OBSERVAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTESTATARII BISERICII DIN EXPERIENŢA PERSONALĂ.
Nu poţi răsfoi internetul, fără a nu da de unul sau altul care se împiedică de… Biserică. Cum spunea cineva, de matematică vorbesc matematicienii, de cibernetică, ciberneticienii, de mecanică, mecanicii, şi aşa mai departe, dar despre Dumnezeu toţi îşi dau cu părerea. Citindu-le opiniile, nu poţi să nu rămâi uimit de vehemenţa cu care înşiră nişte liniuţe, explicative, chipurile, şi de succesiunea “argumentelor” subiective şi pline de prejudecăţi. Nu ştii ce să faci. Să-i judeci? Să-i înţelegi? Să le răspunzi? Să-ţi vezi de treaba ta? Ţi se deschid în minte tot felul de opţiuni. Dar care este cea mai înţeleaptă? Dacă taci, poate fi reproşabil, dacă intervii, nu ieşi altfel decât şifonat. Să urmezi vorba înţeleaptă din Pilde, capitolul IX:
“Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.”
Cu siguranţă aceste versete au valoare veşnică şi universală.
Ştii bine toate acestea, şi cu toate că pleci pleci din start penalizat, îţi asumi riscul şi discuţia are loc. Fiecare îşi varsă năduful, dar constaţi la scurt timp că ai declanşat o bombă, o bombă care distruge prin două moduri: întâi, te lasă fără oxigen, absorbindu-l la un loc, pentru a-şi alimenta furia, apoi explodează, revarsandu-şi acea furie. Cam aşa stă situaţia şi cu aceşti indivizi, mai ales din presă: n-ai cum să-i combaţi fără să-i alimentezi. Nişte minimalişti, care nu au vedere de ansamblu, specialişti ai aproximării şi obţinerii de informaţii, fie şi distorsionate, fac orice pentru a-şi susţine ideea. Dacă nu-i asta, e alta, dacă nu-i alta, e cealaltă şi tot aşa, la infinit. Au o înţelegere obtuză a evenimentelor şi nu surprind decât partea goală a paharului, adică ceea ce-i face pe alţii să mârâie, să-şi facă cruce sau să ofteze a lehamite. Nu prezintă niciodată ştirea aşa cum este, ci doar ce le convine, ce aţâţă, ce provoacă. Ei nu fac parte din Biserică, deci n-au cum să cunoască Biserica, cu problemele şi mai ales cu binecuvântările ei. Nişte nefericiţi care se cred contrariul, nişte neinformaţi care se consideră bine informaţi, tocmai pentru că nu ştiu nimic; procurori care nu cunosc procedura, judecători care sfidează Adevărul. După mintea lor orice persoană religioasă este un eşec. Social, uman, cum vreţi s-o luaţi.
Ce este dictatura pseudoştiinţei? Este un ansamblu de informaţii false şi măsuri distructive cu aspect ştiinţific, prin care sistemul oficial urmăreşte dobândirea puterii absolute în cadrul unei noi ordini mondiale. Instrumentul principal de lucru este minciuna.
Despre minciună, Părintele Profesor Ilarion Felea spunea:
„Între toate năravurile rele, minciuna este patima cea mai răspândită, rana cea mai adâncă, lepra cea mai dureroasă a sufletului. Minciuna e contrară adevărului; este otrava care înveninează şi ucide nenumărate suflete; de la copii şi până la moşnegi, de la nătângi şi zănatici până la cei mai învăţaţi oameni [...] A pătruns adeseori în şcoli şi în tribunale, în filozofie, în artă, în ştiinţă, în comerţ” .
Minciuna este propagată prin toate mijloacele posibile, de la desenele animate, până la învăţământul superior.
Învăţământul actual este în stăpânirea francmasonilor.
