1. În timpul revoluţiei, românii au luptat cu demnitate pentru libertate, întrucât s-au săturat de:
foamea la care erau condamnaţi prin „invitaţii” la rafturile goale ale magazinelor;
cenzura unui sistem politic bolnav;
minciuna, impostura, jugul greu care apăsa pe umerii Poporului!
2. După revoluţie,Ţara a fost confiscată de către „politicieni” corupţi interesaţi doar de bunăstarea lor şi a familiilor lor, înţelegând ca pentru toate acestea să îşi mascheze cu abilitate incompetenţa de a conduce o ţară, folosind cuvinte precum: „reforme”, „măsuri de austeritate”, „crize”, „privatizări” etc.
3. Ţara a fost prădată de către bancherii occidentali, cu sprijinul şi prin complicitatea (i)responsabililor autohtoni (puţini dintre aceştia români !), situaţie în care Poporul a fost ruinat, devastat, sărăcit, umilit, batjocorit, împuţinat.
4. Puterea executivă a zilelor noastre a anulat atributul românilor care i-a determinat în urmă cu 22 de ani să iasă în stradă, şi anume demnitatea.
De pildă, vârstnicii cu pensii mizere sunt lăsaţi să moară de foame, oamenii bolnavi care au nevoie de solidaritate, pe care la rândul lor au oferit-o atunci când situaţia o cerea, sunt „trataţi” cu bugete anemice.
Armata, a fost desfiinţată aproape în totalitate.
Poliţia (de figuraţie) a fost „restructurată”, iar bugetul i-a fost amputat, rămânând astfel, cu handicapuri severe în faţa infractorilor care dispun de „echipamente” de forţă.
Domeniul sanitar a fost deasemenea jecmănit, văduvit de fondurile necesare pentru medicamente, pentru echipamente şi pentru retribuirea civilizată a celor care sunt puşi în slujba nesănătăţii noastre.
Învăţământul a fost „restructurat” până la limita ineficienţei totale.
5. Politicienii au vândut „investitorilor” străini fabricile, care ofereau locuri de muncă românilor, pentru ca mai apoi să le “valorifice” la fier vechi pentru a face loc supermarketurilor de import care au invadat piaţa românească, în acest fel, obstrucţionindu-i pe producătorii autohtoni să îşi comercializeze produsele româneşti în aceste mega…marketuri, împingându-i astfel pe români la faliment, iar pe consumatori la cimitir!!!
6. Pământurile Ţării au fost vândute occidentalilor la preţuri de nimic, iar pe de altă parte, agricultorul român, nu numai că nu este stimulat dar este obstrucţionat până la asfixiere totală, astfel încât să nu mai poată produce nici măcar pentru hrana proprie.
În aceste condiţii, cel ce putea să fie fermierul român a fost adus la sapă de lemn, cu bună-ştiinţă.
7. Când nu au mai avut ce să vândă, politicienii au închis şcoli şi spitale, lăsându-i pe români fără educaţie de bună calitate şi fără posibilitatea de a fi trataţi atunci când sănătate le-a fost devastată.
Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns pentru a umili poporul român, impostorii au amputat pensiile şi salariile.
Tinerilor nu le este oferită nicio perspectivă demnă, fapt care îi determină să plece în străinătate şi să fie sclavi pe plantaţiile altora, iar seniorii sunt umiliţi cu pensii mizere, din care nu îşi pot achizitiona alimentele, medicamentele necesare supravieţuirii, iar de plata facturilor cu cifre astronomice la energia electrică, termică, sau carburanţi – fără de care nimic nu funcţionează – nici nu mai poate fi vorba.
8. Atenţie!!!
România este singurul stat european căruia i se prepară modificarea graniţelor, pentru ca totodată, cu acordul parşiv şi tacit al celor care pretind că ne conduc, în inima Ţării să apară, cică un alt „stat”! Această situaţie, fără precedent, este generată de manevrele politice ale unei minorităţi care doreşte autonomie, iar partidele politice româneşti oferă sprijin prin „neimplicare”!
Români, nu avem voie să lăsăm ca aceste proiecte să se împlinească!
9. România a devenit o ţară a incertitudinilor şi a fricii faţă de ziua de mâine! Oamenii nu au siguranţa locurilor de muncă, le este frică să mai vorbească despre drepturi!
