De mai bine de 20 de ani, de când România a intrat pe mâna străinilor care au regizat şi susţinut – ajutaţi de alogenii şi cozile de topor româneşti – lovitura de stat din decembrie 1989, se aplică un program diabolic (incredibil, pentru unii), care vizează dezmembrarea teritorială a ţării noastre şi lichidarea Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial din Dacia Edenică. Preşedinţii alogeni ai României, Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, alături de eternul guvernator al B.N.R., Mugurel Constantin Isărescu, împreună cu guvernele şi majorităţile parlamentare pe care le-au format şi cu care i-au păcălit pe români, au pus în aplicare numeroasele etape ale acestui plan diabolic de terorizare şi exterminare a Poporului Român.
Manipulările făcute de profesionişti, numeroasele scenarii, stratageme şi diversiuni şi-au atins scopurile şi majoritatea populaţiei nu a înţeles ce se urmăreşte şi de ce de către cei care, prin fraudarea alegerilor, au fost „aleşi“ să conducă România. Niciodată, Poporul Român nu a fost consultat prin Referendum Naţional şi nu a decis în legătură cu prezentul şi viitorul său, respectiv pe următoarele teme: orânduirea socială; valorificarea bogăţiilor naturale; privatizarea; programul de dezvoltare economică şi socială; aderarea la Uniunea Europeană; împrumuturile externe.
Firma timişoreană Retim, care are ca obiect de activitate adunarea gunoiului din gospodăriile populaţiei, îi explică unui cetăţean din satul Chişoda de lîngă Timişoara de ce taxa de colectare a gunoiului s-a scumpit, de la 2,94 lei la 8,82 lei/gospodărie (la care se adaugă TVA). Adică, noul tarif e de 3 ori mai mare decît cel vechi.
“Gestionarea deşeurilor (…) din municipiul Timişoara şi comunele limitrofe s-a schimbat complet.
Pentru noul sistem de gestiune, care prevede balotarea şi depozitarea deşeurilor municipale pe o perioadă de maxim un an de zile, S.C. Retim Ecologic Service S.A. a achiziţionat o instalaţie modernă de balotare cu folie stretch rezistentă la razele ultraviolete, sistem care permite depozitarea în condiţii de securitate din punct de vedere al protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei. Funcţionarea acestei instalaţii necesită consumuri energetice relativ mari, fapt ce duce implicit la creşterea costurilor cu neutralizarea. Pe lîngă consumurile energetice, la creşterea costurilor contribuie în mod substanţial şi cheltuielile cu ambalarea şi costul foliei speciale.
Deşeurile astfel ambalate trebuie transportate în mod obligatoriu la depozitul ecologic Ghizela.
Datorită acestor cheltuieli suplimentare este necesară modificarea tarifului în sensul creşterii acestuia”, se explică în răspunsul semnat de directorii Retim inginer Florin Cepănariu şi economist Gheorghe Para. [Continuare →]
Cu un amestec de stupoare şi lehamite aflăm că la Palatul Snagov va fi organizată o orgie oficială cu numele de Playboy Party, la care vor participa femei neruşinate mai mult goale la care foamea-i mare, libidinoşi bătrâni şi plini de bani, precum şi “lupii tineri” ai politicii şi media, mulţi cu copii înscrişi la şcoala Lauder din Bucureşti. Care alţii să fie suficient de imbecili şi decăzuţi, încât să plătească 700 euro pentru a participa la curvăsăreală?
Invitată de onoare e târfuliţa trecută din Statele Unite pe nume Pamela Anderson, care după ce a fost selectată în tinereţe de către mogulii ne-americani care controlează atât Hollywoodul, cât şi industria pornografiei ( cifra de afaceri fiind de câteva miliarde de dolari/an ) pentru a sminti o generaţie întreagă de bărbaţi cu nurii ei, a ajuns să trăiască într-un “trailer park”, adică într-o rulotă parcată într-un parc plin cu rulote. Dacă nu aţi văzut niciodată aşa ceva, e greu să vă imaginaţi factura caracterelor ce hălăduiesc acolo – să spunem doar că sunt clasa de jos, din toate punctele de vedere.
