Ion Coja

Zilele trecute m-am revăzut cu George Astaloş. Ca de obicei, a vorbit numai el. Dar nici nu se putea altfel. Era păcat să mai lase cuvîntul şi altora. Este greu de imaginat un subiect la care George Astaloş să nu aibă de povestit ceva inedit şi interesant, cel mai des legat de o experienţă personală. L-am întrebat într-o doară despre Jean Pârvulescu, dacă cunoaşte acest nume. Îl cunoaşte foarte bine, şi un ceas întreg mi-a povestit câteva din legendele care circulă pe seama domnului Jean Parvulesco în Heptagon şi o bună parte din restul lumii… Dintr-o poveste în alta, Georgică ajunge şi la relatarea întâlnirii sale cu un franţuz, combatant în al doilea război mondial de partea naziştilor. Şi aflu astfel că la Berlin, în mai 1945, ultimii care au luptat împotriva Armatei Roşii au fost aceşti francezi radical nazişti, combatanţi voluntari împotriva „iudeo-comunismului”. Au luptat până la ultimul cartuş!, adaugă George. Auzisem şi eu de aceşti urmaşi ai francilor şi rămăsesem cu o mirare: cum au scăpat? Ah, simplu, mi-a şi povestit, prin tunelurile de sub Berlin. Au ieşit la zeci de kilometri de Berlin!…

Probabil că mai era nevoie de această ultimă picătură, această ultimă informaţie, pentru a se revărsa în public o nedumerire pe care o ţineam în mine de multă vreme. Adică de pe vremea când au început să se adune sub freza mea unele semne de întrebare legate de persoana lui Hitler. Ultima fiind aceasta: dacă acei combatanţi francezi au putut să părăsească cu toții Berlinul şi Germania, şi să ajungă teferi în Franţa, folosindu-se de tunelurile construite sub Berlin pe vremea lui Hitler, de ce această cale a salvării nu ar fi fost urmată şi de Hitler?!

*

S-o luăm metodic: mai întâi, încă din copilărie, din discuţiile cu musafirii veniţi la ai mei, am auzit de acest zvon, cum că Hitler nu a murit, ci s-a salvat şi a fugit în America de Sud. Oarecum în paralel se discuta şi despre originea etnică a lui Hitler, cum că ar fi evreu după unul din bunici. Repet: după unul din bunici! (Se va vedea mai jos de ce această subliniere…) Oricum, amândouă informaţiile pe o ureche mi-au intrat şi dacă n-au ieşit pe cealaltă, au rămas undeva pierdute prin cotloanle ţinerii mele de minte. N-am stat niciodată bine cu memoria… (În schimb am fost tare la memorii… Ca tot românul!) Le-aş fi uitat cu totul dacă, în alte discuţii, cele două informaţii nu reveneau, inclusiv în presă, în cărţi: Hitler nu a murit, Hitler era evreu… Din ideea că Hitler ar fi fost evreu deducându-se că nu a fost loial germanilor, ci ar fi făcut „jocul evreilor”, simplu şi vulgar spus! Nu aveam însă niciun motiv să adâncesc subiectul. Am fost un receptacul complet neinteresat pentru informaţii de acest gen. Iar când, un coleg, aproape emoţionat, mi-a dat să citesc Mein Kampf, din politeţe nu l-am refuzat, dar nu am putut citi mai mult de 20-30 de pagini… Nici vorbă să se compare cu Pentru legionari, a Căpitanului…

Fără să mă pasioneze subiectul HITLER, am mai aflat şi altele, informaţii aflate în circulaţia cea mai curentă. Bunăoară cum că bunkerul în care Hitler şi-a pus capăt zilelor nu mai poate fi vizitat sau cercetat, nici măcar de cei care încă mai discută despre moartea lui Hitler, despre cadavrele carbonizate găsite acolo, despre ultimele sale vorbe şi gesturi etc. Bunkerul, în inima Berlinului, construit la zeci de metri adâncime, dar care avea la suprafaţă şi o grădină, a fost imediat după război acoperit cu o placă grea de beton, groasă de vreo 10 metri, iar deasupra ei, dacă nu mă înşel, s-a ridicat şi o clădire. Şi m-am mirat fără voia mea, cu un act reflex al raţiunii, al inteligenţei mele de om, vexată de această măsură: ce explicaţie are grija autorităţilor ca bunkerul lui Hitler să nu mai poată fi vizitat de nimeni, nici de criminalişti, nici de istorici, nici de public sau de ziarişti, interesaţi de detaliile celebrei sinucideri?

[Continuare →]

În nesfârşita încercare de a fabrica “tulburări mintale” din fiecare activitate umană, industria de psihiatrie lanseaza acum cea mai ridicola boala inventata pana azi: tulburarea alimentaţiei sănătoase!

Nu este o gluma: dacă va orientati spre o alimentatie sanatoasa, sunteti “bolnavi mintal”  şi, probabil, aveti nevoie de un fel de tratament chimic care implică puternice medicamente psihotrope.

Ziarul The Guardian relateaza ca “fixatia pentru o alimentaţie sănătoasă poate fi un semn de tulburare psihică gravă” şi merge pana la a pretinde ca această boală “este numita orthorexia nervosa- care înseamna, din latina , nervozitate generata de obsesia hranirii corecte. ”

Dar ei nu pot s-o numeasca doar “tulburare nervoasa a alimentaţiei sănătoase”, pentru că nu suna suficient de stiintific. Astfel o traduc în limba latină , pentru ca sună mai inteligent (chiar daca nu este). Pe acelasi sistem au aparut si numele altor boli; medicii le descriu simptomele si apoi le traduc in latina –osteoporosis/ osteoporoza  înseamnă “oase cu găuri în ele”.

Revenind la aceasta boala  fabricata- “orthorexia” , The Guardian continua: “Orthorexicii au de obicei reguli rigide în privinta alimentatiei. Refuzul de a se atinge de zahăr, sare, cafeina, alcoolul, grâu, gluten, drojdie, soia, porumb şi produse lactate alimente este doar începutul unor restricţii din dieta lor. Orice alimente care au venit în contact cu pesticide, erbicide sau care conţin aditivi artificiali, de asemenea, sunt excluse. ”

In concluzie, omul care încearcă să evite produse chimice, produse lactate, soia si zahar are probleme de sănătate mintală? Se pare ca da, conform acestor experţi. Dacă aveti grijă sa evitati pesticidele, ierbicidele şi ingrediente modificate genetic, cum ar fi soia şi zahărul, este ceva in neregula!

Dar ati observat ca hranirea cu junk food [hrana nesanatoasa] se presupune a fi “normala”?  Dacă mâncaţi alimente prelucrate si pline de chimicale sintetice, asta e un semn bun de sanatate mintala. Bolnavii mintali sunt cei care aleg alimente organice, naturale.
The Guardian  merge chiar la extrem spunand ca: “obsesia privind alimentele ” bune “şi ” rele ” poate face ca ortorexicii sa ajunga subnutriţi.”

Fiţi atenti cata lipsa de logica este în aceste afirmatii! Cei care consuma alimente “bune” pot ajunge la malnutriţie! Despre alimentele nesănătoase se presupune ca furnizeaza, probabil, toate elementele nutritive de care aveţi nevoie. Nu e de mirare de oameni sunt atât de bolnavi azi: mass-media centrala le spune că, consumul de alimente sănătatoase este o tulburare mentală care va cauza malnutriţia!

Poate vă întrebati de ce ii ataca pe cei ce prefera sa manance sănătos.. Oameni ca Dr. Gabriel Cousens   pot să vă spuna de ce: Pentru ca un nivel crescut de conştientizare mintala si spirituala este posibilă numai cu ajutorul unei diete sanatoase, cu alimente naturale.

Hranirea cu alimente nesanatoase te indobitoceste si te face usor de controlat si supus. Literalmente se joaca cu mintea ta, iti sunt amortite simturile cu MSG, aspartam şi extract de drojdie. Oamenii care subzistă pe produse alimentare nesanatoase- junk food- sunt docili şi îşi pierd rapid capacitatea de a gândi pentru ei înşişi. Ei cred tot ceea ce se spune la TV sau ce spun cei în poziţii de aparenta autoritate, nu le pun acţiunile la indoiala  si nici nu vad  ce se întâmplă cu adevărat în lumea din jurul lor.

În contrast cu acestia, oamenii care mananca alimente sanatoase- cu toate elementele nutritive încă intacte, care întăresc sănătatea  – încep să-si trezească mintea şi spiritul. In timp, ei încep să pună în discuţie lumea din jurul lor şi sa fie preocupati de subiecte cum ar fi comunitatea, natura, etica, filosofia şi imaginea de ansamblu a lucrurilor care se intampla in lume.  Ei devin “conştienti” şi pot începe sa vada realitatea.

Acesta, desigur, este un pericol imens pentru cei care conduc societatea noastra bazata pe consum deoarece consumul e bazat si alimentat de ignoranţă combinată cu sugestibilitate.

Pentru  ca oamenii să cumpere orbeşte alimente, medicamente, asigurări de sănătate şi bunuri de larg consum, e nevoie ca funcţiile superioare ale creierului lor sa fie amortite, blocate. Preparatele nesanatoase, pline de substanţe chimice toxice reusesc sa faca asta cu succes.