10. În România cel care munceşte şi respectă legea este sărac şi batjocorit, iar cei care mint, fură şi distrug sunt liberi şi nici măcar nu se tem că pot fi sancţionaţi conform legislaţiei româneşti în vigoare.
RUŞINE JUSTIŢIEI ROMÂNEŞTI!
În România, legea este făcută de către politicieni corupţi şi aplicată defectuos de către magistraţi-marionete!
11. Cultura românească este manelizată, iar adevăraţii oameni de cultură, care ar trebui stimulaţi, susţinuţi să se facă remarcaţi, sunt daţi la o parte.
Pe plan extern suntem reprezentaţi de hoţi şi de cerşetori care au invadat capitalele europene şi au alterat imaginea reală a Neamului nostru.
Aţi făcut din noi ţiganii Europei, prin înlocuirea parşivă a denumirii de ţigan cu aceea de rrom, pentru a se face lesne confuzie între ţigani şi români. Fără acordul poporului v-aţi permis ca să ne aplicaţi o emblemă pe care, cei mai mulţi dintre voi o meritaţi pe bună dreptate!
12. România este victima propiei clase politice, care în loc să se ocupe de dezvoltarea Ţării şi a bunăstării cetăţenilor ei, se grăbeşte să fure ce se mai poate fura!
Pe de altă parte, Opoziţia este preocupată de „proiecte viabile” de hoţie, pe care să le pună în practică atunci când va ajunge la Putere.
13. Cu demnitatea spulberată, săraci şi lipsiţi de orice speranţă reală, românii au ajuns bătaia de joc a măscăricilor, a impostorilor, a infractorilor care pretind că sunt politicieni.
Această bătaie de joc trebuie să se sfârşească aici!!!
NOUA DREAPTĂ este garanţia unei schimbări în ceea ce priveşte modul în care politicienii trebuie să se supună voinţei poporului!!!
NOUA DREAPTĂ este şansa României noi, o Românie a celor muncitori şi cinstiţi şi a celor care s-au săturat de minciuni, hoţie şi promisiuni neconcretizate!
14. NOUA DREAPTĂ este garanţia siguranţei zilei de mâine, a prosperităţii şi a armoniei sociale, pentru că această formaţiune s-a născut din credinţa în Dumnezeu, din iubire de Neam, din devotament pentru Patrie şi din respect faţă de Tradiţia românească!
CONCLUZIE:
Pentru disfuncţionalităţile prezentate, cât se poate de succint, dar şi pentru numeroase altele pe care Dumneavoastră le suportaţi de decenii, facem apel către toţi cetăţenii Patriei, indiferent de etnie, să se alăture Noii Drepte, pentru a-i elimina – constituţional – pe cei care au dus România la dezastru, să redresăm Ţara pe un drum normal şi să ne recâştigăm demnitatea în lume!
Braşov Cristian Grigoraşi
21 . 11. 2011 Preşedinte Asociaţia Noua Dreaptă Filiala Braşov
ASOCIATIA VICTIMELOR MINERIADELOR 1990-1991 DIN ROMANIA (A.V.M.R.), cu sediul in str. Batistei nr.11, etaj 1, sector 2, impreuna cu organizatiile patriotice, organizeaza incepand cu data de 02.12.2011 intre orele 10.00 – 20.00, in fata sediului Bancii Nationale Romane (B.N.R.) str. Lipscani protest anti-masonic
Ieri comunist, azi baptist, mâine distrugătorul omenirii
Românii sunt cel mai vechi popor pe aceste meleaguri. De peste 7.000 de ani suntem atestaţi ca popor şi neam. Suntem primul popor cu religie creştină – monoteistă. După religia strămoşilor noştri s-au luat evreii, care au apărut in istorie mult mai tarziu, în jurul anului 1500 î.Hr. Aşa se explică de ce dacii au îmbrăţişat imediat religia lui Iisus Hristos. Degeaba se laudă evreii că le datorăm omul cel mai nobil (Iisus), cartea cea mai puternică (Biblia). O lume întreagă ştie că Iisus Hristos nu a fost evreu, era grec. Chiar numele de Cristos este grecesc. Iisus n-a afirmat niciodată descendenţa din David. N-a rostit niciodată „poporul meu“, după cum n-a rostit cuvintele „popor ales“. Iisus a vorbit totdeauna despre poporul evreu ca despre un popor străin Lui. „Pentru ce cere neamul acesta un semn?