Marius Mioc [articolele acestui autor]

A trecut deja primul an de la aderarea Romāniei la Uniunea Europeană, este vremea bilanţului. Īn ceea ce priveşte banii pe care i-am primit de la UE, altermedia a publicat deja un articol.

E cazul să analizăm un alt aspect al avantajelor pe care euroistericii pretind că ni le aduce UE: investiţiile străine.

“Un raport al Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) arăta că, potrivit estimărilor preliminare, investiţiile străine directe din Romānia au scăzut īn 2007 cu 21%, la nouă miliarde de dolari, de la 11,4 miliarde de dolari īn 2006″, scria ziarul “Adevărul” din 11 ianuarie 2008. Nu numai că au scăzut investiţiile, ci şi structura acestora s-a deteriorat. “După aderare putem vorbi chiar de o scădere a ponderii investiţiilor “stabile”, aşa cum sīnt cele reprezentate de participaţiile la capital şi profitul reinvestit. Astfel, dacă īn 2006 acestea reprezentau două treimi din total ISD, īn 2007, ponderea s-a redus la mai puţin de 50%. Restul reprezintă credite intra-grup (īntre investitor şi filiala din Romānia), bani care trebuie returnaţi.”, explică mai departe “Adevărul”.

Acestea fiind spuse, nu ne rămīne decīt să ne amintim spusele fostului ministru al integrării europene, Ene Dinga, citibile pe situl Ministerului Afacerilor Externe: “Semnarea Tratatului de aderare [la Uniunea Europeană] - un act istoric comparabil cu Unirea din 1918″.

De citit, pe aceeaşi temă:
- Īn primul an de la integrare Romānia a dat Uniunii Europene mai mulţi bani decīt a primit

Dacă sectorul 1 nu excelează prin suprafaţa de spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii, edilii s-au gīndit să iasă īn faţă prin originalitate. Domnu’ primar Chiliman, ne spuneţi şi nouă cum ar trebui folosit toboganul din imagine?

Adrian Irvin Rozei [alte articole din rubrica Secante romanesti]

LEGENDA POVESTESTE că Winston Churchill, faimosul om politic britanic care a imaginat şi dirijat nu numai destinul Marii Britanii, ba chiar, la un moment dat prin mijlocul secolului XX, cel al īntregii lumi, a fost asaltat de īntrebări de către jurnaliştii veniţi să-l interviuveze īn ziua īmplinirii a 90 ani:

“Dle. Prim Ministru, īn lunga Dvs. viaţă aţi traversat nenumărate momente dificile, aţi avut răspunderi copleşitoare şi aţi făcut faţă la īncercări care pe alţii i-ar fi distrus. Cum puteţi explica faptul că la această vārstă īnaintată sunteţi atāt de īn formă?

Premierul britanic, cu nelipsita ţigară de foi īn colţul gurii şi cu inegalatul umor britanic care-l caracteriza, a răspuns de manieră extrem de laconică:

“No sports!”

Ziarul “Le Figaro”, datat din 30 ianuarie 2008, publică un articol intitulat: “Cānd sportul te face să īntinereşti cu zece ani”. Autorul afirmă pe baza “multiplelor studii care demonstrează că activitatea fizică regulată de mai multe ori pe săptămānă şi de manieră susţinută poate preveni obezitatea, bolile vasculare, osteoporoza…” Şi am fi tentaţi să adăugăm: cancerul, bătăturile, insomnia, hemoroizii etc, etc… Numai micozele, nu, pentru că ciupercile numite “athlet’s foot” sunt bine cunoscute de alergătorii de cursă lungă sau de jucătorii de tenis.

Se pare că cercetătorii dela King’s College din Londra au studiat 2401 gemeni* (adevăraţi sau falşi), femei şi bărbaţi, cu vārsta medie de 48 ani, care mai īntāi au răspuns unui chestionar privind nivelul de activitate fizică practicată, statutul socio-economic, tabagismul eventual…

Mai apoi, li s-a făcut un test sangvin şi s-a extras ADN-ul din globulele albe, după care li s-a măsurat lungimea teleomerelor (!?). Ei bine, “rezultatele sunt perfect clare!” Persoanele cele mai puţin active fizic au teleomerele mai scurte decāt cele care fac regulat exerciţii fizice. (Poate că un studiu privind dimensiunile petelor din Soare la naşterea fiecărui participant la anchetă ne-ar fi dat un răspuns asemănător! Īnsă nu īndrăznesc să mă īndoiesc de rezultatele unui studiu atāt de ştiinţific!)