De ce credeti ca alimentele procesate rămân in componenta de baza a meselor oferite in scolile publice, spitale şi închisori? Aceste alimente dezactiveaza constiinta şi  ii mentine pe oamenii axati pe tot ce se serveste: TV, violenţa, frica, sport, sex şi aşa mai departe.

Dar viaţa ca zombie este, într-un fel, destul de “normala” în societatea de astăzi, deoarece atât de mulţi oameni o traiesc.

Dacă doriţi să fiti creativi si sa urmaţi exemplul experţilor în domeniul sănătăţii, care continua sa inventeze noi boli şi afecţiuni fictive, verificati popularul meu motor de cautare a bolilor inventate, unde va puteti inventa propria dvs. boala cu un simplu clic de buton! Il veţi găsi la:

http://www.naturaln ews.com/disease- mongering- engine.asp

Preluare de pe http://www.infowars.com

După atâta anticameră la UE şi câţiva ani de membri deplini, suntem deja familiarizaţi cu noi termeni ca: directive, europarlamentari, acquis comunitar, fonduri, programe, etc. Mai puţin cunoscut este termenul de platformă. Ce este o platformă UE? O structură europeană operativă instituită din

“necesitatea de unire a eforturilor naţionale în scopul atingerii unei mase critice suficiente din punct de vedere al forţelor umane angajate şi al fondurilor necesare pentru desfăşurarea unor activităţi de natură a soluţiona marile probleme şi provocări ale zilei de azi.”

(Extras dintr-un document UE privind platformele).

Încurajator, înălţător şi… ameţitor! Parcă ar fi limbajul de lemn din documentele PCR, amestecat, însă, şi cu esenţe exotice. Este limbajul de lemn al UE tradus în româneşte. Platforma vrea să fie, în primul rând, un fel de dezbatere, un brain-storming, o “furtună de idei” din care să rezulte acţiuni concrete conjugate pentru „soluţionarea marilor probleme şi provocări ale zilei de azi.” Există platforme tehnologice (la unele din acestea Romania nu poate veni decât cu o contribuţie palidă având în vedere că majoritatea industriilor şi cercetarea aferentă au fost lichidate), platforme sociale (ex. Platforma pentru incluziunea rromilor), platforme educaţionale (ex. Platforma pentru e-learning), platforme privind sănatatea (ex. Platforma Europeană de Scleroză Multiplă), platforme de mediu (ex. Platforma pentru zero emisie la utilizarea combustibililor fosili) şi altele.

În materie de platforme, inventivitatea funcţionarilor UE nu are limite. Cea mai tare platformă este fără îndoială Platforma Europeană de Dezbatere (P.E.D), care va deveni operaţională şi în România. Este un fel de supraplatformă peste toate celelalte care, şi ele, …dezbat. Limbajul bombastic de lemn, din multiple esenţe, este la el acasă, după cum se poate vedea din exemplele de mai jos. În paranteză am trecut în roşu indicaţiile de regie care ne readuc în memorie cuvântările tovarăşului secretar general al PCR, Nicolae Ceauşescu:

„Prin crearea şi operaţionalizarea PED, pentru prima dată de la aderarea sa la Comunitate, România va dispune de un instrument apt să demonstreze atât credibilitatea sa ca partener al Uniunii, cât şi realitatea creşterii permanente a nivelului de familiarizare şi de aderare necondiţionată (a se citi „capitulare necondiţionată”- n.a.) a societăţii româneşti la politicile şi practicile europene.”

(Aplauze)

„P.E.D. îşi propune să genereze şi să promoveze idei şi iniţiative care, în urma evaluării profesionale efectuată de instituţiile de profil şi a dezbaterii publice a acestora în cadrul forumurilor societăţii civile organizate, vor putea fi transformate în proiecte realiste, cu aport major în atingerea acelei stări de bunăstare şi progres (să fim serioşi! – n.a.) dorită de toţi cetăţenii din România şi din ţarile partenere.”

(Vii aplauze. Ovaţii)

“P.E.D. reuneşte companii cu capital de stat, public şi privat din toate ramurile economiei naţionale, ONG-uri şi persoane fizice cu o înaltă probitate morală şi profesională (oare vor accede asemenea persoane la conducerea UE şi a României? – n.a.) interesate să investească în prezent pentru a crea fundamentul succesului societăţii viitorului (cu siguranţă o societate comunistă globală sui-generis – n.a.) la scara naţională, maximizând totodată contribuţia europeană şi internaţională a României la transformarea în realitate a proiectelor similare dezvoltate de Comunitate şi de Naţiunile Unite la nivel global.”

(Aplauze prelungite. Ovaţii.Se scandează P.E.D! P.E.D! P.E.D.!)

Vorbe, vorbe, vorbe. Curat comunitar!

Nicuşor Gliga, 2 iulie 2010

Mai mult ca oricînd, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător prin josnicie cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: „Trăim în România, de asta este rău…”

Această frază este pe cît de falsă, pe atît de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus.

Ce este România? România este suprafaţa de pămînt pe care ne-am născut. România înseamnă Carpaţii, cîmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. România înseamnă Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Avram Iancu. România înseamnă grîu, vii, pomi, respiraţia codrilor, ploile, verdeaţa. România înseamnă Ortodoxie. România este una din porţile spre raiul ceresc – o gură de rai. România înseamnă libertate. România este Acasă.

Toate acestea le sînt respingătoare cinstiţilor mei români contemporani? Dacă pe acestea nu le suferă şi îşi bat joc de ele, atunci ei nu sînt decît nişte nişte accidente genetice nefericite ale acestui neam.

Dar nu, celor mai mulţi dintre domniile lor nu le miros toate acestea, ci altceva îi deranjează la această ţară. Îi deranjează prostia şi mizeria. Şi cu adevărat, acestea se întîlnesc peste tot, mai ales în ultima vreme. Dar cine este de vină pentru acestea? Pămîntul pe care trăim? Dunărea? Carpaţii? Războiul din ’77? Bineînţeles că nu. Există nefericiţi care dau vina şi pe acestea, numindu-le în mod inepto-ştiinţific „condiţii istorico-geopolitice nefavorabile”. Dar nu, nu aceastea sînt de vină, ci oamenii. Noi. Noi toţi. Noi toţi cu păcatele noastre. Noi, eu, tu, el, ea, toţi care alcătuim această ţară, cu toţii sîntem vinovaţi sau măcar responsabili.

Creştinul, omul lui Dumnezeu, ştie să-şi asume această vină/responsabilitate, chiar şi atunci cînd nu îi aparţine lui direct („Purtaţi-vă sarcinile unii altora” – Gal. 6, 2). De altfel, nu am auzit pe niciun creştin real rostind cuvinte grele la adresa României, pentru că mintea unor asemenea oameni nu este purtată de duhul inepţiei.

Oamenii care lovesc în România fac parte din două categorii: cei de alt neam şi cei de un neam cu noi, dar care mănîncă din ţară precum cancerul. Românilor care distrug acest neam prin prezenţa lor, tocmai lor nu le convine această ţară. Şi ca orice cancer, vor acum să plece aiurea, adică să facă  metastaze… Chiar îi invit să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta…  (Cărei ţări i-o trebui asemenea oameni?, mă întreb eu…).

Acestor excrescenţe pe trupul ţării care nu se simt bine în România, le dau cîteva exemple spre luare aminte:

1. Recent am primit o somaţie de deconectare de la energia electrică pentru că pe ianuarie am plătit la lumină mai puţin cu 3 roni (cu toate că pe lunile ulterioare am depus destui bani în plus).

Doar trăim în România…

Dar iată ce citesc într-un articol de pe Fox NY:

IRS-ul, ceea ce ar fi Fiscul la americani, numai că mult mai teribil, şi-a desfăşurat forţele ameninţător pe proprietatea unui om pentru că era dator la stat cu 4 cenţi! Sursa aici. Şi nu era prima dată…

2. În spitalele româneşti, domneşte mizeria şi lipsa de grijă faţă de pacienţi.

Doar trăim în România…

Iată ce citesc, însă, despre condiţiile din spitalele britanice: 1200 de oameni au murit într-un spital din cauza mizeriei, foamei, neglijării, abuzului personalului medical, malpraxisului ş.a.m.d. Sursa aici.

Nu mai vorbim de faptul că pentru un transplant de ficat se încasează în Occident sume de zeci şi sute de mii de euro. Dacă nu pălăteşti, te lasă să mori. Mă întreb de ce este nevoie de asemenea sume pentru un transplant, dar fiind că pacientul pune la dispoziţie ficatul transplantat (de la rude)… Pentru patul de spital? Pentru perfuzii? Pentru vitamine? Sau pentru chirurgul care fără 20.000 de euro nu pune mîna pe pacient?…

3. Românii fură atît de mult, încît au distrus ţara.

Doar trăim în România…

Da, fură în stil haiducesc: iau de la români şi dau străinilor. Hoţii cei mari, care nu se văd, sînt de fapt străinii pe care noi îi adorăm.

4. Un mexican trăitor în România este oripilat de faptul că românii sînt înapoiaţi, căci cică au obiceiuri medievale la nuntă.

Doar trăim în România…

„Ce obiceiuri?”, am întrebat eu, crezînd iniţial că se referă poate la torturarea miresei… (mai ştii?…).  Răspunsul civilizatului mexican: „Sînteţi înapoiaţi pentru că la nunţile româneşti se servesc sarmale”. L-am întrebat atunci ce anume se serveşte la nunţile din Mexic. Răspunsul lui a fost: „Sandvişuri”. Răspunsul meu (îmi cer scuze pentru sinceritate): „Iubitul meu mexican, sandvişul la nuntă este mîncarea calicului – multă pîine şi ce se mai nimereşte între cele două felii…”

5. Laudă mare la adresa oraşelor moderne, alcătuite după planuri urbanistice generoase, cu străzi largi şi aerisite. Pe cînd oraşele româneşti au străzi înguste, înghesuite.

