Fostul preşedinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, acordă un interviu cotidianului “Adevărul”.
„Adevărul”: Domnule Voronin, de ce sunteţi antiromân?
Vladimir Voronin: Nu sunt, politica dumneavoastră este de vină. Nici voi, în România, nu vă înţelegeţi politica. Aveţi destule probleme până la Prut, aşa că ar trebui să vă ocupaţi de ele.
La început părea că vă înţelegeţi bine cu Băsescu.
N-am fost prieten cu el.
V-a ajutat să ajungeţi preşedinte în primul mandat.
Şefii de stat au doar interese, nu prieteni. Oricum, atunci a fost altfel. Se va afla peste 25 de ani.
Aţi acuzat implicarea României în demonstraţiile de acum un an de la Chişinău. Pe ce vă bazaţi?
Au fost vreo 200 de oameni de la Noua Dreaptă. Au mai participat şi alte organizaţii din Serbia şi din Ucraina.
Renunţaţi la denumirea de „Partidul Comuniştilor”?
Nu, rămânem comunişti, aşa ne cunosc oamenii. Dacă în 1992, marea majoritate a conducerii era formată din foşti membri ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, acum doar eu mai sunt din vechea formulă.
Vă pregătiţi de alegeri anticipate?
Să vedem ce decizie vor lua marii strategi ai lui Mihai Ghimpu.
Invadatorii din Nord sau normanzii (lat. normanorum), cunoscuţi şi sub denumirea generică de vikingi au dat Europei anglo-saxone şi, mai târziu, Lumii Noi o altă geografie politică, unică până azi. Exodul scandinav care a “şocat” Occidentul lui Carol cel Mare şi a reuşit în bună măsură să stârnească panica călugărilor anglo-saxoni din Northumbria, un regat de pe teritoriul englez, făcându-i să exclame la sfârşitul litaniilor: Apără-ne Doamne de furia normandă!, a născut eroi reali cu aură legendară, multă vreme negaţi de istoriografia francă, cam egoistă în sine. Unul dintre aceştia a fost însă, fără îndoială, popularul rege danez Kanut cel Mare (994-1035) sau Knud den Store (în lb. daneză, n.a.) ori Knud Sweynsson sau fiul regelui Sweyn Forkbeard, care, se putea mândri pe bună dreptate cu o mare realizare pentru acele vremuri ca: rege al Danemarcei, al Norvegiei, al Angliei (a nu se confunda cu Marea Britanie, n.a.) şi al unei părţi din Suedia, într-un cuvânt, un imperiu danic în Nordul ostil şi viking. Când tatăl său invadă Anglia, la 1013, Knut îl însoţi şi a fost ales rege al Angliei, un an mai târziu, după moartea tatălui său. Saxonii şi danezii se învăluiră în East England, fuzionând într-o altă dimensiune, profundă şi azi. Ca să hotărnicească aceste legi nescrise ale firii, Knut se căsători cu văduva fostului său rival Ethelred al II-lea, Ema şi avu o domnie plină de reforme, de pace, sfătuindu-se tot timpul cu nobilii săi englezi ori danezi, după caz. Avea, după cum ne relatează un cronicar, un mic „defect”, ce le lipseşte azi şefilor de state: ura linguşitorii, zicându-le rece de politicos că el, cât ar fi de rege, nu putea opri curentul provocat de flux. Cam prin aceeaşi perioadă, un străromân, vrednic voievod din Banat, Ahtum, cu reşedinţa la Morisena, pe malurile Mureşului, zidi o ţară în coasta Ungariei, pe care o lărgi, la fel ca şi gospodarul nostru sus-citat, din Nord, cuprinzând un vast teritoriu ce se întindea de la Criş la hotarul Transilvaniei, apoi coborând înspre Dunăre, până la cetăţile Vidinului şi Severinului. Zidi la Morisena, în mândra-i capitală, o mănăstire ortodoxă închinată Sfântului Ioan Botezătorul, însă, aura sa mistică avea să intre într-un con de penumbră sub domnia regelui maghiar Ştefan I cel Sfânt, dornic în a-şi afirma credinţa-i apuseană, făcându-i o perioadă pe plac. Muri probabil liniştit la 1021, iar astăzi, noi, românii, nici măcar în cărţile de istorie nu-l mai pomenim, uitându-ne de fapt strămoşii.