Continuare »

Această carte, ce poartă īn ediţia sārbă titlul “Cuvinte către poporul Sārb prin fereastra temniţei”, a fost scrisă īn lagărul de la Dachau, lāngă München, īn Germania anului 1945. Cele 82 de “epistole” analizează duhovniceşte decăderea omului contemporan şi pricinile care au dus la aceasta. Cuvintele cărţii au fost zugrăvite de către prefaţatorul primei ediţii Sārbeşti, Episcopul Lavrentie, ca “plāngerile unui nou Proroc Ieremia al Sārbilor pe ruinele evlaviei şi cinstirii tradiţionale a poporului său,” laolaltă cu īndemnurile sale către copiii duhovniceşti ai Sfāntului Savva de a se lecui şi a se māntui de “ciuma albă,” aşa cum numea Sfāntul Nicolae cultura atee contemporană.

Născut īn 1880 īn Serbia şi adormit la 5/18 Martie 1956 īn Statele Unite, Episcopul Nicolae Velimirovici a fost socotit drept “unul dintre marii scriitori bisericeşti” şi “un model de spiritualitate ortodoxă pentru toţi credincioşii”. Pe data de 19 Martie 2003 a fost proslăvit ca sfānt de către Sfāntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sārbe.

Şi-a dat doctoratul īn filosofie la Berna, īn 1908. A fost tuns īn monahism la sfārşitul lui 1909. A fost hirotonit episcop al Jiciei īn 1919, iar īn 1920 a fost numit Arhiepiscop al Ohridei. A fost īntemniţat īn diverse locuri din Serbia şi la Dachau de către regimul nazist, īntre 1941-1945. După război se refugiază īn Statele Unite şi ţine cursuri la mai multe seminarii ortodoxe de acolo, pānă la adormirea sa din 1956.

Despre viaţa sf. Nicolae Velimirovici
Comandă cartea!

Adrian Popovici [alte articole din rubrica Historia Universalis]

“Se doreste mai multa putere, mai multa forta, ajungandu-se intr-o hora nebuna a absurdului, hora care oricat de bizar si banal ar parea, oricat de ciudat si de absurd in sine ar sugera, este de fapt motorul care tine omenirea treaza, care duce omenirea la progresul si civilizatia, care ii face pe oameni fericiti.” - Sorin Cerin, filosof roman

“Dupa un esec, planurile cele mai bine chibzuite par absurde”. - Victor Hugo

“Absurdul este o forma a ratarii sublimului.”-Nichita Stanescu

O istorie tragico-maritima (III)

Fiecare intreprindere mareata de pe minunata planeta albastra inseamna efort, daruire de sine si sacrificiu, dar si rezultatele sunt pe masura asteptarilor daca initiatorul face fata provocarilor acestei vieti trecatoare din care nimic nu luam cu noi dincolo de mormant, ramanand doar realizarile noastre si, foarte frumos ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur ca necazurile si ispitele sunt trimise de Sus in viata noastra spre a ne intari. Cred ca la fel a fost si destinul unui om unic: Cristofor Columb, care isi va incepe marea aventura a vietii sale tocmai in Portugalia, unde ajunge printr-un naufragiu neprevazut, dar totul raul era spre binele sau, astfel dupa cum vom vedea in periplul nostru. La Genova, orasul sau natal, messir Cristoforo isi va schimba meseria de tesator cu cea de navigator, noua sa vocatie, atras foarte probabil de avantul descoperirii de noi taramuri peste mari. Catre anii 1474 sau 1475 se angajeaza in slujba casei de comert a familiilor Spinola si de Paolo di Negro. Acestia aveau corabii de comert la bordul carora Cristofor isi incepe ucenicia. Insa, la 1476, destinul i se va schimba brusc cand casa comerciala genoveza ii incredinteaza o misiune in Flandra. Porneste din portul Chios… Continuare »

Marius Mioc [articolele acestui autor]

Lupta contra discriminării este una din cauzele nobile īn numele căreia Statul toacă banii contribuabililor. Pe līngă plīngerile la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cetăţenii discriminaţi au la īndemīnă şi plīngerile īn instanţă.

