Ne punem cu toții această întrebare deoarece nu suntem mulțumiți de „starea națiunii” noastre după 20 de ani de așa zisă democrație și economie de piață. În plus, dinspre clasa politică nu ne vine niciun semn că ar exista o preocupare serioasă pentru formularea unui proiect național de supraviețuire și, eventual, de dezvoltare în viitorul previzibil. Din păcate, despre așa ceva este vorba în primul rând: supraviețuirea noastră, ca stat, ca popor! Repet cuvîntul: supraviețuire!
Într-o tratare fatal sumară a acestui subiect copleșitor, mă voi referi numai la două aspecte dintre cele care ar intra într-o discuție amplă, eventual a tot cuprinzătoare. Probabil că pe parcursul acestei reuniuni vor fi analizate sau măcar menționate și alte aspecte.
Am în vedere mai întâi aspectul la care mă pricep cel mai puțin, aspectul economic al problemei. Ca filolog, nu am nicio pregătire de specialitate în această direcție. Din păcate starea economiei românești este atât de jalnică încât și un nepriceput ca mine își poate da seama de gravitatea situației. Căci am ajuns la o datorie de 70 de miliarde de euro (după alte surse, încă și mai multe miliarde), și nimeni nu poate să justifice cele 80 de miliarde de euro cheltuite în acești 20 de ani, de pe urma lor nu vedem nicio investiție publică notabilă.
Ultimele miliarde cu care statul s-a îndatorat au mers la plata salariilor și a pensiilor, a ajutoarelor sociale, pe care nu le putem plăti decât așa, prin bani împrumutați. Guvernul apelează astfel la soluția cea mai proastă, care ne afundă și mai adânc în mlaștina dezagregării noastre sociale și economice. Evidența eșecului în plan economic a experimentului social-politic pe care îl trăim de 20 de ani este deasupra oricărei îndoieli.
Una din minciunile răspîndite despre revoluţia română din 1989 (de pildă de Ion Iliescu, prin cartea sa “Revoluţie şi reformă”) este că mass-media străină este cea care a exagerat numărul morţilor din decembrie 1989, insinuîndu-se că “agenturili străine” au desfăşurat o campanie de dezinformare în această problemă. De fapt, exagerarea numărului de morţi în timpul revoluţiei a fost făcută de organizatorii procesului Ceauşescu, în cursul căruia s-au anunţat oficial 60000 de morţi. Presa străină a preluat informaţia oficială primită de la CFSN, ceea ce este de înţeles. Practic, a avut loc o dezinformare a presei, atît româneşti cît şi străine, de către cei care preluaseră puterea în decembrie 1989. Abia ca urmare a declaraţiilor oficiale ale FSN de după procesul Ceauşescu au primit credibilitate celelalte zvonuri exagerate despre numărul morţilor din revoluţie, zvonuri care pînă atunci erau tratate cu multe rezerve de publicaţiile serioase din străinătate.
În contrast cu legendele urbane (stimulate de răspîndaci interesaţi) care circulă în România despre campania de dezinformare despre revoluţie care ar fi fost pusă la cale în Occident, înainte de preluarea puterii de către Ion Iliescu mijloacele de informare în masă serioase din Apus au fost destul de obiective în relatările lor despre evenimentele din România. Vedeţi în articolele de mai jos cum era relatată revoluţia română în Occident (cu facsimile din ziare):
a. ONU a creat Comisia Codex Alimen in 1963 prin intermediul Organizatiei pentru Alimente si Agricultura (OAA) si a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), pentru a promova controlul alimentelor si practicile corecte in comertul global cu alimente. Comisia Codex Alimentarius este o organizatie inter-guvernamentala cu 170 tari membre. Comisia coordoneaza activitatea unor organizatii guvernamentale si ne-guvernamentale (ONG-uri) in ceea ce priveste standardele alimentare. Majoritatea ONG-urilor internationale participante la intrunirile Codex-ului reprezinta corporatii trans-nationale. Organizatiile ne-guvernamentale au statut de observatori dar nu au drept de vot.
In urma cu 69 de ani, batjocorita si abandonata de un regim “odios tuturor”, cum il numea chiar Generalul Antonescu, Romania renastea. La 6 octombrie 1940, o luna dupa rasturnarea dictaturii regale, Ion Antonescu si Miscarea Legionara preluau oficial conducerea a ceea ce mai ramasese din România.
Conform legii NMSA 25-2-10, SUA, aspartamul este o substanţă otrăvitoare, care aduce prejudicii grave sănătăţii. Producătorii aspartamului au ştiut de la început de pericolele acestei substanţe nocive şi de faptul că ea va distruge sănătatea populaţiei, şi totuşi au insistat ca aspartamul să fie comercializat. Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie să se folosească mănuşi şi măşti de protecţie chimică, şorţ special şi purificatorul de aer!
