“Nimic nu este mai dăunător pentru ideologia Statului maximal decît exemplele afacerilor de succes făcute fără implicarea Statului. Lupta împotriva acestora este cauza naturală a birocraţilor de pretutindeni. Doar acele afaceri care, pentru a supravieţui, au nevoie de subvenţii de la Stat, se bucură de simpatia birocraţilor, căci numai astfel importanţa acestei categorii sociale creşte”, scriam cu cîtva timp înainte în articolul Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!, în care explicam cititorilor cîteva reguli valabile în minunata lume în care trăim.
Personal, am avut prilejul să fiu în amîndouă categoriile – atît printre cei care trebuie să lupte cu beţele-n roate puse de sistemul birocratic, cît printre cei care profită de pe urma acestuia. [Continuare →]
de Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)
În ciuda eforturilor unor oameni conștienți din această țară, în ciuda strângerii de semnături pentru un referendum și a depunerii acestora la Palatul Cotroceni (unde vor sta mult și bine), problema extrem de gravă a campaniei de implementare a cipurilor biometrice a intrat într-un con de umbră. E adevărat că între timp s-au petrecut și alte atacuri la adresa vieții: „gripele aviare”, „gripele porcine”, vaccinarea adolescentelor (care riscă să le lase sterile) și altele. Dar problema cipurilor rămâne nerezolvată. Mai mult decât atât, ea va fi reluată și la anul, când se va trece la o nouă etapă: amplasarea cipurilor pe buletinele de identitate. Ce se va întâmpla atunci? Nu știm. În cele ce urmează, voi sintetiza câteva dintre gândurile mele prilejuite de această fază a luptei anticip, cu precizarea că tema ar trebui reactivată, pentru că e foarte gravă și ne privește pe toți (ați văzut că nici un singur candidat la funcția de președinte al României nu a spus o frază pe tema asta, deși pentru foarte mulți dintre noi problema e mai importantă decât vrăjeala lor politicianistă. Poate vă amintiți de asta duminica viitoare, la vot). [Continuare →]
Secolul XIX a fost numit deseori secolul renaşterilor naţionale. După sute de ani în care popoarele Europei au trăit sub autoritatea a cinci sau şase mari imperii, trezirea conştiinţei naţionale a făcut ca neamurile să ceară recunoaşterea, mai întâi ca naţiune şi apoi, ca stat.
Prima manifestare a acestei voinţe a reprezentat-o promovarea limbilor regionale, un exemplu fiind mişcarea de renaştere a limbilor din sudul Franţei, occitana şi provensala.
În Evul Mediu, după o perioadă de adevărată glorie literară, limba occitană, graiul trubadurilor şi faimoaselor cours d’amour, a fost eliminată de limba oïl, venită din nordul Franţei. În principiu, limba d’oc corespunde celei vorbite în Evul Mediu la sud de Loara, neexistând însă până astăzi o delimitare efectivă a graniţei sale nordice.
Teritoriul traditional al limbii Oc, rascruce de drumuri a lumii latine europene
În mod formal, se consideră că limba d’oc, atestată pentru prima oară într-un document în anul 1291, era vorbită în zona ce se întindea la sudul unei linii imaginare ce pleca de la estuarul Girondei, urca spre nord, pentru a îngloba regiunile Limousin şi Auvergne, şi cobora apoi la Briançon, până la frontiera italiană. Langue d’oc apărea în sudul Franţei, în timp ce langue de si era cea vorbită în Italia, denumirile diverse venind de la modalitatea de a spune oui (da).
de Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)
Inevitabilul s-a produs. Antena 3 a anunțat acum câteva minute că baritonul Gheorghe Mogoșan, din Cluj, a murit de o complicație pulmonară datorată slăbirii sistemului imunitar produse de infestarea cu gripă porcină de care se pare că se vindecase. Dacă această știre este reală, înseamnă că avem primul român ucis de această „gripă nouă”.
