Guvernanţii crizei şi criza guvernanţilor

Gogoriţa democraţiei româneşti se manifestă din plin. Refacerea FSN demonstrează fără nici o urmă de îndoială că tentaculele caracatiţei de sorginte comunisto-securistă s-au dezvoltat nemăsurat şi că înjurăturile ca la uşa cortului din permanenta campanie electorală în care trăim din 1990 nu au fost decât expresia deşănţată a luptei pentru ciolanul naţional.

Pentru aşa-zisa noastră clasă politică, de fapt nimic altceva decât o hidră mafiotă, masiva lipsă de la urne a românilor nu reprezintă ceea ce se întâmplă în realitate, adică totala sa delegitimizare, ci un cec în alb pentru împărţirea a ce mai este de împărţit din avuţia naţională.

Preşedintele jucător, întâiul matelot al ţării şi-a pregătit minuţios platforma prin care dictatura sa, din ce în ce mai puţin deghizată, să mai primească un mandat. După aceea, nu va mai rămâne decât să se eternizeze ca Nicolae Ceauşescu, sau să fie înlocuit cu Băsescul de buzunar Emil Boc, după modelul succesiunii lui Vladimir Putin.

Ultima invenţie a ocultei finanţelor mondiale, criza economico-financiară, nu face nimic altceva decât să dea cale liberă noului guvern de strânsură. La adăpostul ei, orice măsură, oricât de aberantă, poate fi justificată ca venind pe fondul interesului naţional. Asistăm ,deja, la o redistribuire masivă a proprietăţilor funciare şi imobiliare. Vedem fără ochelarii propagandei mass nedia aservite cum se negociază la sânge accessul la bugetul naţional şi cum toate slujbele care asigură manevrarea banului public sunt împărţite nu după competenţă, ci în conformitate cu un odios algoritm „politic”.

În tot acest timp, la ore de vârf şi de maximă audienţă, suntem bombardaţi informaţional cu o diabolică bunăvestire, conform căreia nu mulţimea celor care trăiesc din salarii mizere va suporta greul crizei. La fel, ni se spune că românii nu vor suporta foamea şi frigul, în timp ce zeci şi zeci de români mor de foame şi de frig.

Totodată, criza justifică şi neîndeplinirea promisiunilor electorale, iar şomajul de masă bate la toate uşile românilor cinstiţi, care nu ştiu să trăiască decât din munca lor.

În aceste condiţii,

Mişcarea Conservatoare îi cheamă pe toţi cei cărora le mai pasă că au o ţară şi o limbă la ample mişcări de protest de toate formele.Guveranţii trebuie să afle că nu mai pot minţi la nesfârşit şi că nesupunerea civică poate deveni un prim semnal de avertisment. Le cerem românilor să refuze să mai plătească taxe şi impozite aberante, le cerem să nu mai justifice prin tăcere măsurile sălbatice luate împotriva lor, iar în final să iasă în stradă şi să măture acest regim haotic în care marea infracţiune economico-financiară este botezată cu numele de „afacere”.

Numai un astfel de regim poate tolera ca o duduie, în al cărei creier nu a încăput nici măcar informaţia că Norvegia este un regat, să devină ministru cu acces la secretele de stat de importanţă deosebită. În acest caz, singura poziţie pe care ar fi trebuit să fie repartizată duduia, ar fi trebuit să fie aceea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar în… republica Norvegia, cu timpul necesar până când noevegienii vor renunţa la monarhie. Nu întâmplător ni se sparie gândul atunci când îi trecem în revistă pe mai toţi demnitarii guvernului Boc-Băsescu.

Singura întrebare care se mai justifică logic în atare condiţii este cât se poate de simplă: până când, români, până când?

Cancelaria Mişcării Conservatoare

www.conservatorii.ro