Trebuie remarcat că, politologia, în literatura despre fascism, ignoră, în mod inexplicabil, faptul că fascismul are ca bază de pornire atât ca ideologie, dar, mai ales, ca modele practice de acţiune, maghiarismul. Începând cu aşa-zişii „revoluţionari“ ai lui Ludovic Kossuth şi, apoi, cu comuniştii lui Bela Khun, continuând cu Divizia Secuiască a horthy-ştilor, şi terminând cu „revoluţionarii“ maghiari din judeţele Harghita şi Covasna în zilele lui decembrie 1989, aceştia au comis crime – sau, după caz, le-au „justificat“ –, care au întrecut cu mult ceea ce comiseseră hitleriştii! Or, suntem contemporanii unei realităţi intolerabile, dar tolerate, pe plan intern şi internaţional, în mod inexplicabil: maghiarismul se dezvoltă atât în Ungaria, cît şi în Ucraina, Slovacia, Slovenia, dar, mai ales, în România, după aceeaşi ideologie şi directive practice stabilite de Kossuth şi rămase neschimbate până acum! O atestă practica politică a unor avocaţi şi parlamentari maghiari ca Gheorghe Frunda şi Kelemen Hunor, funcţionari „români“ ca primarul Albert Almos, Demeter Ianos, directori de şcoală ca Ema Laszlo, inspectori şcolari ca Astalos Ferenc ş.a. [Continuare →]
Este necesar să relevăm că „Szent“ Istvan a inaugurat etnocidul şi terorismul politic de stat în Europa. Ca unul dintre primii şi autenticii renegaţi, fireşte că a acţionat contra românilor săi. Astfel, în urma unei lupte de după anul 1000, unul dintre marii duci români din zona lacului Pelso (Balatonul de azi), din Pannonia – zonă locuită preponderent de români –, a fost capturat şi ucis de regele moghior. Dar, ca un viitor terorist-criminal, pentru că îi forţa pe românii din care provenea să renunţe la Ortodoxie, regele catolicizat l-a tranşat şi l-a pus în nişte traiste, în maniera bandiţilor chinezi, imigraţi în România contemporană.
Iată cum descrie Antonius Bonfinius, în Cronica lui, acţiunea măcelarului Ştefan „cel sfînt“: „Corpul său a fost tăiat în patru părţi: una a fost agăţată la Strigonium, alta la Vesprem, a treia la Laurium, iar a patra a fost dusă în Transilvania pentru a înfricoşa inima Dacilor“ (apud Olimpiu Ioan Luca, Dacia va renaşte, Editura Buna Vestire, Beiuş, 2000, pag. 235-236). Ăsta da „sfînt creştin“ – „canonizat“ de Biserica catolică, după cum pretind ungurii, deşi el nu a fost canonizat! Să ne amintim că, peste patru secole, acelaşi tratament catolic maghiar avea să-i fie aplicat şi secuiului Gheorghe Doja, care, în plus a „beneficiat“ şi de o coroană de fier încinsă. Iar, mai târziu, terorismul de stat avea să fie şi mai „rafinat“, sub forma metodei numită „tragerea pe roată“ în faţa publicului românesc: Horea – supranumit Rex Daciae de presa europeană contemporană – şi Cloşca au fost „mostre experimentale“ ale satanismului catolic hungarist. Nu întâmplător „Biserica satanistă“ a fost inventată de ungurul Şandor LaVey, în S.U.A.
Acest articol a apărut în revista Academiei Dacoromâne, Lupta, nr. 1-4/2002, pag. 1-4. Întrucît revista a apărut într-un tiraj mic din cauza micimii resurselor financiare, iar, între timp, escaladarea secesionismului hungarist – via U.D.M.R. – s-a accentuat cu concursul conciliatorismului şi colaboraţionismului tuturor guvernărilor postdecembriste, pentru a releva respectiva escaladare a secesionismului şi neorevizionismului maghiar, am considerat necesar republicarea materialului, mai ales că, prin Internet, i se asigură o difuzare şi o cunoaştere mult mai largă. În continuare este redat textul din 2002.
