Partidul albanez din Macedonia promoveaza proiectul “Almakos”, o uniune de genul Benelux, care ar uni Albania, Macedonia si Kosovo. Partidul Radical Sarb a anuntat deja deschiderea unei ramuri a sa in Macedonia. Biserica Ortodoxa Macedoneana si Biserica Ortodoxa Sarba sunt inca departe de a face pace. Iar acum, Guvernul macedonean a decis sa negocieze problema granitei cu Pristina, in ciuda Belgradului. Va risca oare Skopje relatiile sale bune cu Belgrad-ul pentru binele viitoarelor alegeri? O analiza Axis Globe.

Cacofonia electorala din Macedonia

Fierbinteala electorala a cuprins deja Macedonia. Partidul Albanez pentru Prosperitate Democratica (PDP) promoveaza proiectul „Almakos”, un fel de Benelux, care ar uni Albania, Macedonia si Kosovo, daca va fi independent. Almakos este un acronim format din primele silabe ale numelor acestor tari. In cadrul disputei de granita si negocierilor din Kosovo, exista dubii daca proiectul in cauza este atat de inocent pe cat pare. Presedintele PDP, Abdulhadi Vejseli, asigura ca acesta ar trebui sa fie numai o uniune comerciala. “Am promovat ideea pentru crearea unei uniuni comerciale intre Albania, Macedonia si Kosovo. Este o uniune pentru educatie, cultura si stiinta intre cele trei tari, pentru ca investitia intr-o uniune care sa cuprinda 8 sau 10 milioane este mult mai palpabila pentru investitorii straini decat o tara de 2 milioane de locuitori, si de aceea este bine ca aceasta ideea a noastra sa fie dezbatuta de catre cei care stiu cum sa analizeze si sa gandeasca asa cum trebuie”. Anumiti analisti macedoneni vad in spatele Uniunii Almakos o schita ascunsa a „Albaniei Mari”. Cu toate acestea, faptul ca celelalte doua partide albaneze din Macedonia, Uniunea Democrata pentru Integrare (DUI) si Partidul Democratic al Albanezilor (DPA) resping ideea, face ca ea sa fie mai slaba. Se stie ca gruparea autonoma DPA si moderatii PDP sunt rivali de temut. DPA considera ca propunerea Almakos este un „marketing pre-electoral” al PDP. Conform sondajului Institutului Macedonean pentru Cercetare Sociologica si Juridica, realizat in aprilie, PDP este una dintre ultimele optiuni pentru muti dintre alegatorii care vor merge la urne la alegerile din luna iulie. Alamakos este doar o unealta de propaganda politica pentru PDP.

PDP nu este cel care contribuie la cacofonia electorala generala din Macedonia. Dupa vizita premierului kosovar Agim Ceju la Skopje, premierul mecedonean Vlado Buckovski a declarat ca „granita administrativa” dintre Macedonia si Kosovo ar trebui sa fie confirmata ca „granita de stat” de catre expertii de ambele parti, intr-un moment mai potrivit. Cu toate acestea, presedintele macedonean Branko Crvenkovski a subliniat ca nu exista nimic de negociat, pentru ca granita de nord a Macedoniei este deja o „granita de stat” si recunoscuta ca atare de comunitatea internationala.

Alianta Social Democrata din Macedonia, a lui Buckovski, (SDSM) eset una dintre favoritele la alegerile urmatoare. Evident SDSM face cu ochiul minoritatii albaneze din Macedonia, care nu insumeaza mai mult de 19.2% din totalul populatiei. Se stie ca nici albanezii din Kosovo, nici cei din Macedonia, nu sunt satisfacuti de demarcarea granitei dintre Serbia si Macedonia, in urma acordului din 2001. Este adevarat, totodata, si faptul ca multi macedoneni inca mai cred ca granita nordica este o potentiala amenintare pentru stabilitatea tarii. Daca Buckovski poate stabili granita, acesta va fi un punct pretios pentru partidul sau.

Aceasta imagine da impresia ca guvernul macedonean favorizeaza Pristina mai degraba decat Belgradul. Belgradul dezaproba foare tare faptul ca Skopje discuta problema granitei cu Pristina. In timp ce insusi Crvenkovski avertizeaza ca Macedonia ar trebui sa mentina balanta dreapta atat cu Serbia cat si cu Kosovo, rezolvarea ambigua a lui Buckovski pentru aceasta situatie ar putea ajunge in mainile nationalistilor macedoneni, care sunt sceptici in legatura cu problema provinciei Kosovo si cu albanezii in general.

Tradatori macedoneni?

