Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc] [articolele acestui autor]

Pe blogul propriu, fostul prim-ministru Adrian Năstase îşi arată nemulţumirea faţă de faptul că “internetul este un teritoriu al nimănui, o zonă de libertate absolută”. “Internetul, prin deschiderea sa, a început să fie folosit şi în România pe scară largă şi a ajuns să concureze tot mai mult cu mediile clasice de comunicare”, observă Adrian Năstase. Da, aşa e, dar ce e rău în asta? Ce e rău în ideea de concurenţă?

Partea proastă pe care o vede domnul Năstase în situaţia actuală provine dintr-o invenţie pe care o atribuie adversarului său politic Traian Băsescu: “Una din ‘invenţiile’ măreţe ale campaniei lui Traian Băsescu, din 2004, a fost gherila digitală – adică acel mijloc de campanie folosit pe internet, care simula o ‘voce a poporului’ ce este alături de el, dincolo de vocile cunoscute, asumate, din spaţiul public (…) Se poate, de pildă, ca o organizaţie politică să îşi facă o echipă de 10-20 de băieţi care, cu ajutorul unor softuri de monitorizare, să identifice în timp real site-urile unde se vorbeşte despre ceva care îi interesează şi să intervină cu comentarii manipulatorii de fiecare dată, indiferent de conţinutul real al comunicării”. Nu cred că Traian Băsescu este inventatorul manipulării pe internet şi nici că PSD-ul domnului Năstase ar fi străin de asemenea practici. Manipulare se întîmplă însă, din plin, şi în presa scrisă sau la televiziuni. Nu cred că, proporţional, manipularea pe internet o depăşeşte pe cea din mijloacele de informare tradiţionale.

Creşterea valorii internetului este ceea ce pretinde Adrian Năstase că-l preocupă. Pe unele bloguri şi forumuri “dialogul este înlocuit de ‘ambuscade’ digitale, iar dacă în locul schimbului de idei avem schimb de injurii, calomnii şi mizerii, atunci internetul îşi pierde din valoare. Sînt oameni ai unor partide care ştiu la ce mă refer. Se spune, în presa vremii, că şi unii colaboratori ai anumitor servicii”. Nimic nou sub soare. Şi despre mass media tradiţională se spune că este infiltrată de oameni ai partidelor sau ai serviciilor secrete.

Valoarea internetului n-o stabileşte Adrian Năstase sau un grup de birocraţi aflaţi în slujba guvernului. Această valoare e stabilită chiar de utilizatorii de internet, şi creşterea popularităţii acestui mijloc de comunicare arată, fără îndoială, că publicul îi apreciază valoarea, în ciuda îngrijorărilor domnului Năstase. E adevărat, există multe forumuri şi bloguri în care dialogul este înlocuit de insulte şi calomnii. Oamenii însă nu sînt proşti şi pot aprecia valoarea unui comentariu anonim de pe internet. Există pe internet şi o mulţime de saituri cu dezbateri de nivel ridicat. Utilizatorii pot alege şi tocmai varietatea este puterea internetului.

“Comentariul pe net, în România, a degenerat spre (…) o nouă formă de propagandă. În măsura în care nu este o expresie de pornografie verbală. (…) Avem trei soluţii: lăsăm să se dezvolte această ‘manelizare’ a internetului, blocînd sau micşorînd astfel şansa oricui vrea să participe realist la o dezbatere; o interzicem după un model nedemocratic, fapt de neimaginat într-o ţară liberă; sau o reglementăm democratic, aşa cum se întîmplă în Occident, pentru ca responsabilitatea să existe în orice spaţiu de comunicare în care cineva doreşte să se manifeste”.

Adrian Năstase are obsesia controlului statului şi a reglementărilor. De fapt, lucrurile se autoreglementează, saiturile care conţin doar înjurături şi ponegriri nu au credibilitate. Oamenii au discernămînt, în ciuda a ceea ce cred adepţii Statului Maximal precum domnul Năstase. Diferenţa esenţială între internet şi alte mijloace de comunicare este că primul e mai greu de controlat. Patroni de post de televiziune sau de ziar pot fi numai marii bogătaşi, în timp ce un blog pe internet poate avea orice cetăţean (ca mine, de pildă). Exact asta deranjează.

Este complet greşit să li se spună cetăţenilor: “Statul dădacă vă poartă de grijă, a înfiinţat un Consiliu de Supraveghere a Internetului (după modelul deja existentului Consiliu Naţional al Audiovizualului sau a Ministerului Adevărului din romanul “1984″ a lui George Orwell) care va avea grijă să nu fiţi supuşi la manipulări”. Mult mai corect este ca oamenii să conştientizeze că încercări de manipulare există peste tot şi să se obişnuiască să-şi folosească propriul discernămînt.

Mai citeşte, pe aceeaşi temă:
- Proiect de lege pentru cenzurarea internetului