***
Politica paşilor mărunţi aduce U.D.M.R. la guvernare
Ungaria a insinuat în România, îndeosebi în etapa postdecembristă, via U.D.M.R., o strategie iredentistă şi neorevizionistă, de esenţă fascistă, prin care vrea să instituie – şi, în mare parte, deja, a reuşit – o activitate social-politică, de fapt, o istorie paralelă a maghiarilor din România. Scopul urmărit este să poată demonstra mai uşor că, astfel, comunitatea maghiară de la noi ar fi un popor distinct, sau, cum pretinde, sentenţios, un anume dr. Janoş G. Varadi, din Cluj-Napoca, „Maghiarimea ardeleană este comunitate naţională fondatoare de stat“, nici mai mult, nici mai puţin (vezi „Oportunităţi şi convingeri în politică“, în Szabadsag, nr. 165, 19 iulie 2001, pag. 3).
Ca dovadă, în acest sens, este faptul că promovează, prin toate formele de propagandă, ideea cosuveranităţii, ca prim pas al federalizării. Ideea cosuveranităţii fusese condamnată vehement de d-l Adrian Năstase (vezi Cotidianul, nr. 373, 28 iulie 1999, pag. 4), care, mai mult, ca viitor premier cum se vedea încă de pe atunci, acuzase guvernul coaliţiei C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. de „impotenţă politică“ (vezi Amelia Ionaşcu, „Adrian Năstase acuză impotenţa guvernanţilor români“, în Cotidianul, nr. 249, 30 iunie 1999, pag. 4). [Continuare →]
Cercetătorii au descoperit recent că nu numai oamenii se îmbolnăvesc de SIDA, ci şi animalele domestice, în special câinii. Similar oamenilor, boala se manifestă prin infecţii oportuniste interminabile, în faţa cărora veterinarii îşi recunosc neputinţa acordând diagnosticul de “cancer”.
La fel ca şi la oameni, nu se cunoaşte originea virusului, dar ipoteza maimuţei verzi pare să întrunească acordul lumii ştiinţifice, datorită similitudinii dintre comportamentul sexual libertin al acestei specii de maimuţă pe cale de dispariţie şi cel al comunităţii gay.
Vinovăţia introducerii virusului în lumea civilizată aparţine exploratorilor Africii, care au luat cu ei în expediţii câini masculi, pe care ulterior i-au adus înapoi în Europa. De aici şi până la o infectare în masă a populaţiei canine europene este numai o chestiune de timp, deoarece virusul se transmite şi prin contact heterosexual.
Cum încă nu este disponibil pe piaţă un set de testare ieftin şi sigur, singura modalitate eficientă de prevenire a infectării rămâne prevenţia.
Iată că industria de profil a găsit un răspuns adecvat pentru această nouă provocare şi, începând din ziua de azi, pune la dispoziţia posesorilor responsabili de câini un prezervativ special conceput: prezervativul canin. Este disponibil într-o gamă comprehensivă de arome, de la ciocolată şi până la salam, iar testele au dovedit că este ergonomic, fiabil şi nu ştirbeşte cu nimic calitatea actului sexual.
Se estimează că va dura câteva luni până când acesta va fi disponibil în magazinele de specialitate, dar specialiştii recomandă ca între timp să se folosească prezervativele obişnuite, pentru uz uman. Acestea protejează la fel de bine, chiar dacă le lipseşte aroma specifică şi este nevoie de o putere de convingere mai mare pentru a fi fixate.
Totuşi, veterinarii consideră că un adevărat iubitor de animale trebuie să treacă peste orice impediment când viaţa tovarăşului său de viaţă este supusă unui risc şi dau un singur sfat: pentru o protecţie maximă, trebuiesc întreprinse toate demersurile pentru ca erecţia să fie maximă în momentul montării prezervativului.
Un articol incitant despre geneza banilor si functionarea sistemului monetar actual poate fi citit pe blogul “Zerohedge”. Gasiti mai jos o adaptare a sa. Nu ocoliti acest text, veti gasi explicata limpede iluzia intretinuta de banii generati prin credit si consecintele sale imediate.