“ (Marcu8, 12). Deci, nu neamul Meu! Sau „în legea voastră este scris…“ (Ioan8, 17)! Sau „Oare nu este scris în legea voastră:…“ (Ioan10, 34). Deci, nu legea noastră! După cum scrie în Evanghelia după Ioan, când Hristos era trimis de la un judecator la altul – de la ANA la CAIFA – a declarat „Voi nu mă puteţi judeca pe mine pentru că nu sunt din neamul vostru“. Evanghelistul Ioan a fost contemporan cu Iisus şi discipolul favorit al lui Hristos. (Vezi cartea NEDUMERIRILE UNUI CRESTIN de Dan Tărchilă, Editura PACO, Bucureşti, 2005). Pilat a pus să se scrie pe crucea lui Iisus „Iisus Nazariteanul Împăratul Iudeilor“ – INRI, în semn de dispreţ pentru preoţii evrei a căror intoleranţă îi învinsese propria conştiinţă. Odată cu consolidarea creştinismului ca religie de stat, în timpul lui Constantin cel Mare (306-337), a început să se scrie pe cruci IIS. HR. NI. KA (Biruitorul). Aşa este corect şi foarte mulţi romani au început să inscripţioneze pe cruci cuvintele IIS. Hr. NI. KA. În privinţa Bibliei, care este formată din cele două Testamente, teologii şi-au spus cuvântul. Vechiul Testament este istoria mitologică a poporului evreu, asemănătoare, în esenţa ei, tuturor istoriilor lumii vechi (sumero-babiloniene, feniciene, egiptene, greceşti etc.) În timp ce Noul Testament reprezintă viaţa şi doctrina lui Iisus, adică o nouă religie, aceasta neavând nici o legătură de continuitate sau de corespondenţă cu textele Vechiului Testament. Lipirea forţată a celor două Testamente a fost o imensă eroare teologică. Se poate spune chiar că asocierea lor seamănă a diversiune, fiindcă ambele au de pierdut. Cele două Testamente din Biblie se anulează unul pe altul. Creştinismul nu este o continuitate a unei alte religii, fie ea mesopotamiană, greacă sau iudaică. Unele ritualuri stravechi preluate de biserica creştina nu justifică deloc ideea unei continuiăţi. Ritualurile se împrumută de la o religie la alta, dar nu reprezintă fondul specific religios. Creştinismul, prin ideologia lui, reprezintă mai mult decât o religie. El rămâne singura soluţie de emancipare a omenirii, de umanizare a omului şi de salvare a planetei de un viitor sumbru.
95 de ani de la naşterea lui Constantin Virgil Gheorghiu
Cărţile lui Constantin Virgil Gheorghiu au ajuns la Chişinău
Salonul Internaţional de Carte (S.I.C.), organizat de Biblioteca Naţională a adus, pentru prima dată anul acesta la Chişinău, recenta producţie editorială a Patriarhiei Române şi a altor edituri de carte religioasă din România: Sophia, Deisis, Metafraze. Editura Polirom a venit şi cu cele 8 tomuri ale Septuagintei, editate în anii 2004-2011.Cărţile aduse din România au fost atât de valoroase, încât doi preoţi din Chişinău, de la bisericile Sf. Trei Ierarhi şi Sf. Dumitru, au cumpărat pentru bibliotecile parohiale câte un exemplar din cele câteva sute de titluri expuse de aceste edituri.
Vom căuta prilejuri de a scrie despre unele dintre aceste cărţi. Acum consider că merită să atragem atenţia asupra unui autor care, deşi a iubit mult Basarabia şi a suferit toată viaţa pentru această margine de ţară, nu este cunoscut şi citit de basarabeni. Este vorba despre Constantin Virgil Gheorghiu. Cinci sau şase dintre cărţile sale, editate de Sophia (Bucureşti) şi Deisis (Sibiu), au putut fi cumpărate în zilele de 31 august-4 septembrie, când s-a desfăşurat Salonul Internaţional de Carte. [Continuare →]
Pe bună dreptate, autorul acestor rânduri ar putea fi acuzat de cruzime mentală în cazul în care, prin cea mai vinovată neglijenţă, ar fi uitat să dea ştiri despre „NUMĂRUL UNU“, respectiv însuşi Elie Wiesel. Să începem deîndată cu cea mai importantă informaţie, pentru a pune, astfel, capăt acestui suspans de nesuportat: lui Elie Wiesel îi merge cât se poate de bine şi, pe zi ce trece, îi merge tot mai bine. Iată cum această ştire excelentă, referitoare la chipul radios al lui Elie Wiesel, reprezintă, într-o oarecare măsură, cea mai bună dintre garanţii asupra supravieţuirii umanităţii.