După ce neamul prost a vrut vilă cu dale de aur în jurul piscinei, a primit în sfârşit ceea ce merita:
Aşa – cine organizează orgia asta denumită în mod politicos “petrecere elitistă pentru bărbaţi” ? Nimeni alta decât nepoata unui bolşevic pe nume Neulander, care împuşca români atunci când nu îi tortura prin închisorile comuniste şi fata tatei cu numele românizat ca Petre Roman:
„Este minunat că o asemenea petrecere are loc şi în România. Va fi cu siguranţă un eveniment deosebit şi sunt sigură că va căpăta o regularitate în peisajul entertainment-ului românesc, pentru a deveni, într-o perioadă relativ scurtă de timp, cea mai anticipată petrecere a anului“, a declarat Oana Roman, Event Ambassador al Playboy Mansion by Mansion Events.
Curvă ordinară…
Dealtfel Dumnezeu nu doarme şi nici nu-i lasă nepedepsiţi pe ticăloşi, ci îi procopseşte cu odrasle pe măsură, chiar dacă sus-numitul Roman era în vremurile FSN-iste, un fel de sex-simbol fără gât al unor gospodine ceva mai slabe de cuget.
Oricât machiaj ai pune pe miss piggy , efectul este tot acelaş: brrr…
Vorbind serios acum, când un neam permite ca dezmăţul şi destrăbălarea să devină norma acceptată în sânul lui, Dumnezeu îşi ridică harul Său de la acel neam. Corupţia a tot ce-i sfânt, bun şi de valoare la noi românii, a venit întotdeauna de sus în jos, după cum bine remarca un cititor. Dar noi ce păzim?
De la atacarea credinţei noastre strămoşeşti din sălile de clasă şi până în mass-media, la înstrăinarea averilor noastre, la distrugerea ştiinţifică a industriei şi agriculturii, la sabotarea deliberată a învăţământului şi a sistemului medical, la încurajarea emigrării românilor în orice chip, totul este planificat şi executat de către aceleaşi personaje cărora le repugnă sărbătorirea Maicii Domnului sau a vre-unui Sfânt de către poporul creştin, dar care se înghesuie în schimb la desfrâu şi destrăbălare mai ceva decât porcii la troacă.
Urâciunea e programată să aibă loc Vineri (zi de post!) 17 Septembrie, la Palatul Snagov. Ştiu, timpul este scurt dar visez totuşi că barem o duzină de români adevăraţi vor face ce trebuie, adică să protesteze public în faţa degenerării ăsteia programate. Deocamdată nu îi putem împiedica de la a-şi face hatârurile, dar le putem măcar arăta că nu am devenit cu toţii după placul lor. Dacă-l rugăm pe bunul Dumnezeu cum trebuie, cine ştie, poate se va milostivi de noi şi va trimite fulgere din cer peste capetele lor.
Aş da repede fuga la magazin pentru a cumpăra cea mai mare şampanie posibilă pentru a doua zi!
PS: L-am anunţat pe Cristi Dimitriu, conducătorul Noii Drepte din Bucureşti şi nu numai, despre eveniment în speranţa că vor pune de un protest, ca forţa care sunt în România. Timpul e scurt o ştiu, dar cauza aceasta merită mobilizare imediată!
Răul învinge atucni când oamenii buni nu iau atitudine.
Ca și sistem economic, fascismul este un socialism cu furnir capitalist. Cuvântul derivă de la fascii, simbolul roman al colectivismului și al puterii: un mănunchi de nuiele legate, înzestrat cu o secure proeminentă. În zilele sale de glorie (anii 1920 și 1930), fascismul trecea drept o fericită concesie între capitalismul liberal de tip boom-and-bust, cu pretinsele sale atribute – conflictul de clasă, competiția risipitoare, și egoismul orientat spre profit – și marxismul revoluționar, cu violenta și social distructiva sa persecuție a burgheziei. Fascismul a înlocuit internaționalismul, caracteristic atât liberalismului clasic cât și marxismului, cu naționalismul și radicalismul – “sânge și pământ”.