Motto: Multi cred ca bancile ofera imprumuturi pornind de la depozitele stranse de la clienti. Altii au auzit de sistemul rezervelor fractionare, care permite bancilor sa ofere credite de cateva ori peste valoarea depozitelor. Dar foarte putina lume, exceptandu-i pe cei din industria bancara si expertii financiari, stie in mod explicit cum este generat creditul.
Banca Centrala a Germaniei-Deutsche Bundesbank-a admis in premiera intr-o lucrare publicata (“Banii si Politica Monetara”-pag 88-93) ca bancile inventeaza creditul din nimic. Iata capitolul cu pricina.
4.4. Modul in care bancile creaza bani
Atat bancile centrale cat si bancile comerciale pot crea bani. In sistemul monetar European, crearea banilor survine din acordarea de imprumuturi sau achizitia de active. Banii pot apare daca Banca Centrala ofera un imprumut unei banci comerciale si crediteaza suma respectiva in contul bancii in cauza. Bancile comerciale pot crea la randul lor bani acordand clientilor imprumuturi pe care si le vor trece in bilant drept active. In acelasi timp, sumele in cauza apar la categoria pasive, fiind utilizate pentru creditarea conturilor curente ale debitorilor, aparand deci la categoria depozite (in acest fel oferta de bani se majoreaza). Astfel, banii sunt creati sub forma de intrari din achizitii de active ori credite acordate, in partea stanga a bilantului bancii, iar in partea dreapta sunt trecuti sub forma de depozite.
Cu alte cuvinte, nu numai ca imprumuturile nu vin din depozite, ci mare parte din depozite sunt de fapt credite! In momentul in care sumele sunt returnate ele sunt sterse din contabilitatea bancilor; daca debitorii au probleme, sumele restante sunt transformate in pierderi pentru banca, inghitind halci din capitalul actionarilor (e nevoie de provizioane) si punand in pericol economiile deponentilor (n.n).
Obstacole in crearea de bani
Descrierea de mai jos ne poate duce cu gandul ca bancile comerciale sunt in masura sa dreneze o cantitate infinita de bani in conturi. Daca ar fi cu adevarat asa, fenomenul ar fi imediat inflationist. Bancile Centrale pot supraveghea insa crearea de bani prin parghia rezervelor minime obligatorii si a dobanzii de politica monetara. De unde obtin bancile banii pe care ii acorda drept imprumuturi? De la Bancile Centrale in principal. Pentru aceste imprumuturi, bancile comerciale vor trebui insa sa plateasca dobanda Bancii Centrale. Crescand aceasta dobanda (“prime rate”), Bancile Centrale vor determina o majorare a dobanzilor pretense clientilor de bancile comerciale, in consecinta o scadere a apetitului pentru noi imprumuturi. Am putea dauga noi, si o scadere a preturior pentru zonele influentate de costul creditului (vezi imobiliarele), pretul unui articol solicitat pe piata fiind cu atat mai mare cu cat costul creditului care finanteaza obtinerea lui este mai mic.
Bancile comerciale au nevoie de banii Bancilor Centrale nu doar pentru a-si acoperi nevoia de a completa rezervele minime obligatorii dar si pentru a acoperi cererile de retrageri mai mari de cash din depozite (doar Bancile Centrale au dreptul sa emita noi bancnote fizice) ori pentru transferurile interbancare mai consitente pentru care banca “expeditoare” nu are suficiente fonduri.
CONCLUZIILE autorului:
1.Bancile nu creaza imprumuturi pentru ca ar sta pe o gramada de depozite, procesul este exact opus. Fiecare banca genereaza credite “din nimic”, acceptand obligatii de plata din partea clientilor si creand similar obligatii de plata in bilant pentru sine, in contul banilor varsati pe numele debitorilor intr-un cont curent. O parte din acesti bani trebuie varsati insa la Bancile Centrale sub forma rezervelor obligatorii.
2.Daca o banca nu dispune de nivelul reglementat de rezerve obligatorii, le poate pur si simplu imprumuta ulterior de la Banca Centrala sau o alta banca.