Discuția însă s-a oprit la tv aici. Ni s-a tot spus în ultimele luni cum a evoluat situația, ce măsuri s-au luat, ce s-a decis la nivel de Minister al Sănătății și multe astfel de detalii. S-a strecurat spaima în sufletul românilor, panica la toate nivelurile. Un singur lucru s-a trecut sub tăcere însă în mod suspect: cum a apărut boala asta? Și aici mi se pare că e foarte important de dezbătut, pentru că această boală, ca oricare alta de acest tip, este foarte suspectă.
Mie mi-ar plăcea să ni se explice de ce în ultima vreme (de vreo 20 și ceva de ani) asistăm la tot felul de boli provenite de la regnul animal. Să nu uităm că totul a debutat cu „boala vacii nebune” care a prăbușit sectoarele agricole ale multor țări europene, în principal Marea Britanie. S-a sugerat atunci că boala ar fi apărut ca urmare a furajelor animaliere care li s-au servit acestor vaci. După care această boală a dispărut, lăsând în urmă mormane de animale sacrificate, spaimă și agriculturi falimentate.
Apoi au venit valuri de gripă aviară. Păsările s-au îmbolnăvit și ele subit de astfel de „gripă”. Desigur, faptul că păsările sunt… zburătoare a făcut ca această nouă boală să se extindă repede și să cuprinde numeroase țări. De data aceasta nu ni s-a mai spus de unde a apărut boala. Cert este însă că această gripă a făcut și ea un morman uriaș de victime în rândul păsărilor de curte, dar și în rândul oamenilor. Să nu uităm de „gripa aviară” din România, „gestionată” de domnul Gh. Flutur, despre care s-a tot spus că a fost o mare afacere ce a scos de pe piață producătorii interni de carne de pasăre în favoarea transnaționalelor și a adus beneficii uriașe materiale celor care au comercializat medicamentele cu care s-a „contracarat” această nouă „gripă”.
Fundatia Buna Vestire si Fundatia George Manu va invita, sambata, 14 noiembrie 2009, ora 16.00, la Muzeul de Istorie din Bacau, str. 9 Mai, nr. 7, la lansarea cartii “RASTIGNIRI ASCUNSE” de Petru C. Baciu.
O pagina mai putin cunoscuta a istoriei bacauane. O carte poveste adevarata despre eroism, credinta, idealuri, tradari, infrangeri si rastigniri. O istorie care nu se invata la scoala.
Persoana de contact: Florin Dobrescu, Tel. 0722.749.249, e-mail: buciumul at yahoo punct com
Consiliul Judetean Suceava, Complexul Muzeal Bucovina si Centrul Cultural Bucovina organizeaza in perioada 13.11-30.11. 2009 Festivalul Satiric Bucovina.
Pe data de 13.11.2009 va avea loc la Muzeul de Istorie concursul de graffiti la care s-au inscris 9 graffitisti cu varste cuprinse intre 12-19 ani. Acestia vor realiza in fata Muzeului de Istorie, incepand cu ora 11, lucrari de graffiti stradal pe placi de rigips folosind spray-uri speciale. Toate materiale pentru graffiti sunt asigurate de partenerul nostru, Brico Store.
Intre orele 14-16 va avea loc jurizarea lucrarilor de graffiti. Se vor acorda 3 premii constand in medalii, diplome si materiale pentru graffiti.
Incepand cu ora 16, la Muzeul de Istorie al Bucovinei din Suceava, se vor vernisa Salonul National-International de Umor Suceava, cu tema Ghinion, editia a XX-a, Expozitia Internationala de Grafica Satirica, Gripa…, editia a III-a la care au participat 141 de caricaturisti din 46 de tari cu 352 de caricaturi, precum si
expozitia-concurs de graffiti.
Reamintim faptul ca in urma jurizarii Expozitiei Internationale de Grafica Satirica, care avut loc la Iulius Mall, s-au acordat un premiu si trei mentiuni. Cu toate ca sectiunea concurs de pictura 3D a fost mediatizata dinamic, realizandu-se la Iulius Mall si o demonstratie experimentala, pana la aceasta data nu s-a inscris niciun concurent. (Adrian Popovici)
“Oamenii de ştiinţă răd de predecesorii lor, dar mulţumită unor dispoziţii psihice, puţini realizează că cineva va râde şi de convingerile lor într-un viitor decepţionant de apropiat.”