O categorie care s-a implicat puternic īn lupta īmpotriva discriminării este cea a magistraţilor. Aceşti īmpărţitori ai dreptăţii nu puteau rămīne nepăsători cīnd văd nedreptate īn jurul lor. Īn 2007, īn urma mai multor acţiuni īn justiţie iniţiate de magistraţi, Statul a plătit acestora 1000 miliarde lei vechi pentru diferite sporuri salariale.

Caracteristica acestor procese este că magistraţii care le judecau deveneau apoi beneficiari ai drepturilor cīştigate īn instanţă de colegii magistraţi reclamanţi.

Codruţa Kovesi, procurorul general al Romāniei, şi-a manifestat nemulţumirea faţă de această situaţie īn şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii din februarie 2008, spunīnd că e nedemn pentru un magistrat să ceară īn instanţă drepturi precum “tichete de masă, litru de lapte, CASCO la maşină, spor pentru contractul colectiv de muncă”.

Nemulţumirea Codruţei Kovesi nu pare să fi avut efect asupra colegilor. Ziarul “Adevărul” din 2 aprilie 2008 ne informează că “īn urmă cu două săptămāni, instanţa supremă a stabilit că magistraţii şi personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% din salariul brut, reprezentānd sporurile de risc şi suprasolicitare neuropsihică. Astfel, statul va fi nevoit să scoată din vistierie sute de milioane de euro.”

Pe līngă acest proces deja rezolvat de Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un nou proces a fost recent deschis de magistraţii şi grefierii de la Judecătoria Cornetu, prin care se cere spor de calculator de 15%, retroactiv din octombrie 2006, şi trei zile de concediu anual suplimentar. “De acest spor beneficiază personalul auxiliar de la instanţa supremă, salariaţii din Ministerul Justiţiei şi din sistemul sanitar, precum şi angajaţii din industria chimiei şi petrochimiei. “Nu există nicio īndoială că acest spor ni se datorează, fiindcă unei părţi a salariaţilor i s-a acordat fără să existe vreo diferenţă īntre activităţile noastre, or, legea este aplicabilă tuturor, īn mod egal”, susţin petenţii, arătīnd că se simt dis­criminaţi”.

Īn sprijinul cererii se invocă Directiva Europeană 1990/270/CEE care īnsă nu spune nimic despre vreun spor salarial, ci doar despre faptul că “folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie īntreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea īn faţa ecranului de vizualizare”. Din cīte ştiu, judecătorii nu trebuie să stea mereu īn faţa calculatorului. Ei mai trebuie să participe la şedinţele de judecată unde să asculte părţile, să citească conţinutul dosarelor (de aia primesc spor de condiţii grele - praf), să mai facă cīte o cercetare la faţa locului (dacă s-ar lua īn serios Codul Civil). Consultarea legislaţiei nu e obligatoriu să se facă pe internet, există cărţi şi colecţii de Monitoare Oficiale īn bibliotecile instanţelor şi se presupune că judecătorii cunosc deja legislaţia. Doar o mică parte din timpul de lucru al judecătorilor constă īn redactarea sentinţelor īn faţa calculatorului. Nimic nu-i īmpiedică să facă pauze īn care să desfăşoare alte activităţi, respectīnd astfel Directiva Europeană.

Invocarea discriminării s-ar putea face şi invers, anume salariaţii din sistemul sanitar sau din industria chimică s-ar putea plīnge că au salarii şi concedii mai mici decīt magistraţii şi că sistemul de calcul al pensiei īn cazul lor e diferit faţă de cel al magistraţilor. Probabil īnsă că ar pierde procesele, căci cei care le-ar judeca ar fi magistraţi.

Īn ciuda insistentei gargare anti-discriminare care ni se serveşte īn ultima vreme, discriminarea se poate observa īn viaţa de zi cu zi. De notorietate este de pildă situaţia din īnvăţămīntul universitar romānesc, unde dacă vrei să te angajezi, ar fi bine să fi rudă de profesor universitar.

Pentru cetăţeanul obişnuit, lupta politic-corectă īmpotriva discriminării nu īnseamnă decīt bani cheltuiţi din impozitele sale, fără vreun efect practic.

Bucurestiul summitului NATO - un oras mizerabil, cenusiu, pustiu si dominat de paranoia autoritatilor. Majoritatea cadrelor au fost realizate pe ascuns, pentru ca expresia cea mai utilizata in aceasta perioada este ‘nu aveti voie’.

(reportaj de B.I.S.)

