Epopeea oligarhilor Vintu – Patriciu (si minunatul prieten Nicolae Popa)
“Fratele lui Nicolae Popa a fost deja interogat” – Traian Basescu la OTV
Vestea “gasirii” lui Nicolae Popa, omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, care ar urma sa execute 15 ani de puscarie pentru rolul sau in uriasa frauda a FNI aduce fiori reci pe spinarea mogulilor pe care i-am putut vedea recent rascracarandu-se – ca Dinu Patriciu – pe ecranele televiziunilor, vituperand la adresa lui Traian Basescu din rasputeri. Patriciu si Vintu joaca cartea vietii lor in incercarea disperata a rasturnarii presedintelui.
Aducerea lui Nicolae Popa in tara, din Indonezia, unde s-a stabilit de mai multi ani, il va pune atat pe Vintu intr-o situatie mai mult decat incomoda. Poate numai sinuciderea sa oportuna ar opri tavalugul care l-ar putea strivi pe mogul, daca Nicolae Popa ar incepe sa vorbeasca, inainte de a-si ispasi pedeapsa de 15 ani pe care ar urma sa o execute in locul lui Vintu.
Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis
In lipsa marturiei lui Nicolae Popa, Vintu nu a putut fi incriminat (pana in prezent). Toate documentele poarta semnatura lui Popa ca si la dosarele «FNA» sau «Banca Agricola», cauze in care Popa nu a putut fi niciodata audiat. El este singurul care ar putea ajuta anchetatorii in inculparea lui Vintu, inclusiv in «FNI». Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis in baza articolului 394 din Codul de Procedura Penala.
Daca va colabora cu anchetatorii, Nicolae Popa ar putea obtine o reducere a pedepsei in dosarul «FNA». Disparitia lui Popa in toti acesti ani a facut insa ca Vintu sa fie condamnat doar in dosarul „BID”, unde implicarea sa era directa dar si in aceasta cauza, Popa a fost „mandatarul ocult al lui SOV”.
Faptul ca Nicolae Popa a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vintu in tunul FNI este binecunoscut. Chiar Vintu a recunoscut-o intr-un interviu din Cotidianul din data de 07.02.2006. Mai spune el aici ca “Nicolae Popa este unul dintre cei mai minunati prieteni pe care i-am avut vreodata”. Nu se stie insa – si Curentul dezvaluie in premiera – faptul ca Nicolae Popa n-a fost doar unul dintre minunatii prieteni ai lui Vintu ci si un minunat binefacator al lui Dinu Patriciu.
In 1998 societatea GELSOR unde, omul zilei, minunatu’ Nicolae Popa, era director general (si patron totodata, fiind actionar alaturi de Vintu), detinea un numar de actiuni la ROMPETROL varsate catre Dinu Patriciu care a obtinut controlul ravnitei companii petroliere cu sprijinul direct al urmaritului general retinut astazi la Jakarta.
Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, pleaca de la dosarul de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL. Acum s-a ajuns la apogeul acestei rafuieli. In 2007 Patriciu la atacat grobian pe Basescu numindu-l “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului”.
Despre ce fel de progres e vorba este usor de inteles – progresul jafului in beneficiul unor personaje acuzate de organizare de grupuri criminale, delapidare, inselaciune, care au prejudiciat sute de mii de romani de avutul lor. Si Vintu si Patriciu sunt cazuri ilustrative, ce exprima o tipologie a oligarhiei romanesti, amandoi fiind reprezentanti de frunte ai cleptocratiei.
Pe scurt mogulii nostri personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. [Continuare →]
- Domnule profesor ION COJA, cine credeți că a câștigat în confruntarea dintre Băsescu și Geoană de la TVR 1?
