Anca Voican [Cititi episodul precedent...]
CHILE: DE LA „CHICAGO BOYS“ LA SOCIALIŞTI
Michelle Bachelet, candidata socialistă, a câştigat alegerile prezidenţiale din Chile. Unde se află această ţară la 15 ani de la sfârşitul regimului militar al lui Augusto Pinochet şi după seria de reforme structurale din economie şi politica socială, întreprinse în anii 1980 de aşa-numiţii „Chicago boys“, economiştii chilieni formaţi, puţin după mijlocul secolului trecut, la şcoala lui Milton Friedman?
După victoria din 2000 a socialistului Ricardo Lagos, mulţi s-au grăbit să claseze Chile printre statele latino-americane cu guvern de stânga, aşa cum sunt astăzi Venezuela, Argentina, Brazilia, Uruguay sau Bolivia. Dar, în realitate, modelul chilian de dezvoltare s-a schimbat puţin faţă de anii 1980. OCDE îl citează încă drept exemplu, în vreme ce Banca Mondială sfătuieşte statele vecine să se inspire din sistetemul său privatizat de pensii. Chiar şi cei mai vajnici adversari ai modelului moştenit din perioada dictaturii (1973-1989) ezită să critice deschis reformele economice din anii 1980, pe care se bazează şi astăzi capitalismul chilian. Un partid care ar dori să schimbe în profunzime sistemul de redistribuire a veniturilor n-ar avea nici o şansă de succes, chiar dacă inegalităţile reprezintă călcâiul lui Ahile al unui model de dezvoltare reputat pentru crearea de bogăţie şi pentru forţa lui.
Paradoxurile creşterii economice
În faţa unei asemenea situaţii socioeconomice paradoxale, ce înseamnă alegerea unui nou lider? Chile este astăzi o ţară stabilă, cu economie puternică, agreată de cercurile financiare internaţionale. Mare exportatoare de cupru (minele sunt gestionate de stat după naţionalizarea lor de Salvador Allende, în 1971) şi produse agroalimentare (fructe, legume, peşte), aspiră la statutul de putere economică medie, cum sunt, de pildă, Israel şi Irlanda. Schimburile sale comerciale se desfăşoară mai puţin cu America Latină, cât cu restul lumii (statele din cadrul NAFTA, UE şi Asia), de unde vin şi cele mai multe investiţii.
De la mijlocul anilor 1980, situaţia economică este înfloritoare, rata medie de creştere anuală ajungând la 6-7%. Coaliţia între centru-stânga şi centru-dreapta, Concertarea democratică (CD, alcătuită din socialişti, creştin-democraţi şi radicali), la putere de 15 ani, poate astfel afirma că şi-a respectat jumătate din angajamentul de „creştere în condiţii de echitate“, pe care şi l-a asumat. Situaţia nu stă deci pe roze în plan social: există sărăcie şi inegalităţi.
Reformele structurale introduse de regimul Pinochet, care au privilegiat regulile economiei de piaţă, au inclus privatizări, descentralizare, dezangajarea statului, mai ales în sectoare ca sănătatea, educaţia, sistemul de pensii. De la preluarea puterii, CD moşteneşte o situaţie dificilă, în condiţiile în care cheltuielile sociale sunt reduse, iar riscurile - inegal împărţite. Şi aceasta, într-o conjunctură economică favorabilă. Între 1989 şi 2000, aripa creştin-democrată a CD a fost cea care şi-a asumat sarcina tranziţiei spre democraţie, operând corecţii şi amortizând o parte din costurile privatizărilor. După 2000, a venit rândul socialiştilor să continue ameliorarea condiţiilor sociale. Pentru a combate sărăcia, o serie de resurse financiare au fost dirijate spre populaţiile-ţintă, creându-se un Fond de solidaritate şi investiţii sociale, patronat de stat; de asemenea, învăţământul elementar şi cel gimnazial au fost subvenţionate, iar pentru finanţarea studiilor universitare au fost introduse, în august 2005, burse de merit. Pe de altă parte, patru din 15 milioane de chilieni beneficiază de un sistem public de sănătate, în vreme ce sărăcia s-a redus considerabil. În ciuda eforturilor, inegalităţile se menţin: Chile a trecut de pe locul 4 pe 7 între cele 18 state latino-americane cu cele mai mari inechităţi sociale, dar acest lucru se datorează mai puţin propriilor performanţe în materie de reducere a inegalităţilor, cât degradării situaţiei din celelalte ţări.