În timp ce socialismul căuta un control totalitar asupra proceselor economice ale societății prin operarea directă de către stat a mijloacelor de producție, fascismul râvnea la acel control în mod indirect, prin dominarea proprietarilor privați nominali. Pe când socialismul naționaliza explicit proprietatea, fascismul o făcea implicit, cerându-le proprietarilor să-și folosească avutul în “interes național” – mai exact, așa cum era perceput acest interes de către autoritatea autocratică. (Cu toate acestea, câteva industrii au fost operate de către stat.) În vreme ce socialismul abolea complet toate relațiile de piață, fascismul păstra aparența acestora și totodată planifica toate activitățile economice. Pe când socialismul abolea banii și prețurile, fascismul controla sistemul monetar și stabilea prețurile și salariile pe considerente politice. Prin toate aceste activități fascismul a denaturat piața economică. Antreprenoriatul a fost abolit. Ministerele statului, nu consumatorii, decideau ce era produs și în ce condiții.
Fascismul se deosebește de intervenționism, sau de economia mixtă. Intervenționismul caută să ghideze procesele pieței, nu să le elimine, așa cum a făcut fascismul. Legile salariului minim și legile antitrust, deși reglementează piața liberă, sunt mult diferite de planurile multianuale emanate de Ministerul Economiei.
Sub fascism, statul controla prin carteluri oficiale toate aspectele producției, comerțului, finanțelor și agriculturii. Planșetele și tabelele de planificare stabileau liniile și nivelele de producție, prețurile, salariile, condițiile de muncă și dimensiunile unor firme. Acordarea de licențe era ubicuă; niciun fel de activitate economică nu putea avea loc fără permisiunea guvernului. Nivelele de consum erau dictate de stat, iar veniturile “în exces” trebuiau predate sub formă de taxe sau “împrumuturi”. Împovărarea producătorilor și greutățile cu care aceștia s-au confruntat ca urmare a acestor politici, au oferit avantaje firmelor străine amatoare de export. Dar din moment ce politica guvernamentală năzuia către autarhie, sau altfel spus către auto-suficiență națională, protecționismul a fost necesar: importurile erau interzise sau controlate strict, singura metodă viabilă de achiziționare a resurselor ce nu erau disponibile pe plan local rămânând cucerirea externă. Astfel fascismul a fost incompatibil cu pacea și diviziunea internațională a muncii – atributele liberalismului. [Continuare →]
Domnule profesor ION COJA, ați publicat de curând pe site-ul Dumneavoastră conferința ținută de Benjamin H. Freedman în 1961, la Chicago. I-ați pus și un titlu care nu aparține autorului: Cine a declanșat și la ce au folosit războaiele mondiale?Cu subtitlulAu existat și evrei care au spus adevărul. Un text vechi de 50 de ani. Ce v-a făcut să-l aduceți în atenția cititorilor Dumneavoastră?
Am citit textul conferinței lui Benjamin H. Freedman pentru prima oară în urmă cu vreo 15 ani. L-am recitit de curând, când cineva mi l-a trimis pe Internet, scos din revista Lumea, numărul pe luna august. M-a copleșit, așa cum nu se întâmplase la prima lectură, în urmă cu mulți ani. Deduc că abia acum, în anul de grație 2010, eu, Ion Coja, sunt pregătit, adică știu destul de multe ca să înțeleg importanța excepțională a acestui text pentru înțelegerea lumii în care trăim. L-am trimis unor prieteni evrei și i-am rugat să-mi spună ce nu este adevărat în acest text, să-mi dea referințe asupra unui autor, evreu sau nu, de la care să aflu de ce acest text nu merită să fie luat în seamă… Din răspunsul lor am înțeles că nu există o contestație serioasă din partea evreilor. Dar evreu a fost și Benjamin H. Freedman, așa că nu e corect să-l opun evreilor, ci unor evrei, hai să le zicem evreii sioniști. Acești evrei sioniști, cei mai vizați de dezvăluirile lui Freedman, din câte am putut eu să aflu, încă nu au contestat cu seriozitate acuzațiile atât de grave aduse de Freedman. S-au mulțumit să spună că așa au mai făcut și alți evrei convertiți. Convertiți la ce? La respectul adevărului?