Ne mai amintim, cu înfiorare, că lumea întreagă îşi oprise respiraţia aflând că Elie Wiesel pierduse aproximativ 15 milioane de dolari, o sumă considerabilă pentru goimi, pe care i-o încredinţase bunului său prieten Bernard Madoff. Această pierdere era cu atât mai nedreaptă cu cât el ar fi dorit să dirijeze aceşti bani, prin intermediul fundaţiei sale umanitare, către uşurarea sorţii damnaţilor Pământului. [Continuare →]
Încercând să justifice introducerea unui proiect de lege care să permită interceptarea și stocarea datelor tuturor convorbirilor telefonice precum și a e-mailurilor din România, deputatul PDL și fostul ofițer SRI Adrian Bădulescu, a lăsat să îi scape porumbelul din gură:
Oamenii nu trebuie să se aştepte la nimic în plus. Acest mecanism funcţionează şi în prezent numai că el trebuie adus în legalitate.
Practic, securistul ăsta înfiltrat în Parlament ne-a spus fără să vrea că serviciile secrete interceptează în mod ilegal comunicațiile tuturor românilor. Ce include asta, în versiunea deputatului Bădulescu:
numărul celui care formează, numărul destinatarului, numărului celui spre care a fost redirecţionat apelul, dar şi numele acestora. În cazul serviciilor de Internet – poştă electronică şi telefonie, se va identifica utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de telefon al apelantului şi al destinatarului, numele şi adresa abonaţilor, identitatea echipamentului folosit. Astfel, pentru toate comunicările prin telefon sau internet se vor reţine data, ora iniţierii şi încheierii comunicării, ora conectării şi deconectării de la Internet, adresa de IP, furnizorul de Internet.
Mai spun domnii Bădulescu și Vreme (celălalt inițiator al proiectului de lege, și acesta tot deputat PDL), că virgulă conținutul comunicării sau a informațiilor consultate in timpul utilizării unei rețele de comunicații electronice, nu vor fi înregistrate și reținute. Nu în mod legal firește, ci tot așa cum o fac domnii securiști chiar acum..
Justificarea dată pentru această abominatie anti-Românească și anti-constituțională, are asemena hidrei, două capete:
1. “Dorim să subliniem faptul că necesitatea acestei legi derivă şi în contextul recentelor atacuri teroriste care au avut loc în Norvegia în luna iulie a acestui an, impunându-se astfel măsuri pentru combaterea recrudescenţei acestui fenomen”
2. “El a menţionat că dacă acest proiect de lege nu va fi adoptat în două luni, România va fi penalizată şi va trebui să plătească 50.000 de euro pe zi. “Această directivă se aplică în toate statele UE cu excepţia Germaniei. Germania şi România nu o au la această dată, iar Suedia este în procedură de infringement, ea a fost judecată şi plăteşte la ora aceasta 50.000 de euro pe zi pentru că nu au transpus această directivă în practică”, a subliniat Bădulescu
Ne dăm seama în ce am intrat, nu? Noua Uniune Sovietică, cu nimic mai democratică decât cea veche, doar aflată în posesia unor tehnologii a căror simplă imaginare ar fi provocat vise ude lui Iosif Visarionovici Stalin.
Bastarzii ăștia penalizează orice țară cu un guvern suficient de servil și stupid încât să li se supună.
De ce să nu alegem compania selectă a Germaniei în chestiunea asta? Dacă dulăii UE pot sări peste, sigur pot și cățelușii să se strecoare pe sub barieră!
Ce zic românii:
Si uite ca destul de repede asa zisul capitalism isi arata fata reala de dictatura a celor mai puternici economic; Încet, încet toata asa-zisa libertate e ingradita..
Serviciile secrete ajung niste carpe in mana masonilor evrei
De ce ati desfintat si condamnat vechea securitate ?