„Pentru a atinge mai profund Creştinismul, pentru a-l izbi la inimă, francmasoneria avu grijă să pună mâna pe învăţământ […]. Înţelegeţi acum la ce serveşte doctrina generaţiei spontane, la ce serveşte darwinismul, adică ipoteza nedemonstrată şi nedemonstrabilă (pentru că e falsă) a evoluţiei, la ce serveşte monismul materialist al francmasonului Haeckel, etc, etc” .
Cotidianul Ziua publică astăzi, 10 noiembrie, un articol foarte interesant de politică externă, dedicat unei luări de poziție a cancelarului Angela Merkel, cu ocazia aniversării căderii Zidului Berlinului. La 20 de ani după ce a scăpat de prezența americană pe teritoriul național, cancelarul german dă unele sfaturi conducerii americane. În principiu, asemenea cuvinte nu ar trebui să ne intereseze și am putea să le considerăm poliloghie politic(ianist)ă. Sau am putea să credem că îi pune la punct pe americani pentru atitudinea lor din ultima jumătate de secol. Sau să spunem că așa e bine, că țările europene au făcut asta și trăiesc în pace și frăție. Dar este oarecum izbitor ca să i se ceară acest lucru țării care este considerată a fi cea mai deschisă și democratică din lume.
Doamna cancelar aduce în discuție o problemă foarte spinoasă pentru leadership-ul Statelor Unite: cedarea de către Statele Unite ale Americii a unor prerogative ale suveranității naționale către instituțiile mondiale. Mai precis, doamna Merkel le spune americanilor „să renunțe la unele din competențele lor cedându-le instanțelor internaționale, pentru a crea o «ordine mondială» capabilă să rezolve probleme actuale precum terorismul…”. Cu alte cuvinte, li se cere, paradoxal, să participe la crearea unei structuri mondiale statale, „ordinea mondială”, la care de fapt americanii participă de mult, dacă ar fi să ne luăm măcar după cuvintele înscrise pe bancnota de 1 dolar: Annuit coeptis Novus Ordo Seclorum MDCCLXXVI („a hotărât începerea unei Noi Ordini Mondiale 1776”).
dr. Mircea Puscasu, Fundatia ”Sfintii Martiri Brâncoveni” – Suceava
Legea romaneasca prevede consimtamantul informat al pacientului pentru orice tratament efectuat asupra lui. Autoritatile au afirmat ca acest vaccin este obligatoriu (apoi au cerut acordul fara informare). Fostul ministru Bazac afirma public „vaccinarea este obligatorie şi nu la latitudinea fiecărei persoane”.
Panica fabricata mediatic a devenit singura motivatie in baza careia bietul roman ar fi trebuit sa ia o decizie. Am incercat sa facem o informare cinstita asupra vaccinului prin toate mijloacele ce le am avut la dispozitie. Asta in calitate de crestini, medici, oameni de constiinta.
Astfel, Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România, din care facem parte, a trimis Ministrului Sanatatii in 28 septembrie 2009 o scrisoare deschisa, iar alte organizatii din multe orase din tara (Constanta, Galati, Cluj, Suceava, Radauti, Botosani s.a.) au distribuit pliante de informare asupra pericolului vaccinarii.
După răsturnarea lui Ceauşescu, cei mai apropiaţi prieteni ai acestuia se apucaseră să-l înfiereze. Colaboratorii săi apropiaţi, inclusiv cei care aprobaseră măsurile de reprimare a revoluţiei, nu-l mai scoteau din “tiran” şi “odios”, ministrul de interne Tudor Postelnicu mărturisea că “a fost un dobitoc” ascultîndu-l. Fostul său tovarăş de joacă (linc) pusese la cale omorîrea sa iar ziarele îi scriau numele cu literă mică. Pe plan internaţional guvernele se întreceau în a felicita poporul român care scăpase de odioasa dictatură.