3.Banca Centrala creaza la randul sau bani “din nimic” pe care ii imprumuta bancilor comerciale. Nu e vorba numai de Ben Bernanke deci…bancile centrale si proprietarii lor, bancile comerciale (in unele tari Bancile Centrale sunt private) au turat de secole tiparul. De altfel, saptamana trecuta, intr-un discurs, Ben Bernanke, seful Fed, a insistat pe necesitatea eliminarii rezervelor minime obligatorii in SUA. Daca se accepta acest lucru, bancile americane vor putea sa extinda creditul cum vor dori, atat cat de mult vor dori, nici nu vor mai trebui sa apeleze la Fed pentru a imprumuta banii pentru rezervele obligatorii.
4. Sistemul monetar actual nu se bazeaza deci pe “active” (ar fi imposibil ca marile banci sa devina din vreme in vreme insolvente ini acest caz). Acesta se sprijijna doar pe datorii si pe capacitatea de a le rula. Guvernele (cand Bancile Centrale sunt private) si populatia nu au aces la masina de tiparit bani, asa ca trebuie sa cotizeze industriei bancare, cea care detine monopolul generarii lor.
Motto: „…Nu vă temeţi! Căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală
şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut“!
Matei, 10, 26
Să ne reamintim, rezumativ, evenimentul comentat asiduu în 11-13 martie a.c.: în 11 martie, participanții la Adunarea generală a A.O.Ş.R. au hotărît cooptarea (citeşte: racolarea) președintelui țării, d-l Traian Băsescu, ca membru de onoare al acestei instituţii, pe motiv că i-a acordat un sediu fățos și a aprobat Legea nr. 31/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea A.O.Ş.R. – modificată ulterior prin Legea nr. 296/2007 şi Legea nr. 241/2009 –, prin care îi acorda acesteia calitatea de „instituție de utilitate publică“. Adică plătită din „bugetul consolidat al statului“! Deşi, pînă atunci, în 2007, A.O.Ş.R. nu făcuse nimic prin care să-şi dovedească utilitatea publică, în afara faptului că împărţise cîteva diplome şi medalii – aşa cum a procedat inclusiv în 11 martie cu şeful statului şi cu ceilalţi premiaţi din acea zi, unii, într-adevăr, realmente merituoşi, ca distinsul Dionysius Fota, autorul remarcabilei cărţi CUM SE RUINEAZĂ O ECONOMIE NAŢIONALĂ. Prin dezindustrializare, importuri pe datorie şi polarizarea societăţii în bogaţi şi săraci! (Editura Universitară, Bucureşti, 2007).
Or, trebuie să recunoaşteţi că distribuirea acestor diplome nu constituie nici o utilitate publică, nici un interes public, în afară de interesul participanţilor la respectivele festivităţi, încheiate, după moda simpozioanelor din Antichitate, printr-un „banchet“ (zis şi „simpozion“, în limba şi filozofia greacă veche). Dar, între „Banchetul“ lui Platon şi „banchetul“ lui Cândea este o diferenţă ca „de la icoană la abţibild“ – cum spunea, caustic, Fănuş Neagu, în urmă cu un sfert de secol. [Continuare →]
În cadrul serilor duhovniceşti din perioada Marelui Post, premergătoare Învierii, şi în contextul apropiatei aniversări anuale a unirii Basarabiei la România (27 martie 1918, n.red.), în Sala de conferinţe a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a avut loc, joi 25 martie a.c., de sărbătoarea Bunei Vestiri, manifestarea tematică: Cunoaşteţi Basarabia?, organizată de A.S.C.O.R. filiala Suceava şi avându-i ca invitaţi pe monahul Dosoftei de la sfânta Mănăstire Putna şi pe conf. dr. Florin Pintescu de la Catedra de Istorie a Universităţii „Ştefan cel Mare”-Suceava. [Continuare →]
Asociatia “Noua Dreaptă” va participa sâmbătă 27 martie a.c., împreună cu Miscarea National-Crestină din Basarabia, la un miting în orasul Bălti si la două marsuri în Orhei si Chisinău, prilejuite de împlinirea a 92 de ani de la unirea Basarabiei cu România.
