Mordechai Vanunu a iesit din inchisoare, miercuri, “mandru si fericit”, dupa ce a recunoscut in totalitate, dupa 18 ani de incarcerare, vina de a fi ridicat valul asternut asupra programului israelian de inarmare nucleara.

Erou pentru unii, tradator pentru altii, acest fost tehnician in domeniul nuclear, in varsta de 49 de ani, a iesit pe portile inchisorii de la Ashkelon facand semnul victoriei, in uralele catorva sute de sustinatori, dar si facand fata huiduielilor unui numar aproximativ egal de contra-manifestanti.

“Israelul nu are nevoie de arme nucleare, mai ales ca acum tot Orientul Mijlociu este liber de arme nucleare”, a declarat el, cu o privire hotarata, in fata jurnalistilor. El a cerut deschiderea catre public a centralei nucleare de la Dimona, ale carei secrete le-a incredintat in 1986 reporterilor de la Sunday Times. Indiscretiile sale cu privire la instalatia ultra-secreta din regiunea desertica din sudul Israelului au condus jurnalistii independenti la concluzia ca statul evreu este in posesia unui numar situat intre 100 si 200 de ogive nucleare. Denuntand tratamentul “crud si barbar” la care a fost supus de catre serviciile secrete israeliene, Vanunu a subliniat ca nu mai are nimic de adaugat declaratiilor sale precedente.

Dar autoritatile israeliene l-au supus unor restrictii multiple in incercarea de a-l forta sa nu mai divulge alte secrete de stat. “Cunostintele in domeniu ale lui Vanunu sunt mult mai vaste decat ceea ce a declarat reporterilor Sunday Times sau ce ne-a spus in timpul interogatoriilor”, a declarat un responsabil al serviciilor de securitate israeliene. Conform unui ziar israelian, 87 de cutii cu documente in care Vanunu detalia pana la cel mai mic amanunt productia de arme nucleare in Israel au fost confiscate chiar inaintea eliberarii sale. Vanunu are interdictie de a parasi tara timp de un an. El nu va avea dreptul sa se apropie de aeroporturi, porturi sau puncte de frontiera, si nu va avea, timp de sase luni, dreptul de a vorbi cu vreun cetatean strain fara a fi informat inainte serviciile de securitate israeliene.

El va fi pus sub supraveghere in cartierul rezidential Jaffa din sudul Tel Avivului, langa o biserica in care acest evreu nascut in Maroc si convertit la crestinism isi va putea practica religia. La numai cateva ore dupa parasirea celulei, Vanunu a intrat in biserica anglicana St. George pentru-I a-i multumi lui Dumnezeu si prietenilor sai care l-au sustinut. Ministrul apararii din Israel a declarat ca aceste restrictii, care ar putea fi ridicate peste un an in cazul unei “bune conduite”, au fost necesare din cauza “pericolului tangibil” existent in urma noilor dezvaluiri.

Dar fratele sau a declarat ca se teme pentru siguranta sa, mai ales in urma difuzarii in presa a unei inregistrari video in care Vanunu discuta cu agentii Shin Bet (securitatea interna) despre proiectle sale ca om liber. Ofensatoare pentru Israel, contrazise de proprii sai parinti, dar “adoptate” de un cuplu militant american, ele nu sunt deloc in masura sa-i aduca iertare sau uitare din partea publicului israelian. Pe parcursul inregistrarii, Vanunu pune sub semnul intrebarii legitimitatea statului Israel, si spune despre iudaism ca este o “religie inapoiata”. Despre Dimona, Vanunu declara: “La fel cum au distrus reactorul irakian (in timpul raidului aerian din 1981), vreau sa distruga si reactorul israelian. Eu apar lumea araba.”

Vanunu, sustinut de pacifisti si propus de mai multe ori pentru Premiul Nobel pentru pace, nu a ascuns ca de acum incolo doreste sa traiasca in strainatate. El a lucrat din 1976 pana in 1985 la centrala Dimona, cand a fost concediat. La putin timp dupa aceasta, a plecat in strainatate, unde a incredintat Sunday Times fotografii facute clandestin si a dezvaluit detalii de functionare ale reactorului. Dupa aceasta Mossadul, cu concursul unei agente cu nume de cod “Cindy”, l-a atras pe Vanunu de la Londra la Roma, de unde l-a transportat in Israel la bordul unui iaht. Procesul sau s-a derulat cu usile inchise, iar sentinta a fost 11 ani de inchisoare in izolare. Revelatiile din timpul procesului au pus intr-o lumina proasta politica de ambiguitate a Israelului cu privire la domeniul nuclear. Ele au contrazis de asemenea angajamentul facut in 1964, prin intermediul lui Shimon Perez, responsabil atunci pentru programul nuclear israelian, de a nu deveni prima tara posesoare de arme atomice din Orientul Apropiat.

Israelul nu a semnat Tratatul de neproliferare nucleara, si astfel nu poate fi obligat sa deschida portile instalatiilor sale inspectorilor internationali. Conform istoricilor, Washingtonul a dat asigurari Israelului, in 1969, ca nu va face presiuni pentru semnarea acordului de neproliferare, sub conditia ca Israelul sa nu recurga la teste nucleare.

Liberation

Material anterior publicat de AlterMedia…