În acest climat de condamnare aproape generală a lui Ceauşescu, într-o singură ţară se auzeau glasuri disonante: în Israel. Shimon Peres, actual preşedinte al Israelului şi laureat, în 1994, al premiului Nobel pentru pace, pe atunci viceprim-ministru, a subliniat public unele merite ale lui Ceauşescu într-o vreme cînd nimeni nu se mai ocupa de aşa ceva. Acelaşi lucru l-a făcut şi un demnitar din partidul Likud, formaţiune aparţinînd primministrului Iţac Şamir (Itzhak Shamir). Despre aceasta a scris New York Times din 29 decembrie 1989.
Un alt aspect interesant în articolul din New York Times este dezminţirea zvonurilor despre faptul că guvernul israelian a plătit bani României pentru a îngădui emigrarea evreilor. Aceste zvonuri, dezminţite în decembrie 1989 de surse israeliene, au devenit acum istorie oficială a României, fiind considerate adevăr istoric în raportul despre dictatura comunistă al comisiei Tismăneanu, raport care în partea legată de această problemă se bizuie pe cartea lui Radu Ioanid “Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete între România şi Israel”, publicată la editura Polirom cu o prefaţă de Elie Wiesel şi o postfaţă de Ion Mihai Pacepa. Interesantă şi aprecierea făcută atunci în Israel conform căreia în regimul Ceauşescu evreii au avut “libertate de cult şi cultură”, se vorbeşte chiar de ocrotirea asigurată evreilor români de domnul Ceauşescu (“Mr. Ceausescu’s protection of Rumanian Jews”), apreciere care contrastează cu fraze de felul “perioada Ceauşescu a marcat o extindere a antisemitismului”, pe care le găsim în raportul comisiei Tismăneanu.
În acest comunicat, vreau să declar că, aşa cum există oameni ciudaţi, care trebuie declaraţi “persona non-grata”, aşa există şi comunităţi, instituţii sau fundaţii care sînt aşa de ciudate şi periculoase, încît ar merita să fie declarate “non-grata”. Una dintre acestea de mai sus e, cu siguranţă, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România.
Este posibil să fie şi cîţiva oameni cinstiţi în conducerea FCER şi printre funcţionarii de acolo, dar majoritatea celor din conducerea FCER sînt mai mult decît ciudaţi, iar conduita lor publică e mai mult decît bizară, prezintă pericol la adresa iudaismului şi a patrimoniului sacru evreiesc din România şi poate să pună în pericol relaţiile evreilor cu românii, sau cu alte naţionalităţi din România. De aceea e foarte important să se ştie că aceasta e o federaţie “non-grata”, care face comerţ şi batjocoreşte iudaismul şi patrimoniul sacru evreiesc din România. Şi după cum se spune că peştele de la cap se împute, aşa se întîmplă şi la federaţia “non-grata” FCER, cu dl. Aurel Vainer, preşedintele acesteia.
Dl. Aurel Vainer continuă drumul profesorului Nicolae Cajal, pe linie de foloase, ca şi cum ar fi proprietatea privată a lui şi a partenerilor din conducerea FCER, proprietăţile sfinte evreieşti din România (cimitire, sinagogi şi băi rituale-mikvaot), sau alte clădiri, care odată erau destinaţii pentru religia evreiască sau pentru evreii din România.
De la moartea rabinului Moses Rosen (1994), banda fost comunistă şi fost securistă din timpul lui Ceauşescu, care a preluat conducerea FCER, a înţeles, din perspectiva lor de evrei asimilaţi şi persoane care nu au avut şi nu au nici o legătură cu iudaismul, că va dispărea repede comunitatea evreiască şi că urmaşii lor nu vor mai fi evrei – nici măcar evrei nereligioşi sau sionişti.