Pui o întrebare greșită. Nu trebuie să ne intereseze meciul dintre cei doi, scorul la care s-a încheiat meciul lor! Nu mă interesează care dintre ei este mai isteț și mai descurcăreț într-o confruntare de …tele-șanț! Mă interesează pentru țară, pentru noi mă întreb care dintre ei s-a dovedit a fi mai nociv, mai periculos, mai mincinos și mai rău intenționat! Dacă Geoană nu s-a priceput să scoată în evidență minciunile lui Băsescu, promisiunile neonorate și răul făcut de acesta Țării, asta nu înseamnă că Băsescu încetează a mai fi un mincinos, un demagog, un ins care nu merită să ne mai conducă încă cinci ani! Geoană a avut nenumărate ocazii „să-l înfunde” pe Băsescu, dar nu s-a priceput s-o facă! Fie că nu-l duce mintea, fie că nu are ușurința de a se înfrunta verbal cu cineva. Se vede pe el că este prea cumsecade! Prost de cumsecade!… Bunăoară când Băsescu s-a lăudat că deja guvernul luase în preziua confruntării lor nu știu ce hotărîre importantă, propusă de Geoană încă de la începutul campaniei sale, Geoană trebuia să se mire cum de nu a luat Băsescu acea hotărîre cu mult mai înainte! Trebuia să-l ia la rost: „Ce-ați făcut cinci ani, domnule Băsescu?! N-ați făcut nimic și abia acum, în ultima zi a mandatului v-ați aduc aminte de nevoile țăranului român?!” Trebuia să-l întrebe de zece mii de ori de ce nu și-a onorat promisiunile? Ce garanție mai poate oferi el pentru promisiunile pe care le face? De ce să-l mai creadă încă o dată românii dacă s-a dovedit deja atât de mincinos?!
- Cred că Băsescu pare sau chiar și este mai descurcăreț, mai…
…mai viclean, mai „uns cu toate alifiile”! Dar asta nu înseamnă nici inteligență, nici capacitate de a crea, de a construi! Băsescu știe să se descurce, să scape când este încolțit! Știe să-și apere pielea! Este și acesta un talent! Dar cu asemenea talent nu te poți face util altora, nu înseamnă că le poți fi de folos celorlalți! Capacitatea de a cădea mereu în picioare este folositoare numai pentru succesul tău, ca persoană privată. Această pricepere nu înseamnă că știi să-i conduci pe alții, să-i guvernezi cu eficiență! E de văzut cum s-a ajuns ca în această campanie electorală să se vorbească despre toate fleacurile, dar nu și despre ce era mai important: promisiunile pe care Băsescu nu le-a onorat! Minciunile cu care i-a amețit pe bieții oameni în 2004!
- Ce părere aveți despre intervenția lui Vadim?
Nu știu mare lucru. Ce s-a întâmplat?
- Vadim, după ce a stat de vorbă cu Geoană, a ieșit pe post să anunțe că povestea cu vizita lui Geoană la Sorin Ovidiu Vântu a fost o cursă a lui Băsescu întinsă lui Geoană. Băsescu l-a șantajat pe Vântu și l-a făcut să-l trădeze pe Geoană. Vântu l-a chemat pe Geoană în toiul nopții la el, cine știe cu ce pretext, iar ziariștii, anunțați de oamenii lui Băsescu, au stat la pândă, l-au filmat pe Geoană și au dat știrea ca pe o dovadă că Geoană este la dispoziția lui Vântu la orice oră. În realitate, Vântu este la dispoziția lui Băsescu la orice oră. Această poveste, coroborată cu arestarea lui Nicolae Popa, devalizatorul FNI și al lui Gelsor, îi face pe oameni să creadă că Geoană are obligații față de Vântu și că îl va apăra dacă ajunge președinte. Rezultatul: nici unul dintre păgubiții de la FNI nu-l vor vota pe Geoană.
Am înțeles că sunt vreo 350.000 de pagubiți!
- Sunt 350.000 de familii, adică peste un milion de votanți!…
În fine, a făcut și Vadim ceva bun în campania asta! …Dar este cumplit Băsescu ăsta!
- Nu credeți că toată povestea asta seamănă ca gândire ticăloasă și întortocheată cu scenariul răpirii ziariștilor din Irak?!