Doar trăim în România…

Răspunsul meu: Oraşele româneşti nu au străzi largi tocmai pentru că sînt vechi, făcute pe vremea cînd nu era nevoie de nu ştiu cîte benzi de circulaţie. Şi nici nu sînt aliniate în stil comunist ca străzile americane din aceleaşi motive. Avem ceva vechime pe aceste locuri. Dar după părerea celulelor canceroase ale acestei naţii, acesta este semn de inferioritate.

Exemplele sînt nenumărate. Mă opresc însă aici.

Mai ofer totuşi o comparaţie grăitoare despre diferenţa dintre România şi alte ţări. În România este acum ruşine să fii creştin. Pe cînd în ţările civilizate, este ilegal.  Sursa aici .

Asta vor celulele canceroase ale acestui neam: să fie şi în România ilegal să fii creştin, să fii român, să fii om. Cu toţii trebuie să devenim paraziţii, cancerul acestei ţări. Numai aşa ticăloşii acestei naţii se vor simţi bine, cu inima şi conştiinţa împăcate. Numai aşa se vor simţi ei înşişi în România. Acum se simt constrînşi.

Este o ruşine să fii român??? Eu zic dimpotrivă: Ruşine să le fie celor cărora le este ruşine că sînt români!

Am străbătut lumea în lung şi lat şi poate o voi mai străbate. Toată lumea aceasta este frumoasă – o minune fără seamăn. Însă pentru mine, cea mai mare dintre minuni este România, după cum pentru un copil, cea mai bună şi mai frumoasă dintre mame este tot mama lui, în ciuda tuturor argumentelor ştiinţifice care susţin contrariul.

Comparaţia între România şi alte locuri este ca cea dintre codrii României şi codrii altor neamuri. Cîteva zile în munţii Neamţului te refac sufleteşte şi trupeşte, căci munţii aceştia sînt sfinţiţi de atîţia pustici şi de atîtea mănăstiri. În Suedia, deşi în aparenţă la fel de frumoşi, codrii sînt fioroşi, îţi este frică să intri în ei, simţi acolo prezenţa duhurilor rele, după cum povesteşte un român care a trăit acolo mulţi ani. În Germania, pădurile sînt atît de îngrijite, curate şi aliniate, încît ai senzaţia că nu au fost create de Dumnezeu, ci de un psihopat.

Revenind…  Acum, România este bolnavă de cancer. Îmi doresc ca toate celulele ei sănătoase să se trezească şi să lupte cu răul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate formele de cancer sînt vindecabile.

Daniela Filioreanu

Reproducem mai jos un comunicat primit de la Asociatia “Alianta Familiilor din Romania”.

COMUNICAT AFR PRIVIND RETRACTAREA DE CĂTRE AMBASADA AFRICII DE SUD A SCRISORII DE SUSŢINERE A PERVERSIUNILOR SEXUALE

După cum aţi fost informaţi anterior, în săptămâna perversiunilor sexuale desfăşurată acum o lună la Bucureşti, câteva ambasade au co-semnat o scrisoare de susţinere a practicanţilor acestor perversiuni, scrisoare prin care li se recomanda românilor în general să îi accepte. Scrisoarea a reprezentat un exemplu de amestec în treburile interne ale României şi o imixtiune în valorile de viaţă ale românilor.

Alianţa Familiilor din România (AFR) a remis note oficiale de protest adresate Ambasadei Marii Britanii şi Ambasadei Cehiei. Românii din SUA au făcut demersuri similare la Ambasada SUA de la Bucureşti, iar organizaţiile pro-familie din Canada la Ambasada Canadei de la Bucureşti. În plus, în ultimele săptămâni, AFR a purtat un dialog privat cu Ambasadorul Republicii Africii de Sud la Bucureşti, rugându-l să-şi ceară scuze pentru implicarea lui în acest incident de încălcare a suveranităţii noastre.

Vă informăm că marţi, 29 iunie, ambasadorul Pieter Swanepoel ne-a adresat nota de mai jos prin care îşi asumă responsabilitatea faţă de amestecul în treburile noastre naţionale şi îşi exprimă regretul. La rândul nostru, ne exprimăm aprecierea faţă de dl ambasador pentru înţelegerea de care a dat dovadă şi nădăjduim că de acum înainte valorile noastre vor fi respectate. Redăm în întregime textul original şi traducerea română a mesajului d-lui ambasador.

Traducerea română

www.alianta-familiilor.ro

A! Ce coruptă soţietate!… Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul… Bine zice fiu-meu de la facultate  alaltăieri în scrisoare: (…)”Tatiţo, unde nu e moral,  acolo e corupţie, şi o soţietate fără  prinţipuri, va să  zică că nu le are!”. (O scrisoare pierdută – I.L.Caragiale)

Nu ştiu să fi existat în istorie o perioadă mai nefastă , mai ineficientă pentru râs ca instrument de sancţionat, de pedepsit moravurile, înţelegând prin acestea tot felul de apucături inadecvate raportate la valori morale general acceptate. Cu cât răul este mai bine ( sau din ce în ce mai bine) ambalat în bine, scările de valori nu mai au nicio …valoare şi sunt efemere. Azi unele, mâine altele. Ironia, epigrama, calamburul, etc. nu mai trezesc, nu mai supără pe nimeni ( sau aproape pe nimeni), de la opincă până la vlădincă. Dimpotrivă sunt căutate, pentru că a deveni pricină de râs, a te face de râs înseamnă a te remarca! Cu atât mai mult cu cât accesul pe micul ecran  ah, ce minunată învenţie!) este la îndemâna oricui. Omul ca persoană, comunitaţi mai mici sau mai mari, trec printr-o acută criză de notorietate.

Şi pentru a fi notoriu te faci frate cu oricine. Dacă binele şi răul sunt relative, dacă totul este permis, înseamnă că totul este de folos. Şi apoi râsul este recomandat de medici, terapia prin râs! Ai sau n-ai motiv de râs, râzi la comandă, râzi autogâdilându-te, râzi de celălalt, râzi de tine, râzi de orice, oriunde şi oricând. Altădată, împăraţii, regii şi chiar preşedinţii, prim-miniştrii, miniştrii, prelaţii, oamenii legii etc. adică toată vlădinca se ferea de râs, pentru că prin natura poziţiei şi funcţiei trebuiau să fie serioşi, să prezinte încredere. De când la modă sunt popularitatea şi populismul, a te expune râsului este o virtute. Dacă eşti preşedinte, prim-ministru, ministru, circul pe seama ta este de două ori benefic: aduce popularitate şi atenuează foamea de pâine. Cu cât posibilităţile de a asigura pâine pentru toţi scad, cu atât trebuie să crească circul. O emisiune tv de divertisment se numeşte chiar pâine şi circ.

Această euforie a râsului îmi sugerează o grădiniţă de copii la ora când sunt aşezaţi pe oliţe să facă treaba mare şi cea mică. Primii care termină, încep să arunce cu produsele nevoinţelor în ceilalţi. Unii râd, alţii plâng. Pe măsură ce toţi intră în competiţie murdărirea devine generală. Minte de copii.

Aşa-i şi în olimpiada noastră naţională de râs. Fără reguli, fără discernământ, pe alocuri râsul a devenit sado-mazochist. Sunt luate peste picior, sunt murdărite valori pentru apărarea cărora mulţi din  cei dinaintea noastră nu s-au făcut de râs. Istoria naţională, credinţa, tradiţiile, cultura, poporul, cu căderile şi ridicările lui, ţara care a hrânit şi hrăneşte pe cei buni şi pe cei răi, patriotismul, steagul, imnul naţional şi alte valori pe care globalizarea nu le agrează,  nu trebuie să fie obiect de batjocură.

Pe internet e un du-te vino de bancuri, în ton cu nivelul de civilizaţie şi progres pe care l-a atins România în şi graţie UE. Unele reuşite, subtile, inteligente. Altele grosolane, murdărind valorile amintite mai sus. Ultimul de care am luat cunoştinţă este cel cu viermişorii care trăiau într-un câh şi-şi întrebau mama dacă n-ar putea locui într-o banană sau un măr. Mama le-a răspuns afirmativ. ”Şi atunci de ce nu ne mutăm într-o banană sau într-un măr?” au întrebat ei. „Pentru că suntem patrioţi” le-a răspuns mama.

Celor care au pritocit bancul ţin să le precizez că patria nu este un câh, ci este mărul autohton dat la o parte pentru a face loc mărului de import, mare, arătos şi fad. Ca şi celelate popoare, avem şi noi viermii noştri, care prosperă fie în câh, fie în măr, fie în banană. Oriunde viermii tot viermi rămân. Sunt viermii cei neadormiţi care lucrează în lume taina fărădelegii.

Nicuşor Gliga, 29 iunie 2010

Adrian Popovici

Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor vrea să construiască locuinţe sinistraţilor. În acest sens, printr-un comunicat de presă, Arhiepiscopia Sucevei face un apel către oamenii de bine, „şi aici numim pe ostenitorii cei mai avuţi dintre fiii bisericii noastre”, care sunt rugaţi „să adauge banului văduvei contribuţia domniilor lor, dându-şi obolul la alinarea suferinţelor şi împlinirea lipsurilor semenilor noştri, dureros încercaţi de nemiloasele puhoaie”.