Dacă am fi trăit cu secole în urmă în frumosul nostru continent, am fi putut auzi discuții variate referitoare la felul în care ne raportăm la realitate. Existau oameni care în loc să-și caute un loc bun de muncă, să intre în politică sau să facă afaceri profitabile, eventual cu statele lor, scotoceau prin cotloanele minții să afle cum înțelegem noi lumea înconjurătoare, cum o interpretăm și cum ne poziționăm față de ea. Universalia sunt realia, Cogito ergo sum, „Cunoașterea se face pe cale empirică”, „Simțurile nu pot garanta o cunoaștere adecvată” și alte idei de genul acesta populau mintea europenilor noștri de altădată. Cum fiecare părea că are dreptate, prin urmare toți se înșelau în anumită măsură, și cum treaba lor era mult mai serioasă decât prezentarea pe care le-o fac eu aici, certurile lor seculare s-au numit cu un termen frumos filozofie. Filozofie sau nu, până la urmă fiecare a rămas să interpreteze realitatea după ale sale puteri.
Asta până de curând. În epoca noastră, omul „recent”, mult mai dăștept decât părinții și strămoșii săi, a găsit răspunsuri la toate întrebările existențiale. În consecință, a găsit un sistem de referință prin care să își interpreteze realitatea înconjurătoare. Noul hermeneut a fost botezat simbolic „televizor”, adică „cel prin care se vede la distanță”, sugerându-se astfel distanța ontologică dintre mașinăria profetică și muritorul telespectator (homo videns). Dacă filozofii despre care am discutat în paragraful anterior considerau că între realitatea obiectivă și mintea noastră gânditoare există neapărat un intermediar (simțurile, categoriile, logice, cunoștințele anterioare etc.), nefilozofii contemporani au mai adăugat și televizorul între criteriile de cunoaștere ale realității.
Tot ce vrem să știm se poate afla printr-o simplă activare a telecomenzii. Aflăm de la televizor cum să ne îmbrăcăm, cum să ne spălăm, cum să ne decorăm casa, ce cărți să citim, de ce fete/băieți să ne îndrăgostim, pe cine să iubim, pe cine să urâm… Aflăm tot de la televizor și „adevăruri esențiale” despre trecutul, prezentul și viitorul nostru (sunt canale tv care s-au apucat să rescrie istoria lumii, după cum sunt canale tv care scriu istoria actuală). Cum era și firesc, tot de la tv aflăm ce este moral și ce nu e în lumea în care trăim, adică ce e bine și ce nu (și desigur aflăm și cine e bun și cine e rău).
de Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)
Libertatea este fără îndoială cel mai de preț dat existențial pe care un om îl primește atunci când se naște. Fie că vedem lumea printr-o prismă religioasă, fie că nu, întreaga existență a unei persoane depinde de felul în care își administrează propria libertate. Nu e de mirare, în aceste condiții, dată fiind miza uriașă, de ce lupta pentru cucerirea sau păstrarea libertății este atât de prezentă în întreaga istorie a umanității.
Ideea de libertate a persoanei umane stă la baza a numeroase concepte filosofice, morale, teologice și nu numai. Astfel, presupunerea conceptului de libertate fundamentează întregul sistem juridic, pentru că, la urma urmei, justiția este instituția care organizează cadrul în care se manifestă libertatea. O societate fără justiție este haotică, anomică, o adevărată junglă, în care dreptul pumnului (botezat de germani cu termenul prețios de Faustrecht) devine singura formă de „drept”. Nu cred că acest adevăr mai are nevoie de vreo demonstrație, dat fiind că românii experiază zilnic viața într-o asemenea societate.
La rândul său, sistemele etico-morale se întemeiază tot pe ideea că libertatea există, pentru că etica operează cu noțiunile de „bine” și „rău”, imposibil de postulat în afara exprimării libere a acțiunii umane. Dacă nu ar exista libertate, orice acțiune ar fi lipsită de valoare morală, pentru că ar fi făcută fie sub impulsul unei necesități fiziologice, fie ca urmare a unei determinări oarecare (animalele nu pot fi „morale” sau „imorale”, întrucât nu acționează conștient, deci liber).