Un viitor „mai social“
Dacă dreapta chiliană argumentează că ei i se datorează decolarea economică a ţării şi prosperitatea de astăzi, socialiştii şi democratcreştinii arată că politicile lor sociale au permis îmbunătăţirea situaţiei în acest domeniu, chiar dacă măsurile luate sunt încă timide. Politica dnei Bachelet va trebui, de aceea, să fie mult mai agresivă, astfel încât, pentru Chile, viitorul să fie unul „mai social“. Socialiştii au câştigat alegerile apropiindu-se mai mult de politica de centru a CD. Dar, în cadrul coaliţiei, creştin-democraţii reproşează deja bilanţul social nemulţumitor al precedentului guvern socialist condus de Ricardo Lagos, în vreme ce, în rândurile PS, curentul renovator (de centru) este considerat prea timid de adepţii socialismului istoric. Presat şi dintr-o parte şi din cealaltă, noul preşedinte va fi nevoit să acţioneze mult mai decis.
Unele modificări aduse Constituţiei, în septembrie 2005, i-ar putea fi de ajutor: faptul că, de pildă, s-a renunţat la senatorii numiţi pe viaţă (prevedere introdusă în perioada dictaturii) va pune capăt influenţei exercitate asupra vieţii politice chiliene de militari şi de moştenirea lăsată de ei. Căci păstrarea cadrului constituţional explică în bună parte menţinerea unei anumite continuităţi chiar şi după 15 ani de la sfârşitul dictaturii. Unele legi organice adoptate de regimul lui Pinochet sunt încă în vigoare, ceea ce condiţionează activitatea unor întregi sectoare ale politicii publice (educaţia, de pildă) şi limitează marja de manevră a coaliţiei la guvernare. Cu toate acestea, mulţi chilieni rămân ataşaţi actualului sistem politic, chiar dacă atingerile aduse respectării drepturilor omului sunt condamnate aproape în unanimitate. Inechităţile, tot mai mult combătute, încă persistă, dar nu pun totuşi, în mod fundamental, sub semnul întrebării succesele şi strategia economică a ţării.
Un procent de 62% din chilieni declară că ţara lor a făcut progrese în 2005. Instalat la 11 martie, noul cabinet, alcătuit, la paritate, din zece femei şi tot atâţia bărbaţi, include figuri noi şi personalităţi cu experienţă. Dna Bachelet, care l-a învins pe multimilionarul Sebastian Pińera, primul candidat prezidenţial „nepinochetist“ al actualei drepte chiliene, este, potrivit sistemului constituţional, şi şef al guvernului. Ea va trebui să dea substanţă celei de-a patra victorii electorale consecutive a alianţei din care face parte, pentru a nu dezamăgi un electorat ce s-a dovedit până acum fidel Concertării democratice.
Activistă, divorţată şi atee
Pentru prima dată în Chile, ţară în care a fi macho nu e vorbă-n vânt, o femeie ocupă fotoliul prezidenţial – Michelle Bachelet, figură puţin convenţională. Socialistă, divorţată şi atee, îşi doreşte să fie altfel decât oamenii politici tradiţionali şi mult mai aproape de cetăţeanul de rând. Este fiică de militar. Dar tatăl ei s-a aflat, la 11 septembrie 1973, data puciului de la Santiago, de cealaltă parte a baricadei - general de aviaţie loial instituţiilor democratice şi preşedintelui vremii, socialistul Salvador Allende, a murit în urma torturilor aplicate de torţionarii regimului militar al lui Pinochet. Într-o ţară profund catolică, în care divorţul a fost legalizat abia în 2004, Michelle Bachelet este mama celibatară a trei copii rezultaţi din două căsătorii diferite.