Dintre cei “trei lupi” din problema macedoneana, anume Grecia, Bulgaria si Serbia, Macedonia se afla in cele mai bune relatii cu cea din urma. Cele doua tari au bune relatii diplomatice si economice. Cu toate acestea, exista o problema, care apare la suprafata din cand in cand: problema Bisericii Ortodoxe Macedonene. In 1959, pentru a sublinia individualitatea etnica macedoneana, Belgrad-ul a fortat Biserica Ortodoxa Sarba (SOC) sa accepte existenta unei Biserici Ortodoxe Macedonene (MOC). In 1967 MOC s-a dovedit autocefala si s-a separat de SOC. Pana la finele perioadei comuniste, MOC s-a bucurat de o pozitie mai favorizata decat orice alte biserici din Iugoslavia. Dupa caderea comunismului, SOC, argumentand ca a fost fortata prin metode anti-canonice (presiuni comuniste) sa accepte MOC, a intrat intr-un conflict dur cu aceasta din urma. Autocefalia auto-proclamata a MOC nu este recunoscuta oficial de catre alte biserici ortodoxe nici astazi. Este numai o chestiune de biserica”. Este MOC cu adevarat schismatica, sau bisericile ortodoxe folosesc religia ca pe o unealta politica? Una peste alta, inca mai exista o dezbatere aprinsa cu privire la autenticitatea nationalitatii macedonene. Multi macedoneni considera nerecunoasterea bisericii lor ca o nerecunostere a natiunii lor. Cautarea independentei si securitatii de catre Macedonia a fost, mult timp, legata de cauza unei biserici independente.

Arhiepiscopia de Ohrid, ramura autonoma a SOC din Macedonia, este adesea vazuta ca o „casa a conspiratiei sarbe”. Arhiepiscopul Jovan a fost condamnat in iulie 2005 la 18 luni de inchisoare, fiind acuzat de „incitare la ura nationala, de rasa si religioasa, schisma si intoleranta”. Dupa ce a petrecut 220 de zile in inchisoarea centrala Idrizovo, din Skopje, el a fost eliberat in luna martie a acestui an. Arhiepiscopul Jovan a fost episcop al MOC inainte sa renunte in 2002 si sa se alature sarbilor, care l-au numit arhiepiscop de Ohrid, sub tutela Patriarhatului Pec (Centrul SC din Pec, Kosovo). Pentru ca nu este sarb ci macedonean, partea macedoneana l-a privit intotdeauna ca pe un „tradator sarb”.

Exista 35.000 de sarbi care traiesc in Macedonia, in principal in regiunea nordica a tarii. Comunitatii ortodoxe sarbe si bisericii sake ii este refuzata inregistrarea. Arhiepioscopul Jovan insista ca legea religioasa macedoneana trebuie schimbata. Desi toti clericii sai sunt macedoneni, Arhiepiscopia are putin sprijin din partea macedonenilor ortodocsi, care prefera in general MOC.

Arhiepiscopul Jovan

In luna aprilie a anului trecut, Partidul Radical Sarb (SRS) a anuntat deschiderea unei ramuri in Macedonia. Partidul Radical al Sarbilor din Macedonia incearca sa obtina inregistrare. Unii leaga determinarea radicalilor in acest sens de disputele bisericesti dintre SOC si MOC. Potrivit celor declarate de jurnalistul Dragan Nikoloc, “Arhidioceza ortodoxa (sarba) de Ohrid si Partidul Radical sunt parte a aceluiasi proiect, numai ca actorii poarta alte haine”. El a adaugat, totodata, ca „infiintarea unei aripi SRS intr-o alta tara inseamna, obiectiv, ca nu recunosc aceasta tara. Daca nu mai mult, asta inseamna ca au aspiratii in ceea ce priveste Macedonia.

Din 1991, liderul SRS, Vojislav Seselj, a declarat ca „Macedonia a fost mereu teritoriu sarb. Macedoneni, musulmani sau muntenegreni sunt natiuni fictive”. Este deci un alt tradator pe cale de aparitie? Exista multe partide etnice sarbe in Macedonia. Principalul partid sarb este Partidul Democrat al Sarbilor (DPS) al lui Ivan Stoiljkovic, care este si el parte a coalitiei de guvernare. Sarbii locali nu sunt, totusi, satisfacuti de munca DPS. Faptul ca minoritatea sarba este atat de mica si relatiile sale dificile cu minoritatea albaneza a pus-o pe ultima intr-o postura dificila. Cu toate acestea, sarbii din Macedonia nu au avut niciodata o istorie de rebeliune impotriva guvernului macedonean, cu exceptia perioadei razboiului din Kosovo, cand sarbii au acuzat guvernul de a fi pro-albanez. De aceea, Ferid Muhic, profesor de filosofie la Universitatea din Skopje avertizeaza ca „partidele care au ideologii fasciste sau rasiste ar putea oricand sa-si gaseasca modalitati de a agita confruntari si vacarm. Intr-o perioada in care o decizie finala in ceea ce priveste statutul provinciei Kosovo este asteptata, nimeni nu poate respinge acest scenariu”. Radicalii macedoneni recunosc ca au contacte normale cu SRS si nu ascund faptul ca au organizat miting-uri ale sarbilor din Macedonia in Serbia, in sprijinul lui Vojislav Seselj, Ratko Mladic si Radovan Karadzic.

Pentru o minoritate, care reprezinta 1.78% din procentul populatiei unei tari, numarul curent al partidelor sarbe cu baza etnica este deja prea mare. Totusi, in contextul curent al alegerilor urmatoare din Macedonia, dispute la granita, problema religioasa si negocierile legate de Kosovo, orice radicalizare a electoratului sarb din Macedonia poate fi un instrument bun in mainile radicalilor din Serbia. Conform unui sondaj recent, sprijinul pentru SRS este de 38% in Serbia. Infiintand o ramura intr-o tara vecina, incearca oare SRS sa pregateasa viitorul „efect de domino”, in cazul in care Kosovo ar deveni independent?

Traducere si adaptare: KROSS Press Agency