vă pricepeţi să „vrăjiţi” lumea?

- S-ar putea spune şi aşa. Întâmplarea, adică loteria genetică, a făcut ca eu să fiu dintotdeauna mai „rău de gură”. Nu pot să tac atunci când mi se pare că am dreptate. Uneori sunt prea cicălitor. Nu pot să trec cu vederea nimănui, nici mie, în primul rând. Iată, dacă eu i-aş fi refuzat pe cei care au venit la mine să mă îndemne să candidez, apoi până la sfârşitul zilelor mele mi-aş fi reproşat că am refuzat din comoditate, din laşitate, de frică etc. Or, acest „defect”, defectul de a nu şti să-mi ţin gura, m-a făcut încă dinainte de 1990 să ies în faţă ca să spun adevărul şi, atât cât se putea, să le dau peste nas mincinoşilor şi impostorilor. Atât ca profesor, ca sindicalist, ca membru PCR sau ca scriitor, rareori am tăcut, iar când am tăcut şi am acceptat anumite anomalii şi abuzuri, n-am mai putut dormi nopţi de-a rândul de supărare că am dezertat de la datoria mea de om, de român, de profesor, de scriitor! Datoria de a spune adevărul! Am aşadar o experienţă a „ieşirii în public”, care mă poate ajuta să fiu convingător, să trezesc interesul celor care mă ascultă. Catedra de la care am predat peste patruzeci de ani mă ajută şi ea. Dar ştiu bine un lucru: că voi încerca să fiu convingător numai şi numai în limitele adevărului! Nu voi minţi! Numai fără voia şi fără ca eu să-mi dau seama s-ar putea să spun vreun ne-adevăr! Negreşit că voi greşi de multe ori! Greşeala şi păcatul nu ocoleşte nicio fiinţă omenească! Dar dacă cineva mă va trage de mânecă, sunt gata să-mi fac mea culpa şi să retractez! Să dau înapoi tot ce am obţinut prin acel ne-adevăr!

- Promisiunile neonorate sunt tot minciuni?

- Bună întrebare. Toţi candidaţii fac promisiuni. Voi face şi eu promisiuni. Sper să pot însă demonstra că promisiunile mele sunt realiste, că va sta în puterea cuiva, a mea dacă voi fi ales, ca acele promisiuni să fie onorate, realizate. Lucru de care însă puteţi fi sigur este că voi face promisiuni rezultate din ceea ce se cheamă voinţa politică. Voi promite că voi face anumite lucruri pe care ceilalţi preşedinţi nu le-au făcut nu atât pentru că nu erau în stare, ci pentru că le-a lipsit voinţa de a le face! Căci înainte de a putea, trebuie să vrei! Să vrei cu tot dinadinsul, cu toate puterile tale sufleteşti! Voinţa este motorul istoriei! Voinţa aduce putinţa! Politicienilor noştri le lipseşte voinţa de a acţiona întru binele comunitar, naţional. Toată viaţa lor au trăit numai pentru interesul lor, de persoană sau de grup. A trăi şi a acţiona pentru binele altora este o atitudine pe care dacă nu ai dovedit-o până la 30 de ani prin gesturi publice, inechivoce, care pot fi constatate sau demonstrate, nu ai ce căuta în politică. Eu sper că presa se va pricepe să-l chestioneze pe fiecare candidat pe acest subiect: „bă, musiu, ce anume ai făcut până acum pentru „celălalt”, pentru binele comunitar, naţional?” Iar cel mai convingător va fi candidatul care va putea demonstra că a făcut aşa ceva şi a mai şi plătit, relativ scump, pentru gestul său, căci atunci când chiar faci ceva spre binele comunităţii, al Neamului, deranjezi şi superi multe persoane sau grupuri!

- Să înţeleg că Dumneavoastră puteţi demonstra că aţi acţionat vreodată sau de mai multe ori spre binele comunitar, naţional.

- Dacă mă înscriu în competiţia electorală, nu am încotro şi sunt obligat, faţă de electorat, să le dau oamenilor toate informaţiile despre mine. Sunt deci obligat să renunţ la modestia care, cred eu, mă caracterizează, şi să nu las deoparte informaţiile care i-ar putea determina pe alegători să mă voteze. Aşadar, când mi se va pune această întrebare: ce am făcut până acum din spirit de solidaritate cu ceilalţi?, slavă Domnului, am ce răspunde!

- Pot să vă pun eu această întrebare? Ce aţi făcut până acum pentru români, domnule Coja?

Poţi să întrebi, bineînţeles, dar nu acum. Răspunsul este prea lung!

- Mi-aţi dat un răspuns plin de modestie!

Când vom avea timp, să discutăm şi despre „falsa modestie”. Tocmai asta este partea neplăcută pentru mine a unei campanii electorale: va trebui „să mă laud”. Dar n-am încotro, sunt dator şi obligat să mă laud pentru ca electoratul să fie corect informat. Însă repet: o să mă laud numai „în limitele adevărului”. Iar vestea bună este că am cu ce să mă laud!

- Asta rămâne de văzut. Spuneţi-mi, ce partid vă susţine?