Contribuţia în bani se va vira în conturile Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor: Cont curent în lei: RO51 RNCB 0234 0370 1091 0014; Cont dolari USA: RO30 RNCB 0234 0370 1091 0004;Cont EUR: RO46 RNCB 0234 0370 1091 0007; BCRSucursala Judeţeană Suceava.

Materialele de construcţie donate – BCA, BCU, ciment, fier beton, ONDULIN (învelitoare) – pot fi depozitate la Căminul de Bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, str. Parcului nr. 6A.Telefoanele ce pot fi folosite de către oamenii care vor să ajute Arhiepiscopia Sucevei să construiască câteva case sinistraţilor sunt

Centrul Eparhial Suceava – Secretariat – 0230/521.295; Contabilitate 0230/551.551; Căminul de Bătrâni „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava- 0230/521.851. În comunicatul remis de Biroul de presă al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor mai este specificat: „Credincioşi, cât şi preoţi şi întreg cinul monahal al parohiilor şi mănăstirilor Bucovinei, se angajează să contribuie la ridicarea unui număr de case în zonele sinistrate din judeţul nostru. Dumnezeu să răsplătească tuturor celor care vor participa la această mare faptă a milei creştine”.

de Thomas E. Woods, Jr.
6 Octombrie, 2002
http://www.lewrockwell.com/woods/woods136.html

De acelaşi autor pe Altermedia: Anatomia unui ignorant într-ale economiei

De câteva luni are loc pe internet o dezbatere neoficială între catolici pe marginea unor probleme de ordin economic. Pe scurt, s-a pus întrebarea dacă piața liberă se conformează sau nu principiilor catolice. Am abordat deja pe larg acest subiect într-o lucrare pregătită pentru Conferința Economiștilor Austrieci de anul trecut, așa că mă voi limita la a sublinia numai câteva aspecte fundamentale.

Există conservatori catolici ce aparent sunt convinși că pot repurta, în numele catolicismului, o victorie împotriva liberalismului și Iluminismului, prin opoziția pe care o manifestă față de piața liberă și prin favorizarea unei alternative – de regulă așa-numitul “distributism” propus de G. K. Chesterton și Hilaire Belloc, ce afirmă că cel mai bun sistem social este acela în care proprietatea productivă este larg dispersată, nu concentrată. Aceste două personalități se bucură de un meritat renume în lumea catolică mulțumită unor scrieri remarcabile pe marginea a varii subiecte, deși, bineînțeles, ei nu aveau o pregătire economică formală.

În 1871 Carl Menger a scris ale sale Principii ale Științei Economice, o lucrare profund genială care a lansat efectiv Școala Austriacă de economie, dar numai câțiva catolici dintre cei preocupați de așa-numita “problemă socială” au făcut eforturi serioase a o lua în considerație, ori abia sunt la curent cu existența ei. Cei care au scris despre distributism în ultimele luni par să împărtășească aceeași ignoranță, neînvrednicindu-se să citeze nici măcar o singură lucrare economică – de parcă o disciplină devotată aplicării rațiunii umane în chestiunea rarității resurselor acestei lumi ar putea fi inerent ostilă credinței catolice.

Chiar acceptând premisa distributistă că business-urile mai modeste au fost înghițite de firmele mai mari, nu este deloc evident că cineva va prefera întotdeauna să se îngrijească de propria afacere în loc să lucreze pentru altul. Este foarte posibil ca un om să-și poată susține familia mai bine tocmai datorită faptului că nu deține în proprietate o astfel de afacere personală sau că nu este înhămat la istovitorul program al gospodăririi propriei ferme, pe de o parte fiindcă nu ar fi ruinat dacă inițiativa sa ar trebui să-și închidă porțile, și pe de alta pentru că negreșit s-ar bucura de mult mai mult timp liber petrecut cu familia decât dacă s-ar afla sub apăsarea grijilor și responsabilităților propriului business. Din acest motiv, este evident că avem de a face cu o chestiune specifică circumstanțelor individuale mai degrabă decât cu o pură generalizare. [Continuare →]

Marius Mioc [blogul lui Marius Mioc] [articolele acestui autor]

După ce mişcarea CADA (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei) determinase, în februarie 1990, demisia ministrului apărării naţionale Nicolae Militaru, în 1 martie 1990 a avut loc o discuţie între reprezentanţii CADA şi primministrul Petre Roman, însoţit de nou numitul ministru al apărării Victor Atanasie Stănculescu. Noi înregistrări video de la aceste discuţii sînt acum disponibile:

- Trebuie să pornim de la premiza că armata este un element de stabilitate în societate
- Pe comandanţii militari i-a testat tocmai revoluţia, domnule primministru
- Ar trebui o supercomisie care n-ar încăpea într-o sală de sute de oameni
- În timpul revoluţiei am suferit groaznic din cauza problemei dotării tehnice a armatei
- Niciodată n-am să părăsesc colegii din guvern la un impuls exterior
- Domnul general Chiţac a avut la Timişoara o activitate cel puţin echivocă
- Insinuaţi că noi guvernul am trimis 2-300 de oameni ca să ne ocupe?
- De ce s-au pierdut vieţi omeneşti din incompetenţă?

Vezi şi înregistrările mai vechi prezentate deja pe acest sait: [Continuare →]

rapcea.ro

Mărturisesc sincer că nu eram un fan OTV. Nu eram nici măcar un simpatizant al lui Dan Diaconescu. Mă intriga şi mă amuza atmosfera de kitch, de post tv făcut pe genunchi, în grabă, cu decoruri ieftine, cu ecranul plin de anunţuri bilistrucizante, care frizau absurdul. Cel mult mă uitam la OTV atunci când voiam să râd de stupiditatea şi prostia omenească, când voiam să gust o doză bună, sănătoasă de umor neaoş mai mult sau mai puţin involuntar, datorită invitaţilor din emisiuni sau formatului acestora. OTV-ul nu seamănă cu nimic făcut până acum în televiziune. Este un hibrid hidos între un post de radio pirat şi o tribună publică, unde fiecare poate veni să urle la lume ceea ce doreşte. Recunosc că mă fascinau absurdul de situaţie, incultura şi prostia, găseam în mine acea satisfacţie secretă a superiorităţii intelectualului, pus faţă în faţă cu „pulimea” rău vorbitoare de limbă română, spumoasă în umorul ei involuntar, de situaţie, care oferă un circ perpetuu, care îţi crează sentimentul că mai jos de atât nu se poate merge. Îl uram în sinea mea pe Dan Diaconescu pentru dejecţiile pe care le revarsă în casele românilor de pe ecranele televizoarelor, şi mă uram în egală măsură pe mine însumi pentru curiozitatea morbidă care mă împiedica să schimb postul sau să mă duc la culcare. Această fascinaţie a urâtului, a prostiei omeneşti, pe care o exercită asupra noastră, a tuturor celor care au bunul simţ să o recunoască, m-a urmărit multă vreme, cu vârfurile de intensitate cunoscute (oare cine nu a auzit de Elodia, Magda Cimac, Tolea, Nichita, Ogică şi alţii…). Este un sentiment similar cu cel trăit de ascultătorul cult de manele, care n-ar recunoaşte nici să-l pici cu ceară – într-un mediu educat – că ascultă aşa ceva, dar care după o sticlă de băutură, în club, dă dedicaţie şi grohăie la unison cu Guţă. Un secret la fel de intim ca onanismul sub pătură, pe întuneric, în adolescenţă. Românii se împart în două categorii: cei care se uită la OTV şi cei care nu recunosc că o fac. Inclusiv rivalii OTV-ului. Percepând pericolul reprezentat de neaoşul fenomen otevist, aceşti rivali au încercat să copieze, să duplice DOAR ideea de circ social, cumpărând francizele unor emisiuni inventate în vest, de genul „fata lu` tata” şi „trădaţi în dragoste”, jalnice paleative ce încearcă să rescrie realitatea după scenarii previzibile, prost (şi pervers) concepute, cu actori de ocazie, gata să îşi vândă imaginea şi onorabilitatea pentru 300 de lei. Abia atunci am cunoscut adevaratul gust amar al dezgustului. Dezgustat nu de scenariile aberante, halucinante propuse de producători, ci de intenţia din spatele acestora, de prostituţia unor oameni sărmani, care sunt dispuşi să joace roluri mizerabile pentru câţiva firfirei. Când vorbesc de intenţia producătorilor, mă refer la perversitatea acestora, la ura lor faţă de români, la lipsa lor de iubire pentru cei care le „gustă” producţiile. Pentru că intenţia aparentă a acestor cu adevărat dejecţii, este aceea de a specula un aparent ridicol şi senzaţional comic de situaţie, de a ne râde de prostia unor semeni de-ai noştri. Fără a avea curajul să prezinte ROMÂNUL aşa cum este, cu bune şi cu rele, ci venind cu reţete de-a gata, cu măşti hidoase prin care vor să ne arate realitatea LOR. Urmărind lucid scenariile propuse, jucate cu stângăcie sau relativ talent de unii dintre protagonişti, nu se poate să nu remarci un pericol perfid ce atentează la fiinţa morală a comunităţii: se caută aducerea în sfera firescului, normalului, a unor comportamente şi „valori”, ce sunt blamabile în mod firesc, dar care astfel, ajung în vieţile noastre şi ne erodează încet încet rezistenţa morală la rău şi perversitate.