Încărcătura morală pe care libertatea o dă acțiunilor persoanei umane a făcut ca și în teologie aceasta să fie prețuită ca agent în funcție de care se obține sau nu mântuirea, salvarea, împăcarea, contopirea cu divinitatea. E adevărat că există multe religii care au suprimat sau au minimalizat rolul libertății, micșorând practic contribuția personală a credinciosului la propria mântuire (dacă Dumnezeu a decis încă dinainte de nașterea cuiva că se va mântui sau se va pierde, cum susținea Jean Calvin, atunci omul nu mai are nimic de făcut în viață).
Viata e plina de fumusete. Observ-o. Observa albinele, copiii, fetele zambitoare. Miroase ploaia si simte vantul. Traieste-ti viata la intregul ei potential, si lupta pentru visele tale. – Ashlay Smith
Sa iubesti implica riscul de a nu fi iubit inapoi. Sa speri implica riscul de a fi ranit. Sa incerci inseamna sa risti sa dai gres, dar riscuile trebuie asumate, deoarece cel mai mare risc in viata e sa nu-ti asumi niciun risc. – Anonim
Un erou nu este diferit fata de un om normal, numai ca este mai curajos cu cinci minute mai mult. – Ralph Waldo Emerso
Hraneste-ti mintea cu ganduri marete; credinta in eroi creeaza eroi. – Benjamin Disraeli
Hernan Cortes si Moctezuma sau prima intalnire “diplomatica” pe taram american
Cortes si ai sai oameni pornira increzatori spre laguna…O multime pestrita de amerindieni se ingramadi, in acea zi de 8 noiembrie a anului de gratie 1519, pe drumul ce lega armonios “magalopolisul” Ixtapalapan-Tenochtitlan spre a-i zari pe “oamenii cu fata palida” ce veneau conform unor vechi profetii de dincolo de Oceanul cel Mare. Se miscau in binecunoscutul mars castilian, avandu-l pe nobilul Cortes in frunte. Insusi Moctezuma cu marii sai demnitari venea sa-i intampine la intrarea in capitala. [Continuare →]
de V.M. HotNews.ro
Vineri, 6 noiembrie 2009, 21:08 DoctorH – DoctorH Actualitate
Premierul polonez Donald Tusk a criticat dur, vineri, companiile farmaceutice care produc vaccinul impotriva gripei AH1N1, acuzandu-le ca isi declina orice raspundere legala in cazul unor eventuale efecte secundare, relateaza AFP. Din acest motiv, Polonia refuza deocamdata sa achizitioneze vaccinuri impotriva noului virus gripal.
“Stim ca societatile care ofera vaccinuri impotriva gripei AH1N1 nu vor sa-si asume responsabilitatea pentru efectele secundare. Ele impun clauze care probabil nu sunt conforme cu legislatia poloneza si care arunca orice raspundere in privinta efectelor secundare si a eventualelor despagubiri asupra guvernelelor“, a declarat Tusk.
Prim-ministrul polonez a precizat ca tara sa ar fi mult mai dispusa sa cumpere vaccinul impotriva virusului AH1N1 daca Comisia Europeana, care considera vaccinul cel mai bun mod de protectie in fata gripei, si-ar asuma responsabilitatea juridica pentru efectele secundare ale acestuia.
“Zelul unora dintre tari (in administrarea vaccinurilor) pare exagerat si defazat in raport cu situatia epidemica reala“, considera Tusk.
Potrivit autoritatilor de sanatate publica din Polonia, circa 200 de cazuri de imbolnavire cu gripa porcina au fost semnalate in aceasta tara, fara niciun deces inregistrat.
Cel mai recent bilant al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, publicat vineri, arata ca numarul deceselor provocate de gripa AH1N1 a depasit pragul de 6.000, de la aparitia noului virus, in urma cu sapte luni.
Din mesajele pe care le-am primit personal şi din comentarii, constat că am creat confuzie cu privire la democraţie şi demonocratie, pentru că nu m-am exprimat suficient de clar.