Nassim Nicholas Taleb, The Black Swan
Cu aproape 30 de ani în urmă, în zorii unui nou deceniu, Americanii priveau cu morbidă fascinaţie cum un mic grup de homosexuali din San Francisco începea a fi decimat de o bolă misterioasă.
Aţi observat vicleana folosire a cuvântului “misterioasă” în propoziţia anterioară? Nu era nimic misterios în privinţa acestor morţi, nici atunci şi nici acum. Un stil de viaţa extrem de riscant, convergenţa armonioasă a trei revoluţii culturale, cea a drogurilor, cea sexuală şi cea homosexuală, împreună au taxat sever pe cei mai sublimi practicanţi ai lor. S-au lăsat antrenaţi în practica sexului anonim într-un grad nemaiîntâlnit în trecut, au apelat la consumul antibioticelor auto-administrate având credinţa că îi vor ţine sănătoşi (total nefolositoare împotriva viruşilor dar extrem de eficiente împotriva florei intestinale, vitală funcţionării corespunzătoare a sistemului imunitar), şi la ingerarea drogurilor recreaţionale precum cocaina şi mai ales aşa numitele “poppers” (inhalante carcinogenice cu nitrit, de genul celor întrebuinţate la curăţarea video casetofonului). Folosirea drogurilor, repetatele accese datorate bolilor cu transmitere sexuală şi paraziţilor, şi antigenele străine provenite de la mii de alţi bărbaţi, plutind liber în sistemul circulator, toate la un loc au constituit un inevitabil şi serios preţ pe care corpul uman a trebuit să îl plătească. Efectiv şi-au distrus propriile sisteme imunitare.
Când a venit la putere în 1981, Ronald Reagan obţinuse mandat să reducă proporţiile guvernului, iar Centrele de Control şi Prevenţie a Bolilor (Centers of Disease Control and Prevention – CDC) erau una din ţintele sale indiscutabile. “Războiul împotriva Cancerului” declarat de Nixon în 1971 produsese anemice rezultate în schimbul sumelor de bani alocate. CDC fusese teribil ruşinată în 1976, când încercase să transforme cazul a cinci soldaţi bolnavi de gripă într-o pontenţială epidemie naţională de gripă porcină. Un subcapitol al acestui fiasco a fost şi tentativa CDC de a se agăţa de complet sporadica izbucnire a penumoniei în rândurile câtorva vârstnici prezenţi la convenţia Legiunii Americane din Philadelphia. CDC a folosit incidentul ca justificare pentru a grăbi pe piaţă un vaccin ce a ucis zeci de oameni, mai exact câteva zeci în plus pe lângă numărul celor răpuşi de gripa însăşi. (Cât priveşte “Boala Legionarilor”, aceasta fusese cauzată, după cum a reieşit mai târziu, de un microorganism caracteristic sistemului de ventilaţie al clădirilor, şi nu avea nici o legătură cu gripa porcină. Mii de oameni sunt infectaţi cu el anual). [Continuare →]
Directorul clinicii de avorturi administrată de corporaţia internaţională Planned Parenthood (PP, cea mai mare afacere mondială de acest fel) din Texas, şi-a prezentat demisia, spunând că a trecut printr-o schimbare radicală după ce a văzut înregistrarea video a unui avort pe aparatul cu ultrasunete, relatează după LifeSiteNews.com. Evenimentul s-a petrecut în timpul celor “40 de Zile pentru Viaţă”, campanie cetăţenească derulată în SUA pentru a ajuta femeile sa conştientizeze efectele avortului.
„Pur şi simplu am simţit că nu mai pot face asta, a fost ca o revelaţie şi m-am hotărât să demisionez”, relatează Abby Johnson într-un interviu transmis de o televiziune locală.