Marius Mioc [articolele acestui autor]

“Posesorii de maşini non-Euro ar putea fi siliţi să renunţe la ele pīnă la sfīrşitul anului 2011, potrivit unei reglementări europene aflate īncă īn stadiu de proiect”, ne anunţă “Cotidianul”.

Īn Romānia, 2,9 milioane de autoturisme, adică 60% din maşinile aflate īn circulaţie, sīnt non-euro, după aprecierea ministrului mediului Attila Korodi. Sub pretext că acestea poluează prea mult mediul īnconjurător se doreşte interzicerea circulaţiei acestora. Forţele politice euroisterice aflate la guvernarea Romāniei susţin această măsură, deşi deocamdată, la nivelul Uniunii Europene aceasta este doar un proiect (cu mari şanse de aprobare, ce-i drept, ţinīnd cont de stofa din care sīnt făcuţi politicienii europeni).

Ecologismul este doar unul din pretextele folosite pentru promovarea Statului Maximal. Populaţia este mai lesne manipulată cīnd i se vorbeşte despre idei nobile, cum ar fi salvarea planetei. Constat eficacitatea lobbyului făcut de firmele multinaţionale producătoare de autoturisme, interesate să-şi vīndă producţia. Īn scopul eliminării producătorilor mai mici de pe această piaţă, şi normele de poluare se schimbă frecvent: după euro 1 a venit euro 2, 3 şi 4. Dacă īn 2011 vor trebui eliminate maşinile non euro, peste alţi cīţiva ani standardele se vor ridica şi vor fi interzise şi alte tipuri de maşini. Demagogia ecologistă neglijează īnsă un fapt: poluarea pricinuită de producerea iar apoi casarea autoturismelor. De la transformarea minereului de fier īn autoturism pīnă la transportarea maşinilor vechi la cimitirele de maşini, sīnt o mulţime de activităţi poluante. N-ar fi mai lesne să apărăm natura prin micşorarea producţiei de autovehicule, nemaiobligīnd proprietarii să schimbe maşinile vechi? Ar fi, dar “băieţii deştepţi” din Uniunea Europeană, de la cei din industria producătoare de autovehicule pīnă la cei specializaţi īn reciclarea ecologică a carcaselor de maşini vechi ar avea de suferit.

Dacă planurile discutate de conducerea Uniunii Europene se vor materializa, posesorii maşinilor “necorespunzătoare ecologic” vor trebui să-şi cumpere maşini noi, constatīnd din proprie experienţă ceea ce Altermedia a susţinut de mult: Uniunea Europeană ustură la buzunar. Iar dacă guvernul va finanţa de la buget casarea maşinilor vechi şi acordarea unor compensaţii proprietarilor (ceea ce deja se face prin programul “Rabla”), atunci pe noi toţi, romāni plătitori de impozite şi taxe, ne ustură la buzunar.

De citit, pe aceeaşi temă:
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (1)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (2)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (3)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (4)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (5)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (6)
- Uniunea Europeană ustură la buzunar (7)

UN OFICIAL al Vaticanului a pledat in fata delegatilor guvernamentali la ONU pentru protejarea vietii copiilor nenascuti si a celor ce sufera de boli incurabile.

Arhiepiscopul Silvano Tomasi (foto), reprezentantul Vaticanului la sediul Natiunilor Unite din Geneva, a afirmat ca “nu poate fi facut nici un compromis in ceea ce priveste dreptul unei persoane la viata, de la conceptie pana la moartea din cauze naturale, si nici in ceea ce priveste capacitatea acelei persoane de a se bucura de demnitatea ce decurge din acest drept.”

Aceste remarci, citate de Catholic News Service, au fost facute pe 11 martie, intr-o intalnire pe tema protejarii drepturilor omului de catre Natiunile Unite, in cadrul Consiliului Drepturilor Omului de la Geneva. Comentariile Arhiepiscopului Silvano Tomasi s-au referit la raportul Consiliului din data de 31 ianuarie, cu privire la dreptul tuturor oamenilor la “cele mai inalte standarde de sanatate fizica si mentala.”