Este aceeași mână, a lui Băsescu. Mâna care a lovit și la Ploiești și nu a tremurat pe Biblie când a jurat strâmb! Păcat că lucrurile astea nu mai este timp să ajungă la electorat, ca tot românul să le afle și să știe cum să voteze…
Lăudabilă iniţiativa editurii Eminescu, una dintre cele mai prestigioase edituri româneşti, de a scoate o Culegere de înţelepciune într-o perioadă în care literatura are tendinţe spre erotism şi violenţă sub diferite aspecte, inclusiv de limbaj.Culegerea de faţă este o lucrare amplă care conţine toate volumele de literatură sapienţială publicate înainte şi reeditate acum cât şi altele ce ar fi urmat să vadă lumina tiparului întrunind 7012 cugetări. Cele 7012 maxime trec de pragul unor simple cugetări şi îmbracă o coloratură poetică, uneori parnasiană sau alteori de un suprarealism tulburător ce aminteşte de literaţii Kafka sau Proust, filozofii Schopenhauer sau Wittgenstein în creaţiile lor sapienţiale.
Criticul şi istoricul literar, universitarul Ion Dodu Bălan aprecia, citez:
“In fata unei asemenea creatii, suntem datori sa stabilim nuante, sa asezam specia in istoricul ei. Specia aceasta, zisa sapientiala cunoaste o indelungata traditie in literatura universala, de la Homer la Marc Aureliu, Rochefoucauld, Baltasar Gracian, Schopenhauer… iar in literatura romana, de la cronicarii secolelor XVII si XVIII la Anton Pann, C. Negruzzi, Eminescu, Iorga, Ibraileanu, L. Blaga, G. Calinescu pana la C.V. Tudor”
sau
”Sorin Cerin este un „moralist” cu o gândire şi sensibilitate contemporană. Unele din aforismele sale concentrate ca energia într-un atom, sunt adevărate poeme într-un vers.
Multe din formulările sale gnomice sânt expresia unei minţi iscoditoare, a unei gândiri pătrunzătoare, echilibrate, bazată pe observarea pertinentă a omului şi a vieţii, dar şi pe o bogată informaţie livrescă. Astfel, el se încumetă să definească nemurirea ca „eternitatea clipei” şi recunoaşte „libertatea destinului de a-şi recunoaşte propria sa moarte în faţa eternităţii”, „clipa eternă a lui Dumnezeu care se oglindeşte la infinit în Cunoaştere, devenind trecătoare, deci Destin care este imaginea nemuririi”. ”Nemurirea este pustiu doar pentru cei care nu iubesc”, ”nemurirea este jocul de lumini al Fiinţei cu Destinul pentru a înţelege ambii importanţa iubirii”.
Fireşte literatura gnomică, sapienţială, e dificil de realizat, dar Sorin Cerin are resurse pentru a o realiza pentru cele mai mari exigenţe. A dovedit-o în capacitatea de a pune Absolutul în corelaţie cu Adevărul, Speranţa, Credinţa, Păcatul, Minciuna, Iluzia, Deşertăciunea, Destinul, Absurdul, Fericirea, etc. Un exemplu de corelare logică a astfel de noţiuni şi atribute ale Fiinţei şi Existenţei, ni-l oferă aforismele despre Dor din volumul “Revelaţii 21 Decembrie 2012″.
astfel il incadreaza pe Sorin Cerin criticul şi istoricul literar Ion Dodu Balan, intr-un studiu din “Oglinda literara” martie 2009, reluat in “Luceafarul Romanesc” si “Destine Literare” – Canada.
Un alt universitar, Adrian Dinu Rachieru, afirma: “..putem, pensa, desigur formulări citabile, chiar memorabile. Viaţa de pildă, este “epopeea sufletului”, viitorul ni se înfăţişează ca “părintele morţii”. În fine părăsind “lumea ţărânei” intrăm în spaţiul virtual, în “eternitatea clipei” (ce ni s-a dat).”