Ce informație nouă ați primit din acest text, acum, la recitirea lui?
Nu am primit nicio informație nouă… Recitirea unui text îți oferă altceva, altă șansă, șansa de a înțelege ceea ce deja știi! Nu e destul să ai în cap informația. Ea trebuie să se integreze, să se așeze la locul ei în mozaicul din creierașul tău și să stabilească niște conexiuni care produc la un moment dat în capul tău ceea ce se numește înțelegere, dumirire. Eu, după ce am recitit declarația lui Benjamin Freedman, am înțeles care este rolul extraordinar de mare pe care l-a avut și îl mai are apariția statului modern Israel pe harta lumii! Cât de mult este implicată existența statului Israel în viața noastră de toate zilele!
Am înțeles bine: „Cât de mult este implicată apariția statului Israel în viața noastră de toate zilele”? A noastră?!… Acesta ar putea fi titlul interviului nostru.
Ar fi un titlu incomplet… Da, ai înțeles bine. Afirm că viața a milioane de oameni, sute de milioane, dacă nu cumva chiar mai mulți, a fost afectată de apariția statului Israel! Nu cunosc, în istoria secolului al XX-lea un eveniment cu consecințe atât de mari, de complexe, asupra unui număr mai mare de persoane.
V-ați gândit la apariția comunismului? A nazismului?
Comunismul și nazismul sunt fenomene adiacente, mai exact spus sunt fenomene subordonate apariției statului Israel!
„Comunismul și nazismul au fost subordonate apariției statului Israel”… Ar trebui iar să mă mir, să mă crucesc de ceea ce spuneți, dar tac. Nu mai zic nimic, căci nu mai pricep nimic. Vorbiți dumneavoastră! Nu vă mai întrerup până când voi începe să mă dumiresc unde vreți să ajungeți!
Domnului Comisar Sef de Politie Radu Sandu Moldovan,
Inspector Sef – Inspectoratul de Politie Harghita,
Domnului maior Dan Iamandi,
Inspector Sef – Inspectoratul Judetean de Jandarmi Harghita
Domnilor,
Va felicit! Numele voastre, impreuna cu institutiile pe care efemer le reprezentati in acest moment, vor intra in istoria Romaniei ca fiind cele care au autorizat desfasurarea pentru prima data, pe teritoriul Romaniei, la 70 de ani de la semnarea Diktatului de la Viena a unei manifestatii prin care a fost sarbatorita, public, invadarea Transilvaniei de catre Ungaria si intrarea trupelor maghiare conduse de amiralul maghiar Miklos Horthy in Miercurea Ciuc.
Nu sunt eu in masura sa va subliniez care au fost urmarile si implicatiile actului samavolnic de la 30 august 1940 pentru sute de mii de romani care s-au refugiat din zonele invadate de trupele maghiare sau sa va reamintesc de atrocitatile comise de trupele maghiare impotriva romanilor in zonele ocupe de catre trupele maghiare. Banuiesc ca intr-un fel este si vina societatii romanesti ca a permis unor indivizi fara un minim simt de datorie fata de tara si spirit patriotic ca domniile voastre sa ajunga in aceste pozitii de conducere in institutii cheie ale aparatului de stat, institutii care ar trebui sa vegheze la integralitatea si suveranitatea Statului Roman.
Indraznesc doar sa punctez gestul abject al domniilor voastre de a autoriza o manifestare publica care reprezinta un afront la adresa Statului Roman si o intinare a memoriei sutelor de mii de soldati romani morti pe campul de lupta tocmai pentru a inlatura efectele Dikatului de la Viena din august 1940.
