ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA
Str. Batistei nr.11, sect.2, Bucuresti, Romania, tel/fax :004021.73.32., www.avmr.ro
SCRISOARE DESCHISA
19.10.2009
Excelentelor lor
Presedintelui Romaniei Traian Basescu,
Ministrului Justitiei Catalin Predoiu,
Procurorului General Laura Codruta Covesi
Excelenţele Voastre,
Vă solicităm intervenţia directă în ceea ce priveşte reangajarea in functia de procuror a generalului infractor Dan Voinea, fost membru de baza al Consiliul Militar Superior al “revolutiei” lui Ion Iliescu si al conducerii Consiliului Frontului Salvarii Nationale, care a stat la baza diversiunii care a mascat lovitura de stat din 1989, prezent ca procuror in completul de judecata al farsei judiciare soldate cu asasinarea cuplului Ceausescu, responsabilul principal cu tergiversarea si musamalizarea Dosarelor “Revolutiei” si Mineriadei.
Ne indoim profund ca, asa cum s-a demonstrat in ultimii 19 ani, un general care a fost complice cu Ion Iliescu la lovitura de stat din 1989 este in masura sa ii stabileasca acestuia vinovatia. Dimpotriva. Oriunde in lumea civilizata europeana, un asemenea individ nu ar putea fi implicat in acest caz din motive ce tin de frapantul conflictul de interese in ceea ce priveste aceste doua personaje. Cine l-a recompensat generos pe cel care a scris rechizitoriul fals al condamnarii cuplului Ceausescu si care la momentul uciderii acestuia era un simplu maior? Daca Ion Iliescu ar fi gasit vinovat, asa cum si este, pentru mortii din decembrie 1989 si iunie 1990, cum ar putea fi considerat unul ca generalul Dan Voinea, altfel decat complice, un personaj care, prin pozitia pe care o detinea atunci si cea obtinuta dupa 1989, a participat direct sau a favorizat infractorul in actele sale criminale?
“Speranţă şi vindecare pentru homosexuali” (S.V.P.H.) este un proiect al Alianţei Familiilor din România, realizat în parteneriat cu asociaţii de specialitate de peste graniţă şi oferă informaţii de natură genetică, psihologică, socială şi religioasă. Proiectul se adreseaza cu informaţii documentate atât celor ce vor să afle mai multe despre homosexualitate, cât şi celor care vor să învingă aceste atracţii şi deprinderi.
Totul a început în anul 2004, prin lansarea site-lui care, la acea dată, conţinea în principal studii medicale şi mărturii ale unor fosti homosexuali. În timp, site-ul s-a dezvoltat, ajungând după cinci ani la sute de pagini de informaţii. De asemenea, comunicarea şi asistenta online pentru cei ce caută ajutor s-a dezvoltat considerabil.
Reacţiile nu s-au lăsat aşteptate. Activiştii homosexuali s-au pus în mişcare, recurgând la mesaje vitriolice de ură şi telefoane de ameninţare. Toleranţa pe care o pretind societăţii nu sunt dispuşi s-o manifeste faţă de aceia dintre ei care vor o schimbare. Politicos, li s-a răspuns că site-ul Speranţă şi vindecare pentru homosexuali NU li se adresează lor, ci celor ce vor să se schimbe.
Cine sunt cei ce scriu echipei S.V.P.H.? Băieţi şi fete cu vârste cuprinse între 14 şi 40 de ani. Unii sunt atraşi de persoane de acelasi sex, unii cred că sunt homosexuali, alţii au întreţinut relaţii homosexuale – dar toţi vor o schimbare pentru că aceste lucruri vin în conflict cu viziunea lor de viaţă.
Primele lor mesaje sunt timide, chinuite şi, totodată, disperate. Sunt oameni care vor să fie ascultati, înţelesi şi ajutaţi.
Unii vor şi se aşteaptă la soluţii instant. Ar dori să primească ceva care să le schimbe viaţa peste noapte. Din păcate, asemenea aşteptări sunt nerealiste iar ei sunt dezamăgiţi.
Alţii însă, care au citit mărturiile de pe site, au înţeles că schimbare nu vine peste noapte şi că nu vine din exterior. Cei din echipa SVPH îi ajută cu sfaturi şi recomandări, însă psihicul omului nu este un calculator pe care să-l poţi formata din exterior. Schimbarea începe cu o decizie personală şi cu o rezervă zdravănă de răbdare. Astfel, după comunicări de luni de zile, după intrarea în aspecte profunde ale minţii umane şi aducerea la lumină a unor lucruri iniţial neînţelese, cei ce au pornit pregătiţi pe acest drum le multumesc celor de la SVPH pentru răbdare şi recomandări şi, cu o înţelegere nouă asupra propriei persoane, pornesc pe un alt drum.
În cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”, (publicată în 2005, prezentată la vremea respectivă pe altermedia), m-am referit la un fenomen caracteristic campaniei de presă despre revoluţie făcută în 2004 de Jurnalul Naţional:
Avalanşă de articole second-hand la Jurnalul Naţional
În cadrul serialului despre revoluţie publicat de Jurnalul Naţional, s-a trecut la tactica republicării, uneori cuvînt cu cuvînt, a unor articole. “Repetitio – mater studiorum” pare deviza acestui ziar. Astfel:
JN din 8 noiembrie 2004 reia aşa-zisele dezvăluiri ale securistului Radu Tinu, publicate deja în JN din 25 februarie 2004. De asemenea, sînt reluate declaraţiile lui Doru Staicu, preşedintele organizaţiei anticeauşiste “România Liberă” înfiinţată în 1989 la Budapesta, publicate deja în JN din 26 februarie 2004.
JN din 9 noiembrie 2004 povesteşte despre încercarea de revoltă eşuată de la Iaşi, care fusese deja povestită în JN din 30 aprilie 2004.
În Filosofia istoriei, Hegel observă că, „…în genere, o răsturnare a vieţii de stat este sancţionată oarecum prin opinia publică atunci cînd ea se repetă. Astfel, Napoleon s-a prăbuşit de două ori şi tot de două ori au fost alungaţi Bourbonii. Prin repetare, ceea ce la început părea numai întîmplător şi posibil devine o realitate şi este confirmat“ (381). Karl Marx rezumă caustic acest pasaj şi relevă că Hegel atrage atenţia asupra faptului că „…marile evenimente istorice apar, ca să zicem, aşa de două ori. El a uitat să adauge: prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă“. Ironia lui Marx se potriveşte, întrutotul, istoriei postdecembriste a Partidului Naţional Liberal, a cărui dispariţie implacabilă, definitivă, din istoria politică a ţării este simbolizată şi marcată de şefia lui Crin Antonescu-Vorbete.
Frîngerea P.N.L.-ului în „aripioare“
Apărut în vîltoarea tumultosului început de an 1990, P.N.L. a aglutinat speranţele multor români care – din cauza cenzurii staliniste – nu cunoşteau adevărata faţă a P.N.L.-ului interbelic şi, atunci, după căderea aranjată să pară spontană a regimului totalitar, îl creditau doar prin perceperea abstractă a numelui său sonor şi patriotic: Partidul Naţional Liberal. Or, dacă fiinţarea interbelică a P.N.L. constituise, realmente, o tragedie pentru România Mare, reapariţia sa pe scena Istoriei, în ianuarie 1990, s-a încadrat perfect în categoria de „farsă“, aşa cum o calificase, maliţios, Marx. [Continuare →]
Agentia americana pentru medicamente si alimente (FDA, Food and Drug Administration) va fi actionata in justitie pentru autorizarea a patru vaccinuri experimentale impotriva gripei porcine. Actiunea este intentata de angajatii new-yorkezi din sanatate care refuza vaccinul obligatoriu, a declarat pentru AFP unul dintre avocatii care ii reprezinta.
Jim Turner, de la cabinetul Swankin and Turner din Washington, sustine ca FDA a autorizat patru vaccinuri experimentale impotriva gripei porcine fara a efectua toate testele prevazute de lege pentru a demonstra ca nu exista efecte secundare.
In Romania, campania de vaccinare va incepe din 1 decembrie, cand trei milioane de prescolari, elevi si studenti vor fi vaccinati gratuit impotriva virusului A H1N1.
„Aveam un picioruş în forceps şi simţeam lovituri în burtă. Mi-au dat lacrimile.” Cu aceste cuvinte îşi începe medicul Lisa Harris un articol în care-şi descrie experienţa ca medic aborţionist, cu accent pe dezmembrarea „brutal de tulburătoare” a unui copil nenăscut în vârstă de 18 săptămâni, ea însăşi fiind atunci însărcinată tot în 18 săptămâni.
În articolul intitulat „Avortul în al doilea trimestru: Ruperea tăcerii şi schimbare de discurs”, Harris, medic şi profesor la Universitatea din Michigan, prezintă o poziţie care, spune ea, o ajută pe ea şi pe alţi aborţionişti să continue să facă avorturi, în ciuda poverii morale şi psihologice asociată cu ceea ce ea descrie a fi o procedură evident „violentă”.
„Avortul este diferit de la o procedură la alta”, scrie Harris. „Chiar şi atunci când fătul nu are un statut juridic, statutul lui moral face obiectul unor ample dezbateri. Este o impietate să spunem că eliminarea unui făt este tot una cu a elimina un ghem de ţesuturi”.