De ce nu? Azi maine o sa dea o lege ca pot sta cu noi in casa cat vor pentru siguranta statului! Asa ne pierdem incet-incet libertatile, nu numai noi, toate natiunile, sub scuza terorismului ne vor controla in amanunt cum traim, dar ceea ce e mult mai infricosator, cum ce gandim si ce credem!
Cei care acum sunt in functii importante in orice structura de siguranta si control a statului sunt formati, crescuti si indoctrinati pe vremea ce o crede toata lumea apusa!
Nici comunistii nu ne urmareau cum ne urmaresc …”securistii” din ziua de azi … cand ceva dau vina pe uniunea europeana
Ni se calca cele mai fundamentale drepturi in picioare !! Toti masonii si toti descreeratii care au puterea vor sa ne puna lesa si botnita !
Pas cu pas, pana cand o sa ajungem cu cip in mana sau cine stie ce alta inventie ordinara pt. controlul populatiei!
A existat rezistenta in timpul oricarei dictaturi opresive.
O SA EXISTE SI DE DATA ASTA!
VA CHINUITI DEGEABA, VIERMILOR!
GANDURILE SUNT LIBERE!
Dar lasa-i sa dea legi. Cand lucrurile vor atinge masa critica, si omului ii va ajunge cutitul la os, multe ruguri vor fi inaltate…
Nu e le rusine viermilor? Desfiinteaza scoli, desfiinteaza spitale, nu fac eforturi sa imbunatateasca imaginea Romaniei, se bate lumea pe AJUTOARE DE MANCARE DE LA UE! Si le arde de legi cu caracter fascisto-comunistoid, care-si au locul in timp de dictatura a lui Hitler, Stalin, Mao si Pol Pot?
Ce merita nemernicii astia care NU LUCREAZA INTRU BINELE POPORULUI ROMAN?
Nu mi se pare logic sa pot fi inregistrata in mod legal (prin inregistrare nu ma refer la inregistrarea efectiva, ci la interceptarea datlor legate de mine) in niste moduri pe care nu le pot combate – tu personal nu poti controla acest proces, e o proba pe care o poti combate si desfiinta destul de greu in instanta. Stiu ca oricum se intampla, stiu ca oricum mailurile sunt citite, tot ceea ce vorbesti la telefon se cam asculta, dar sunt probe care nu pot aparea in instanta, nu pot fi manipulate si, in consecinta, nu poti fi acuzat de lucruri pe care nu le-ai facut fara a te putea apara in mod efectiv – din pacate nu sunt paranoica, asta e Romania.
Imaginati-va urmatorul scenariu… o gluma nevinovata la adresa guvernului, sefului, vecinului etc…care mai apoi aste folosita ca dovada impotriva ta….convorbirile telefonice orcum nu sunt “private” insa acum devin un instrument de control de exceptie… totul foarte legal!
Sporesc dovezile că Elie Wiesel este cel mai mare impostor
Lista acestor istorici, intelectuali şi scriitori este mult mai lungă decât se crede la nivelul dezinformării, al amatorismului public, ca şi la acela al dogmatismului idolatrico-inchizitorial care domneşte, pe această temă, în universităţi, academii, instituţii de cultură ce se dovedesc mai mult sau mai puţin staliniste. Printre aceşti istorici, ziarişti, scriitori şi intelectuali care revizuiesc minciunile oficiale ale triştilor învingători din ultimul Război Mondial amintim pe francezii Maurice Bardèche, Paul Rassinier, Robert Faurisson, elveţienii Gaston Armand Amaudruz şi Jürgen Graf, italianul Carlo Mattogno, spaniolul Pedro Varella, americanii Arthur Robert Butz, Marc Weber, germanii Wilhelm Fröchlich, Kevin Kater, Dirk Zimmerman, Ernst Zündel, românii Ion Coja, Radu Theodoru, Vasile Zărnescu, jidovii americani Benjamin Freedman, Naomi Seidman, Noam Chomsky, jidovii izraeliţi Uri Avnery, Israel Shahak ş.a. Curentul de gândire care contestă minciuna exterminaţionistă şi mitul istoric al „camerelor de gazare“ este prezent în toate ţările lumii, inclusiv în Africa.