S-a născut la 29 septembrie 1951, la Santiago, şi a străbătut Chile în lung şi-n lat, după cum a fost mutat tatăl ei, pe atunci pilot militar, dintr-o garnizoană într-alta. În 1970, s-a înscris la medicină, devenind, totodată, membră a Tineretului socialist. După arestarea şi decesul tatălui ei, Michelle Bachelet i-a ajutat, în plină clandestinitate, pe cei persecutaţi de regimul militar. La începutul anului 1975, ea şi mama sa au fost arestate de agenţi ai serviciilor secrete şi duse la Villa Grimaldi, centrul de tortură al dictaturii. Eliberate câteva săptămâni mai târziu, s-au exilat în Australia, apoi în Germania de Est, unde Michelle Bachelet şi-a continuat studiile. Revenită în ţară în 1979, a obţinut, trei ani mai târziu, diploma de medic, dar, „din motive politice“, i s-a interzis practicarea meseriei în sectorul public.
Prin intermediul unui ONG a ajutat, în acest timp, copiii deveniţi victime ale dictaturii şi a continuat să militeze în rândurile socialiştilor. Conştientă de faptul că partidul nu cunoştea în suficientă măsură problemele legate de rolul armatei, a urmat cursuri de strategie militară la Santiago, apoi de apărare continentală la Washington. În 2000, preşedintele socialist Ricardo Lagos i-a încredinţat portofoliul sănătăţii, statut care i-a permis să treacă la reforme profunde, iar, în 2002, a devenit prima femeie ministru al apărării din America Latină. Cu prilejul împlinirii a trei decenii de la puciul din 1973, Michelle Bachelet a încurajat reconcilierea istorică între civili şi militari, din acel moment popularitatea sa crescând vertiginos.
În America Latină, cinci alte femei au ajuns să ocupe fotoliul prezidenţial, dar numai două pe calea urnelor - Violeta Chamorro (Nicaragua) şi Mireya Moscoso (Panama). Deschizătoare de drum a fost Isabél Martínez de Perón, văduva fostului preşedinte argentinian, care a preluat puterea la moartea soţului ei, în 1974, fiind înlăturată, doi ani mai târziu, de militari.
(Va urma)
22 responses so far ↓
1 tudor // May 12, 2006 at 2:24 pm
“Socialistă, divorţată şi atee, îşi doreşte să fie altfel decât oamenii politici tradiţionali şi mult mai aproape de cetăţeanul de rând.”
Parca a mai fost una cam la fel si pe la noi : Ana Pauker.
2 Vladimir // May 12, 2006 at 9:25 pm
Ana Pauker a fost intr-o alta epoca, diferita de cea de azi. Faptul ca Michelle Bachelet este divortata si atee n-o transforma intr-o bestie ca Ana Pauker. Iar ca socialista poate va face ceva pentru saracii tarii.
In orice caz, dintre tarile Americii Latine, Chile si Uruguay sint mai stabile si cu o economie mai sanatoasa. Argentina a fost si ea dar au distrus-o bancherii in mod intentionat.
In Chile insa exista un antisemitism foarte pronuntat si o miscare nazista puternica. Foarte multi bancheri, politicieni si artisti sint de origina evreiasca.
3 Sauron // May 12, 2006 at 10:20 pm
Daca e cum spui tu Vladimir, BRAVO CHILE!
4 Tamburus // May 12, 2006 at 11:48 pm
Acolo unde jidovimea este puternică! porneşte şi curentul contra talmudismului…
Probabil că Argentina a fost “pedepsită” pentrucă nu s’a supus mondialismului, la amestec rasial şi, pentrucă simpatiza cu Naţional Socialismul German şi Fascismul Italian. Astăzi, Argentina este 90% ieşită la faliment!. Asta m-iaduce aminte de o vizită la New York prin 1929 a prinţului Sturdza care s’a dus să negocieze un împrumut pentru România, unde a fost luat împrimire de “marele mahăr” Louis Marshall care a vrut să dea un exemplu prinţului, de puterea jidovească: “uite, îi spune jidanul, arătându-i printr’o fereastră, o frumoasă parte a New York-ului, ce putem noi face pentru o ţară pe care o iubim! şi după un moment de tăcere, a continuat; şi ce putem face pentru o ţară pe catre o urâm!, dând exemplul Rusiei…” Situaţia
din Argentina de azi, este opera talmudismului
care distruge ce vrea după placul lor!!!