Harris descrie în articol felul în care a realizat o dată un avort la o femeie în 18 săptămâni. În mod ironic, Harris era şi ea însărcinată atunci, tot în 18 săptămâni.
Vă invităm să vă alăturaţi celor care au iniţiat petiţia “Susţineţi-l pe Vaclav Klaus! Opriţi Tratatul de la Lisabona!”, prin care cetăţeni ai Europei solicită preşedintelui Cehiei, ultimul obstacol în calea unui act samavolnic şi anti-democratic, să nu cedeze presiunilor neruşinate venite dinspre liderii Uniunii Europene.
Pe 2 octombrie 2009, Irlanda a votat “Da” pentru Tratatul de la Lisabona, după ce a fost forţată să voteze din nou, după votul „Nu” din 2008.
Tratatul de la Lisabona răpeşte în fapt suveranitatea şi independenţa statelor membre, făcându-le provincii ale statului Europa. Atât Constituţia UE însăşi, cât şi modul cum s-a creat aceasta, indică dispreţul absolut pe care UE şi eurocraţii îl nutresc faţă de democraţie şi faţă de popoarele Europei.
Cu toate acestea, a mai rămas un mic fir de speranţă care poate să oprească tratatul de la Lisabona.
Această speranţă sunteţi Dvs., Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei.
Până acum aţi refuzat cu curaj să semnaţi tratatul de la Lisabona, în pofida unor presiuni intense. Dacă în continuare refuzaţi să semnaţi tratatul, puteţi să amânaţi intrarea lui în vigoare până ce, în Marea Britanie, Partidul Conservator va câştiga alegerile, în primăvara lui 2010. Liderul Conservator, David Cameron, va supune la referendum tratatul de la Lisabona, care este foarte probabil că va fi respins la vot de englezi.
Astfel, dacă decideţi să nu semnaţi tratatul, aţi da posibilitatea ca tratatul să fie eliminat – o dată pentru totdeauna.
Ne dăm seama că se vor face presiuni intense asupra Dvs. din partea elitei UE şi a eurocraţilor, dar, aşa cum aţi arătat că aveţi un caracter puternic şi până acum, sperăm că veţi continua pe această cale a dreptăţii.
Există milioane şi milioane de europeni care nu doresc acest tratat şi, de fapt, sondajele de opinie arată că majoritatea europenilor ar vota „NU”, dacă ar avea ocazia s-o facă.
Dacă hotărâţi să nu semnaţi şi să nu ratificaţi tratatul, veţi marca un moment istoric ca om politic cu un curaj extraordinar, care a salvat Europa, popoarele şi naţiunile ei, de o Uniune Europeană din ce în ce mai nedemocratică.
Prin urmare, vă rugăm cu respect şi vă încurajăm să faceţi ceea ce este just – să nu semnaţi tratatul de la Lisabona.
Va invitam din nou sa semnati, daca nu ati facut-o, petitia “Apel internaţional pentru drepturile şi demnitatea persoanei şi familiei”. Aceasta solicita statelor membre ale ONU sa interpreteze Declaratia Universala a Drepturilor Omului astfel incat sa recunoasca si drepturile copilului nenascut, precum si necesitatea protectiei speciale pentru familia traditionala si drepturile acesteia.
Pana acum s-au strans aproape 550.000 de semnaturi, iar tinta este de 1 milion de adeziuni pana la data de 1 decembrie 2009.
Apel internaţional pentru drepturile şi demnitatea persoanei şi familiei
Noi, cetăţenii statelor membre ale ONU, în acest an când aniversăm 60 de ani de la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (Declaraţia), adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948,
Amintind că
Declaraţia este un standard comun pentru toate popoarele şi naţiunile,
Având în vedere că
Drepturile şi demnitatea umană, libertatea, egalitatea, solidaritatea şi justiţia constituie patrimoniul spiritual şi moral pe care uniunea naţiunilor se bazează,
Accentuăm că
Urmatoarele cer o atenţie adecvată:
1. Dreptul la viaţă al fiecărei fiinţe umane, de la concepţie până la moartea naturală, fiecare copil având dreptul de a fi conceput, născut şi educat într-o familie bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, familia fiind elementul fundamental al societăţii;
2. Dreptul fiecărui copil de a fi educat de părinţii săi, care au un drept prioritar şi fundamental de a alege tipul de educaţie ce va fi dat copiilor lor.
Prin urmare, adresăm o chemare
Către toate guvernele să interpreteze Declaraţia Universală a Drepturilor Omului corect, aşa încât:
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale (Articolul 3).
Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ceea ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie (Articolul 16).
Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului (Articolul 16).
Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite (Articol 25).
Părinţii au dreptul prioritar de a alege felul de educaţie pentru copiii lor (Articolul 26).