Ideea este nu de a face o ierarhie a diferitelor forme de guvernare, în funcţie de beneficitatea acestora pentru cei guvernaţi. Ce vreau să spun este că orice forma de guvernare (oricum am numi-o, democraţie, dictatură, monarhie, teocraţie, plutocraţie, etc.), în starea căzută în care se află omul până la Parusie şi Judecata de obşte, are ingredinte demonice. Prin ingredinte demonice întelegându-se nu nişte greşeli omeneşti (că toată lumea greşeşte), ci amestecul direct al dracilor (îngerilor căzuţi). De aceea toate formele de guvernare sunt demonocraţie, adică putere furată sau cerută de om (cu ajutorul, prin lucrarea Satanei) de la Dumnezeu, pentru a se conduce şi a administra singur (chiar şi atunci când spune şi jură că o face în numele lui Dumnezeu).
În demonocraţie, Satana este un actor cu drepturi legitime (conferite de alegerea omului) şi nu este deloc de neglijat. În Împărăţia Cerească (care nu este din lumea aceasta), Dumnezeu nu va guverna pe om şi universul creat pentru om, printr-o teocraţie. Dumnezeu va fi totul în toti şi în toate, trupul omului îmbrăcat în lumina taborică, nemuritor si omul co-regent (ca să spunem aşa) al universului creat pentru el, cu Dumnezeu. Nu vor exista afaceri cu petrol, cu produse bio şi organice, nici indicatori economici, nici ONG-uri, nici alegeri parlamantare şi prezidentiale, nici campanii de vaccinare, nici premii Oscar, nici Champions League, nici festivalul berii, nici halloween, nici miss univers, nici sex etc. etc., nimic din ceea ce vedem noi astăzi pe faţa pământului, ci un cer nou şi un pământ nou. Pentru unii sunt fantezii edenice, pentru alţii – nădejdea care-i face să-L caute şi să-L urmeze pe Hristos, cu toate consecinţele lumeşti care decurg de aici.
Evident că până atunci omul nu are ce pune în locul demonocraţiei, ci trăieşte din expediente: o democraţie, o dictatură, o monarhie-democraţie, o monarhie-dictatură, o teocraţie, o teocraţie-dictatură, etc. Conţinutul şi sensul beneficităţii diferă, în funcţie de popor, de persoană şi de perioada istorică. O democraţie dusă până la ultimele ei consecinţe duce inevitabil la dictatură , care poate fi paşnică, dorită şi liber consimţită. Sunt persoane care scot maximum de beneficitate din/sub orice guvernare de-a lungul vieţii şi alţii care se aleg în permanenţă cu praful de pe tobă. Câştigul se va vedea abia la sfârşit.
Dumnezeu nu stă şi priveşte pasiv ci acţionează în istorie (pentru realizarea planului de resfinţire a Creaţiei), prin orice formă de autoguvernare a omului căci “nu există autoritate decât de la Dumnezeu. Şi cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.” (Romani,13,1). “El schimbă timpurile şi împrejurările. El răstoarnă şi pune pe împăraţi.” (Daniel, 2:21).
În legatură cu tot felul de măsuri preventive, ca să evităm îmbolnavirea de gripă porcină, o persoană demnă, şi demnă de încredere, mi-a spus deunăzi că în instituţia în care lucrează, angajaţii au trebuit să semneze o hârtie cu regulile ce trebuie respectate printre care şi aceea “Să nu ne atingem semenii!”. Aceasta regulă, anodină si uşor de respectat la prima vedere, inspiră idei si comentarii diverse, de la cele hazlii (chiar deplasate) şi până la unele foarte serioase, îngrijorătoare.
Care va să zică, nu mai putem da mâna cu semenii, nici macar dintr-o politeţe formală (oricum politeţea este pe cale de dispariţie) darămite să ne exprimam prin acest gest sentimente sincere, omeneşti, de simpatie, de mulţumire, etc. Efuziuni care pot degenera în îmbrăţişări, pupături etc., prin suprafaţa de contact mai mare, devin neglijenţe care pot avea un deznodământ fatal!
