DE-A LUNGUL liniei de granita intre Liban si Israel, bloggeri ascunzandu-se in cratere de obuze sau privind trupele de pe acoperisuri schimba experiente terifiante si cuvinte de simpatie.

Postarile din bloguri – jurnalele online – sunt o forma rara de comunicare intre doua tari care nu aveau granite deschise ori legaturi aeriene nici inainte de ultimele confruntari, si cu linii telefonice functionale doar dinspre Israel spre Liban.

“Ascult bombele chiar acum, in timp ce scriu asta,” scrie “lebanon.profile” – un student din Beirut - in al sau “Lebanese Political Journal”, inainte de a fugi din capitala Libanului. “N-ar trebui sa scriu; n-am bagajele terminate, curentul - cand e, cand nu e, conexiunea la internet cade des, nu mai pot da nici un telefon. Dar sigur ca sunt doar un sclifosit, si ca nu imi pot da seama cat de minunat este ca Israelul elibereaza lumea de teroare.”

Autorul blogului “Live From an Israeli Bunker” descrie cum a fugit intr-un adapost, in nordul Israelului, cand au inceput sa sune sirenele. “Alte patru rachete au lovit – le vedem la TV… Pana la urma oamenii s-au linistit, reasigurandu-se unii pe altii ca totul va fi bine (…). Ce ma surprinde la aproape toata lumea, inclusiv la mine, este calmul si lipsa generala a sentimentului de frica. Intotdeauna am crezut ca voi reactiona mult mai rau in situatii ca asta.”

Amaraciunea se resimte din multe bloguri. “Sunt prins in Beirut. Familia mea este prinsa in Beirut. Fara antibiotice, fara electricitate, din ce in ce mai putina benzina. Nu avem cum iesi. Nepotii si nepoatele mele tipa de fiecare data cand aud o bomba. Se tem sa nu moara,” scrie bloggerul libanez “Zadig Voltaire” in jurnalul sau “Beirut Notes”. (dupa Reuters, 22 iulie)