Johnson a lucrat la clinica PP timp de opt ani, din care doi a fost director. Easpune că a început să îi displacă “filozofia de afaceri” a clinicii după ce, în urma unei reduceri a activităţii, organizaţia i-a solicitat să crească veniturile prin creşterea numărului de avorturi [1]. “Banii nu proveneau din activităţile de planificare familială sau din prevenire, ci din avorturi”, afirmă Johnson.
Punctul culminat a fost însă atunci când a avut ocazia să vadă efectiv pe monitorul aparatului de ultrasunete ce se întâmplă cu un copil nenăscut în timpul unui avort.
“Acum mă simt atât de împăcată, de eliberată de vină. Nu mai am conştiinţa încărcată”, ne relatează Johnson. “Aşa mi-am dat seama că schimbarea mea a fost, de fapt, una de natură spirituală”. [2]
Johnson a demisionat pe 6 octombrie, aproape de începutul campaniei 40 de Zile pentru Viaţă. De atunci s-a aliat organizatorilor acesteia, “Coaliţiei pentru Viaţă” şi a început să se roage în apropierea fostului loc de muncă.
“Este cel mai deosebit lucru care s-a întâmplat de la înfiinţarea Coaliţiei pentru Viaţă… Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru asta!”, scrie Shawn Carney, directorul asociaţiei, care colaborează cu Abby Johnson pe site-ul grupului, al aflarea vestii despre demisia fostului director al clinicii.
Managerul naţional al “40 de Zile pentru Viaţă”, David Bereit, afirmă că “schimbarea uimitoare a lui Johnson demonstrează importanţa prezenţei paşnice şi neîntrerupte a unui grup de rugăciune în faţa clinicilor unde au loc avorturi. Încă de la prima campanie din 2004, ne-am rugat pentru Abby, şi pentru toţi cei care lucrează în domeniu, să înţeleagă ce înseamnă avortul în realitate şi să se retragă din această afacere criminală. În cazul lui Abby, putem spune că rugăciunile ne-au fost ascultate”, spune Bereit. “Suntem mândri că Abby a avut curajul să se retragă din ‘industria’ avorturilor şi să facă publice motivele demisiei sale.”
Replica oficialilor Planned Parethood nu s-a lasat aşteptată: au cerut o sentinţă judecătorească prin care Johson şi membrii Coaliţiei pentru Viaţă sunt împiedicaţi să răspândească informaţii confidenţiale. „Regretăm faptul că trebuie să apelăm la o instanţă judecătorească pentru a garanta siguranţa şi a păstra confidenţialitatea clienţilor şi a angajaţilor noştri, însă, în situaţia de faţă, ne vedem obligaţi să facem acest lucru”, susţine conducerea PP.
Johnson este unul din cei opt angajaţi care şi-au dat demisia în timpul desfăşurării celei de-a cincea ediţii a campaniei “40 de Zile pentru Viaţă”, care a cuprins 212 oraşe şi s-a încheiat în data de 1 noiembrie. Abby Johnson avea cea mai înaltă funcţie din cei opt. Ceilalţi erau asistenţi, funcţionari si paznici.
Mai mult decât atât, clinica de avorturi din Kalispell, Montana a anunţat că îşi va înceta activitatea în data de 20 noiembrie din cauza scăderii cifrei de afaceri. Clinica a fost una dintre locaţiile de rugăciune din cadrul campaniei “40 Zile pentru Viaţă” de primăvara trecută.
—– Note:
[1]. Această “filosofie” nu se prea potriveşte cu scopul afirmat al Planned Parenthood şi al tuturor celorlalte organizaţii de acest fel din lume, acela de a “ajuta femeile” şi de a le “respecta alegerea”. Solicitarea de creştere a “planului la avorturi la hectar”, devoalată de fostul oficial PP, ne prezintă adevărul din spatele propagandei: clinicile sunt fabrici de bani pătaţi de sânge.
[2]. Declaraţia este uşor ipocrită. Un astfel de film care prezintă înregistrarea unui avort cu ajutorul ultrasunetelor există încă din 1978 şi el este notoriu. “Strigătul mut” a fost cu siguranţă vizionat de toţi cei implicaţi în această luptă, deci şi de A. Johnson. Un sait românesc special dedicat acestui film, www.strigatulmut.ro, va fi lansat în curând.