5 Vladimir // May 13, 2006 at 12:12 am
L-am pus la treaba pe mister Google si am gasit mai multe articole despre Chile.
De exemplu pe acest site este un interviu cu un tanar evreu chilen care se vaita ca antisemitii ii persecuta.
http://www.federacionsionista.cl/entrevista.htm
Evreii sintem atacati pe toate partile. Antisemitii dintotdeauna, nazistii care nu au disparut niciodata, propaganda araba care foloseste antisemitismul in campanii publicitare, stanga intelectuala si politica, avand ca scut ca este numai antiisraeliana (antisemitismul nu este bine vazut de stangisti), fac din evrei un sinistru sandwich, apetisant pentru toti cei care vor sa ne devoreze pe cei care supravietuim. Actuala cucerire musulmana a Europei care duce cu sine antisemitismul (sau antiiudaismul?), tari ca Franta, care vand tehnologie nucleara si armament tarilor arabe dictatoriale, si deci, sint suta la suta de partea lor impotriva Israelului. Sau Chile, care datorita unei populatii arabe palestiniene care da multe voturi, este acum „membru observator al Ligii Arabe”. Israel, care datorita faptului ca SUA il sprijina, a obtinut ca retributie la aversiunea Europei, care vrea sa se erijeze ca putere antagonica a SUA („prietenul inamicului meu este inamicul meu”); unite toate acestea la cinismul de a sprijini tarile musulmane dictatoriale care nu cunosc drepturile omului, afacerile sint afaceri. In rezumat, incaodata evreii sintem in pericol. Dar asa a fost in timpul ultimilor doua mii de ani. Regret pentru antisemitii actuali, dar le vom supravietui si lor.
6 Vladimir // May 13, 2006 at 12:20 am
http://groups.msn.com/JUDIOSORTODOXOSGAYDECHILE
Aici este un site al evreilor homosexuali din Chile.
http://groups.msn.com/JUDIOSORTODOXOSGAYDECHILE/tremblingenchile.msnw
Citez ce spune rabinul conservador: “…esenta Torah-ului este iubirea pentru fiinta umana…nu exista vreo interzicere a homosexualitatii…privirea religioasa contemporana priveste catre o deschidere, nu o excludere”
7 Vladimir // May 13, 2006 at 12:23 am
Evrei si arabi profita de Chile Se inchid in cluburi private si folosesc pasapoartele respectivelor tari, au functii in Guvern si se declara chileni numai cand le convine. Se scrie mult despre prezenta evreilor si arabo-palestienilor in societatea si Guvernul din Chile. De exemplu deputatii Tarud si Hales opinan ca „chileni „ cu privire la situatia din Bolivia; dar trebuie sa ne intrebam daca sint intradevar „chileni”, cine sint in realitate. Comunitatea evreiasca in Chile este o comunitate inchisa, la fel ca cea arabo-palestiniana, germana, italiana, etc. Acestia se relationeazea exclusiv intre ei si ma indoiesc ca poate intra cineva, de exemplu, pe Stadionul Israelit din Santiago ca membru, daca nu este evreu. Aceste grupari au privilegii de care beneficiaza numai membrii lor; Prin relatii beneficiaza si cei din lumea afacerilor care se relationeaza social intre ei, unind case familiale prin ratiuni etnice si economico- religioase. Si ami mult, acesti indivizi se bucura de dubla nationalitate, adica folosesc pasapoartele unei natiuni care nu este cea chilena ci a Israel, Iordania, Siria, Italia, Germania, etc. Aceste persoane traiesc in Chile…dar cand le convine sint cetatenii altei tari si se supun steagului altei tari. Multi dintre ei, evrei si arabi, au servit in guvernul din Chile ca ministri si ambasadori; e posibil sa fii cetatean cu pasaport strain, sa venerezi steagul altei tari si sa ai o functie in guvernul Chile? Acum catva timp citeam in El Mercurio de Valparaíso despre familia Karlezzi ca bunicul si strabunicul au venit din Croatia la inceputul secolului XX, prin 1910. Acest domn Karlezzi, nepot, nascut in Chile, nu se considera chilen si va folosi un pasaport comunitar cand Croatia va intra in