- Candidez independent! Şi nu voi renunţa la acest statut. Dacă reuşesc să ajung la Cotroceni, nu vreau să am vreo obligaţie faţă de vreun partid sau altul, faţă de clientela acestora. Pentru lichidarea clientelismului politic este nevoie de un preşedinte independent politic, care să nu lucreze în solda unui partid, ci numai şi numai în beneficiul Ţării, al tuturor românilor. S-ar putea să mă susţină câteva partide neparlamentare. Nu le voi refuza sprijinul, căci m-ar onora. Dar nu voi accepta să facem vreun târg electoral. În niciun caz vreun protocol secret! Dar sunt convins că dacă partidele parlamentare vor avea candidaţi cu puternică susţinere financiară şi logistică, dar fără niciun merit personal deosebit, mulţi dintre membrii acestor partide vor vota totuşi cu mine, nu vor vota cu candidatul partidului! Căci oamenii cinstiţi şi responsabili n-au dispărut din ţara asta. Cei mai mulţi nu sunt în niciun partid. Dar există şi printre membrii partidelor parlamentare oameni normali, incapabili să-şi dea votul fără să cumpănească bine ce fac!

- Întrebarea întrebărilor: Ce veţi putea face mai mult decât au făcut ceilalţi trei preşedinţi în condiţiile în care Constituţia limitează atât de mult puterea preşedintelui de a decide în marile probleme ale Ţării?

- Constituţia este un text. Majoritatea cuvintelor şi a propoziţiilor din acest text se pretează la mai multe interpretări. Bunăoară, una din propoziţiile cheie ale Constituţiei României este următoarea: „Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.” În temeiul acestei propoziţii din articolul 80 al Constituţiei voi cere „să veghez” la tot ce face guvernul şi celelalte autorităţi publice, inclusiv Parlamentul. Îi voi trimite pe parlamentari la Dicţionarul limbii române să vadă ce înseamnă a veghea, şi voi acţiona în consecinţă. Puterile de natură executivă, legislativă şi juridică pe care le presupune acţiunea de a veghea veţi vedea că pot fi suficient de mari pentru ca preşedintele Ţării să fie elementul cel mai dinamic, decisiv chiar, în primenirea societăţii româneşti, a vieţii nostre. E ştiut că toată suflarea românească aşteaptă un preşedinte autoritar. Or, Constituţia, citită atent şi interpretată în folosul Neamului românesc, al societăţii româneşti, nu-l împiedică pe preşedintele ales să fie un preşedinte autoritar. Pe preşedinţii de până acum numai propriul partid şi, în general, clasa politică i-a împiedicat să-şi impună autoritatea.

De altfel, dacă la toamnă va fi să fie desemnat altcineva preşedinte, eu voi insista pe lângă acesta să dea articolului 80 şi altor prevederi constituţionale interpretarea pe care aş da-o eu! E singura soluţie pentru cine vrea să fie într-adevăr un „preşedinte jucător”, iar nu o piesă de mobilier viu la Palatul Cotroceni.

- Aşadar vă oferiţi serviciile de consultant gratuit, voluntar, pentru viitorul preşedinte?

O puteţi lua şi aşa! Dar numai dacă vrea să fie preşedintele autoritar de care Ţara are nevoie ca de aer! Repet: voinţa politică este hotărîtoare!

- O ultimă întrebare: ce şanse vă acordaţi?

Dumneavoastră ce şanse îmi acordaţi?

- Nicio şansă!

- Aveţi dreptate. N-am nicio şansă dacă alegerile s-ar ţine mâine. Dar până-n noiembrie…

- Da, până-n noiembrie e timp pentru toată lumea să se dumirească cine este, ce vrea şi ce poate Ion Coja, candidat independent la funcţia de preşedinte al României! Succes!

- Doamne, ajută!

A consemnat NICHITA VANCEA

Post scriptum: pentru corespondenţă cu dl Ion Coja puteţi folosi adresele următoare:

- Ion Coja, Oficiul Postal 41, c.p.30, Bucuresti
- Ion Coja, Bd.Nicolae Titulescu, 95-103, bloc 8, ap.147, sector 1 Bucureşti
- E mail ionzcoja@yahoo.com
Citiţi şi pe www.ioncoja.ro materiale de prezentare a candidaturii şi alte informaţii pe acest subiect.
La adresele de mai sus vă puteţi înscrie să activaţi în campania electorală pentru alegerea dlui ION COJA.

Pentru DONAŢII

Cei care doresc să susţină financiar campania electorală a dlui ION COJA pot face depuneri la
BANCPOST S.A. Agenţia Nicolae Titulescu, Bdul Nicolae Titulescu nr.95-103, sector 1, Bucureşti
Cod IBAN RO45BPOS72606976902EUR01 pentru depuneri în euro
Cod IBAN RO13BPOS72606976902RON01 pentru depuneri în lei (roni)
Cod IBAN RO89BPOS72606976902USD01 pentru depuneri în dolari US
Cod SWIFT: BPOSROBU

Fondurile astfel constituite vor fi cheltuite sub supravegherea şi răspunderea nemijlocită a dlui ION COJA în persoană. Depunătorii pot cere dlui ION COJA explicaţii pentru felul cum au fost folosite sumele donate. Cu voia fiecărui donator în parte, lista donaţiilor se va face publică la sfârşitul campaniei electorale.