Lobbyştii, medicii, politicienii şi cercetătorii care susţin aspartamul sunt nişte criminali atroce, care, ştiind cât de nocivă este această otravă, mint cu neruşinare, condamnând oamenii la moarte. Mulţumită acestei josnice şi lacome alianţe, aspartamul s-a bucurat până acum de 27 de ani de succes comercial, fiind prezent în 7 până la 9 mii de produse alimentare şi medicamente şi utilizat de sute de milioane de oameni din întreaga lume. În urma unor teste de laborator, s-a găsit aspartam şi în produse care nu îl aveau menţionat pe etichetă. Odinioară aflat pe lista Pentagonului ca armă biochimică, în prezent este nelipsit din alimentaţia zilnică a populaţiei mondiale!
Pentru obţinerea aspartamului se utilizează metode de inginerie genetică
O naţiune este definită, în principal, prin pământul pe care îl stăpâneşte şi prin limbă, vectorul esenţial prin care se constituie Cultura sa. Pământul natal, pe care s-a născut un popor, pe care îl locuieşte şi pe care îl cultivă ca să se hrănească şi să prospere, face parte din categoria bunurilor imobile, fixe, pe care nu le poate schimba şi pe care nu le poate lua cu el în căruţă, dacă migrează. Popoarele migratoare s-au pierdut în Istorie în timpul respectivelor migraţii, graiurile lor dispărând odată cu ele.
Noi, românii, nu am venit din alte zări: am fost aici dintotdeauna. Din vremi imemoriale. De aceea, avem şi o limbă străveche, arhimilenară şi, ca atare, bine constituită şi frumoasă. Limba, însă, este un bun mobil, spiritual, „la purtător“: fiecare membru al unui popor o ia cu sine dacă alege să-şi părăsească Patria şi să se stabilească – temporar sau definitiv – în altă ţară. Dar, oriunde se manifestă, limba română face parte din Patrimoniul Naţional al Românilor şi, în consecinţă, ea trebuie cultivată şi apărată de ingerinţe străine, întrucît „Limba noastră-i o comoară!“, cum frumos şi profund spune poetul Alexei Mateevici. Este firesc, aşadar, să considerăm că toţi românii au obligaţia morală şi spirituală să se preocupe de protejarea limbii române, pentru a o feri de pervertirea ei, deoarece, cum vedem, se diversifică formele de agresiune contra limbii române. [Continuare →]
„Protestul“ magistraţilor a stîrnit vehemente reacţii pro şi contra.
Cele pro sunt vădit neîntemeiate. De ce? Pentru că sunt puţine şi pentru că aparţin, îndeobşte, celor care fac parte din clanul magistraţilor. Dar, în primul rînd, pentru că însăşi manifestarea acestei acţiuni a fost îmbălsămată sub titlul benign de „protest“, ceea ce dezvăluie întregul tertip avocăţesc specific acestei categorii profesionale. Magistraţii nu au voie să facă grevă, aşa că s-au ascund, inutil, sub pulpana cuvîntului „protest“, care cuvînt nu are nici măcar funcţia frunzei de viţă de pe statui: nu acoperă fariseismul, ipocrizia deşănţată a magistraţilor. O dovadă suplimentară a acestei mascarade de „protest“ este şi faptul că deşi, în 28 septembrie, fusese declarat încheiat, pînă azi, 2 octombrie, existau judecătorii – cum este, de exemplu, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – care încă nu îşi reluaseră activitatea!
Pentru că nu mai aveau voci autorizate şi cu prestigiu care să-i apere, magistraţii au apelat la timbrul nou şi lacrimogen al proaspetei preşedinte – ca numire în funcţie, nu altfel! – a Asociaţiei Magistraţilor din România (A.M.R.), d-na Mona Pivniceru. [Continuare →]
Revin asupra subiectului Codex Alimentarius, pentru ca, din februarie, cand am primit un mail alarmant insotit de o petitie impotriva adoptarii acestui Codex, am tot incercat sa aflu ce e cu el, cam pe unde e adevarul si ce ne paste. Pana in februarie nu auzisem nimic despre Codex si habar nu aveam ca exista asa ceva si ca ne poate influenta vietile. Negasind raspunsuri pertinente nici in mass media nici pe bloguri, site-uri, mi-am amintit ca am facut totusi o facultate de jurnalism, si ca cel mai bine e sa o iau metodic si sa incerc sa descopar ce este acest Codex Alimentarius si ce face el, ce vrea sa faca si daca e de bine sau de rau. Mai jos veti gasi ce a rezultat din aceasta mica investigatie facuta pe cont propriu, intr-un timp de o saptamana si jumatate, exclusiv din surse de pe internet. Inarmati-va cu rabdare, daca il cititi.