Cât despre bieţii îndrăgostiţi, aceştia vor trece prin chinuri greu de suportat, ţinându-se la 1-2 metri unul de altul, trimiţâdu-şi bezele din podul palmei (ideea unui sărut protejat cu prezervative nu rezolvă problema). La fel şi proaspeţii casătoriţi, încălcând astfel o poruncă din Taina Cununiei care spune că soţul să se veselească cu soţia lui şi soţia cu soţul ei. Fără veselie adio prunci, căci majoritatea cuplurilor îşi doresc cu ardoare urmaşi. În aceasta problemă ştiinţa şi tehnica au deja soluţii: fertilizarea în vitro şi dezvoltarea fătului în utere artificiale! Noii născuţi vor fi alăptaţi din ţâţe artificiale pentru a se evita orice contaminare prin atingere cu alte fiinţe ( in) umane. Aplicate la scară mare, globală, ar deveni o industrie foarte profitabilă! În plus, selecţia are fi sub control ştiinţific, producându-se numai indivizi plesnind de sănătate, frumuseţe şi inteligenţă, perfecţi pentru viitoarele expediţii intergalactice!
Pentru cei care vor numai sex sau cărora medicul le-a recomandat sex fără producţie de prunci, pentru sănătatea trupului şi a psihicului (sufletul şi viaţa veşnică sunt cu desăvârşire excluse), n-o să vă vină să credeţi, dar partenerii se pot descurca foarte bine cu anumite dispozitive conectate la doua computere aflate chiar la distanţe de mii de kilometri unul de altul! Ţ,ţ,ţ! Unde a ajuns tehnica!
Pentru creştinii ortodocsi, care se împărtăşesc cu aceeaşi linguriţă din acelaşi potir, cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, este o problemă foarte gravă, după noile norme ale acestei lumi. N-ar fi exclus ca preoţii sa primească noi instrucţiuni pentru administrarea cuminecăturii prin trecerea linguriţei prin flacăra unei spirtiere (Iisus Hristos flambat!) sau prin folosirea unor linguriţe de unică folosinţă! Există un precedent pe vremea lui Carol al II-lea. Dumnezeu, însă, nu s-a lăsat batjocorit. Nici de data aceasta. Aviz amatorilor de senzatii tari şi însetaţi de adrenalină.
November 18th, 2009
Intrucat TOTI candidatii la Presedentia Romaniei ne-au convins ca sunt:
cei mai buni
cei mai onesti
cei mai gospodari
cei mai patrioti
cei mai corecti
(si lista calitatilor acestora poate continua, va invitam sa faceti un portet al Omului de Stat ideal), si pentru ca nu avem criterii reale de departajare intre acesti copii de nomenclaturisti “saraci [...]
November 19th, 2009
Asociaţia Predania lansează „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, esenţială resursă de informaţii on-line despre originea, evoluţia istorică, socială şi spirituală a aromânilor.
Asociaţia Predania vă invită Marţi 24 Noiembrie 2009, ora 18.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român) cu prilejul lansării site-ului „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, care îşi propune să identifice, să editeze [...]
November 10th, 2009
Articol de Mihail Băcăuanu
OBSERVAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTESTATARII BISERICII DIN EXPERIENŢA PERSONALĂ.
Nu poţi răsfoi internetul, fără a nu da de unul sau altul care se împiedică de… Biserică. Cum spunea cineva, de matematică vorbesc matematicienii, de cibernetică, ciberneticienii, de mecanică, mecanicii, şi aşa mai departe, dar despre Dumnezeu toţi îşi dau cu părerea. Citindu-le [...]
(19 votes, average: 4.26 out of 5)
Loading ...
(11 votes, average: 4.18 out of 5)
farmaceutice care produc vaccinul impotriva gripei AH1N1, acuzandu-le ca isi declina orice raspundere legala in cazul unor eventuale efecte secundare, relateaza AFP. Din acest motiv, Polonia refuza deocamdata sa achizitioneze vaccinuri impotriva noului virus gripal.
Loading ...
