A. Isidor

Patriarhul României va fi unul politic, votat de Frunzăverde, Miluţ şi Onaca, unul ecumenist sau unul tradiţionalist, apărător al Ortodoxiei?

Ca şi cum ai stinge o lumânare, aşa s-a sfârşit viaţa PF. Patriarh Teoctist, parcă pentru a împlini cuvintele psalmistului, care zice: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. (Ps. 102, 15) Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca” (Ps. 89, 6). Consemnăm mutarea la viaţa veşnică a Patriarhului fără a judeca; nici nu ne este dat nouă a judeca bunele şi relele lăsate în urmă de preafericitul în cursul celor circa 60 de ani închinaţi Domnului şi a celor peste două decenii cât a ocupat scaunul patriarhal. Judecata îi aparţine Domnului Hristos, pentru că „toată judecata Tatăl a dat-o Fiului”.

Atenţia, acum, se îndreaptă către alegerea noului întâistătător al Ortodoxiei româneşti, acţiune electorală prevăzută a se desfăşura peste patruzeci de zile, adică exact la finele perioadei de doliu rânduit de biserică pentru cei repausaţi. Asta dacă nu cumva locotenenţa patriarhală Mitropolitului Daniel nu va fi prelungită, după metode tipic româneşti.

În momentul de faţă nu este exprimată nici o intenţie clară de a candida la scaunul patriarhal, cu toate că două nume reţin atenţia mas-mediei şi a opiniei publice. Acestea sunt cele ale Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Daniel – considerat ca fiind un ecumenist, deschis dialogului cu celelalte biserici, adept al reformelor şi adaptării ortodoxiei la nevoile societăţii moderne, în timp ce oponentul său, ÎPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, ucenic şi apropiat al Patriarhului defunct, este considerat a fi un tradiţionalist şi apărător al valorilor Ortodoxe. Evident nu este exclusă nici candidatura altor ierarhi, poate cele mai autorizate nume fiind cele ale Mitropolitului Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, ÎPS Bartolomeu şi al ÎPS Teodosie, Arhiepisopul Tomisului.

Toate acestea, însă, nu sunt decât imagini ale intenţiilor nemărturisite şi previziuni electorale, atâta timp nici un ierarh nu şi-a manifestat clar intenţia de a candida. În tot acest răstimp, dincolo de măştile mai zâmbitoare, sau mai sobre, de blândeţea şi calmul aparent se desfăşoară o luptă crâncenă, cu lovituri şi contralovituri, în care politicul, economicul şi interesele globalist-ecumeniste îşi desfăşoară forţele şi îşi pun la bătaie întreaga influenţă. Nici oculta nu stă deoparte, dat fiind miza uriaşă aflată în joc: apărarea sau surpare Ortodoxiei în acest colţ de lume.

Alegerea noului Patriarh urmează să se facă de către Colegiul Electoral Bisericesc (CEB), compus din 195 de membri, clerici şi laici. CEB-ul la rândul lui este format din Adunarea Naţională Bisericească (ANB), care numără 165 de membri şi Adunarea Sfintei Episcopii a Bucureştilor (ASEB), compusă din 30 membri. Din ANB fac parte 51 ierarhi, aproape toţi sinodali, 12 decani şi directori ai instituţiilor de învăţământ teologic, restul poziţiilor fiind ocupate de reprezentanţii episcopiilor (un cleric şi doi laici de fiecare eparhie); ASEB-ul cuprinde la rândul ei, zece clerici şi douăzeci de mireni. Rezultă astfel, că noul întâistătător al ortodoxiei româneşti urmează a fi ales de 107 reprezentanţi ai clerului şi 88 de mireni, din care circa 70 % sunt conectaţi politic şi/sau au legături cu diferite grupuri de interese economico-financiare.