Spre deosebire de aceşti plagiatori ordinari ai REALITĂŢII, Dan Diaconescu are un merit. MARE. Are încredere în geniul acestui popor. Permite fiecăruia să se manifeste în adevărata lui lumină, frizând sublimul, ridicolul, absurdul, trecându-ne pe noi, privitorii, prin toată paleta de trăiri şi intensităţi ale emoţiei omeneşti, făcându-ne să exclamăm „Ăştia suntem noi, românii !!!” În acel moment am vrut să aflu cine este cu adevărat Dan Diaconescu. Ce urmăreşte acest om, cu figură de şoricel grizonat prematur, cu voce cântată, monotonă şi adormitoare, capabil să prezinte serios cele mai mari inepţii cu aceeaşi mutră imperturbabilă cu care l-a prezentat în studio pe Preşedintele în funcţie al României, Traian Băsescu !?

Am descoperit un tip inteligent, cu o voinţă de fier, care s-a lansat în presă de la începuturile ei libere, fără un chior în buzunare. D.D. este un fenomen în sine, iar originalitatea lui (dacă aş spune geniu, l-aş urca pe soclul de unde vor să-l dea unii jos pe Caragiale în Piaţa Universităţii…) îşi regăseşte măsura doar în declaraţia lui stupefiantă, de la mutarea sediului OTV din Piaţa Romană în noul sediu: „Încă nu aţi văzut nimic. OTV-ul abia acum începe… voi cumpăra celelalte posturi de televiziune concurente şi voi face din ele OTV 1, OTV 2, etc.”

Dintr-un post de apartament, OTV a devenit Televiziunea Poporului. Astăzi, OTV-ul, cu personajul său mesianic, Dan Diaconescu, centralizează speranţa de mai bine a unei imense mase de români necăjiţi, înşelaţi în aşteptări de toată clasa politică.

Discutam amuzat cu un amic, deunăzi, că în 2004 am avut ocazia să contribui la eliberarea din arest a „Gurului sexului”, Gregorian Bivolaru, iar zilele trecute am avut privilegiul să contribui la punerea în libertate al „Gurului televiziunii”, Dan Diaconescu.

Sunt prea lucid să sper că mai este posibil un nou miracol pe scena politicii. Deja văd vulturii negrii ai profitorismului planând lacomi deasupra embrionarului partid al poporului. Deja o mulţime de ratangii ai politicii, cârtiţe şi gropari de profesie se înghesuie, avizi de putere, de imagine, să preia, să deturneze acest vis frumos al lui Dan Diaconescu. Aşa cum îmi mărturisea în arest, Dan Diaconescu este singur în acest proiect îndrăzneţ. Dar are vizionarismul şi siguranţa celui ce se simte condus de Destin către împlinirea Planului ce i-a fost hărăzit. Are flerul şi hotărârea necesare reuşitei, simplitatea în exprimare care îl face accesibil tuturor. Proiectul său politic, aparent populist, se bazează pe calculele reci, economice, ale unui gospodar obişnuit să calculeze cu hârtia şi creionul în mână, buna chivernisire a afacerii lui. Ştie ce poate face din România, dacă va ajunge să o gospodărescă. Ştie care îi sunt resursele şi cine sunt spoliatorii averii publice.

Totul ţine de maturitatea noastră ca popor. Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care şi-i merită. Oare vom fi pe măsura acestei şanse pe care astăzi Destinul ne-a scos-o în cale ? Vom fi în stare să păstrăm calea de mijloc, de a nu ceda tentaţiei egoismului şi interesului personal, de a ne implica într-un proiect politic care îi va lăsa pe tuşă pe actualii politicieni, dacă va reuşi ?!

Pentru ca Dan Diaconescu să poată reuşi, nu are nevoie doar de votanţi. Are nevoie de cei mai buni dintre noi, de cei mai sinceri şi mai curaţi dintre români. Se vor mai găsi oare români care să vină alături de D.D., care să renunţe (măcar pentru o perioadă de timp) la interesul lor personal, pentru interesul general al românilor ?! Vor rezista aceşti oameni tentaţiei puterii ?! Va rămâne D.D. acelaşi după ce va ajunge sus ? Toate acestea sunt întrebări care necesită un răspuns din partea fiecăruia dintre noi. Nu mai putem aştepta la nesfârşit să vină alţii să se implice, să facă ce e mai bine pentru noi. Pentru că deja se adună, se organizează acel nor de muşte politicianiste, rău mirositoare, acei traseişti politici, pescuitori în apele tulburi ale politicii dâmboviţene, gata să năpădească trupul firav curat al încă ne-născutului partid. Cine va ţine cu responsabilitate, pliciul de muşte, cu care să alunge aceşti intruşi care otrăvesc şi distrug tot ce ating ?

Va urma…

Eufrosin

De ceva vreme am devenit interesat de mărturiile oamenilor care se plâng că sunt iradiaţi de la distanţă prin pereţii casei sau apartamentului lor. Prima tendinţă a ne-cunoscătorilor fenomenului este de a bagateliza alegaţiile, punându-şi semne de întrebare asupra sănătăţii mentale a celor care se plâng. Prea e bizară activitatea asta susţinută asupra unor oameni care nu au omorât o muscă, ‘ba nici politică n-au făcut, dar totuşi, să analizăm un pic inainte de a le răspunde “dar cine eşti tu ca să ti se facă asa ceva?”…

Dacă ce spun ei e adevărat, nu-i aşa că merită să conştientizăm măcar că un pericol de moarte ne paşte pe noi toţi, la bunul plac al unor ofiţeri corupţi ai serviciilor secrete, aflaţi în goană după o proprietate dezirabilă, sau pentru a preveni un adevăr incomod de la ieşi la lumină ? Sau poate chiar mai rău, pentru controlul total al populaţiei…

Oricât de credibile sunt mărturiile victimelor, e bine să avem şi un fundament tehnic în sprijinul celor afirmate. E uimitor să aflăm cât de veche e cercetarea şi rezultatele practice ale iradierii cu microunde. Spre şi mai marea noastră surpriză, ca ţară UE/NATO, România este şi ea inclusă într-un program de controlare a minţii cetăţenilor, prin tehnicile descrise concret mai jos.

Aveţi zile în care vă simţiţi letargici, ne-în stare de a duce la îndeplinire până şi lucruri simple? Dar dureri de cap frecvente pe care nu vi le puteţi explica şi de care nu vă amintiţi să fi suferit în trecut? Vă este somnul bun şi odihnitor, sau o întoarcere prelungită de pe o parte pe alta, urmată de vise neplăcute şi o trezire în stare de buimăceală?

Există explicaţii concrete pentru toate astea, să le aflăm.

Nu este necesar să fiţi vizaţi la modul particular ca şi cei care mi-au scris, ci doar aşa, la modul general, pentru a vă ţine placizi şi bolnăvicioşi, deci incapabili de acţiune susţinută pentru o schimbare reală în bine a ţării. Deasemenea, atenţie la vecini- cine ştie cărui mahăr de prin serviciile secrete i s-a pus pata pe proprietatea sau de ce nu, pe soţia Dvs.!

Control mental prin “sunete tacute”

Mecanismul de modificare a mintii umane se bazeaza pe tehnologia purtatorului subliminal: Spectrul de Difuzare a Sunetelor Tacute (SDST) – în engleza SSSS, uneori numit S-quad sau Squad. El a fost dezvoltat de Dr Oliver Lowery din Norcross, Georgia (SUA) si este descris în Patentul SUA nr. 5159703, numit “Sistem de Prezentare Subliminala Tacuta”, din 27 octombrie 1992. În introducerea scrisa pentru acest patent, gasim:

“Un sistem de comunicare silentios în care purtatori non-aurali (care nu se pot auzi – nn), din spectrul foarte jos sau foarte înalt al frecventelor audio sau din spectrul ultrasonor adiacent (ultrasunete) sunt modulati în amplitudine sau în frecventa cu informatiile dorite si propagati acustic sau vibratoriu, pentru a ajunge la creier, în mod traditional prin folosirea difuzoarelor, castilor audio sau traductorilor piezoelectrici. Purtatorii modulati pot fi transmisi direct, în timp real, sau pot fi înregistrati si depozitati pe medii mecanice, magnetice sau optice pentru transmisii programate si repetate catre ascultator.”

Conform celor sustinute de Silent Sounds Inc., acum este posibil, folosind calculatoare, sa se analizeze modelul emotional regasit în electro-encefalograma umana (EEG) si sa se replice (sa se “cloneze”) aceste modele, adevarate “semnaturi emotionale”, pe alt calculator, si, la vointa, “sa se induca sau sa se modifice starea emotionala a fiintei umane, în mod silentios”.

Compania Silent Sounds Inc. declara ca este interesata numai în emotii pozitive, dar cartelul militar american nu este atât de limitat în scopuri. Este deci evident ca acesta este un proiect al Departamentului Apararii al SUA.

Edward Tilton, presedintele companiei Silent Sounds, declara chiar el aceste lucruri despre S-quad într-o scrisoare din 13 decembrie 1996:

“Toate semnaturile si schemele (referitoare la starile emotionale – nn) au fost declarate secrete de stat de catre Guvernul SUA si nu avem permisiunea de a revela detaliile exacte… Facem casete înregistrate si CD-uri pentru Guvernul German si chiar pentru tarile fostei Uniuni Sovietice! Totul se face, evident, cu permisiunea Departamentului de Stat al SUA… Sistemul a fost folosit pe tot parcursul operatiunii Furtuna în Desert (Iraq) cu un deplin succes.”