- Ce veți face, domnule profesor ION COJA, cu ideile pentru care ați vrut să candidați?
- Am să fac ce fac de mult, adică am să le public și am să mă adresez cu ele direct clasei politice, viitorului președinte etc. Poate că o să-i atragă! Am încercat deja să le ofer unora dintre candidați, pentru campania electorală, dar li s-a părut că-i jignesc cu sfaturile și ideile mele, așa că nu am insistat.
- Insistați acum.
- Am să prezint o idee pe care o fac acum publică prima dată. Te avertizez că nu este ușor de priceput, așa că te rog să nu te grăbești să ridici obiecții. Este vorba de problema locuințelor. Mulți tineri nu se căsătoresc pentru că nu au locuință sau, după ce se căsătoresc, nu fac copii pentru că nu au o locuință potrivită să crești în ea un copil sau doi-trei, cât ar trebui pentru sănătatea cifrei demografice. Bașca cei 20.000 de români care nu au niciun acoperiș deasupra capului. Am intrat și noi în rândul lumii după 1990 și avem și noi „homeless”-ii noștri. Înainte de 1990 era de neconceput asemenea cifră. De la această cifră cred că a pornit soluția pe care am găsit-o, și am găsit-o ușor căci ne este la îndemână. Se poate rezolva problema locuințelor în câteva săptămâni, fără nicio investiție, ci doar cu ajutorul unui guvern responsabil și al unui parlament de oameni normali, care să emită o lege potrivită.
- Pot să mă mir? O lege care va inlocui investițiile?!
- Pornesc de la un dat sigur: în 1989 practic se rezolvase problema locuințelor și din cincinalul următor urma să se treacă la programul de șosele și autostrăzi. Problema locuințelor se rezolvase „de bine, de rău”, în sensul că fuseseră rezolvate cam toate cererile de locuință, nimeni nu era în situația de a vrea să-și cumpere un apartament și de a nu avea de unde să-l cumpere. Statul însuși avea mii de apartamente la vânzare. Asta, bineînțeles, în condițiile în care nu aveai voie să deții în proprietate decât un singur apartament! Nota bene: un singur apartament! Eu însumi, care am locuit în cameră mobilată atât ca student, cât și ca profesor, până în 1980, mi-am cumpărat un apartament într-un bloc construit pentru Uniunea Scriitorilor, bloc din care numai 20% din apartamente au fost ocupate de scriitori, restul scriitorilor locuiau deja onorabil și nu s-au înghesuit să ceară o locuință nouă…
“Sunt fericit şi fascinat că m-am născut în România să vorbesc aceeaşi limba cu Dinică… nici nu ştiti ce dulce-i limba românească atunci când vorbeşti zilnic doar engleză!” (comentariu de la un român plecat în străinătate)
„Iar când adorm, spre dimineaţă
Imi reproşez de la-nceput
Că n-am luat totul de la viaţă
Şi nu i-am dat cât aş fi vrut” (Gheorghe Dinică – “Vagabondul vieţii mele”)
Într-una din pastilele de alegător ameninţat în exercitarea dreptului la vot ca urmare a panisteriei porcine, în context, am menţionat că părintele psihanalizei este un evreu, Sigmund Freud, şi că cea mai corectă definiţie a psihanalizei a dat-o tot un evreu, Karl Kraus (Ce este psihanaliza? Este boala celui care pretinde că el este remediul). Nu am folosit cuvântul “evreu” cu vreo intenţie parşivă. Ei bine, n-am fost deloc surprins să mi se reproşeze de câteva persoane că am ceva cu evreii, că mi s-a pus pata pe ei. Deşi nu mi s-a spus explicit, înţeleg că sunt antisemit, fascist, terorist şi alte asemenea drăgălăşenii.
Cred că alinierea la (in)corectitudinea politică alimentează confuzii regretabile.