Asadar, inaintasii domniilor voastre au murit cu arma in mana pentru ca in septembrie 2010 domniile voastre sa nu aveti minima demnitate si curajul de a refuza sa autorizati aceasta mizerie!
Domnilor, rusinea este de partea mea! Domniilor voastre nu va ramane decat sa demisionati!
Cu respect, Dan Tanasa
13 septembrie 2010
Madrid, Spania
A fost mai întâi Tribunalul poporului… ”Elite” venite de la Răsărit pe cai de oţel, cărora li s-au alăturat “elite”-cozi-de-topor,s-au autoîmputernicit şi au judecat cu asprime elitele indigene, în „numele” şi pentru „binele” poporului.
La vremuri noi, tribunale noi. …Tribunalul elitelor… Împinşi în faţă, urmaşii acelor „elite” răsăritene, cărora li s-au alăturat urmaşii “elitelor”-cozi-de-topor, împuteniciţi de „elite” străine, judecă cu asprime poporul. Recalcitrant, refuzând să se alinieze la imperativele prezentului şi viitorului, poporul este biciuit cu cele mai josnice epitete: “stupide people”, “tembel”, “ patibular” etc. Repetate ca nişte mantre poporului amăgit şi adormit cu promisiuni şi vise, exemplificate zilnic până la saţietate, mantrele acţionează ca o educaţie hipnopedică. Şi educaţia a început să dea roade. Elitele se distanţează (interesu’ poarta fesu’) de popor, iar o bună parte a acestuia se complace în situaţie. La aceasta ajută foarte mult şi nivelul învăţământului, continuu “adaptat” la cerinţele europene, precum şi televiziunile care oferă din gros junk food cultural.
Globalizarea prefigurează o societate sau societăţi conduse de elite, nu de partide sau coaliţii de partide politice, care şi-au trăit traiul. În societăţile viitorului, sus vor fi elitele şi sub acestea masele. În faţa prezentelor şi viitoarelor sfidări, elitele politice, economice şi culturale se întrăinează de mase. O parte, nu lipsită de importanţă, a intelectualităţii, se organizează în grupuri, cluburi exclusiviste, aproape ezoterice în raport cu propriul popor, dar de un cosmopolitism aberant faţa de grupuri de aceeaşi factură din alte ţări.
Această stare de lucruri este tipic românească? Se pare că nu.
În articolul “Hur destabiliseras nationalstaten?” (Cum se destabilizează statul naţional?) publicat în ziarul Svenska Dagbladet, din 19 ianuarie 1997, Kajsa Ekholm Friedman, profesoară de antropologie socială la Universitatea din Lund/Suedia, spunea:
”Se afirmă astăzi că ne aflăm în faţa unei disoluţii a statului naţional. Dar, în ciuda proiectelor regionale, precum UE, şi a spaţiului redus pentru politica naţională, nu statul este pe punctul de a dispărea. Legătura omogenă a statului naţional între elite şi mase este cea care se distruge.(…) Mulţi intelectuali s-au exprimat deja clar că au ales apartenenţa de clasă şi s-au distanţat de popor. Mulţi dintre colegii mei declară că simt mai multă afinitate cu intelectuali din alte părţi ale lumii decât cu propria clasă muncitoare.”
Disoluţia statului naţional este utilă regionalizării (feudalizării) Europei. Şi cea mai bună metodă pentru atingerea acestui target se pare că este distrugerea legăturii (omogene) dintre elite şi mase. Procesul este în toi şi se desfăşoară, deocamdată cu succes, graţie şi elitelor şi maselor.
“CEREM: revizuirea si confiscarea averilor celor care si-au furat tara saraca.
CEREM: tragerea la raspundere penala a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi ca au lucrat in contra tarii, sprijinind afaceri necorecte particulare.
CEREM: impiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administratie ale diferitelor banci sau intreprinderi.