“Pe bunica mea Dumnezeu sa o odihneasca o terorizau cu unde electromagnetice de tipul celor ce moduleaza trairile emotionale: mereu plangea si era intr-o dispozitie trista. foloseau tehnica V2K (voice to skull) prin care transmiteau zgomote percepute in interiorul craniului: ea zicea ca are o gaza in ureche ce nu o lasa sa doarma. Eu si parintii mei suntem sub asalt electromagnetic zilnic.
E noua forma de sclavie a zilelor noastre cu operatori cu nimic mai presus decat asasinii comunisti”.

Ilustratia grafica ce apare în patent, numita “Evolutia semnaturii emotionale prin inducerea undelor alfa – theta” este identificata cu AB 116-394-95 UNCLASSIFIED si este obtinuta de la “cel mai sensibil si versatil electro-encefalograf din lume”. Are un raport de amplificare de 200000, fata de celelalte EEG-uri obisnuite care au numai 50000. Este controlat prin program de “cele mai rapide calculatoare” folosind o tehnologie de anulare a zgomotului similara celei folosite de submarinele nucleare la detectia obiectelor foarte mici din apa, la distante foarte mari.

Scopul acestei întregi “creme” de tehnologii avansate este obtinerea unei “harti” a semnaturilor emotionale umane si modificarea lor prin semnale catre creier. Ilustratia arata ecranul EEG-ului de la un subiect uman, atât emisfera stânga cât si cea dreapta, simultan.

Clonarea emotiilor

Folosind aceste EEG-uri asistate de calculator, oamenii de stiinta pot identifica si izola “semnaturile emotionale” electrice de foarte mica amplitudine ale creierului, le pot sintetiza si stoca pe alt calculator. Cu alte cuvinte, studiind modelele subtile ale undelor cerebrale care apar atunci când un subiect uman experimenteaza o anumita emotie, oamenii de stiinta au identificat aceste modele ale undelor cerebrale si acum le pot duplica, oricând, la vointa. “Aceste semnaturi sunt apoi transmise folosind frecvente purtatoare de tip Silent Sound si ele vor determina exact acelasi tip de emotie în orice alt subiect uman care le primeste!”

Sistemul si aplicatiile

Aici este vorba de mai mult decât un simplu sistem de control prin semnale subliminale. Exista extrem de multe tehnologii patentate care se pot adauga în acest sistem de frecvente purtatoare, în scopul de a obtine toate tipurile de efecte.

Exista doua metode de transmisie cu acest sistem. Una este inductia directa de microunde în creierul subiectului, fiind limitata la operatiuni în imediata apropiere. Cealalta, asa cum a fost descrisa mai sus, foloseste frecventele purtatoare ale radioului si televiziunii, care sunt prezente peste tot.

“Noaptea mi-a tras in creier, identic cu nopţile cu care mă obişnuisem dar de data asta când m-au trezit din visul indus, nu se restabilea orientarea, gândirea, limbajul şi nu îmi reveneam nici din starea de rău de parcă muream în chinuri groaznice cerebrale – Este noapte? Iar îmi induce un vis cu elemente mai mult sau mai puţin de ruşine, şi iar mi se fac atrocităţi şi tehnici de distrugere, iar mă trezeşte la un pas să mor, iar îmi va fi extrem de rău, vine dimineaţa ne-odihnită, am impresia că mi-au încărcat curenţi electrici în toată faţa şi tot capul, iar voi fi torturată şi se vor face experienţe cu arme cu energie direcţionată asupra mea”

Sistemul este folosit pentru a controla fie o singura persoana, fie mai multe. Faptul ca informatiile sunt transmise subliminal, le face virtual imposibil de detectat si, deci, periculoase pentru public.

Într-o utilizare conventionala, S-quad poate folosi comenzi vocale, ca ajutor în sistemele de siguranta. Dar, în spatele placutei melodii pe care o auziti în magazine si în supermarket-uri poate fi un mesaj secret, absolut nedetectabil în mod obisnuit, care va interzice sa furati de pe rafturi, sau va îndeamna sa cumparati cât mai multa marfa. Si chiar daca simpla comanda vocala este destul de eficienta, atunci cînd sistemul de prezentare subliminal transmite semnaturi emotionale, rezultatul este cu mult mai puternic.

Pe piata libera se foloseste acesta tehnologie pentru casetele audio de auto-educare prin afirmatii pozitive, relaxare si meditatie, precum si metode de crestere a disponibilitatilor de învatare (mai ales pentru studenti si elevi).

În context medical, aceste sisteme pot fi folosite pentru a rezolva multe probleme grave de natura psihiatrica si psihosomatica.

Se spune ca este cel mai eficient mod de a trata surzenia. Dar acestea sunt numai promisiuni, pentru ca surzii ramîn tot surzi desi metoda se foloseste de 30 ani. În schimb, cartelul militar si elita mondiala au acum o arma pe care o folosesc împotriva omului obisnuit care aude normal.

“Mama mea este torturată cu mult mai rău şi fizic şi psihic, ea este chinuită şi torturata cu mai multe device-uri şi de mai mulţi operatori.
Pt un interviu cu ea, problema este că i-au făcut zi de zi foarte rău, cerebral. Am observat de la o zi la alta că nu mai ştie din ce în ce mai mult de ea şi nu mai este în stare nici ciorapii să şi-i ridice psihopatii chinuind-o f rău oricum fără să le pese cât de departe s-a ajuns cu debandada pe care au menţinut-o distrugînd şi viaţa vecinilor şi obligându-i mereu nesătui să ne hartuiască şi jignească de moarte”

Arma cu microunde portabila

Oficialii nu recunosc nimic

De fapt, Guvernul SUA nu recunoaste nimic si a refuzat sa comenteze pe marginea existentei armelor de control mental, de ani de zile. Numai anul trecut, revista US News & World Report a publicat un articol intitulat “Arme miraculoase”, care este doar o simpla trecere în revista a asa-numitelor arme “care nu ucid”. Nici-un cuvânt însa despre S-quad, desi tehnologia era folosita de sase ani.

Extrase din articol:
“Charles Bernard, fost director de proiecte pentru cercetarea armelor din Marina americana: Nu am vazut înca o astfel de arma care sa si functioneze.”
“DARPA (Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata pentru Aparare) a venit la noi anual pentru a vedea daca sunt cai de a suspenda functionarea sistemului nervos central de la distanta, spune Dr F. Terry Hambrecht, seful Programului de Proteze Neurale, dar nu a aparut nimic pâna acum. Totul pare prea Science-Fiction.”
Poate parea ca este de domeniu SF, dar nu este deloc asa. Oricum, asta nu este decât ceea ce ei vor sa credem, ca sa-i lasam în pace sa-si urmeze planul…

Ideea care sta la baza acestor arme “care nu ucid” este de a determina ca inamicul sa-si piarda capacitatea de a rationa fara a-l ucide, pentru a-i lua ostateci, pentru a zadarnici orice forma de rezistenta fara a-i rani (fizic), de preferat chiar fara sa-si dea seama. Toate tehnologiile de modificare a starilor mentale pe cale electromagnetica sunt toate în aceasta categorie, dar din moment ce nu sunt recunoscute oficial ele pot fi folosite oriunde si oricând, dupa bunul plac al celor care hotarasc acest lucru.

“Era mereu câmp magnetic în casă, îmi amintesc că dimineaţa când mă trezeam aveam memoria ştearsă şi îmi dădeam seama că pot să mă opun dar făcând un efort f. mare de a nu da frâu liber unui comportament şi unei gândiri, deviante, fizic, psihic, uman şi social. Mama mea se zdruncina în somn, făcea urât în somn şi de multe ori îi povestea bunicului, sorei bunicului cosmarurile aberante care o şocau, o impresionau foarte mult”

Si de ce anumite companii din industria divertismentului au recunoscut ca au acces la aceste tehnologii când chiar existenta acestora este negata fata de marele public?

Chiar în februarie 1998, abordarea de tip “monolit” în negarea existetei acestor tehnologii si totala tacere în ce priveste acest subiect s-a mentinut chiar si în fata comitetelor Congresului american!

Comitetul Economic Unit, condus de Jim Saxton, s-a reunit pe 25 februarie pe tema “Audierea despre Armele de Radio Frecventa si proliferarea lor: impactul asupra economiei”. Ca martori au fost invitati numeroase personalitati militare:
Dr Alan Kehs, de la Laboratoarele Militare SUA, a vorbit despre amenintarea Radio-Frecventelor, în general.
James O’Bryon, director de Testari Operationale si director de Testari Incendii de la Biroul Secretarului Apararii la Pentagon, a discutat rolul testelor la incendiu si implicatiile acestor teste în cazul armelor de radio-frecventa. (se pot creea incendii de la distanta cu ajutorul laserelor).

Dr. Ira Meritt, seful Diviziei de Identificarea Conceptelor si Analiza a Aplicatiilor, al Directoratului de Tehnologie Avansata, de la Centrul de Rachete Defensive si Tehnologie Spatiala din Huntsville, Alabama (SUA), a vorbit despre proliferarea armelor de radio-frecventa venind mai ales dinspre fosta Uniune Sovietica.