Adevăr şi mit despre Codex Alimentarius
Realitate.Pe pachetele de faina Titan apare „Sistemul de Igiena si Siguranta a Alimentelor – HACCP – Certificat pe baza Directivei 852/2004 UE si Codex Alimentarius“.
Pozitii diametral opuse. Pe e-mail, pe bloguri si in presa apar opinii contradictorii.
Pozitia oficialitatilor: „Codex Alimentarius este o colectie de norme alimentare adoptate la nivel international. Acestea au scopul sa protejeze sanatatea consumatorilor si sa asigure practici oneste în comertul cu alimente. Codexul include norme pentru toate grupurile de produse alimentare prelucrate, semiprelucrate sau materii prime“ (site-ul Autoritatatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor – ANSVSA) Desigur, si oficialitatile internationale (Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura – FAO, Organizatia Mondiala a Sanatatii – WHO/OMS, precum si Organizatia Natiunilor Unite – ONU) sustin acelasi lucru.
Proiectul Eurosceptic, www.eurosceptic.ro, a luat naştere pentru a suplini un deficit de informaţie privind Uniunea Europeană pe care tot mai mulţi români îl resimt. Românii au o imagine superficială şi, de cele mai multe ori, distorsionată despre ce este Uniunea Europeană şi ce presupune cu adevărat aderarea României la UE. Mulţi au senzaţia că, după aderare, viaţa lor trebuie să se schimbe automat în bine, or în realitate lucrurile nu stau deloc aşa.
Politicienii, mass-media şi chiar reprezentanţii UE au încurajat si continuă să încurajeze această percepţie falsă, prezentînd cu fiecare ocazie partea plină a paharului şi trecînd sub tăcere dezavantajele aderării, ori ascunzîndu-le în spatele unor prezentări stufoase, complicate, de neînţeles pentru omul de rînd. În România nu a avut loc o dezbatere reală pro şi contra aderării, iar “negocierile” privind aderarea s-au desfăşurat într-un singur sens: UE a dictat, guvernele României au acceptat. A sosit timpul – cam tîrziu, ce-i drept, dar mai bine decît niciodată! – să fie auzite şi argumentele celeilalte părţi.
Eurosceptic.ro îşi propune să ofere informaţii şi opinii critice despre Uniunea Europeană, să încurajeze dezbaterea reală pe teme europene şi să se constituie într-un veritabil centru de resurse alternative în domenii ca: legislaţie şi birocraţie în UE, moneda unică, multiculturalism şi identitate, România şi UE precum şi altele asemenea. Pe termen lung, proiectul Eurosceptic îşi propune să contureze formule alternative de cooperare europeană, bazate pe respectarea suveranităţii şi specificului fiecărei naţiuni. Dacă vă identificaţi cu ideile şi scopurile noastre, vă invităm să vă implicaţi alături de noi în acest proiect.
Proiectul “Eurosceptic” este realizat colectiv la initiativa Asociaţiei Altermedia, organizaţie neguvernamentală, non-profit, având ca scop promovarea libertăţii de expresie prin stimularea implicării sociale şi facilitarea accesului cetăţenilor la informaţie.
În urmă cu 15 ani intra în folclorul intelectual (dacă există un folclor suburban, de ce nu ar exista şi unul intelectual?) o sintagmă care a făcut epocă: „încremenirea în proiect”. Ea era lansată de către Gabriel Liiceanu într-un „Apel către lichele” apărut în anul 1992 în Revista 22 şi a fost cuprinsă ulterior în volumul cu acelaşi nume scos de editura Humanitas.
După unii critici, precum Alex Ştefănescu, folosirea conceptului de „încremenire în proiect” dădea pamfletului dlui Liiceanu o încărcătură expresivă deosebită: „Prostia ca încremenire de proiect este prostia care face istorie şi care explică bună parte din istoria noastră”. „Comunismul garantează prostia ca încremenire în proiect”; „învăţământul politic este un antrenament în spaţiul prostiei ca încremenire în proiect”. (Asta, ce-i drept, cam aşa era, iar Vladimir Tismăneanu, unul dintre propagandiştii de vază ai Epocii de Aur, ar putea depune mărturie în acest sens…). În fine, „toată lumea este încremenită în proiect”.
Expresia a prins cam în toate mediile „intelectuale”. Am afişat pe Internet cuvintele cheie „Liiceanu, încremenire, proiect” şi am găsit peste 300 rezultate numai în primele 10 poziţii! De la articole din reviste cu pretenţii, la ziare, forumuri de discuţii şi bloguri.
