O informatie publicata de un numar recent al New York Times ia in discutie punctul de vedere al oficialilor americani din serviciul de informatii si contra-terorism, potrivit caruia conducerea Al-Qaeda a “re-stabilit controlul semnificativ” asupra retelei mondiale de terorism. Punctul lor central pentru operatiuni este localizat in zona tribala din Nordul Waziristanului, din Pakistan, sustine D.G. Ross intr-un comentariu citat de KROSS Press Agency.

Oficialii americani spun ca sunt tot mai multe dovezi potrivit carora Osama bin Laden si adjunctul sau, Ayman al-Zawahiri (foto), au construit constant un centru operational in zona tribala pakistaneza montana, in Nordul Waziristanului. Pana de curand, administratia Bush ii descrisese pe bin Laden si Zawahiri ca fiind detasati de adeptii lor si separati de controlul operational al gruparii Al Qaeda. Statele Unite au identificat, totodata, cateva noi ferme ale Al Qaeda in nordul Waziristanului, inclusiv una despre care oficialii spun ca ar putea antrena agenti pentru lovituri impotriva unor tinte din afara Afganistanului… Oficialii au spus ca taberele de anrenament mai au de lucru pana sa ajunga la nivelul de sofisticare al taberelor Al Qaeda din Afganistan, aflate sub conducere talibana. Dar grupuri de 10 pana la 20 de barbati sunt atrenati in tabere, au spus oficialii, iar infrastructura Al-Qaeda in regiune devine treptat tot mai matura.

Exista cativa factori care au permis nucleului central al conducerii Al-Qaeda sa isi recapete puterea, inclusiv “aparitia unui paradis relativ in Nordul Waziristanului si in zona inconjuratoare”.

Astfel, The Times informeaza ca oficialii de la Washington si Islamabad recunosc ca Acordul din Waziristan – semnat la data de 5 septembrie si proiectat sa fie un tratat intre presedintele pakistanez Pervez Musharraf si liderii tribali – “a fost un esec”. Aceasta nu ar trebui sa fie un soc. In numarul din 2 octombrie al publicatiei The Weekly Standard, la mai putin de o luna dupa semnarea Acordului din Waziristan Accord, Bill Roggio si eu, am scris urmatoarea analiza:

Acordul este, ca sa o spunem cu blandete, un hatar facut teroristilor, si o umilinta pentru guvernul pakistanez… Acordul prevede ca armata pakistaneza sa paraseasca avanposturile si punctele de frontiera prin Waziristan. Armata pakistaneza a fost de acord sa nu mai opereze in Waziristanul de Nord sau sa monitorizeze actiunile din zona. Pakistanul va returna armele si alte echipamente luate in posesie in timpul operatiunilor armatei pakistaneze. Iar Guvernul din Pakuistan a platit un tribut pentru sfarsitul luptei cand a fost de acord sa plateasca compensatii pentru distrugerea proprietatii in timpul luptei – o miscare neobisnuita, din moment ce majoritatea proprietatilor care au fost distruse apartineau factiunilor care au decis in mod constient sa adaposteasca teroristi. Extrem de importanta este prevederea potrivit careia se permite militantilor ne-pakistanezi sa continue sa locuiasca in Waziristan, atata timp cat promit “sa mentina pacea”. Pastrarea pacii va fi definita in practica ca abtinerea de la atacuri asupra armatei Pakistanului. Intre timp, pentru ca armata nu va mai monitoriza activitatile militantilor, ei pot planui si se pot antrena in vederea unor atacuri teroriste sau pot lucra in sensul consolidarii insurgentei talibane in Afganistan, fara sa fie vazuti ca incalca tratatul.

Nu este de mirare ca Acordul din Waziristan a esuat: adevarata stire uimitoare este ca atat de multi analisti au asteptat pana acum sa il declare un esec.

Am vorbit cu un ofiter de top al serviciului militar de informatii despre articolul din Times. El spune ca descrierea din The Times, potrivit careia taberele din Pakistan “trebuie inca sa mai lucreze pana sa atinga marimea si nivelul de sofisticare al taberelor Al–Qaeda din Afganistan, sub stapanirea talibana” si mentiunea sa potrivit careia “grupuri de 10 pana la 20 de barbati” ar fi antrenati, este numai o imagine partiala a taberelor de antrenament din Pakistan. Articolul din The Times se concentreaza pe taberele Al-Qaeda din Pakistan, tabere unde militantii primesc genul de antrenament care le-ar permite sa desfasoare atacuri teroriste in Vest. Dar exista si tabere de antrenament militare mai mari – genul de tabere care sunt folosite pentru antrenarea luptatorilor talibani pentru atacarea fortelor de coalitie din Afganistan, sau pentru antrenarea Lashkar-e-Taiba, Jaish-e-Mohammed, sau a altor grupari separatiste din Kashmir. Antrenamentul necesar pentru a efectua un atac terorist in Vest este diferit de ceea ce este necesar pentru a lupta in Afganistan sau Kashmir.