Ilustrul critic, istoric şi filolog, părinte al parodoxismului în literatură, Ion Pachia Tatomirescu îl consideră pe Sorin Cerin un
“lirosof, după cum i-ar fi zis Vl. Streinu (pe vremea cercetării operei lui Lucian Blaga), care ştie să se exercite întru catharsis pe arcul-orizont al cunoaşterii metaforice din complementaritatea bătrânei, veşnicei Câmpii a Adevărului.”
Câteva din cugetările lui Sorin Cerin pensate de Ion Pachia Tatomirescu: absolutul («Absolutul Omului este numai Dumnezeul său»), absurdul («Absurdul Creaţiei este Lumea născută pentru a muri»), adevărul («Adevărul este zăpada topită a Cunoaşterii, din care răsare iluzia lumii»), amintirea («Amintirea este lacrima Destinului»), cunoaşterea («Cunoaşterea se limitează la a nu avea limite»), cuvântul («Cuvân-tul este esenţa păcii pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine, realizând că este lipsa din neant: dorul neantului»), destinul («Destinul este urma lăsată de gândul lui Dumnezeu în lumea sufletului nostru»), deşertă-ciunea («Deşertăciunea renaşte doar la maternitatea visului de a trăi»), dorul («În dor stă întreaga esenţă a lumii»), Divinitatea Supremă / Dumnezeu («Dumnezeu nu poate lipsi din sufletul unui om care iubeşte fiindcă iubirea este Dumnezeu»), existenţa («Existenţa se hrăneşte cu moartea pentru a naşte viaţa»), fericirea («Fericirea este Fata Morgana a acestei lumi»), fiinţa («Fiinţa şi Nefiinţa sunt cele două căi ale lui Dumnezeu, pe care le ştim noi, din infinitatea de astfel de căi»), filosofia («Filosofia este desăvârşirea frumuseţii spiritului uman în faţa existenţei»), frumuseţea («Frumuseţea este poarta deschisă către graţiile cerului»), gândul («Gândul a născut lumea»), genialitatea («Genialitatea este floarea care răsare numai stropită cu apa perfecţiunii») / geniul («Geniul înţelege că unica frumuseţe a lumii constă în iubire»), greşeala («Greşeala nu poate greşi niciodată»), haosul («Haosul este sensul fiinţei faţă de perfecţiunea nefiinţei»), iluzia («Iluzia este esenţa regăsirii în neant»), infinitul («Infinitul este gardianul întregii existenţe»), instinctul («Instinctul este simţirea de către nefiinţă a fiinţei»), iubirea («Iubirea este unica arie a împlinirii din simfonia absurdului»), lumina («Lumina este marea revelaţie a lui Dumnezeu faţă de el însuşi»), moartea («Moartea nu poate muri»), ochiul / ochii («În spatele ochilor se ascunde sufletul»), politica («Gunoaiele umanităţii îşi găsesc singure locul: sunt bogate!»), răutatea («Răutatea este dimensiunea de bază a umanului, în numele binefacerii sau al iubirii»), religia («Religia este speranţa îndoctrinată»), Satan («Satan este cel mai mare deschizător de drumuri al omenirii»), sinuciderea («Societatea este structura sinuciderii colective cel mai adesea inconştiente sau foarte rar conştiente»), speranţa («Speranţa este cel mai apropiat partener»), timpul («Timpul primeşte moartea, trecând în amintire Destinul»), viaţa («Viaţa este naufragiul timpului pe ţărmul morţii»), viitorul omenirii şi 21 decembrie 2012 («Viitorul este legământul făcut de Dumnezeu cu viaţa» / «Începând cu 21 decembrie 2012, veţi realiza că moartea este veşnica viaţă curăţită de murdăriile acestei lumi»), şi visul («Visu-i împlinirea nonsensului»).”
Aproape că–mi pierdusem nădejdea că vor mai fi vulcani care să erupă şi în contemporaneitatea culturii noastre scriind cu focul gândurilor lor, istorie literară. Probabil că azi asistăm la un astfel de fenomen. Cu siguranţă această Culegere de înţelepciune va rămâne o cărămidă din edificiul nemuritor al culturii româneşti şi universale.