La manifestări sunt asteptati să participe peste 500 de tineri români din Basarabia, Muntenia, Ardeal si Moldova care vor sărbători pentru prima dată impreună ziua de 27 martie 1918, când Sfatul Tării hotăra ca Basarabia “de azi înainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa, România”. Totodată, participantii vor promova ideea reunificării celor două state românesti, România si Republica Moldova, într-un singur stat, într-o România mare, demnă si prosperă! (www.nouadreapta.org)
Programul manifestărilor:
Miting la Bălti cu începere de la ora 10:00, în incinta Teatrului de Vară (Str. Independentei)
Marsul Unirii la Orhei cu începere la ora 14:00 din fata liceului Lomonosov (Str. Vasile Lupu)
Marsul Unirii la Chisinău cu începere la ora 16:00 din fata Universitătii Ion Creangă (Str. Stefan cel Mare si Sfânt)
Manifestările sunt autorizate si vor începe la orele anuntate.
Dr. med. Christa Todea-Gross, Pr. prof. dr. Ilie Moldovan – “Îndrumarul medical şi creştin despre viaţă al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România”
Editura Renaşterea, Cluj-Napoca 2008, 445 p., ISBN 978-973-1714-45-5
Nou! Tirajul volumului este epuizat. Prin bunăvoinţa autorilor, cartea este disponibilă online, pentru documentare şi uz personal şi se poate descărca de aici. Atenţie: Autorii păstrează toate drepturile asupra lucrării. Reproducerea neautorizată, multiplicarea sau vânzarea lucrării sunt strict interzise.
Încercând să răspundă chemării stringente de reînnoire a neamului românesc, Federaţia Provita îşi propune să contribuie, alături de toţi cei pe care conştiinţa îi angajează în lupta pentru viaţă, la sprijinirea întoarcerii către Izvorul Vieţii a celor care L-au abandonat. O premiză indispensabilă – deloc un panaceu – o constituie buna informare, cu atât mai mult cu cât întreaga ideologie a „drepturilor sexuale şi reproductive” utilizează din plin manipularea de limbaj („produsul de concepţie”, în loc de embrion sau făt; „întreruperea sarcinii” în loc de omorârea fătului, şi multe altele) şi tendenţiozitatea în prezentarea datelor ştiinţifice.
Paginile următoare se adresează în primul rând acelora (preoţi, profesori de religie, credincioşi angajaţi în lucrarea pastorală şi misionară a Bisericii) care caută un ghid teologic şi medical în vederea realizării unor programe de cateheză şi asistenţă pastorală a familiilor în criză, sau pentru pregătirea tinerilor pentru căsătorie. În plus, ele pot fi utile oricui este interesat de o viziune creştin-ortodoxă asupra vieţii.
Nu au fost abordate aici decât o parte dintre temele pe care le presupune problematica vieţii. Venirea în existenţă a fiinţei umane (antropologia prenatală) este prezentată pe larg; întemeierea familiei prin căsătorie şi destinul ei este implicită; fiinţarea umană în extensia sa cantitativă (antropologia demografică) nu este abordată. Selecţia temelor a impus şi modul de abordare, preponderent teologic şi medical.
Ca orice demers de înţelegere a realităţii, lucrarea se referă la „fapte” (date medicale, experienţe umane) şi „valori” (sensuri teologice şi opţiuni morale): valorile dau semnificaţie faptelor, iar faptele testează valorile. O contribuţie remarcabilă, practic unică în literatura de limbă română, o reprezintă prezentarea comparată a problemelor medicale, atât din perspectiva concepţiei medicale secularizate, dominate de imperativul satisfacerii unei cereri de sănătate degrevate de implicaţii morale, cât şi din perspectiva unei concepţii medicale creştine, preocupate de integritatea somatică, psihică şi spirituală a oamenilor, în interdependenţa acestor dimensiuni. Ca ultim bastion al ideologiei iluministe a adevărului ştiinţific „neutru” valoric, lumea medicală secularizată este – dureroasă ironie – încă puţin dispusă să ia în considerare experienţele umane nefericite care îi subminează paradigma.
Dorim ca lucrarea de faţă, primul rod editorial al eforturilor Federaţiei Organizaţiilor Pro-Vita Ortodoxe din România, să constituie un instrument de orientare a celor care caută renaşterea „în Hristos şi în Biserică” a vieţii familiale şi a vocaţiei parentale.
Loading ...
(7 votes, average: 4.43 out of 5)