CEREM: declararea teritoriului Romaniei ca proprietate inalienabila si imprescriptibila a neamului romanesc.”
“Nu vom permite ca la adapostul formulelor tricolore sa se instaleze o clasa oligarhica si tiranica, pe spatele muncitorilor de toate categoriile si sa-i jupoaie literlamente de piele, fluturand prin vazduh neostenit: Patria – pe care nu o iubesc; Dumnezeu – in care nu cred; Biserica – in care nu intra niciodata, sau Armata – pe care o trimit la razboi cu bratele goale. Acestea sunt realitati care nu pot constitui embleme pentru escrocherie politica in mana unor scamatori imorali.”
Atunci am descoperit, printre multe alte date pe care oricine le poate afla din biografiile şi studiile de specialitate, că viaţa lui Casanova la Dux a fost un calvar. Cel puţin aşa o vedea el!
E drept că locuind într-o regiune în care toată lumea vorbea germana, limbă pe care Casanova nu o stăpânea, singurele persoane cu care putea comunica erau cele de un anumit nivel de cultură, care nu erau prea des disponibile în acest bârlog al contelui Waldstein. Chiar şi acesta, când nu era plecat în voiaj, îl trata pe Casanova, mai mult sau mai puţin, ca pe o slugă. Însă, de cum apăreau niscai vizitatori, încântat de a le putea arăta acest „papagal savant”, contele îl trata cu o mare deferenţă.
În schimb intendentul şi servitorii, care aflaseră de faima de seducător a cavalerului, îi făceau tot felul de şotii şi îşi bateau joc de actele lui de nobleţe.
Mai mult! Casanova continua a fi fascinat de sexul frumos şi căuta compania şi conversaţia tinerelor din palat. Aşa se face că, la aproape 70 ani, el făcea lungi plimbări prin grădină, însoţit fiind de fata grădinarului, cu vreo jumătate de secol mai tânără decât el. Şi când s-a aflat că fata era însărcinată, primul acuzat de… viol, a fost Casanova!
Scandal, explicaţii, false mărturisiri şi acuzaţii de o parte şi de cealaltă! În cele din urmă, cum era şi firesc, s-a adeverit că autorul incidentului era un ucenic grădinar din castel, iubitul secret al tinerei mincinoase.
Mormantul lui Casanova a fost distrus, impreuna cu intregul cimitir unde se afla, dar piatra lui funerara a fost instalata pe fatada bisericii S-ta Barbara
De cele mai multe ori, după astfel de scandaluri, Casanova se retrăgea în camera sa, de unde nu ieşea nici măcar pentru a lua masa. Desigur că, în aceste condiţii, după ce petrecuse o viaţă de aventuri şi călătorii în lungul şi în latul Europei, Casanova nu putea aprecia prea mult ambianţa de la castelul din Dux.
Despre artele martiale din Extremul Orient [i] si Crestinism
Eugen Dumitrescu
Prezentare
Toate cele ce urmeaza sunt interpretari si idei personale, care au la baza experienta mea.
Am practicat arte martiale mai bine de 25 de ani, sub o forma sau alta. Si japoneze si chinezesti. In ultimii cca. 11 ani am practicat mai ales kendo. Am practicat de asemenea yoga si meditatia zen. De-a lungul acestor ani in afara de practica propriu-zisa am fost interesat si de aspectele istorice, filosofice, esoterice ale artelor martiale, drept pentru care am citit destul de multe carti, si am incercat sa le interpretez. Una din intrebarile pe care mi le-am pus de-a lungul timpului a fost “Sunt artele si Crestinismul compatibile?”. Eu cred ca nu, dar fiecare practicant sau ne-practicant va trebui sa raspunda pentru el.
