Valentin Stănescu

În nici o ţară din Europa modernă nu s-a întâmplat ca legi fundamentale cum sunt codurile juridice să fie adoptate prin angajarea răspunderii guvernului. Nicăieri sfidarea făţişă a normelor democratice elementare şi a cetăţeanului nu a mers atât de departe. România va fi prima ţară din Europa şi probabil că va rămâne singura care să se distingă printr-un asemenea record.

Un record trist şi dezonorant, deoarece procedând astfel politicienii români demonstrează că ataşamentul lor pentru valorile democratice este unul mimat şi superficial, nu sincer şi substanţial.

Atribuţia principală a Parlamentului într-o ţară democratică este facerea legilor, scop în care cetăţenii sunt chemaţi să-şi aleagă cei mai destoinici reprezentanţi, iar instituţia este finanţată cu fonduri importante din banii contribuabililor.

Pentru ca Parlamentul să-şi îndeplinească menirea constituţională trebuie îndeplinite cel puţin două condiţii: cetăţenii să fie informaţi despre conţinutul proiectelor de legi care urmează a fi supuse adoptării, iar parlamentarii să aibă posibilitatea de a-şi da votul asupra legilor, conform intereselor cetăţenilor. În cazul proiectelor codului civil şi a codului penal nici una din aceste condiţii nu este îndeplinită.

Cetăţenii ţării nu au fost informaţi în mod sistematic si efectiv despre conţinutul proiectelor nici de către guvern, nici de către parlamentari, astfel că ei deţin doar informaţii puţine şi disparate, primite din mass-media.

Cu rare excepţii, parlamentarii nu s-au preocupat de informarea cetăţenilor despre conţinutul proiectelor de coduri în colegiile lor electorale, deşi codurile sunt cele mai importante legi pe care ar trebui să le adopte Parlamentul actual. Am îndrăzni să afirmăm că mulţi parlamentari nu cunosc ei înşişi prevederile noilor coduri si nici nu se arată interesaţi de subiect. Spre edificare, sugerăm presei să facă un sondaj printre parlamentari în acest sens.

Atitudinea parlamentarilor este parţial explicabilă prin practica guvernelor de a marginaliza sistematic Parlamentul prin abuzul de ordonanţe de urgenţă şi adoptarea legilor prin angajarea răspunderii guvernului. În această chestiune toate partidele au partea lor de vină. Aflate in opoziţie, toate partidele au criticat abuzul de ordonanţe de urgenţă al celor aflaţi pe moment la guvernare, dar venind la putere au procedat la fel.

De ce este necesară adoptarea legilor de către Parlament oricât ar părea proiectele de bune? Din pricină că adoptarea legilor trebuie să fie rezultatul unei decizii democratice, nu a uneia autoritare. Proiectele sunt întotdeauna emanaţia unui cerc restrâns de persoane şi chiar dacă ar fi impecabile din punct de vedere tehnico-juridic, conţin numeroase prevederi ce trebuie chibzuite şi decise sub aspectul oportunităţii şi finalităţii de către cei care au prerogativa decizională: cetăţenii, prin referendum, sau reprezentanţii cetăţenilor aleşi în parlament.

De pildă, pedepsele mai mari sau mai mici pentru corupţie pot fi soluţii deopotrivă corecte sub aspect strict juridic, dar Parlamentul trebuie să decidă, ţinând seamă de opiniile cetăţenilor, ce fel de pedepse sunt oportune în România bântuită de corupţie.

Tot astfel, incriminarea sau nu a incestului şi prostituţiei, legalizarea sau nu a căsătoriilor homosexuale pot fi ambele soluţii corecte tehnico-juridic, dar alegerea unei soluţii sau a celeilalte trebuie să revină Parlamentului, în concordanţă cu valorile morale ale societăţii româneşti.

Grupurile de specialişti desemnaţi de Ministerul Justiţiei pentru a elabora proiectele au avut misiunea de a propune felurite soluţii corecte sub aspect juridic, dar nu au avut dreptul de a decide asupra oportunităţii acestor soluţii, prerogativă rezervată forului legislativ.

Modificările aduse proiectelor în cadrul comisiilor parlamentare care le-au dezbătut reflectă punctele de vedere ale câtorva persoane (12-13), care nu se identifică cu Parlamentul în ansamblul său. În afară de aceasta, proiectele conţin în continuare multe reglementări greşite sau discutabile. Unele existente de la început, altele introduse chiar de către comisii. Mândri de munca lor, membrii comisiilor nu-si dau seama de existenţa erorilor, informându-i pe liderii partidelor că proiectele sunt foarte bune, iar liderii se declară mulţumiţi. Adoptarea codurilor în procedură normală ar oferi posibilitatea îndreptării greşelilor, dar angajarea răspunderii guvernului nu. Însă adevărul va ieşi la iveală în scurtă vreme, făcând necesară modificarea codurilor înainte de a se fi uscat cerneala cu care au fost tipărite. Putem face pariu că aşa se va întâmpla.

Pe de altă parte, fiecare parlamentar are dreptul conform Constituţiei să se pronunţe prin vot asupra proiectelor de legi. Un drept de care nimeni nu ar trebui să i-l răpească. Pentru că nu e doar dreptul parlamentarului, ci al cetăţenilor din colegiul în care a fost ales. Dacă în locul sutelor de parlamentari decizia a fost luată de 12-13, înseamnă că opinia şi voinţa celorlalţi parlamentari şi a milioanelor de cetăţeni care i-au ales prin vot uninominal este ignorată în mod flagrant. Ce vor putea explica aceşti parlamentari despre contribuţia lor la adoptarea codurilor? Absolut nimic!

Liderii politici justifică decizia adoptării codurilor prin angajarea răspunderii Guvernului prin nevoia de a raporta forurilor europene îndeplinirea acestui obiectiv până la un anumit termen. Pentru ei raportarea este mai importantă decât conţinutul codurilor şi decât concordanţa dintre acest conţinut şi voinţa cetăţenilor. Bune sau rele, codurile trebuie adoptate, indiferent prin ce tertipuri, pentru a bifa încă o realizare menită să inducă în eroare Europa. Aşa cred ei, politicienii români, că servesc interesele ţării lor.

Însă calculul ar putea fi complet greşit: partenerii europeni cu exerciţiu democratic autentic să nu se lase aburiţi încă o dată de diriguitorii de la Bucureşti, iar în locul aşteptatei bile albe să adauge încă o bilă neagră în contul României.

Pe plan intern, adoptarea codurilor prin angajarea răspunderii Guvernului va discredita încă şi mai mult democraţia şi Parlamentul în ochii cetăţeanului. Scutiţi de corvoada legislativă, parlamentarii se vor simţi mai liberi ca oricând să doarmă în fotoliile lor confortabile, atunci când nu se ocupă de rotunjirea averilor, căci alte rosturi nu vor avea în democraţia lui Papură Vodă.