UE. Deci, acesti oameni si familia lor, au trait in Chile de generatii, facand avere, dar nu se considera chileni cu adevarat. Cred ca a venit timpul ca cesti sugesange care traiesc in Chile dar care se considera cetateni ai altei tari sa plateasca impozite mai mari. Asa ar fi just. Daca esti strain in Chile si vrei sa faci afaceri, ar trebui sa platesti mai mult. Sa nu poti exercita functii publice daca ai pasaportul altei natiuni, aceste posturi sa fie numai pentru chileni. Deasemeni sa li se puna impozite aditionale cluburilor care nu accepta chileni ca membri; daca vrei club privat, trebuie sa platesti acest privilegiu. Tara noastra este plina de acesti indivizi cu pasapoarte straine care influenteaza politica noastra, economia si cercurile religioase. De exemplu, comunitatea arabo-palestiniana crestina a facut importante donatii Bisericii Catolice chilene. Palestinienii au donat Universitatii Catolice din Valparaiso aparatura televiziva si asa a luat nastere Canal UCV-TV. La inceputul anilor 60, Rada Harrire a calatorit in Anglia pentru a obtine obiecte donate si a ajuns primul director al canalului UCV-TV; mai tarziu, fratele sau Kamel Mohammed Harrire a ajuns decanul de studii religioase al UCV si membru cheie care ia decizille la universitate. Comunitatile de straini exercita o influenta puternica in toate aspectele vietii noastre zilnice si se bucura de benefecii pe care majoritatea chilenilor nu le au. A venit timpul sa se legifereze cine sint adevaratii „chileni”…Acei care traiesc in Chile, dar se considera cetatenii altei tari, au toate drepturile dar sa plateasca taxe asa cum trebuie sa plateasca strainii rezidenti in Chile…si sa nu aiba acces la functii publice.
http://www.granvalparaiso.cl/sociedad/patriotismo/aprovechan.htm
8 cristian // May 13, 2006 at 7:54 am
Vladimire- vise …. Când i- o veni Michellei mai multă putere la mână- să te ţii binefaceri pt săracii ţării la grămadă!!!
9 Sauron // May 13, 2006 at 10:51 am
Mi se pare interesant un citat din citatul lui Vladimir:
“In rezumat, incaodata evreii sintem in pericol. Dar asa a fost in timpul ultimilor doua mii de ani. Regret pentru antisemitii actuali, dar le vom supravietui si lor.”
Faza e ca intr-adevar cam asa a fost. A reusit aceasta natie sa se adapteze perfect la toate mediile “ostile” exact ca niste microbi care devin imuni la orice fel de medicament? Dar medicina progreseaza…… ;)
10 Vladimir // May 14, 2006 at 3:06 am
Miguel Serrano:”Steaua lui Israel a inlocuit Steaua Statului Chile”
„Razboiul nu s-a terminat…Hitler traieste, la fel ca noi”. Cuvintele categorice ale lui Miguel Serrano pot parea delirante, dar scriitorul si ex-diplomatul le sustine cu o convingere aproape religioasa. In apartamentul sau, in mijlocul zvasticilor si simbolurilor SS, cel mai cunoscut nostalgic al celui de al Treilea Reich afirma ca batalia continua pentru ca „evreii controleaza totul” si Chile este pe punctul de a capitula sub dominatia lor. Tocmai despre asta vorbeste in ultima sa carte intitulata „S-a terminat cu Chile”. Atat de clar. In carte denunta faptul ca steaua de pe steagul chilen a fost inlocuita cu „steaua lui David”, cea a Israelului, in „logotipul” care sta pe toate documentele oficiale si publice ale ministerelor si birourilor si ca pana si pe pereti si in piete este deja ca „semn guvernamental”, cu legenda: Guvernul Chile”. Faptul ca Steaua lui David sa se gaseasca camuflata intre alte semne care formeaza simbolul guvernului lui Ricardo Lagos, pentru Serrano inseamna ca „Chile este deja Israel, este guvernat si condus de evrei”. Mai mult, precizeaza ca asta va avea sigur un sfarsit fatal: anuntul ca Chile s-a terminat si ca imparatia lui iuda se va instala in sud-Alen, in Jesur-Alen cu venirea lui Mesia, Jesus –Alem”.