În seara de 6 octombrie a.c., pe TVR 1 s-a difuzat o emisiune despre Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), şi, printre altele, s-a amintit că nu a lipsit, în două dăţi, ca această organizaţie să fie desfiinţată. Din păcate, nu s-a întîmplat aşa, astfel că va trebui să mai suportăm, o vreme, consecinţele acţiunii malefice a respectivului Consiliu, care, pe lîngă alte tare, nu este „Naţional“, ci profund antinaţional!
C.N.S.A.S. a fost instituit cu scopul punerii în practică a sceleratei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică. Iată ce stipulează art. 5, alin. (1) al acestei legi: „Prin politie politica se înţelege (sic) toate acele structuri ale securităţii (sic), create pentru instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste, precum şi pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului“. [Continuare →]
Institutul pentru Drepturi Civile Europene cu sediul situat in Bucuresti, prin avocat Deleanu Ruslan in calitate de presedinte, infomeaza asupra faptului ca saptamana trecuta Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a decis sesizarea Curtii Constitutionale pentru a solutiona exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 al. 4 cap. III din Legea cetateniei romane nr. 21/1991, astfel cum a fost modificata prin OUG nr.147/2008 care a fost aprobata prin legea nr. 171/2009 publicata in M.Of. nr. 321/14.05.2009 cu privire la faptul ca numarul maxim de cereri de redobandire a cetateniei romane care urmeaza a fi primite in interval de un an pentru fiecare oficiu consular al Romaniei nu poate depasi 30.000.
In fapt, aceasta exceptie a fost ridicata in cadrul procesului intentat impotriva Ministerului Afacerilor Externe, aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de catre un cetatean moldovean nemultumit fiind de faptul ca de peste un an de zile asteapta sa fie invitat sa depuna cererea de redobandire a cetateniei romane la Consulatul Romaniei din Chisinau, cu motivarea ca este neconstitutional sa fii obligat sa astepti aproximativ 12 ani de zile pentru a inregistra o simpla cerere.
In conformitate cu sustinerile reprezentantilor Ministerului Afacerilor Externe exista un nr. de peste 360.000 de cereri de intentie formulate de catre etnicii romani din R.Moldova, iar la un simplu calcul matematic (360.000 de cereri de intentie existente impartit la cel mult 30.000 de cereri cate ar trebui sa fie primite pe an) rezulta un numar de minim 12 ani de asteptare pentru a inregistra o simpla cerere de redobandire a cetateniei romane.
Institutul pentru Drepturi Civile Europene isi exprima convingerea ca decizia Curtii Constitutionale va inlatura acest articol neconstitutional existand posibilitatea depunerii mai multor cereri decat bariera legala de 30.000 dosare pe an impusa prin acesta modificare legislava, respectandu-se art 1 alin. 3 din Constitutia Romaniei care prevede faptul ca: „Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor… reprezinte valori supreme…si sunt garantate.”
Va prezentam in acest articol o serie de scandaluri in care industriile farmaceutice din intreaga lume au fost implicate de-a lungul timpului si denumirile unor medicamente care au ucis mii de oameni. In cazul fiecarui astfel de medicament precizam daca este comercializat in Romania si eventual de ce companie si sub ce denumire (daca aceasta este modificata fata de cea originala).
Din cauza efectelor secundare grave o serie de medicamente au fost retrase de pe piata in unele tari. Cu toate acestea ele continua sa fie comercializate in alte tari. Romania este o buna piata de desfacere pentru multe medicamente criminale interzise in alte state.
Efecte secundare grave inseamna moarte si boli severe datorate medicamentelor respective. In general, din punct de vedere legal, numai moartea sau vatamarile majore ale sanatatii celor care au folosit un anumit medicament pot duce la interzicerea acestuia.. Rareori se ajunge la interzicerea unui medicament datorita unor simptome considerate „minore” si aceasta se face de regula abia dupa decenii de folosire.
Iresponsabilitatea, cinismul si lacomia dupa castiguri a celor care detin companii din industria farmaceutica sunt atat de mari, incat chiar si in cazurile de interdictie, medicamentele continua sa fie fabricate si vandute mai departe in alte locuri pe glob. Aceasta deoarece interdictia ramane valabila doar in tara in care exista “victime recunoscute” si in care autoritatile responsabile au luat masuri. Prin urmare, medicamente interzise in Anglia sau Germania se vand mai departe in SUA, Africa sau alte tari si invers. Deci industria farmaceutica vinde mai departe substante care produc boli si moarte, desi SE STIE foarte bine acest lucru.
Industria farmaceutica este interesata sa vindece oamenii, ori mai degraba sa castige cat mai multi bani din vanzarea de medicamente? [Continuare →]
(8 votes, average: 4.13 out of 5)
Loading ...
(11 votes, average: 4.82 out of 5)