Altermedia si-a exprimat opinia despre alegerile prezidentiale din 2009. As vrea sa spun si eu cateva cuvinte despre alegeri, care reprezinta opinia mea personala. Din punctul meu de vedere, campania electorala a fost absolut execrabila, prin josniciile la care s-au dedat unii candidati si sustinatori ai acestora.
Dealtfel, era de asteptat sa se ajunga la asa ceva, intr-o tara in care oamenii nu voteaza pentru ceva sau cineva ci numai impotriva a ceva, respectiv a cuiva. In consecinta, politicienii au renuntat la prezentarea unor argumente rationale (pe care oricum nu prea le au) si s-au marginit la atacarea adversarilor, rezultatul fiind un spectacol dezgustator. N-as vrea sa dezvolt aici aceasta tema.
Lucrurile sunt foarte simple. Romanii au de ales intre doua personaje politice . Stim cu totii despre fiecare in parte ce-i poate pielea. Vom afla ce prefera romanii in seara zilei de 6 decembrie (sigur, facand abstractie de eventualele fraude). Versurile urmatoare cred ca se potrivesc de minune situatiei de fata:
„Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus,
La oricare tiran; dar slugă la măgar,
E mai umilitor, şi încă mai amar.“ (Cîinele şi măgarul, Grigore Alexandrescu)
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.
Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti. Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.
Cativa potentati au ajuns in posesia principalelor mijloace media. Cunoastem puterea lor pentru ca traim si noi intr-o societate dependenta de media. Numai ca in Romania lucrurile si-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi inchipuite ca sa acopere adevarata dictatura a parlamentului. Ieri, pe 1 decembrie, televiziunea nationala a uitat sa iti spuna La Multi Ani. A ales, in schimb, sa transmita intalnirea electorala a unui candidat. Tot ieri, bunul simt a fost injosit, cand principalele televiziuni de stiri au mintit in legatura cu contra-manifestatia timisorenilor.
Ma decuplasem de “actualitatea politica”, captat de o alta activitate, care ma solicita intens. Acum citeva zile am deschis insa televizorul… In jurul unei mese rotunde tropaiau actorii triunghiului politic FSN1(PSD)-FSN2(PD)-FSN3(PNL). Explicau de ce, pentru urmatorii patru ani, “triunghiul politic” care a capturat Romania trebuie intors cu un alt colt in jos – daca vrem sa ne fie mai bine. Nu m-au socat argumentele tipice in favoarea “rotativei” care captureaza populatiile gestionate “democratic”. Ci modul sfruntat cum era exploatat filonul “justiatiarismului antimafiot si anticomunist”. X si Y se aliaza azi impotriva lui Z, pentru a combate clica parazitilor genocidului si tranzitiei… dupa ce au folosit, fiecare, puterea, alaturi de Z, pentru a proteja interesele respectivei clici (care a distrus societatea). Intr-o singura ora, m-am prabusit in mine pina aproape de limita deznadejdii (sau turbarii). Cred ca si camarazilor mei de afinitati, spectacolul fatarniciei aburcate le produce efecte similare. E greu (si toxic) sa stai cu ochii tintiti spre cangrena exhibata (cu aparenta impudoare) de mercenarii mediatici care fabrica incontinuu sens degenerescent.
Pentru a evita depresia, in fata noului val de aiureala/abureala, trebuie sa ramii agatat de repere conservate cu indaratnicie in ciuda unei prelungite coroziuni, sa navighezi pe scindurile uitate de potopul postmodernist. Sa mai ai memorie vie si forma interna. Daca uiti ce au facut in trecut cei ce iti concesioneaza viitorul-esti condamnat la perpetua inselaciune. Actorii farsei si-au impartit rolurile de exploatatori ai uitarii. Unii spera ca ai uitat istoria FSN-ului, ca nu mai stii ce este si ce a facut PD-ul (si Basescu in particular) pentru protejarea intereselor securicomuniste (evitarea judecatii si imbogatirea vinovatilor- prin acapararea distructriva a economiei anationale); ca ai uitat ce facea “razboinicul antisistem” prin 1990-92 (sau 1996-2000); sau ce nu facea el intre 2004 si 2009 (asemenea altui “emanat” al sperantelor noastre, Emil Constantinescu).