- Cum ati reusit sa „detectati” Steaua lui David in aceste semne?
- Este foarte clar cand unu o descopera pentru ca este un mesaj dificil ascuns. Au inlocuit steaua cu cinci colturi, steaua chilena, cu cea de sase colturi. Este un lucru atat de absurd si de necrezut, ca te intrebi cine a facut-o. O fi stiind asta Presedintele Republicii?
– Nu este o coincidenta?
– Nu. Este un lucru facut ca mesaj ascuns, cu o abilitate teribila.
- In cazul ca este adevarat, ce importanta ar avea?
- In Chile nu exista simt patriotic? Atunci chilenii nu mai sunt chileni? Exista un simbol national si un steag care reprezinta Chile, la fel ca-n toate tarile. Du-te si schimba bandera americanilor ca sa vezi ce importanta are. Daca le elimina o stea din cele ce are, va veni un protest si o actiune judecatoreasca impotriva Guvernului. La Chile au scos unica stea ce are si au inlocuit-o cu alta. Chilenii nu se simt chileni.
- Ce semnificatie are ca s-a introdus Steaua lui David?
- Este un mesaj al evreilor pentru evrei, pentru ca dedesubt zice:”Guvernul Chile”. Asta inseamna: „noi deja suntem Guvernul chilen”. In sudul Chile, partea cea mai bogata din lume, exista cele mai mari rezerve forestiere, de apa si minerale ca molibdenul. Azi am dat o mare parte domnului (Douglas) Tompkins. Am vandut sute de mii de hectare cu pretextul ecologiei, unei persoane care are pasaport de turist. Chile este deja impartit si acum ei cumpara (terenuri) in Argentina.
–Dupa parerea dvstra, care ar fi scopul?
– Theodor Herzl este parintele Israelului si in 1895 a publicat o carte intitulata „Statul Evreu”, in care spune ca in 50 de ani vor stapani mai mult decat Statul Palestina si in alti 50 vor stapani Statul Patagonia. Aceasta regiune este extrem de bogata si apta pentru a trai, si va fi singura care va supravietui catastrofei ecologice. Dupa razboi, in 1945, s-au implinit 50 de ani. Acum se implinesc alti 50 de ani si vor sa aiba Statul Patagonia. Si daca ma intrebati care este importanta Stelei lui David, asta este.
– Cine sunt responsabili de introducerea Stelei lui David?
- Cine era Secretara Comunicatiilor si Culturii? Patricia Politzer. Pe de alta parte, Presedintele Ricardo Lagos a studiat la Universitatea Duke, care este universitatea lui Rockefeller. Nu fac nimic fara sa-l consulte. Cand politicieni chileni vor sa se lanseze candidati la Presedintia Republicii, merg si vorbesc cu el. De exemplu, acum catva timp s-a dus acolo Sebastian Pińera. Are Presedintele Lagos instructiuni de la Rockefeller sa creeze in sudul Chile o tara pentru evrei? Daca asta s-a facut bine gandit, atunci Rockefeller a dat ordin. Aici vad eu gravitatea situatiei, nu este ceva intamplator. Noi am pierdut simtul nationalitatii. Unde este acea Chile minunata? O vom preda?