Librăria Românească Antitotalitară din Paris, editura şi Centrul de Cercetări Ştiinţifice din cadrul acesteia au luat, de peste 25 de ani, atitudine deschisă contra insultătoarei minciuni exterminaţioniste, contra mitului „camerelor de gazare“ – o insultă, şi el, atât la adresa omenirii, cât şi la aceea a adevărului.
Revenind la Elie Wiesel, nu se ştie exact prin care lagăre germane de concentrare a trecut – sau, mai degrabă, „il ne fut jamais emprisonné ni à Birkenau, ni à Auschwitz, ni à Buchenwald…“ –, întrucât, fără să mai socotim chestiunea subtilizării identității unchiului său, în diverse ocazii a făcut afirmaţii contradictorii. Spre deosebire de alţi foşti prizonieri în chibuţurile germane, Wiesel a refuzat să îşi prezinte tatuajul regulamentar, pe care nemţii îl făceau sistematic pe antebraţul stâng, la sosirea unui nou rezident într-un lagăr de concentrare. Nimeni nu îi contestă titlul de laureat Nobel-ist. Din acest punct de vedere, problema constă în faptul că, de când cu astfel de laureaţi, Premiul Nobel a devenit o referinţă negativă, chiar infamantă…
Premiile Nobel, mai ales cele pentru „Pace“, sunt atribuite foarte pe sprânceană şi pe alte criterii stahanoviste, precum premiile „Lenin“ sau „Stalin“ din fosta Uniune Sovietică. Aceasta este concluzia recentă a unui Revision Comity of the Nobel Foundation, care denunţă The Jewish bias of the Nobel Prize. Raportul acestui Comitet este semnat de Jan C. Biro (profesor de onoare la Institutul Karolinska din Stokholm) şi de Kevin B. MacDonald (profesor de psihologie la Universitatea de Stat din California). Fără să pronunţe cuvântul „mafie“, cei doi semnatari vorbesc de un lobby jidovesc în instituţia Premiului Nobel, lobby a cărui activitate şi influenţă reprezintă o violare a voinţei fondatorului Alfred Nobel, a legislaţiei suedeze, respectiv norvegiene. Din acelaşi raport aflăm că, între 1901 şi 2010, au fost atribuite 543 de premii Nobel la 817 laureaţi şi 23 de organizaţii. Dintre cei 817 laureaţi, 181 sunt jidani, adică 22 la sută, procentaj excesiv raportat la populaţia mondială. Raportul Comitetului de Revizuire din cadrul Fundaţiei Nobel arată că tendinţa de exagerare a meritelor ştiinţifice sau de altă natură ale personalităţilor jidoveşti s-a accentuat după cel de Al Doilea Război Mondial1. [Continuare →]
„Pretinsele camere de gazare hitleriste şi pretinsul genocid
al jidanilor formează una şi aceeaşi minciună istorică ce a
permis o gigantică escrocherie politico-financiară, ai cărei
principalibeneficiari sunt statul Israel şi sionismul
internaţional, principalelevictime fiind poporul german
fără actualii lui conducători şi poporul palestinian
în întregul lui“
Robert Faurisson
Pseudo-Wiesel: o bombă de presă?!
De câteva săptămâni, în România se vorbeşte insistent despre „bomba“ Elie Wiesel, ca urmare a informaţiilor publicate de Jurnalul National, cum că acesta ar fi furat identitatea adevăratului deţinut cu nr. A-7713, Lazar Wiesel, unchi (frate cu tatăl său, Abraham Wiesel) şi coleg de lagăr cu suedezul de origine iudeo-maghiară, Miklos Grüner – motiv pentru care acesta i-a şi intentat, la Judecătoria din Budapesta, Nobel-istului Elie Wiesel proces penal pentru însuşire frauduloasă de identitate! Iată de ce, unii vorbesc de „bombă mediatică“, alţii de „bombă ziaristică“, „bombă holocaustică“, „bombă antishoah-ică“ şi aşa mai departe… Unii pretind că Wiesel ar fi un sfânt, coborît ca Sfântul Duh, din Calendarul Ecumenismului, pentru a deschide calea religiei New Age, care ne va mântui pe toţi. Alţii cred că Wiesel este un escroc şi jumătate, un mitoman de la care ne putem aştepta la orice bombe mediatice, shoah-ice, holocaustice, un impostor care a întors pe dos întregul Comitet de atribuire a Premiului Nobel pentru Pace şi căruia trebuie să i se retragă Premiul Nobel acordat-şmecherit-furat în 1986, precum şi celelalte decoraţii date de guvernele S.UA., Angliei, Franţei, României… [Continuare →]
Începute acum mai bine de un an în Tunisia, mişcările de masă din ţările arabe au fost privite de democraţiile liberale din Occident ca o „primăvară arabă” ce avea să conducă aceste ţări către o democraţie de tip occidental.