Altii spera ca ai uitat ce este si ce a facut PSD-ul din noi, cine este “presedintele sau de onoare”: cel mai distructiv criminal din istoria contemporana a Romaniei, care a atins performanta extrema de a fi votat de victimele sale. Sau ce politica a facut “PNL”-ul, o creatie tipica a Sistemului securistic, plamadita de agenti infiltrati, cladita pe cupiditate si veleitarism. Sau cine sint “criticii nelegiurilor”, responsabili cu deturnarea justitiarismului, grupati in jurul unui alde’ Vadim. Cu totii sperind ca publicul, capturat de “actualitate” (castrat de radacinele sensurilor, ancorate in trecut) nu percepe fratietatea de interes dintre asa-zisii oponenti. Ca fara lumina trecutului viu nu se vede ca impartirea in “tabere adverse” are doar rolul de a legitima circular sectoarele aceleiasi benzi, si se pot exploata netsingherit viciile microbistului politic, invatat sa refuleze excitindu-se in fata “confruntarii”.
Într-un moment în care mă pregăteam să întâmpin ceremoniile de comemorare şi aniversare ale Revoluţiei Române, la al douăzecelea an de la victoria ei, în care voiam să iau cuvântul la Braşov, la Iaşi, la Bucureşti, la Timişoara în şedinţa solemnă a Consiliului Municipal, într-un moment în care mă pregăteam să lansez cea mai recentă carte a mea, “Securitatea – confiscarea unei naţiuni”, dedicată celor ucişi fără milă în Decembrie 1989, o agravare bruscă şi neaşteptată a sănătaţii mele, o infecţie a sângelui cu agenţi infecţioşi ori toxici, m-a împins la marginea vieţii.
Sub îngrijirea a două prestigioase spitale, Victor Babeş şi Urgenţa Floreasca, infecţia de origine necunoscută a diminuat, efectele ei (icter febril, exantem acut multiform, sindrom inflamator acut, afectare hepato-biliară, fibrilaţie atrială) au diminuat de asemenea, dar agentul ce a provocat-o n-a putut fi identificat. În schimb, datorită suferinţei, probabil nu voi mai reuşi să onorez programele lunii Decembrie în care eram deja angajat.
În situaţia dată, am dorit să fac această Declaraţie de Presă, ce urmează a fi citită şi în şedinţa solemnă a Consiliului Municipal Timişoara din data de 16 decembrie 2009.
În perioada în care un ministru liberal era în fruntea MAPN, am primit următoarea informaţie: la sediul Arhivelor de la Piteşti a fost invitat un membru important al CNSAS, împreună cu un reprezentant al arhivelor. În prezenţa acestora a fost deschis dosarul cetăţeanului Traian Băsescu, relevând faptul de netăgăduit că acesta fusese un colaborator al securităţii înainte de 1989. (Surprinzător, la întoarcerea la Bucureşti demnitarul de la CNSAS avea să declare că în sfârşit avea certitudinea că Băsescu nu a colaborat cu securitatea!) Din acel moment, Preşedintele Băsescu, primul preşedinte al Securităţii de după Revoluţia Română, care nici azi nu ştie “cine a tras în băieţii aia, vreo 1600″ (în realitate 1104 morţi), se află în situaţia de a fi comis un sperjur politic, un sperjur moral, dar mai ales un sperjur penal, întrucât atunci când a depus jurământul, ca Preşedinte al Statului, a declarat că nu a colaborat cu Securitatea.