Continuare »

UN COMITET PARLAMENTAR al Consiliului Europei s-a intalnit pe data de 12 martie, la Paris pentru a discuta un raport intitulat “Accesul la avortul legal si in conditii de siguranta in Europa”, informeaza reteaua LifeNews. Raportul cheama cele 47 de state membre ale Consiluiului Europei sa proclame avortul ca drept neconditionat. Acesta indeamna guvernele sa foloseasca banii publici pentru finantarea avorturilor. Raportul nu cere doar “acces liber si in siguranta la avort” ci si indeamna statele membre sa ”garanteze femeilor exercitarea efectiva a dreptului lor la avort”.

Raportul critica faptul ca atunci cand avortul este legal, orice restrictie este impovaratoare, in special pentru femeile sarace, pentru ca acestea ar trebui sa calatoreasca in alta tara pentru a face o intrerupere de sarcina si recomanda ca toate guvernele tarilor europene sa ridice orice limite de timp pentru aceasta procedura. Rezolutia merge mai departe in a cere guvernelor sa ofere “sustinere financiara adecvata” pentru practicarea avorturilor. Acest lucru ar garanta avortul la cerere, fara restrictii, cu finantarea statului, ca unul dintre drepturile omului.

Raportul se refera la situatia juridica deosebita cu care se confrunta sustinatorii pro-avort din Europa. Invocand “efectele discriminatorii” ale diferentelor de atitudine ale diverselor natiuni in fata avortului, autorii raportului au adaptat conceptul constitutional american al “protectiei egale”. Aplicarea lui creeaza un standard omogen al drepturilor, care elimina diferentele dintre legile statelor.

Continuare »

PENTRU A COMBATE cresterea continua a procentului copiilor de sex masculin, mai ridicat ca oricand in India, oficialitatile guvenamentale au promovat un nou plan, acela de a plati femeile sarace si familiile acestora pentru a evita avorturile si infanticidele care se practica pentru selectarea sexului copiilor, relateaza cotidianul londonez The Guardian. Autoritatile spera ca aceste plati vor stopa moartea celor aproximativ 500.000 de fete, survenita in urma acestor practici.

Plata catre fiecare familie va insuma aproximativ 15.500 de rupii (aproximativ 384 dolari). Desi valoarea pare mica dupa standardele vestice, este o suma imensa pentru familiile indiene sarace.

Guvernul de la New Delhi spera ca, doar in primul an al programului pilot, care va incepe in sapte state, in jur de 100.000 de fete sa fie salvate de practicile care aduc moartea.

Ca motivatie suplimentara, fetele care implinesc 18 ani vor primi inca 100.000 de rupii (2.500 de dolari), in cazul in care si-au incheiat procesul de educatie si nu s-au marita inca.

Continuare »

Adrian Irvin Rozei [alte articole din rubrica Secante romanesti]

AMATORII DE TEATRU din Romānia, care frecventau sălile de spectacol īn anii ’80, īşi mai amintesc de Enikö Szilįgyi, o tānără actriţă de mare talent care īncepuse o carieră fulgurantă pe scenă şi pe ecran. Deodată, īn 1989, acest nume a dispărut cu desăvārşire de pe afişe! Nu era un lucru rar īn acea vreme, ci mai degrabă semnul unui alt talent care “dăduse bir cu fugiţii”.

Iată că, după douăzeci de ani, amatorii de teatru regăsesc acest nume pe afişul cafe-teatrului “La Vieille Grille”, unul dintre cele mai vechi “locuri de memorie” din peisajul parizian.

Scuarul “Puits de l’Hermite” este un exemplu tipic al nenumăratelor cartiere pariziene īn care numai numele străzilor mai amintesc o istorie seculară.

Aflat la o aruncătură de băţ de strada Monge şi de cheiurile Senei, unde forfota circulaţiei nu se opreşte niciodată, un părculeţ liniştit, īnconjurat pe trei laturi de imobile haussmanniene, pare că moţăie toată săptămāna īn aşteptarea locuitorilor plecaţi la treburi importante īn oraş. Numai cea de-a patra latură, care pare aruncată aici de bagheta magică a vreunui vrăjitor oriental, contrastează puternic cu ambianţa pariziană. Este faţada moscheii din Paris, dominată de turnul Kutubiyya care te transportă pe meleagurile marocane, de parc’ai fi la Marrakech sau la Fez. Numai că acest edificiu, construit īntre cele două Războaie Mondiale īn omagiu adus sacrificiului trupelor nord-africane pentru apărarea Franţei īn perioada marii conflagraţii europene, cānd au pierit regimente īntregi de soldaţi veniţi din colonii, maschează o istorie mult mai veche a locului.

Continuare »