Majoritatea statelor arabe atinse de revolte erau nişte regimuri autoritar-dictatoriale, cu lideri aflaţi la putere de mulţi ani, ajunşi acolo eventual în urma unor lovituri de stat. Pentru occidentali, revoltele sociale opuneau o democraţie ca a lor unor regimuri despotice. Însă, după cum a început deja să se vadă, din Egipt, Tunisa şi Libia, nu democraţia liberală îi animă pe revoluţionari, ci altceva. Acest altceva le scapă analiştilor şi politicienilor occidentali care s-au grăbit să îi sprijine împotriva vechilor regimuri.
Vorbim aici despre nişte state care s-au aflat mulţi ani sub ocupaţia sau în sfera de influenţă a occidentalilor. O lungă perioadă de timp, occidentalii au încercat să le modeleze stilul de viaţă, obiceiurile şi cultura, în dorinţa declarată de a-i „civiliza”. Numai că acele popoare aveau deja o cultură a lor, un sistem social şi un sistem de valori intrinsec, aspecte care au fost desconsiderate de către albii grăbiţi să remodeleze popoarele ce zăceau în întuneric. Aşa se face că sistemele sociale tradiţionale au fost călcate în picioare de către omul alb, ele ajungând în cele din urmă să devină o struţo-cămilă prin combinarea elementelor tradiţionale cu elemente de import.
Această „moştenire”, acest sistem contorsionat, le-a rămas acestor popoare pe cap în momentul plecării albilor şi dobândirii independenţei. Încercând să continue din inerţie sau să adopte regulile democratice, aceste state au eşuat rapid, din motive ce ţineau de corupţie, vendete şi frustări acumulate în firea lor o prea lungă perioadă de timp. Mai repede sau mai târziu, în faţa unor pseudo-democraţii nefuncţionale, ele au încăput fără prea mare greutate pe mâna unor lideri autoritari şi dictatori, ridicaţie pe promisiuni de ordine şi linişte socială.
Acesta a şi fost meritul relativ al acestor despoţi: asigurarea de bine, de rău, a unei funcţionalităţi social-politice, pe sistemul lăsat moştenire de coloniştii albi, sistem care îşi propusese, la momentul dobândirii independenţei, să imite democraţia foştilor stăpâni.
Acum, după câteva zeci de ani de statu-quo autoritarist, pe sub care mişcările tradiţionalist-fundamentaliste (de genul Frăţia Musulmană din Egipt) şi-au săpat canale de acţiune, masele eterogene au decis că vor altceva. Înclinaţia lor naturală, venită din ataşamentul faţă de valorile şi cultura lor tradiţională, pe care nu şi le-au pierdut niciodată în timpul dictaturii cu spoială de modernism, merge acum către o redescoperire a societăţii de dinainte de venirea albilor. Nu e de mirare, în acest context, că la numai o zi de la executarea lui Gaddafi, noii oficiali ai Libiei anunţă nu alegeri libere, multi-partid şi democraţie, ci introducerea legii islamice sharia. La fel, alegerile aparent democratice din Tunisia, primele după decenii de regim autoritar, au dat câştig de cauză tot unor islamişti, fie ei şi „moderaţi”, deşi acest „moderaţi” s-ar putea să fie din nou un wishful thinking al occidentalilor. La rândul lui, Egiptul post-Mubarak se confruntă cu violenţe ale musulmanilor împotriva creştinilor, iar noua putere de la Cairo pare că nici nu vrea să menţină ordinea în aceste dispute religioase.
Aceste evoluţii trebuie să le dea de gândit democraţiilor occidentale care, după ce au făcut afaceri bune cu foştii dictatori, speră acum să facă afaceri şi mai bune cu noii lideri. Însă, aşa cum putem vedea din relaţiile lumii democratice cu China, încălcările drepturilor omului şi alte abuzuri pot fi uşor trecute cu vederea atât cât banul se rostogoleşte şi, în cazul ţărilor arabe, petrolul curge.