Scris de Miorita Sateanu, Presedinte, Uniunea Femeilor din Bihor, cu ocazia Zilei Internationale Impotriva Violentei Impotriva Femeii
Din cele mai vechi timpuri FEMEIA a fost motiv de etalare a sentimentelor si admiratiilor in multe lucrari ale literarturi universale si nationale, dar si in cele mai celebre picturi, sculpturi si chiar in arta fotografica. Privita din unghiuri astrale, femeia poate fi inconjurata de o “aura.” Merita sa poarte o “aura”, pentru ca este creata sa fie frumoasa, atragatoare, tandra, trebuie sa emane numai voiosie, sa aiba un comportament bland, intelegator, sa stie sa ocroteasca, sa se daruie si sa ofere dragoste si iubire.
”Aura de noblete” a femeii este definita prin conduita, tinuta, moralitate, altruism, profesionalism si prin credinta ei, in Sfanta Sciptura- in Cuvantul Sfant.
Etapele de viata ale femeii sunt multe. Toate femeile au o etapa de copilarie, trec prin adolescenta, devin tinere, ca apoi, maturizandu-se, sa ajunga sotii si mame. Dar in acelasi timp sunt salariate, dovedind, in cele mai dese cazuri, un inalt profesionalism si corectitudine.
Avansand in varsta, femeile trec prin perioada in care isi culeg roadele vietii de familie, ca bunica si ca pensionara. Parcurgerea acestor etape conduce la maturizare, experienta si intelepciune. Fiecare dintre aceste etape are caracteristicile specifice, intentiile si obiectivele, dorintele, obstacolele, implinirile, problemele, nerealizarile, bucuriile si succesele ei, corespunzatoare unui anumit comportament.
Asociaţia Altermedia anunţă actualizarea şi re-lansarea celor trei ghiduri pe care le pune gratuit la dispoziţia societăţii civile. Este vorba despre “Ghidul înfiinţării unei organizaţii non-guvernamentale”, “Ghidul sponsorizării” şi “Ghid media pentru organizaţii şi grupări civice”.
“Ghidul înfiinţării unei organizaţii non-guvernamentale” este un manual de tipul “fă-o singur” care detaliază, în ordinea firească, etapele care trebuie urmate pentru înfiinţarea unei organizaţii non-profit. Ghidul se referă în special la asociaţii, formele cel mai des întâlnite ale asocierii cetăţeneşti.
“Ghidul sponsorizării” se adresează în special organizaţiilor neguvernamentale mici. Ghidul defineşte termenii uzuali, prezintă şi explicitează legislaţia relevantă în vigoare, prezintă un model de contract de sponsorizare, detaliind prevederile acestuia. De asemenea, abordează câteva dintre posibilele căi de iniţiere a unei propuneri de sponsorizare, încheierea şi derularea contractului precum şi păstrarea şi dezvoltarea parteneriatelor cu sponsorii.
“Ghidul media pentru organizaţii” este destinat în special organizaţiilor aflate la început de drum şi care îşi propun ca activitatea lor să devină vizibilă în mass media, fără să dispună însă de fondurile necesare pentru angajarea unor specialişti. Ghidul prezintă principiile de bază ale informaţiilor publice, câteva reguli de lucru cu presa, detaliază cele mai importante mijloace de transmitere a informaţiei prin mass media şi schiţează etapele formării unui birou de presă şi comunicare în cadrul unei organizaţii civice.
Altermedia consideră societatea civilă ca fiind totalitatea iniţiativelor cetăţeneşti, iar nu expresia unui grup restrâns de interese convergente. De aceea, fidelă scopului propus, acela de stimulare a implicării sociale, Asociaţia Altermedia asigură, în mod gratuit, prin seria de “Ghiduri”, asistenţă pentru înfiinţarea unor asociaţii şi fundaţii precum şi consultanţă în vederea creşterii rolului sectorului neguvernamental şi non-profit în România.
De asemenea, Altermedia încurajează transformarea consumatorului pasiv în cetăţean implicat, punînd la dispoziţie o colecţie bogată de resurse utile.