Desi aceste informatii de interes tehnic sunt importante, mult mai importanta este lipsa oricaror informatii despre existenta armelor de radio-frecventa care afecteaza în mod direct creierul si sistemul nervos uman.

Psihotronica de la KGB

Aceste tehnologii nu au aparut peste noapte. Exista o lunga istorie de dezvoltare si ascundere a acestora de catre Guvernul SUA si probabil ca înca jumatate din celelalte guverne ale lumii.

Noi stim ca fosta Uniune Sovietica era activ angajata în acest tip de cercetari. În timpul anilor 1970 KGB-ul sovietic a dezvoltat un Sistem de Influenta Psihotronic care era folosit pentru a transforma soldatii în adevarati “roboti umani” programabili. Sistemul se baza pe o combinatie de hipnoza si radio-frecventa. Proiectul a fost început ca raspuns la o schema de antrenament similara lansata în SUA de presedintele Jimmy Carter, a afirmat Iuri Malin, fost consilier de securitate al presedintelui URSS, MIhail Gorbaciov.

În cartea “Istoria Armelor Electromagnetice” s-a aratat ca timp de peste 60 ani s-au realizat numeroase cercetari în acest domeniu, iar în articolul despre telepatia sintetica am aratat ca primele cercetari în cadrul programului “vocea din creier” s-au realizat în 1961, folosind referinte din literatura stiintifica publica.

“De la 8 ani primeam vise cu avertizări a ceea ce ne vor face mie, bunicului, mamei mele şi toate functiile şi procesele mele erau oprite, blocate, declanşate, pornite, absolut oricând vroiau cei care făceau asta, eu dându-mi seama că sunt controlată total. “

“Ar fi deasemenea posibil sa creeam convorbiri transmise cu inalta fidelitate in corpul uman, marind posibilitatea sugestiilor ascunse si a manipularii psihologice… Astfel ar fi posibil sa vorbim unor adversari selectati, intr-o maniera cat se poate de deranjanta pentru ei”

Secretarul Apararii al USA, William S. Cohen, Defense Viewpoint, December 1, 1998

Dr._Lin_auzind_microundele

Puterea complexului militar-industrial (sau elita mondiala)

Jan Wiesemann a scris o notabila descriere a situatiei care exista acum în SUA, despre “fortele de drept” si cum s-a ajuns la aceasta situatie: “În timpul razboiului rece, Statele Unite nu numai ca s-au angajat într-o cursa deschisa de înarmare cu tehnica nucleara împotriva Uniunii Sovietice, dar si într-o cursa secreta de dezvoltare de arme neconventionale. Pe masura ce agentiile de spionaj au continuat sa-si mareasca puterea de influenta si control – de unde pâna la al doilea razboi mondial au avut doar un rol de sustinere si de servire a guvernelor – la fel au fost suplimentate si fondurile cheltuite pentru dezvoltarea tehnicilor proiectate pentru surclasarea celorlalti competitori.

“Si pe masura ce grupul american de spionaj avea sa creasca, o cultura secreta s-a raspândit, ceea ce a permis celor din spionaj sa aplice numeroasele tehnici dezvoltate de ei pentru a ocoli în mod perfid procesele si institutiile democratice…”

“Ca multe alte democratii, Guvernul SUA este compus din doua mari parti: cei care au fost votati, adica guvernatorii, judecatorii, cei din Congres si Presedintele, si, a doua parte – birocratia perpetuata de-a lungul timpului, cei care sunt în numeroasele agentii federale.”

“într-o democratie bine echilibrata si care functioneaza corect, partea votata de public controleaza partea birocratica, asigurând poporului o reprezentare reala în cadrul planului guvernamental.”

“Ce s-a intamplat in ultimiii 4 ani, e greu de descris in cuvinte. Ajunsesem la un moment dat intr-o stare greu de imaginat. Auzeam voci, la trezire sau la culcare. Gaseam obiecte din casa in alt loc, decat cel obisnuit, cosmarurile erau pline de cadavre, morti, sange, violenta, frica…durerile de cap insuportabile. Ajunsesem sa cred ca o iau razna. Ce era cel mai trist, era ca nimeni nu intelegea ce spun, de parca vorbeam chineza, nimeni nu ma credea…. Baiatul cel mare a facut o pareza la mana stanga si desi fiziologic nu i s-a gasit nimic, m-am chinuit cu el din august 2005 pana in februarie 2006. internari peste internari, recuperare, spitale, medicatie…. Greu, dar a trecut…a pierdut si clasa I, a trebuit sa inchei anul, pe motiv medical.”

“În timp ce o parte semnificativa din guvernul SUA urmeaza fara îndoiala acest principiu, o alta parte opereaza într-un deplin secret si urmeaza propriul plan ascuns, fara stirea celor multi, plan care este de cele mai multe ori complet diferit de cel public.”

În mesajul sau de adio adresat natiunii americane în 1961, presedintele Eisenhower a spus: “…am fost obligati sa construim o industrie de armament permanenta, care a atins proportii vaste. În plus, trei milioane si jumatate de oameni sunt direct implicati în stabilimentul apararii. Anual cheltuim pe securitate militara mai mult decât profitul net al tuturor corporatiilor americane.”

“Aceasta reunire a imensului stabiliment militar cu marea industrie de armament este noua pentru americani. Influenta totala (economica, politica, chiar spirituala) este simtita în fiecare oras, în fiecare casa, în fiecare birou al guvernului federal. Recunoastem nevoia imperativa pentru aceasta dezvoltare. Totusi nu trebuie sa trecem cu vederea gravele sale implicatii. Munca, resursele si chiar viata noastra sunt deplin implicate; la fel si chiar structura societatii noastre.”

“În cadrul consiliilor guvernamentale, trebuie sa veghem împotriva influentelor nedorite, voite sau nu, ale complexului militar-industrial. Potentialul unei cresteri dezastruoase a puterii acestuia deja exista si va persista. Nu trebuie sa lasam ca presiunile acestuia sa puna în pericol libertatile sau procesele noastre democratice.”

“La 8 ani am constatat că eu şi ea ne aflăm sub control total şi fizic şi psihic şi bănuiam că şi bunicul este controlat fizic şi că se încearcă dar fără succes să îl controleze mental. Bunicul a rezistat hartuirii oamenilor asmuţiti pe noi. Mi-a fost indus un vis cu bunicul mort, era negru, f bronzat, într-un teleferic oprit în aer deasupra unei prăpăstii f mari. Peste o săptămână bunicul a fost omorât cu un aparat electromagnetic menţinut în gât şi deplasat spre inimă până tot horcăind şi sufocându -se din ce în ce mai rău, nemaiputându-se tine de chiuveta de la bucătărie, tocul uşii, s-a prăbusit treptat dar tot s-a prăbusit, pe hol, abia reusind să facă un pas din bucătărie spre holul de la intrare, a mai horcăit puţin, s-a mai sufocat puţin şi a murit. Eram acasă împreună cu sora lui.

Din momentul ăsta mi-am dat seama că eu şi mama mea ne aflăm sub un control mai puternic decât până atunci ELECTRONIC, te rog frumos să mă crezi că a predominat chinul provocat de aparate electronice din casele vecinilor. Nu îţi pot povesti doar despre hărţuirea noastră de către vecini, avertismente din clasa I-a pe care le-am primit din care am bănuit eu că serviciile secrete au oameni asmuţiţi pe mine, alţi oameni pe străzi, în autobuze, de care am avut parte infernal.”

Nelinisti internationale în legatura cu noile arme

Natiunile Unite a fost infiintata în 1945 cu scopul de a “salva generatiile viitoare de la pericolul razboiului”. În 1975 Adunarea generala a ONU a luat în considerare o prima propunere de proiect a Uniunii Sovietice: “Interzicerea dezvoltarii si producerii de noi tipuri de arme de distrugere în masa si de noi sisteme de acest fel”.

În 1979 URSS a adaugat la lista acestor sisteme de distrugere în masa:
1. Armele radiologice (cu materiale radioactive) care ar putea produce efecte similare cu cele ale unei explozii nucleare;
2. Armele cu raze de particule subatomice (neutrino, pozitroni, etc) care afecteaza tinte biologice;
3. Arme cu radiatie acustica infrasonora
4. Arme electromagnetice care opereaza prin anumite radiatii de radio-frecventa care au efecte negative asupra functionarii organelor din corpul uman.

Ca raspuns, SUA si celelalte guverne occidentale au ignorat demersul.

“Dinainte de a merge în clasa I-a golani apropiaţi de 30 de ani sau care aveau mai mult de 30 de ani roiau în jurul meu, abrutizându-mă, cu vorbele lor despre intimitatea noastră şi a casei, şi spuneau ca şi vecinul care dădea cu aparate în perete că mie îmi vor cădea părul şi unghiile, că nu voi face nici un fel de şcoală, că nu voi avea nici o calificare, niciodată nu voi fi om în rândul oamenilor, că nu voi fi în stare de nimic niciodată şi mai spuneau că eu sunt urmărită şi în casă şi pe stradă prin satelit.

Mama mea a fost şi este cu mult mai chinuită, pe ea au atacat-o şi torturat-o de la distanţă cu arme cu energie direcţionată şi cu mult mai rău. Dacă îţi spun doar despre cât ne-au hărţuit vecinii şi scursurile societăţii, se poate crede că am făcut noi ceva. Aşa se poate înţelege că am fost aleşi să se facă experienţe asupra noastră de la distanţă.