Informaţia despre Karl Kraus şi definiţie (care poate deranja pe unii) am luat-o din L’ebreo che ride – L’umorismo ebraico in otto lezioni e duecento storiele, 224 pagini, de Moni Ovadia, Editura Einaudi Torino, 1998. Cartea este o excelentă culegere de bancuri, prezentate în contextul lor istoric, cultural, social, politic ceea ce facilitează accesul la sensul şi ţintele umorului. Ridendo castigat mores. Râsul declanşat este robust, sănătos şi pe alocuri îţi dau lacrimile. Sunt situaţii, apucături si caractere specifice poporului evreu dar multe comune tuturor neamurilor. In continuare voi da cateva exemple de bancuri, comentariile păstrând stilul şi expresiile folosite de Moni Ovadia.
Atenţia şi nostalgia autorului se îndreaptă mai ales spre acele comunităţi, shtetl, de evrei vorbitori de limba idiş (judisch Deutsch), un univers aparte, yiddischkeit, al diasporei din Europa centrala şi de Est. O lume în care religia şi tradiţia erau vii, şi care a dispărut, încetul cu încetul, măturată de vânturile istoriei şi ale modernităţii.
Newspeak is the only language în the world whose vocabulary gets smaller every day.
George Orwell, Nineteen Eighty-Four
George Orwell spunea în romanul său de mare viziune 1984 că într-o lume a viitorului va apărea o nouă formă de vorbire, o nouă „limbă”, Newspeak. Această limbă va fi vorbită de toți, și caracteristica ei va fi simplitatea vocabularului și a gramaticii. Spre deosebire de Esperanto însă, care încearcă să fie o limbă de sinteză între marile limbi ale lumii, creând astfel o cale simplă de comunicare între oameni, simplitatea vocabularului limbii Newspeak se va datora faptului că oamenii nu vor mai avea multe de spus și nu vor mai avea nevoie de multe cuvinte, iar simplitatea gramaticii va fi dată de simplificarea situațiilor de viață care necesită forme gramaticale complexe de expresie.
Foarte mult timp s-a considerat că romanul lui Orwell este unul pur ficțional. În ultima vreme însă, apar din ce în ce mai frecvent expresii precum „realitate orwelliană”, „lume orwelliană” ș.a.m.d.
În încercarea de a soluționa multele conflicte de toate felurile existente în lume, apar proiecte ce încearcă găsirea unor baze comune pe care să se construiască o înțelegere între părțile divergente. Rezultatul este destul de modest, efectele secundare însă sunt îngrijorătoare. Unul dintre aceste efecte secundare este crearea limbajului „politic corect”. Ne vedem adesea puși în situația de a nu ne exprima „corect din punct de vedere politic”. Unele exprimări incorecte politic au devenit chiar pasibile de pedeapsă.
November 18th, 2009
Intrucat TOTI candidatii la Presedentia Romaniei ne-au convins ca sunt:
cei mai buni
cei mai onesti
cei mai gospodari
cei mai patrioti
cei mai corecti
(si lista calitatilor acestora poate continua, va invitam sa faceti un portet al Omului de Stat ideal), si pentru ca nu avem criterii reale de departajare intre acesti copii de nomenclaturisti “saraci [...]
November 19th, 2009
Asociaţia Predania lansează „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, esenţială resursă de informaţii on-line despre originea, evoluţia istorică, socială şi spirituală a aromânilor.
Asociaţia Predania vă invită Marţi 24 Noiembrie 2009, ora 18.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român) cu prilejul lansării site-ului „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, care îşi propune să identifice, să editeze [...]
November 10th, 2009
Articol de Mihail Băcăuanu
OBSERVAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTESTATARII BISERICII DIN EXPERIENŢA PERSONALĂ.
Nu poţi răsfoi internetul, fără a nu da de unul sau altul care se împiedică de… Biserică. Cum spunea cineva, de matematică vorbesc matematicienii, de cibernetică, ciberneticienii, de mecanică, mecanicii, şi aşa mai departe, dar despre Dumnezeu toţi îşi dau cu părerea. Citindu-le [...]
(9 votes, average: 4.33 out of 5)
Loading ...
(15 votes, average: 3.87 out of 5)
Loading ...