Motto: “Şi i-am slobozit pre dânşii după meşteşugirile inimii lor, merge-vor întru meşteşugirile lor” (Psalmi 80, 11) “Şi i-au năcăjit pre ei vrăjmaşii lor, şi i-au împilat supt mâinile lor, de multe ori i-au izbăvit pre dânşii” (Ps. 105, 41).
Deschideam numărul trecut al revistei* cu o întrebare: “Vom avea Referendum în ceea ce priveşte documentele de identitate biometrice? Va da curs Preşedintele Traian Băsescu cererii celor circa un milion de semnatari, care cer ca să fie consultată populaţia în controversata problemă a actelor de identitate biometrice?” [1]
Întrebarea avea ascunsă în ea temerea că preşedintele nu va da curs cererii unui milion de cetăţeni şi nu va organiza referendum pe această temă. După ceva timp, înainte de începerea campaniei electorale şi în timpul ei, aceste întrebări au căpătat răspuns: NU, preşedintele Băsescu nu este interesat de problemele românilor. Apoi a venit şi răspunsul oficial de la Administraţia Prezidenţială [2], un răspuns ambiguu şi care nu oferea nici o speranţă.
“De ce le e frică nu scapă” este unul din mesajele electorale care însoţesc fotografia preşedintelui/candidatului Băsescu. Cui se adresează Băsescu? Dintr-un punct de vedere parlamentarilor, pentru a căror reducere militează [3]. Din alt punct de vedere putem aprecia mesajul ca pe un răspuns (avertisment, chiar) adresat semnatarilor cererii pentru referendum: De ce le e frică (actele biometrice şi apoi pecetluirea) nu scapă (Apocalipsa şi proorociile, dar mai ales starea actuală a omenirii, arată clar că cele prevăzute se vor îndeplini şi este doar o chestiune de timp până ca ele să devină realitate).
Atrocităţile săvîrşite de comuniştii care au pus mîna pe Basarabia s-au făcut privelişte tuturor şi părea imposibilă tăinuirea acestora de ochii justiţiei naţionale şi internaţionale. Politicienii moldoveni care s-au erijat în luptători anticomunişti, furînd astfel voturile basarabenilor naivi, nu au catadicsit să-l înfrunte în instanţă pe Voronin şi bandiţii lui organizaţi în structurile statului. Opoziţia s-a gîndit să facă cursuri de democraţie cu cei care răpesc, violează şi ucid pe oricine le stă împotrivă, chiar dacă ei ar fi mii şi s-ar afla adunaţi în faţa Preşedinţiei.
Pînă acum ni se spunea că “nu există probe”, de parcă cei peste 600 care au îndrăznit să mărturisească cele îndurate în comisariatele de poliţie din Chişinău (dar cîţi or fi şi cei care s-au temut să o facă?) nu au dreptul la justiţie în Republica Moldova. Ieri însă Ministrul de Interne Victor Catan a făcut publice într-o conferinţă de presă investigaţiile unei comisii de profil prin care se susţine că poliţiştii şi angajaţii Ministerului de Interne de sub conducerea ministrului comunist Gheorghe Papuc au practicat tortura în masă şi au reţinut ilegal sute de oameni pe motiv politic.
De ce oare nu a urmat reacţia liderilor partidelor de opoziţie, aflaţi acum în funcţii de conducere ale RM? Sau lupta lor cu comuniştii şi comunismul este doar o scrimă artistică şi nu un duel pe viaţă şi pe moarte? De ce nu pornesc procesul comunismului şi nu îl arestează pe Voronin a cărui vinovăţie împotriva propriului popor a fost dovedită şi nu are nevoie decît să fie confirmată de tribunal?
Sau poate că noua orînduire democratică din Moldova se regăseşte în acţiunile comuniştilor şi, odată ajunşi la putere, n-ar vrea să se lipsească de plăcerea idioată de a stăpîni mulţimile fără milă şi fără remuşcări?
(7 votes, average: 4.43 out of 5)
Loading ...
(12 votes, average: 3.25 out of 5)