- In timp ce va ascultam, mi se parea ca dvs. va imaginati ca evreii sunt o specie de organizatie care opereaza concret, si in realitate sunt persoane ca cele de oricare alta nationalitate sau cultura, cu contradictii politice si sociale…
- Atingeti dvs., putin, un evreu si veti vedea cum sar toti imediat. Intre ei exista diferente, dar au o incredere totala in Sinagoga, unde comanda un evreu ortodox. Nascuti in Chile, nu se simt chileni, sunt mai intai evrei. Aproape toti fac serviciul militar in Israel. Si asta pentru ca au ceva ce noi nu avem: rasa.
– Si care ar fi scopul acestei organizatii?
- Sa domine lumea. Controleaza total Statele Unite ale Americii. SUA sunt atat de controlate de catre evrei incat s-au retras de la Intrunirea contra Rasaismului fiindca sionismul este acuzat de rasism. Si in spatele lui Tompkins sunt SUA, nu e altceva decat un baston alb al lui Rockefeller.
– Daca este adevarat ca evreii controleaza totul, este poate o dovada ca sunt mai inteligenti…
- (Râde) Sunt mai inteligenti, desigur, si de aceea vor tine restul lumii ca sclavi lucrand pentru ei. Noi suntem mai idioti. Ei sint isteti si astfel au acaparat treptat. Ei ne considera animale in doua piciore. Suntem. Si ca bune animale pe doua picioare ne vor mentine muncind pentru ei complet sub control…Pentru ca ei sa poata trai din dobanzile pe care le aduce capitalul. De aceea, Hitler a dat o lovitura mortala evreilor cand a terminat cu dobanzile banilor. Acum singurul drept ce putem sa avem este sa ne zbatem, sa dam din picioare.
– V-ati aseza la aceeasi masa cu un evreu?
– Pentru Dumnezeu, de ce nu? Pai pe mine m-au editat evrei din toata lumea. Individual nu am nimic impotriva lor.
http://www.resistenciaria.org/serrano/entrevista.htm
Miguel Serrano este un scriitor chilen (1917) cu multe carti publicate, a carui traiectorie este pe cat de atractiva, pe atat de provocatoare. Carti ca “Elella”, “El Círculo Hermético” sau “El eterno retorno”, publicate in anii 70, lasa sa se vada nu numai particulara sa viziune viziune esoterica asupra lumii, ci deasemeni prietenia stransa cu autori ca Herman Hesse sau Carl Gustav Jung, cu care a avut corespondenta indelungata.
11 Tamburus // May 14, 2006 at 7:36 pm
Jidanii au început să ajungă prin America de Sud încă din timpul Inchiziţilor, când unii din ei deveneau creştini, de frică şi se făceau preoţi.
Când America de Sud a început să se populeze,
mulţi din aceşti “preoţi” au emigrat şi ei, unde au început să clădească biserici, care erau biserici ziua şi transformate în sinagogi noaptea! Aşa a început treagedia noului Continent.
Acum, America Latină, unde mizeria este stăpână, a început marşul spre Nord unde a existat odată marea democraţie americană!.
Rasa albă a acestei mari democraţii, a început să se întunece şi în multe părţi, limba spaniolă este o necesitate!. Astăzi sunt 40 de milioane de latini în Statele Unite şi, peste 50 de ani va trece de o sută de milioane!!! Probabil că este prea târziu pentru americani să se gândească
ce va fi peste o sută de ani!!! Probabil că rasa albă va dispare ca şi “pieile roşii”…
12 Sauron // May 14, 2006 at 10:36 pm
@ Vladimir: MULTUMESC pentru informatia asta! Cata dreptate se afla in aceste afirmatii……
13 Harkonnen // May 15, 2006 at 11:50 am
Amanunte despre Miguel Serrano:
http://en.wikipedia.org/wiki/Miguel_Serrano
Nu inteleg referinta lui la Rockefeller. Acesta era crestin (baptist) nu evreu…
Pe de alta parte n-am intelea niciodata chestia asta cu rasa evreiasca: m-au invatat la scoala ca, exista 3 rase umane principale: europoida (caucaziana), mongoloida, negroida (cu sub diviziunea australoida). Carei rase apartin evreii? De ce se considera o rasa aparte? La urma urmei ritul mozaic este practicat si de negri sau asiatici (chiar daca in numar relativ scazut).