Istorie
Foarte pe scurt, una din legendele cu privire la aparitia artelor martiale in lume spune ca Budha a incercat sa-I invete pe calugari un system de exercitii prin care sa le intareasca corpurile si care sa le fie de folos, daca ar fi trebuit sa se apere de raufacatori. Pentru aceasta a studiat modul in care felurite animale se lupta si a adaptat elemente de yoga. Aceasta se spune ca s-a intimplat undeva in India, de unde ulterior au ajuns in China si apoi in Japonia, Korea, Vietnam, etc. Aceasta legenda probabil ca are un simbure (destul de mare) de adevar si exista mai multe argumente in favoare acestei ipoteze: artele martiale si budhismul au fost (si sunt) destul de strins legate, una din cele mai vechi arte martiale (din India), kalari, include elemente de yoga, artele martiale chinezesti inca pastreaza referiri la animale (boxul sarpelui, al cocorului, al maimutei, etc). Ulterior si probabil mai ales in Japonia, filosofia zen a influentat foarte mult modul de gindire al practicantilor de arte martiale.
Eticheta, ritualuri, simboluri
Precizez din nou ca aceste randuri sunt interpretarile mele personale si nu au pretentia de a fi nimic altceva decat atat – interpretari personale [ii] bazate in cea mai mare masura pe experienta personala.
Zilele trecute s-a desfăşurat la Bucureşti ediţia 2010 a TOB – Târgul de Obiecte Bisericeşti, acum în versiune internaţională. ACAIT (Asociaţia Comercianţilor Alungaţi de Iisus din Templu) a apreciat organizarea exemplară a Târgului, numărul de participanţi şi diversitatea exponatelor.
După ce săptămâna trecută, secta episcopală din Scoţia modifica limbajul de la adunările religioase, înlocuind atributele masculine ale Tatălui şi Fiului cu nişte funcţii descriptive, nişte ortodocşi din România au decis sa nu rămână în urma spiritului vremii.
Astfel, la deja tradiţionalul Târg de Obiecte Bisericeşti, unde tot drept-credinciosul are rara ocazie să îşi cumpere icoane, cădelniţe sau cruciuliţe, dispărute de mult din pangarele bisericilor, au fost prezentate noile invenţii-minune care să îi ajute pe oameni pe calea credinţei şi pe păstorii turmei pe calea… pe cale.
Candela zburătoare. Sutana cu fir de aur şi cristale Swarovski. Clopotul digital cu comanda prin SMS… şi alte minunăţii în faţa cărora ar păli şi Sf. Petru şi Pavel.
Printre senzaţiile Târgului, alături de candela zburătoare şi sutana Swarovski, s-au numărat fulgi din porumbelul arătat la Botezul Domnului (la numai 4000 RON) şi întuneric din Vinerea Mare (la cutiuţe de 9 cm3), la doar 6500 RON. Pentru cumpărări en gros se acordau discounturi.
Romanii care au auzit despre aceste noi minuni in buletinele de ştiri s-au întrebat desigur, încă o dată, cu amărăciune, ce legătură există între aceste deşertăciuni şi acele lucruri din ce in ce mai puţin discutate şi propovăduite: credinţa, smerenia şi trăirea creştină. (B.M.)
A venit vremea ca P.D.-L. şi U.D.M.R., aflate acum la guvernare împreună cu partidul trădătorilor, să fie izolate şi eliminate de pe scena politică. Această necesitate a fost înscrisă în Rezoluţia votată în unanimitate de participanţii la întâlnirea Biroului Permanent al Partidului România Mare cu aleşii locali, care a avut loc la Bucureşti, în 28 august a.c.
Se ştie că U.D.M.R. nu este partid politic, ci o organizaţie neguvernamentală care participă la guvernarea României. Această organizaţie antiromânească şi antieuropeană duce o politică şovină şi extremistă încă de la apariţia sa de facto în zilele de 21-22 decembrie 1989. Obiectivele principale ale U.D.M.R sunt dezmembrarea teritorială a României, autonomia Ardealului şi refacerea Ungariei Mari prin anexarea şi a multimilenarului pământ al strămoşilor noştri, al Poporului Primordial care a dat omenirii cea mai veche civilizaţie de pe planetă. [Continuare →]
(15 votes, average: 3.93 out of 5)
Loading ...