Aşa stând lucrurile, „primăvara arabă” cea mult lăudată de occidentali nu e deloc o primăvară către democraţie, ci una către afaceri şi mai prospere cu noii stăpâni ai cîmpurilor petroliere sau gazeifere din aceste ţări. Totuşi, occidentali ar putea să ajungă să îi regrete pe vechii lideri cu mână de fier, dacă aceste ţări vor deveni pepiniere de unde îşi vor lua zborul către ţinte din lumea „civilizată” tot felul de extremişti ieşiţi acum la loc larg.
Legionarii din cuiburile externe au reuşit să ajungă în semifinala concursului de propuneri pentru viitoarea clădire WTC. Concursul nu a fost câştigat de arhitecţii Mişcării Legionare, dar, oricum, CINSTE LOR!!! Ar fi fost frumos să vedem simbolul Gărzii de Fier pe cerul New Yorkului. Legionarii arhitecţi au fost ridicaţi în gradul de comadanţi legionari. Trăiască Legiunea şi Căpitanul!
Având în vedere că legionarii arhitecţi lucrează la R. M. and Partners şi nu sunt proprietarii firmei respective, nu putem da numele lor. [Continuare →]
Şi lista poate continua cu Franţa, Spania, Italia şi alte ţări dar acum vom discuta nişte amănunte importante.
Institutul Naţional de Statistică (INS) minte când spune că aceste date sunt confidenţiale. Datele strânse pleacă la Eurostat şi la aceste date vor avea acces destul de multe companii private.
Deci situaţia este mai complicată. Statul român cu ajutorul INS, practic ne vinde ca pe nişte bunuri.
Dat fiind că e vorba de o vânzare importantă cu miză mare, de aceea se pune atâta presiune pe acest recensământ.
Evitaţi şi opuneţi-vă recensământului din octombrie 2011. Este un recensământ cu caracter abuziv şi întrebări ce ţin de chestiuni intime ale oamenilor. Să nu lăsăm statul să obţină aceste informaţii pe care apoi le va folosi împotriva noastră.
Acest recensământ nu este făcut de stat de dragul recensământului, ci la cererea unor puteri externe, pentru a înţelege cum să folosească populaţia României în contextul schimbărilor ce vor urma la nivel internaţional.
Un stat trădător trebuie sabotat, nu ajutat cu sinceritate.
CUM EVITĂM RECENSĂMÂNTUL 2011?
Cea mai simplă metodă, nu deschidem uşa. Mulţi pot chiar să nu fie acasă, şi nu poate comenta nici măcar statul de ce nu eşti acasă.
CUM NE OPUNEM RECENSĂMÂNTULUI 2011?
În cazul în care am deschis uşa din greseală, putem vărsa o minciună standard, pregătită din timp.
Exemple:
- chiar acum plecam să o duc pe mama la gară, îmi pare rău dar nu pot rămâne că pierde trenul;
- nu mă simt bine, am mâncat ceva stricat de la Mac şi toată ziua am stat pe WC, îmi pare rău dar chiar acum simt nevoia să mă duc din nou la toaletă, ma scuzaţi.
POATE RECENZORUL SA DEA AMENDĂ?
NU! Amenda o poate aplica doar un organ de control, care se şi poate refuza de altfel. Puteţi refuza să semnaţi şi nu are nimeni ce să vă facă. Insă recenzorul nu poate să dea o amendă. Dacă recenzorul spune că l-aţi refuzat şi dvs. spuneţi că nici măcăr nu a bătut la uşa dvs. e 1 la 1 in declaraţii şi nu se poate verifica, dacă nu sunt martori care să declare. Plus că niciun recenzor nu îşi va dori situaţii conflictuale.
REŢINEŢI
Statul doreşte aceste informaţii probabil ca să încarce cu alte biruri o populaţie deja sărăcită şi poate pune nişte taxe ilegale şi celor care lucrează în străinătate.
Nu e prima oară cand statul trădător pune taxe ilegale de genul, prima inmatriculare, asigurarea obligatorie a locuinţelor, pensia obligatorie, etc.
(14 votes, average: 4.71 out of 5)
Loading ...
(13 votes, average: 3.46 out of 5)