Cotidienele Ziua şi Evenimentul zilei au publicat în data de 1 august a.c. (şi următoarele zile) liste cuprinzând numele şi apartenenţa politică ori de afaceri, după caz, a respectivilor consilieri eparhiali, din care spicuim:

-Sorin Frunzăverde – vicepreşedinte PD, fost ministru în guvernarea CDR, respectiv în cabinetul Tăriceanu (Episcopia Caransebeşului);
-Dorel Onaca – senator PD (fost PRM), apropiat al preşedintelui Băsescu şi Gheorghe Martin – fost prefect al jud. Constanţa (Arhiep. Tomisului);
-Lucian Iliescu – membru PNL (fost PSM-verdeţ) şi Sorin Boiangiu – preşedintele CJ. Giurgiu (Ep. Giurgiului);
-Teodor Maghiar – PSD Bihor şi Cornel Popa – deputat PNL (Ep. Oradiei);
Marian Miluţ – preşedinte PNŢCD şi Constantin Tudor – senator PC (Ep. Sloboziei şi -Călăraşilor);
-Constantin Nicolescu – preşedintele CJ Argeş, prieten al preşedintelui senatului Nicolae Văcăroiu (Ep. Argeşului şi Muscelului);
-Gavril Mârza – PSD Suceava (Arhiep. Sucevei şi Rădăuţilor);
-Cătălin Flutur (vărul senatorului PLD Gheorghe Flutur) primar al municipiului Botoşani (Arhiep. Iaşilor); etc.

La aceştia se adaugă şefi sau funcţionari ai diferitelor instituţii ale statului:

-Ivan Ivanov –secretar la Prefectura Dâmboviţa (Arhiep. Târgoviştei);
-Prof. Enache Mândrescu – inspector şcolar la ISJ Vrancea ( Ep. Buzăului şi Vrancei);
-Ioan Lăcătuşu – director la Arhivele Naţionale, filiala Covasna ( Ep. Covasnei şi Harghitei);
-Valentin Delcea – subprefect al jud. Ilfov, numit de PD şi gen. Aurel Udor – şeful Inspecţiei pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti (ambii Eparhia Bucureştilor), etc.

Şi lista continuă cu profesori şi profesori universitari, avocaţi şi oameni de afaceri din care cităm doar câteva nume: Acad. Prof. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Prof. dr. Alexandru Oproiu – fost secretar de stat în Ministerul sănătăţii şi ing. Petre Badea – preşedintele Aedifica Carpaţi, prieten cu toţi preşedinţii postdecembrişti ai României (toţi Eparhia Bucureştilor); prof. Gheorghe Ioniţă – prodecan al Universităţii „Valahia” Târgovişte; Mihai Sălcuţan şi Ion Solomon – avocaţi din Buzău, respectiv Sfântu Gheorghe, etc. etc.

Desigur aceşti oameni, cu mare greutate şi influenţă, ar putea fi buni creştini care să dorească binele bisericii şi să reprezinte într-adevăr interesele creştinilor care i-au delegat în adunările eparhiale, dar nu putem să nu ne gândim la porunca Mântuitorului care spune că nu poţi sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi Mamonei. Ori nişte politicieni nărăviţi în rele, mulţi făcând parte din diverse organizaţii oculte, antiromâneşti şi antiortodoxe nu prea au cum să inspire încredere. În această conjunctură nu putem decât să ne întrebăm: ce Patriarh ne va dărui Dumnezeu la vremea potrivită, unul politic, unul ecumenist şi modernist, unul tradiţionalist, apărător al Ortodoxiei … sau unul masonic?

Credem că Bunul Dumnezeu, care este nemincinos, ne va dărui un întâistătător în acord cu dorinţele şi trăirea noastră duhovnicescă din aceste vremuri, însă putem să contribuim şi noi, cu credinţă, cu post şi rugăciune la această dumnezeiască lucrare, pentru că Evanghelia arată clar că acest soi de „demoni nu iese decât numai cu post şi rugăciune” (Matei 17, 21). Amin!