Îi făceau asta cu cruzime de la distanţă de l-a îngrijorat pe bunicul care fiind profesor şi compozitor i-a aranjat mai uşor să meargă inr-o staţiune să se trateze. Se trata degeaba.”

În articolul “Armele non-letale nu respecta tratatele”, autorul noteaza ca asa-numita Conventie a Armelor Conventionale acopera multe din armele ne-conventionale; “cele care folosesc infrasunete sau energie electromagnetica (inclusiv lasere, microunde, sau radio-frecventa, sau lumina vizibila pulsând la frecvente proprii creierului – unde cerebrale)”.

Harlan Girard, Director executiv al Comitetului International Împotriva Armelor cu microunde, mi-a spus ca strategia guvernului care sta în spatele promovarii armelor non-letale este un subterfugiu. Acum se încearca un scrutin pentru aprobarea publica a acestor arme. Tehnologiile de control mental nu sunt deloc mentionale, dar ele vor fi aduse “la lumina” mai târziu, si integrate sub generoasa umbrela a “armelor non-letale”.

Aceste arme au fost recent transferate de la Departamentul Apararii la Departamentul de Justitie. De ce? Pentru ca exista numeroase tratate internationale care limiteaza în mod specific sau chiar exclud folosirea armelor de acesta natura în razboi.

Cu alte cuvinte, arme care sunt interzise într-un razboi împotriva inamicilor natiunii americane (desi ele au fost folosite în razboiul din Iraq!) acum pot fi folosite împotriva propriilor cetateni de catre politia locala, împotriva unor grupuri de protestanti pasnici la adresa politicii nucleare americane. (de fapt ele se alfa in mainile bandelor infractionale civile, cu care unii agenti corupti din sistem, coopereaza)

“Stii ce este mai important? Să pot explica în cuvinte ce îmi fac ăştia cu o armă electro-magnetică cu energie direcţionată cu tehnologia adaptată pt a chinui fiinţe umane -mai sadic, mai insistent, cu mai multe posibilităţi şi tehnici, să tortureze aplicând în acelaşi timp şi tehnici psihologice de chinuire şi de tortură şi de batjocură şi de târâre a fiinţei umane, care provoacă suferinte insuportabile”

Spre un control mental la scara planetara

Secretul în dezvoltarea tehnologiei de control mental reflecta uriasa putere care sta în ea. Ca sa o spunem direct, cine controleaza aceasta tehnologie, controleaza populatia. Toata populatia.

Exista dovezi ca Guvernul SUA are planuri de a extinde aplicatiile acestei tehnologii de control mental, pentru a îngloba pe toti oamenii, din toate tarile. Aceasta este posibil si chiar se realizeaza în aceste momente folosind celebrul proiect HAARP pentru zonele externe si reteaua GWEN pentru zonele interne ale SUA. Guvernul SUA nu recunoaste nimic. (Mai stim noi si altii care nu recunosteau nimic… – nn)

Nu îţi mai spun de un aparat psihotronic cu tehnologia total schimbată ce poate induce şi menţine orice comportament cu ştiinţa omului sau fără ştiinţa lui sau alternativ, eu constatând personal că nu pot face nimic şi dacă sunt conştientă şi dacă nu, că fac şi spun lucruri absolut necunoscute, total razna… zi de zi constat că sunt inregistrate în creier adevărate şabloane digitale şi drivere de programe ca la calculator.”

Dr Michael Persinger este profesor de psihologie si Stiinte Neuronale la Universitatea Laurentiana din Ontario, Canada. El a mai vorbit despre efectele profund nocive ale radiatiilor electromagnetice asupra creierului uman.

“Stimularea lobului temporal al creierului poate evoca în pacient sentimentul unei prezente stranii, dezorientare si dereglari de perceptie.

Poate activa imagini din memoria subiectului, inclusiv cosmaruri si monstri, care în mod normal sunt ascunsi în subconstient.”

“Dacă voi înregistra o declaraţie, un interviu cu ea îţi trimit.

Cei care au implementat sistemul pe noi se numesc familia Albu, Marilena Albu a fost profesoară şi directoare la scoala generală nr 177, N.Grigorescu din apropiere şi este soţia vulpoiului şi mama celor doi care se numesc Claudiu şi Horaţiu Albu. Cei trei bărbaţi au organizat vecinii de jur împrejurul casei noastre şi i-au obligat să ne atace cu aparate electromagnetice şi să primească vagabonzi şi vagaboande care să se antreneze pe noi din casele lor. Familia Albu locuieste pe strada într Gheorghe Vâlceanu nr 23 sect1 Cart Dămăroaia -pese drum de unde ne-am vândut casa ca să scăpam de a fi chinuite şi torturate la distanţă”

Dr Persinger a scris un articol în urma cu câtiva ani, intitulat “Despre posibilitatea accesului direct la creierul fiecarui om prin inductia electromagnetica a algoritmilor fundamentali”. Citam din articol:

“Stiinta neronala contemporana sugereaza existenta unor algoritmi fundamentali prin care toate semnalele senzoriale sunt traduse într-un fel de cod specific creierului. Stimularea (sinteza) directa a acestor coduri în lobii temporali sau corticali prin aplicarea modelelor electromagnetice necesita nivele energetice care sunt deja prezente în mediul înconjurator: activitatea geomagnetica naturala a planetei si retelele de comunicatie contemporana (radio, televiziune, telefonie mobila, etc).”

“În ultimile doua decenii s-au realizat multe care în trecut erau doar la stadiul de posibilitate. Este vorba despre posibilitatea tehnica de a influenta direct cele aprox. sase miliarde de creiere umane, fara intermediere, prin generarea informatiei neuronale în mediu fizic atotcuprinzator (planeta Pamânt – nn)”.

“Aparitia si dezvoltarea istorica a acestor posibilitati, începând cu praful de pusca si continuând cu fisiunea nucleara, au determinat schimbari majore în evolutia sociala care a urmat extraordinar de repede dupa începerea folosirii lor. Reducerea riscului folosirii gresite a acestor tehnologii necesita discutii deschise în ceea ce priveste implicatiile lor atât pe tarâm stiintific, cât si în plan public.”

Nu poate fi mai clar de atât! Însa nu poate fi vorba de discutii deschise atâta timp cât Guvernul SUA nu recunoaste existenta acestei tehnologii.

“Eu vreau să fie dezvăluită abominatia care se face asupra mea. Suntem îngropate de vii pt nişte dementi care ne fac la greu lucruri bolnave cu arme cu energie dirijată. Nu îmi lăsa viaţa în mâinile lor! Ăştia sunt răi de tot. Cineva mi-a spus că o victimă ca mine nu ai. Ăştia sunt ieşiţi din minţi. Fac aberaţii demente pe noi fără pauză. Fă ceva nu ii lăsa, si-au pierdut de mult luciditatea şi dau cu noi de pământ. Fă ceva împotriva lor, te rog frumos. Ai încercat atât de perfect să mă scapi, nu lăsa să fie tăinuită abominatia care se face asupra mea cu tertipuri viclene. Nu te da bătut Doamne fereşte în faţa lor!”

“Cel ce ii trimite aici este generalul C. El vrea casa mea, dar si pe cele ale vecinilor, dupa disparitia fizica a acestora. Vrea sa lotizeze terenurile si sa le vanda. Daca mai punem la socoteala, ca acolo urmeaza sa se introduca apa si canalizare, si ca zona are un potential turistic pentru pescuit, putem spune ca va obtine un profit frumos.”

D-le Preşedinte Băsescu, în mod evident, viaţa unor români în propria lor ţară, a ajuns să fie un coşmar intolerabil ce nu se mai sfârşeşte. Îmi pare greu de crezut că şi România în care mi-am repatriat familia după mulţi ani de străinătate, a ajuns să semene atât de mult cu occidentul din care am plecat. Sperăm totuşi la un cu totul alt viitor pentru copiii României, decât oribilul prezent descris de victimele unor sceleraţi înafara oricărui control, precum expuşi mai sus.

Ca Preşedinte al ţării, cred că e vremea să luaţi notă de cele prezentate şi să dispuneţi luarea de măsuri pentru redresarea imediatâ a situaţiei acestor cetaţeni. Funcţionarea unor grupuri de presiune infracţionale civile organizate şi echipate după modelul serviciilor secrete, este un rău uriaş. Ele transformă România într-o adevărată închisoare pentru unii cetăţeni şi într-una potenţială pentru toţi românii. Câtă vreme un singur suflet de om e astfel torturat, nici un român nu poate să spună că se află în siguranţă.

Eu unul v-am ales împreună cu întreaga familie. Dovediţi-ne vă rog că nu am greşit investindu-vă ca Preşedinte al tuturor Românilor, asemănându-vă Celui care a spus:

“Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. ”

Pentru ca nu cumva să vă fie dat la dreapta judecată să auziţi acestea:

“El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. ”

Ecaterina, Ionel, Alina, Laurenţiu, Dănuţa, Claudiu si toţi ceilalţi care m-aţi contactat, promit colaborarea mea deplină cu organele legii, în scopul stârpirii bandelor infracţionale. Domnul să vă ajute si ţină intre timp!

Bibliografie: Resonance (Bioelectromagnetics Special Interest Group), Judy Wall, tradus aici.

Miscarea de Rezistenta - articol de exceptie despre infractorii “zona”, vedeti si comentariile