14 Petre // May 15, 2006 at 3:13 pm
Harkonnen:Carei rase apartin evreii? De ce se considera o rasa aparte?
Ma surprinde intrebarea dumitale. Cred ca M.S. cand spune “rasa” stie foarte bine ce spune. “rasa evreiasca”. Indiferent de nationalitate, indiferent ca sint evrei sefarzi sau kazari, sau crestini convertiti, fac front comun asa cum le cere talmudul si rabi. Toti cu fata catre Israel, indiferent daca traiesc in USA sau Romania. Uniunea face forta.
15 Harkonnen // May 15, 2006 at 6:27 pm
@Petre
Chiar nu te-ai prins? Chestia cu rasa este un stereotip folosit de evrei, adica dupa ce iti spun in fata: antisemitule, te mai fac si rasist… :-)))
16 danucky // May 15, 2006 at 9:11 pm
Nu rasa, ci religia mozaica este definitorie pentru evreu. Kazarii nu sunt semiti (iudaici) ci neam turcic, dar au adoptat mozaismul, de aceea sunt denumiti al “13-lea trib”. Sunt multi evrei din Etiopia, de exemplu. De aceea, nu se poate vorbi de o “rasa” in sens propriu, ei sunt un amalgam pe care ii tine religia, indiferent ca vin din Lituania sau din Africa de Sud.
17 Sauron // May 15, 2006 at 10:58 pm
@ Petre: Si aceasta uniune de care vorbesti dainuieste de milenii si a reusit sa supravietuiasca oricarui om care a incercat sa mai schimbe lucrurile in lumea asta! Nu vor fi la nesfarsit de neinvins!!!
18 vymaní // May 16, 2006 at 12:22 am
danucky, prin religie, evreii formeaza o “rasa” aparte. Cred ca asta a vrut sa spuna scriitorul si Petre.
Nici o alta religie nu a putut forma un “popor” care sa se considere o “rasa” aparte indiferent de tara in care se naste.
19 Tamburus // May 16, 2006 at 12:39 am
Nu contează că Rockefeller nu este jidan,
pentrucă nu numai jidanii conduc lumea azi!.
Între ei se găsesc atei tot atât de atei ca şi jidanii iar talmudul este pentru “trupă”…
Când s’a format guvernul Bush în anul 2000,
niciun ministru nu era de origină jidovească, totuşi, acest guvern al Statelor Unite, de şase ani încoace este cel mai jidovit guvern pe care Izraelul l-a avut până acum!. Nimic, din ce a făcut Bush până acum, nu a făcut pentru poporul american! Totul a fost făcut pentru securitatea Izraelului. Şi toţi la un loc, pregătesc guvernul mondial=globalizare; unde ne grăbim să intrăm…
20 Sauron // May 16, 2006 at 1:00 am
Am mai spus eu ca pentru evrei antisemitismul nu este o povara, este un atu!!!! Profita de asta ca sa obtina pe langa toate privilegiile care le au si compasiune si tot soiu de avantaje! Saracii de ei! Normal ca exista antisemitismul de milenii bune! E fondat!
Vad ca pana la urma subiectul deriva tot in zona evreilor….toate se invart in jurul lor!
21 Tamburus // May 22, 2006 at 8:49 pm
Da Sauron, antisemitismul pentru jidani nu este o povară, dar asta este ştiută numai de o minoritate a popoarelor! Dar jidanii fiind cum sunt! ei se plâng de persecuţii majorităţii, cărora li se rupe inima de bieţii persecutaţi!.
22 Sauron // May 22, 2006 at 11:56 pm
@Tamburus:lumea de acum este controlata de ei din pct de vedere economic si politic iar aliatii lor (SUA si Marea Britanie) din pct de vedre militar…..halal alianta nu?
Dar singuri se vor narui sub propria lor “democratie”! Populatia tarilor pe care le conduc nu va mai inghititi propaganda ieftina din media si…sper eu…se va schimba situatia!
Leave a Comment