Rezumat: Anna Záborská, membru al Parlamentului European din partea Slovaciei, avertizeaza cetatenii Irlandei, care voteaza astazi pentru a doua oara intr-un referendum privind Tratatul de la Lisabona, ca odata adoptat, acest tratat va sili Irlanda sa se conformeze intocmai legislatiei europene, care are prioritate, si deciziilor Curtii Europene de Justitie, chiar impotriva unor prevederi ale legislatiei nationale.
Astfel, “garantiile” oferite Irlandei in cursul negocierilor care au urmat respingerii Tratatului la primul referendum, in 2008, anume ca isi va putea pastra anumite particularitati legislative in opozitie fata de legislatia europeana – precum protectia acordata prin Constitutie copilului nenascut – vor deveni caduce.
Slovak MEP Anna Záborská: Statement on the upcoming Irish referendum
Does the EU Lisbon Treaty really respect fundamental and non negotiable values?
Having served since 2004 as a Member of the European Parliament for a very small EU Member State (Slovakia), I am persuaded that negotiating “national guarantees” is part of the political strategy. Those guarantees do not have any legal effect in EU law, which always has primacy over national legislation. If the Lisbon Treaty is passed the Charter of Fundamental Rights of the European Union, which is part of the Treaty will become legally binding, will have primacy and will confer extensive rights to the European Court of Justice. Whenever there will be a discord between the Lisbon Treaty and national laws or constitutions, the EU Court in Luxemburg will decide. Recent rulings show that the EU Court of Justice is more likely to take a stand in favour of the EU legislation. Who will protect the national legislation?
La 18 septembrie 1940 centrul orasului Gheorgheni s-a umplut de sangele martirilor romani, care au fost decapitati de catre hortysti pentru singura vina de a se fi nascut romani. De aceia am venit cu o initiativa de a organiza un mars comemorativ in memoria celor ucisi, pe traseul Parcul Central-Biserica Sf. Gheorghe.
M-am pus pe treaba si da-i cu telefoane in stanga si-n dreapta (dar mai ales in dreapta n. Altermedia :)). Un amic de-al meu care este instructor de arte martiale mi-a zis ca doreste sa participe si el impreuna cu cei 20 de “baieti de la sala”. Am contactat vreo cateva filiale si toti camarazii au fost de acord sa organizam acest mars sambata 19 septembrie.
Vineri dupa amiaza am fost la Gheorgheni sa studiez terenul pentru a stabili traseul marsului. Acolo am constat ca pur si simplu nu aveam cu cine vorbi romaneste. Am intrebat un copil de vreo 9-10 ani unde se afla biserica Sf. Gheorghe, de altfel singura biserica ortodoxa din Gheorgheni, construita inca de pe timpul lui Carol al 2-lea si nu a inteles nimic. A spus ca nu stie sa vorbeasca romaneste.
M-am invartit prin oras, am urmarit turlele bisericilor si pana la urma am gasit-o. Stupoare ! La ora 16 biserica era incuiata si nu am putut lua legatura cu un preot. Probabil ca si preotii au program de 8 ore, cum scrie in contractul de munca pe care il semneaza. Mi-am spus: „Asta e” si am facut cale intoarsa spre Piatra Neamt.
November 18th, 2009
Intrucat TOTI candidatii la Presedentia Romaniei ne-au convins ca sunt:
cei mai buni
cei mai onesti
cei mai gospodari
cei mai patrioti
cei mai corecti
(si lista calitatilor acestora poate continua, va invitam sa faceti un portet al Omului de Stat ideal), si pentru ca nu avem criterii reale de departajare intre acesti copii de nomenclaturisti “saraci [...]
November 19th, 2009
Asociaţia Predania lansează „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, esenţială resursă de informaţii on-line despre originea, evoluţia istorică, socială şi spirituală a aromânilor.
Asociaţia Predania vă invită Marţi 24 Noiembrie 2009, ora 18.00, la Clubul Ţăranului (Muzeul Ţăranului Român) cu prilejul lansării site-ului „Proiect Avdhela – Biblioteca Culturii Aromâne”, care îşi propune să identifice, să editeze [...]
November 10th, 2009
Articol de Mihail Băcăuanu
OBSERVAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA CONTESTATARII BISERICII DIN EXPERIENŢA PERSONALĂ.
Nu poţi răsfoi internetul, fără a nu da de unul sau altul care se împiedică de… Biserică. Cum spunea cineva, de matematică vorbesc matematicienii, de cibernetică, ciberneticienii, de mecanică, mecanicii, şi aşa mai departe, dar despre Dumnezeu toţi îşi dau cu părerea. Citindu-le [...]
(18 votes, average: 4.06 out of 5)
Loading ...
(15 votes, average: 4.73 out of 5)
Loading ...
